Universitatea Ștefan cel Mare Suceava

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Specializarea Drept

Anul II

Student Reuț Andrei-Marius

REFERAT

NECESITATEA ABORDARII JURIDICE A NOTIUNII DE MEDIU INCONJURATOR

Definitie.

Prin mediu inconjurator sau mediu ambiant se intelege ansamblul de elemente si

fenomene naturale si artificiale de la exteriorul Terrei, care conditioneaza viata in
general si pe cea a omului in special. Sensul dat acestei notiuni in cadrul Uniunii
Europene este cel al unui ansamblu de elemente care, in complexitatea relatiilor
lor, constituie cadrul, mijlocul si conditiile de viata ale omului, cele care sunt ori
cele care nu sunt resimtite.

O alta definitie o gasim in Legea protecției mediului nr. 137/1995, in care mediul
inconjurator este ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa,
solul si subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice si anorganice,
precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune, cuprinzand elementele
enumerate anterior, inclusiv, valorile materiale si spirituale.

Asadar, prin mediu se inteleg ansamblul factorilor fizici, chimici, biologici si

sociali, care in stransa corelatie si interactiune influenteaza echilibrul ecologic.
Echilibrul ecologic reprezinta acel raport existent intre elementele componente ale
mediului (factorii de mediu), aflate in interactiune cu conditiile de mediu, raport
care este relativ stabil.

INTRODUCERE

“Cu privire la mediu există o varietate de definiţii, cu numeroase implicaţii asupra

dreptului mediului. Termenul de mediu a izvorît din cuvînt englez „environment,
care apoi a fost preluat în alte limbi, sub diferite forme, în special în limbile
franceză, germană şi altele. El desemnează spaţiul ce înconjoară omul, ambianţa
naturală a tuturor vietăţilor.
În documentele internaţionale nu există o definiţie foarte clar formulată cu privire
la mediul înconjurător, iar în legislaţiile interne ale statelor, se conferă acestui
concept, semnificaţii şi dimensiuni diverse, pornind de la definiţii parţiale şi pînă la
definiţii mai globale.
Din analiza legislaţiilor naţionale, se conturează mai multe moduri de abordare
logico-legală a termenului de mediu. De exemplu, mediul ambiant poate fi definit
ca fiind ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul,
subsolul, straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi
fiinţele vii, sistemele naturale cu interacţiuni care cuprind toate elementele
enumerate anterior, inclusiv valoriile materiale şi spirituale.
Aşadar, prin mediu se înţelege ansamblul factorilor fizici, chimici, biologici şi
sociali, care, în strînsă corelaţie şi interacţiune, influenţează echilibrul ecologic.
Echilibrul ecologic reprezintă acel raport existent între elementele componente ale
mediului comparativ cu factorii de mediu, aflată în interacţiune cu condiţiile de
mediu, raport care este relativ stabil.
Noţiunea de mediu (biologic, geografic, etc.) este greu de definit, fapt ce a avut
drept consecinţă o diversitate a conţinutului definiţiilor date în acest sens. Pornind
de la realitatea după care noţiunea de mediu are atît o valoare teoretică cît şi
practică, s-a încercat în doctrină, o grupare a definiţiilor ştiinţifice, pornind de la o
serie de elemente comune, cum ar fi: viaţa, fiinţa umană, calitatea vieţii, etc.”
Exista, insa, in mod obisnuit, doua sensuri diferite pe care le imbraca expresia
“mediul”. O prima acceptiune, izvorata din stiintele naturii si aplicata societatii
umane, deci o abordare ecologica (ansamblul de elemente si echilibre de facto care
conditioneaza viata unui grup biologic); cealalta acceptiune, care este datorata
limbajului arhitectilor si urbanistilor si care se refera la zona de contact intre
spatiul construit si mediul natural (deci intre spatiul artificial si cel natural).

Aceste doua acceptiuni ale notiunii de mediu nu lasa, desigur, indiferenta

calificarea sa din punct de vedere juridic. Asadar, pana in prezent nu putem afirma
ca mediul se bucura de o calificare juridica sau de un statut juridic unanim
acceptat.

Creatie a doctrinei, a jurisprudentei si a reglementarilor juridice conventionale sau

legale, notiunea de mediu cunoaste o relativa varietate si inregistreaza, totodata, o
evolutie. Astfel, pentru Comunitatile europene mediul reprezinta ansamblul
elementelor care, in complexitatea relatiilor lor, constituie cadrul, ambianta si
conditiile vietii oamenilor, astfel cum exista sau cum sunt percepute