MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII

Grigore Posea Nicu Aur

Nicolae Cruceru Liliana Guran-Nica

G EOG RAFI E
Probleme fundamentale ale lumii contemporane

manual pentru clasa a XI-a

filierele: teoreticã ºi vocaþionalã

Niculescu
Manualul a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 4742 din 21.07.2006, în urma evaluãrii calitative
organizate de cãtre Consiliul Naþional pentru Evaluarea ºi Difuzarea Manualelor ºi este realizat în conformitate cu programa
analiticã aprobatã prin Ordinul Ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 3252 din 13.02.2006.

Referenþi ºtiinþifici:
Prof. dr. Pavel ªora
Prof. dr. Marieana Dobre

Contribuþia autorilor la realizarea manualului:

Prof. univ dr. docent Grigore Posea: cap. 1
Conf. univ. dr. Nicu Aur: cap. 2, 4
Conf. univ. dr. Liliana Guran-Nica: cap. 5
Lector univ. drd. Nicolae Cruceru: cap. 3

© Editura NICuLEsCu ABC, 2006

Adresa: B-dul Regiei 6D
060204 – Bucureºti, România
Tel: (+40)21-312.97.82
(+40)21-312.97.84
Tel/Fax: (+40)21-312.97.83
Call center: (+40)21-314.88.55
E-mail: club@niculescu.ro
Internet: www.niculescu.ro

Redactor: Mihaela Spurcaciu

Ilustraþia copertei: Carmen Lucaci
Procesare computerizatã: Clara Aruºtei

ISBN: 978-606-38-0838-8
I
Mediul înconjurãtor –
problemã fundamentalã
a lumii contemporane
1. Mediul înconjurãtor –
aspecte generale
2.* Modificãri recente
ale mediului terestru
3. Factorii geoecologici – caracteristici
ºi aspecte generale
4. Geosistemul, ecosistemul ºi peisajul
geografic
5.* Factorii geoecologici – caracteristici
ºi funcþionalitate
6. Tipurile de medii geografice ºi tipurile
de peisaje geografice
7.* Mediile zonei temperate
8. Hazarde naturale ºi antropice
9. Despãduririle, deºertificarea
ºi poluarea. Efecte ale activitãþilor
umane asupra mediului
10.* Scenarii despre evoluþia mediului
11. Protecþia, conservarea ºi ocrotirea
mediului
12. Managementul mediului înconjurãtor

În acest capitol vei învãþa:

l ce este mediul înconjurãtor
l care sunt factorii geoecologici
l ce sunt mediile geografice ºi care
sunt tipurile de peisaje geografice
l ce sunt hazardele naturale ºi antropice
 Motto
Nimic nu este mai folositor decât
studiul geografiei spre a deºtepta sãnã-
toasa judecatã a omului.
Immanuel Kant (1724–1804),
întemeietorul filosofiei clasice germane.
Profesor universitar la Könisberg,
unde a predat ºi geografie
Viaþa a avut nevoie de miliarde de
ani ca sã se dezvolte pentru a ajunge
la aceastã minune extraordinarã care
este creierul uman. O formidabilã
odisee cosmicã ce s-ar putea sfârºi
într-o zi din vina noastrã.
H. Reeves, fizician ºi activist
ecologist, în Pãmântul e bolnav, 2003
Mediu oceanic
 Comentaþi, la alegere, una din
definiþiile mediului înconjurãtor.
Mediu natural neafectat
de societatea umanã
4
MEDIUL ÎNCONJURÃTOR –
ASPECTE GENERALE
Definiþii uzuale
Termenul general utilizat este acela de mediu ºi reprezintã ceva ce încon-
joarã un centru, respectiv spaþiul, atmosfera socialã sau economicã, în
care se dezvoltã o vietate sau grup de vieþuitoare, un obiect sau fenomen.
În geografie, ca ºi în ecologie sau alte ºtiinþe (chiar ºi juriºtii studiazã
„Dreptul mediului înconjurãtor“), noþiunea s-a restrâns ca înþeles,
transformându-se în sintagma mediu înconjurãtor, cu referire directã
la mediul care a nãscut ºi susþine viaþa pe Terra, la mediul în care s-a
dezvoltat ºi trãieºte omul ºi societatea în general, dar cu accent special
pe mediul actual transformat puternic de cãtre om.
Nu existã însã o definiþie unanim admisã pentru mediul înconjurãtor.
Amintim totuºi câteva, cu caracter oficial. În Legea Protecþiei Mediului
(nr. 137/1995) din România, mediul este prezentat astfel: „Ansamblu
de condiþii ºi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul ºi subsolul,
toate straturile atmosferei, toate materiile organice ºi anorganice, precum
ºi fiinþele vii, sistemele naturale în interacþiune, cuprinzând elementele
enumerate anterior, inclusiv valorile materiale ºi spirituale“. Definiþia
greºeºte prin aceea cã nu prezintã mediul ca un întreg sau ca sistem,
nu îl localizeazã (spaþiul de interferenþã ºi interacþiune al geosferelor
la suprafaþa reliefului terestru, element care constituie baza de susþinere
a mediului), lipsesc unele elemente (rocile ºi relieful), se repetã altele
(aerul ºi straturile atmosferei), lipsesc raporturile om–mediu ºi rolul sãu
pentru calitatea vieþii umane (pentru care a fost de fapt elaboratã
aceastã lege).
O definiþie mai aproape de realitate ºi mai concisã se foloseºte în
actele specifice Uniunii Europene: „Ansamblu de elemente care, în
complexitatea relaþiilor lor, constituie cadrul, mijlocul ºi condiþiile de
viaþã ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt resimþite“.
Citãm ºi o definiþie datã de un jurist francez: „Mediul înconjurãtor
este o noþiune-cameleon, care cunoaºte nenumãrate valenþe ºi este folo-
sitã cu înþelesuri diferite de naturaliºti, economiºti, juriºti, politicieni etc.“
Diversitatea în aprecierea ºi definirea mediului s-a accentuat în etapa
actualã, datoritã sensibilizãrii opiniei publice în privinþa imperativului
protecþiei mediului. De aceea, mai citãm o definiþie, gânditã de un repre-
zentant al opiniei publice: „O maºinã vie, enormã ºi foarte complexã, care
constituie un strat dinamic subþire pe suprafaþa Pãmântului, iar fiecare
activitate umanã depinde de starea perfectã ºi buna funcþionare a
acestui mecanism“ (B. Commoner, 1980). Este o definiþie mai uºor de
înþeles, din care lipseºte rolul omului în defectarea sau buna funcþio-
nare a acestui mecanism.
Faþã de aceste definiþii ce nu vin din partea unor ºtiinþe care cerce-
teazã acest mediu înconjurãtor sau elementele sale, sã vedem ºi poziþia
acestora din urmã, obiectul lor de studiu, precum ºi alþi termeni folosiþi
în geografie.
De ce numai Terra are mediu de viaþã
în Sistemul Solar?
Materia organicã ºi speciile vii s-au nãscut într-un mediu primar care
a fost impus iniþial de doi factori: distanþa Terrei faþã de Soare (de la
Soare se recepteazã o energie solarã care determinã o tempera-
turã favorabilã vieþii) ºi atingerea de cãtre Pãmânt a unui stadiu de
evoluþie structural-energetic de tip organism cu autoreglare, de ase-
menea favorabil vieþii.
 Cât priveºte distanþa de la care cãldura primitã de la Soare poate naºte
ºi întreþine viaþa, aceasta este aceea la care apa – element vital – se
menþine în stare lichidã. Este vorba de o bandã viabilã de temperaturã,
la suprafaþa planetei, situatã între 0 o ºi 100 oC. Sub aceastã temperaturã
apa se transformã în gheaþã, iar la peste 100 oC se evaporã ºi pãrãseºte
suprafaþa durã a planetei. Curios este faptul cã în aceastã bandã de
temperaturã se încadreazã, ca distanþã faþã de Soare, numai planeta
Venus, iar Pãmântul este localizat în banda de sub 0 oC (cu o tempera-
turã medie globalã de –15 oC, faþã de media actualã de circa +15 oC).
Explicaþia cã Terra se aflã totuºi într-o bandã viabilã (cu apã) constã
în rolul jucat de atmosferã prin aºa-numitul efect de serã. În mod special,
este vorba de câteva gaze conþinute în atmosferã care impun acest
efect: gaz carbonic, vapori de apã, ozon º.a. Datoritã acestui efect,
Terra urcã în banda viabilã de 0–100 oC, deci cu apã, iar Venus, având
o atmosferã dominatã de CO2 (cu mare efect de serã), intrã în banda
cu vapori, atingând la suprafaþã o temperaturã medie de 460 oC.
Când Terra, iniþial fierbinte, s-a rãcit la suprafaþã, apãrând relieful,
s-a nãscut ºi hidrosfera (acum circa 3,8 miliarde de ani). Atmosfera pri-
marã era dominatã de gaz carbonic, azot, vapori de apã etc., iar stratul
de ozon lipsea.
Radiaþia ultravioletã a condus la formarea, pe cale chimicã, a unor
compuºi organici în apele puþin adânci. În acest mediu au luat naºtere
primele vieþuitoare, de tip bacterii. Unele dintre aceste vieþuitoare
acvatice evoluate au început sã foloseascã energia luminii solare, reali-
zându-se astfel fotosinteza, la început anaerobã.
Prin dezvoltarea biosferei, atmosfera se îmbogãþeºte în oxigen (acum
circa 2 miliarde de ani). Se formeazã ºi stratul protector de ozon, iar a. Poziþia planetelor solide
viaþa se întinde ºi pe uscat. Mediul de viaþã se diversificã, devenind mai faþã de banda viabilã (0–100 °C),
complex, prin apariþia de noi elemente (în afara celor primare – apã, Pãmântul fiind sub 0 °C
aer, relief ºi roci), precum pãtura vegetalã ºi cea de sol. Împreunã intrã b. Idem, în condiþiile efectului
în interrelaþii de sistem, mediul devenind un sistem tot mai complex, de serã, când Pãmântul intrã
în banda de peste 0 °C
diferenþiat apoi pe zone climatice, pe etaje morfoclimatice, în funcþie
dupã H. Reeves, 2005
de pante, expunere, rocã etc.
Se diversificã mult ºi viaþa animalã, prin evoluþie ºi adaptare la toate
mediile Terrei. O ultimã verigã în mediu este socotitã apariþia omului,  Ce s-ar întâmpla cu temperatura
înzestrat cu inteligenþã, devenind el însuºi element de mediu. Cu timpul, medie a Terrei, dacã ar dispãrea
prin tehnici diverse ºi adaptãri variate, acesta ocupã aproape întregul efectul de serã total?
glob, dominând uscatul, intervenind tot mai activ în mediul de viaþã
al Terrei, de multe ori din ce în ce mai distructiv. De aceea, azi se pune
tot mai mult problema ocrotirii acestui mediu, armonizãrii relaþiilor
om–mediu ºi organizãrii teritoriale a acestui spaþiu viabil în armonie
cu legile naturii ºi cu interesele durabile ale omenirii.

Care sunt ºtiinþele ºi în ce mod studiazã ele

mediul înconjurãtor?
Douã sunt ºtiinþele de bazã care se ocupã de mediul înconjurãtor în
ansamblu: biologia, cu predilecþie prin disciplina numitã ecologie ºi
geografia în general, dar mai ales prin disciplina geografia mediului
înconjurãtor sau geoecologia. Plante verzi care folosesc lumina
solarã în procesul de fotosintezã
Ecologia (oikia sau oikos, în greacã = casã, gospodãrie, loc de viaþã)
are multe definiþii, dar, în principiu, douã sunt de bazã: studiul sistemelor
supraindividuale vii (populaþii, biocenoze, biosferã) integrate în mediul Aerob – microorganism care nu
natural (zis ºi abiotic) sau, mai pe scurt, studiul raporturilor între organisme poate trãi fãrã oxigen.
ºi mediul lor înconjurãtor. A doua definiþie se referã la studiul ecosiste- Anaerob – microorganism capabil
melor, ca sisteme complexe formate din biocenozã (grupare de vieþuitoare, sã trãiascã într-un mediu lipsit de
sau sisteme vii, biologice) ºi biotop (mediul de viaþã al unei biocenoze, oxigen (mâluri, intestinele anima-
compus din elemente anorganice). Biotopul este numit de anglo-saxoni lelor etc.).
ºi habitat ºi intrã, ca obiect de studiu, în domeniul geografiei.

5

 Ce înseamnã ecologizarea geo-
grafiei?
Mediu cosmic, galaxii
Strabon, picturã de Rafael
(ªcoala din Atena – detaliu, 1510)
Mediu înconjurãtor
6
Aºadar, ecologia abordeazã mediul numai ca biotopuri. Respectiv,
mediul ecologic reprezintã „ansamblul forþelor fizice ºi biotice, care
influenþeazã o unitate vitalã, sau în care se dezvoltã un sistem viu
(o biocenozã)“. Factorii de mediu sunt abordaþi numai pe unitãþi vitale,
obiect în sine al biologiei. De asemenea, factorii de mediu nu sunt
luaþi în considerare în totalitatea lor ca obiect, ci numai prin unele din
caracteristicile lor sau prin anumiþi indici care intereseazã biocenoza.
De exemplu, se enumerã ca „factori geografici“: poziþia geograficã,
altitudinea, expoziþia geograficã, unii indici ai reliefului; se adaugã, în
paralel, ºi factorii mecanici (vântul, formele de miºcare a apei, fluctua-
þiile de nivel etc.), factorii fizici (temperatura, focul, lumina, umiditatea),
factorii chimici (compoziþia ionicã, salinitatea, oxigenul etc.), clima, omul.
Alþi ecologi grupeazã factorii pe tipuri de medii: cosmic, geofizic,
climatic, orografic (de relief), edafic (de sol), hidrologic etc. Toþi aceºti
factori sau tipuri de medii sunt împrumutaþi de cãtre biologie, ca obiect
al cercetãrii, de la alte ºtiinþe, dominant din geografie, dar în mod selec-
tat ºi adaptaþi, ca abordare, la influenþa lor asupra comunitãþilor sau
speciilor de vieþuitoare.
Cât priveºte geografia, ea ºi-a fixat ca obiect încã de la începuturile
sale observarea ºi descrierea naturii de la suprafaþa Terrei, a elementelor
sale componente, respectiv a mediului vizibil sau sesizabil, a unor þinu-
turi în care trãiau diferite populaþii omeneºti. Strabon (63 î.Hr.–19 d.Hr.),
geograful antichitãþii, ne prezintã locuri geografice ca habitate umane,
iar descrierile geografice le considerã ca „formatoare de judecãþi înþe-
lepte“. Geografia clasicã (secolul al XVIII-lea – prima parte a secolului XX)
a oscilat în ce priveºte definirea obiectului, accentuând când geografia
fizicã, când pe cea socio-umanã sau pe mediile geografice concepute
ca peisaje, dar ºi pe raporturile om-mediu etc. Tendinþe recente pun
accent pe analiza ºi organizarea natural-antropicã a mediului încon-
jurãtor, a tipurilor sale, concepute ca sisteme spaþiale sau teritoriale, în
scopul unei dezvoltãri durabile a omenirii.
Amintim câteva definiþii ale geografiei, cu scopul de a deduce
accentul pus pe mediul înconjurãtor, ca mediu de viaþã al omului, ºi
rolul omului modern în organizarea sistemelor spaþial-teritoriale ale
Terrei. Dupã K. Ritter (1779–1859) geografia este „ºtiinþa Pãmântului
ca o casã de educaþie a geniului omenesc sau studiul relaþiei dintre om
ºi mediul sãu planetar“. O altã formulare o are P. George (1962): „studiul
diferenþierilor ºi al organizãrii suprafeþei Pãmântului“. O definiþie româ-
neascã indicã ºi o motivare instructiv-educativã: „Geografia este ºtiinþa
integratoare a Terrei ca planetã a vieþii ºi a omenirii; educaþia ºi instrucþia
prin geografie reprezintã educaþia pentru mileniul III ºi pentru supra-
vieþuirea omului pe Terra; soarta geografiei se hotãrãºte în ºcoalã“.
(Gr. Posea, 2004).
Aºadar, obiectul însuºi al geografiei îl reprezintã mediul sau înveliºul
complex de la suprafaþa Terrei care a nãscut ºi întreþine viaþa ºi în mod
special omul.
În concepþia geograficã, mediul înconjurãtor, numit ºi mediu ambiant
sau environment, poate fi definit astfel: spaþiul de la exteriorul Terrei
ce condiþioneazã viaþa în general ºi pe cea a omului în special ºi care
s-a închegat ca un sistem complex de relaþii ºi circuite de materie ºi
energie rezultate din întrepãtrunderea, la nivelul reliefului, a hidrosferei,
atmosferei, litosferei, pedosferei, biosferei ºi sfera societãþii umane, sub
influenþa energiei solare ºi a celei telurice. Studiul sãu se face atât amãnun-
þit, pe elemente (relief, ape, climã etc., inclusiv elemente create de om),
dar ºi complex sau ecologic, ca sistem, la nivel global, ca întreg planetar,
ca o geosferã specificã a Terrei, dar ºi diversificat pe zone, regiuni,
locuri. În acest ultim sens, mediul înconjurãtor, numit adesea ºi înveliº
geografic, este studiat de geoecologie sau geografia mediului.
 Unii geografi afirmã cã disciplinele care studiazã separat elementele
de mediu realizeazã o abordare pe verticalã, iar geografia mediului
realizeazã o abordare pe orizontalã, pe tipuri de mediu. Între cele douã
categorii de discipline mai existã o deosebire: dacã celelalte geosfere
au limite relativ conturate, geosfera „mediu înconjurãtor“ reprezintã un
spaþiu de interferenþã, cu limite foarte variabile, dupã elementul sau re-
laþia componentã luatã în considerare (apa, roca, un anume circuit etc.).
Totuºi, manifestãrile ºi caracteristicile de bazã ale mediului se observã
pregnant numai la limita suprafeþei reliefului (prin tipul de climã, de
vegetaþie etc. sau, mai sintetic, prin ceea ce se cheamã peisaj).
Trebuie adãugat însã cã abordarea modernã a disciplinelor geogra-
fice specializate pe un element de mediu tinde tot mai mult spre eco-
logizare. Ce înseamnã însã geografia conceputã ecologic? Este vorba,
în principal, de trei aspecte:
l analiza fiecãrui element de mediu (relief, climã etc.) se face ºi în
corelaþie cu celelalte elemente, inclusiv cu omul, ºi în cadrul unei
dezvoltãri durabile;
l analiza fiecãrui element este sau trebuie sã fie conceputã ca parte
a întregului, care este mediul (sistemul teritorial, peisajul, tipul de
mediu), diversificat la nivel global, regional sau local; Principalele discipline ale geografiei
l analiza integratã (geoecologicã) a mediului ca sistem sau întreg
(de diferite ordine de mãrime), punând accent pe sistemul de relaþii,
pe structurã ºi funcþii, cãutând descoperirea atributelor fiecãrui
element în sistem, dar ºi atributele sistemului, fãrã sã confundãm
suma elementelor cu sistemul, acesta fiind organismul nou ce
funcþioneazã prin autoreglare. În acest context, sunt importante
intervenþiile omului, dereglãrile ºi/sau amenajãrile armonioase,
propunerile de organizare sau reorganizare.
Ca o concluzie, subliniem diferenþa dintre abordarea biologico-eco- În afarã de termenii sau noþiunile
logicã ºi geografia mediului înconjurãtor; prima pune accent pe viaþã amintite în lecþie, în geografie se mai
sau organizarea sistemelor de viaþã, pe când geografia, pe teritoriu sau folosesc ºi alte noþiuni echivalente,
spaþiul geografic, cu tot ce se aflã pe el sau în cadrul sãu, dominant apropiate sau complementare, cum ar
pe transformãrile impuse de om, pe relaþiile om–mediu. În ambele cazuri fi: înveliº geografic, mediu geografic,
însã, principiul de bazã rezidã în abordarea sistemicã a interrelaþiilor mediu natural ºi mediu antropic sau
antropizat, spaþiu geografic, teritoriu
dintre elemente ºi între atributele acestora, diferenþiate de la un loc la
ºi sisteme teritoriale ºi chiar noþiunile
altul, ºi care conduc la realizarea de sisteme (unitãþi) teritorial-spaþiale. de peisaj ºi geosistem (ultimele le
Astfel, dacã noþiunea de mediu este folositã într-un mod foarte vom trata în altã lecþie).
general (de exemplu, mediul de formare a solului sau a unui tip de
sol etc.), cea de mediu înconjurãtor (environment) presupune, în prin-
cipal, numai omul (societatea) ca obiect înconjurat. Înveliºul geografic,
ca noþiune, se referã la continuitatea spaþiului de interferenþã a fac-
torilor fizico-geografici în jurul Pãmântului. Mediul geografic exprimã
acelaºi spaþiu, dar cu unele precizãri subînþelese în plus, ca de exemplu
varietatea spaþial-teritorialã a interrelaþiilor dintre elemente, care
conduce la conturarea unor tipuri ºi subtipuri de mediu (de tundrã, de
taiga, de litoral etc.). Mediul natural este cel neinfluenþat esenþial de om.
Mediul antropizat a fost transformat esenþial (culturi agricole,
aºezãri etc.). Spaþiul geografic (geospaþiu) implicã precizarea de volum
tridimensional, dar mai nou se adaugã ºi a patra dimensiune (timpul
sau evoluþia stadialã a mediului în timp). Foarte des ºi într-un sens larg
apare ºi noþiunea de teritoriu; sensul restrâns, geografic, este acela de
suprafaþã a reliefului sau suprafaþã topograficã, pe care ne desfãºurãm
întreaga activitate, pe care construim ºi în care se implanteazã o serie
de urme ale interacþiunilor din mediu. Pe teritoriu, ca suport, se reali-
zeazã diversitatea tipurilor de mediu; organizarea mediului se face Mediu subteran antropizat – Salina
prin sisteme teritoriale, conturate pe criterii naturale, socio-economice Slãnic Prahova
sau îmbinat.

7

În evoluþia planetei, una dintre inter-
venþiile antropice cu grave consecinþe
asupra mediului a fost defriºarea pã-
durilor, urmatã de o eroziune accele-
ratã a solului, de colmatãri, schimbãri
climatice º.a.
Mediu natural. Pãdure de amestec
în Munþii Harghitei
Mediu antropizat – satul Slimnic
(vatra ºi moºia)
Mediu antropic – oraºul San Francisco
(SUA)
8
Raportul om–mediu. De ce mediul a devenit
o problemã fundamentalã a lumii?
Omul a apãrut pe Pãmânt ca o urmare fireascã în evoluþia mediului
spre forme superioare de viaþã. La început, prezenþa lui a fost limitatã
la un mediu mai cald ºi bogat în hranã, situat în Africa. Pe parcursul
istoriei, omul a colonizat toate mediile naturale ale Globului (o oarecare
excepþie reprezentând-o cel polar), „cãminul“ sãu devenind întregul
mediu geografic.
Asemenea solului sau biosferei, care s-au nãscut într-un anumit
mediu înconjurãtor, dar care apoi au devenit, fiecare, ºi factor de mediu,
ºi, la fel, omul este astãzi unul din factorii de bazã ai propriului sãu mediu.
La rândul sãu, mediul a constituit dintotdeauna pentru om sursa sa de
hranã, de adãpost ºi de inspiraþie.
Dezvoltând conºtiinþa de sine ºi inteligenþa, omul a elaborat con-
tinuu tehnici tot mai performante pentru satisfacerea necesitãþilor,
devenind astfel factorul cel mai activ în modelarea mediului încon-
jurãtor. Momentul desprinderii din contextul natural a fost ºi momentul
apariþiei opoziþiei om–naturã, începutul presiunii umane asupra mediu-
lui natural, conceput din ce în ce mai mult ca fiind subordonat necesi-
tãþilor, mereu altele, ale societãþii omeneºti.
În secolul XX, societatea omeneascã a ajuns la un apogeu al dez-
voltãrii tehnico-materiale, manifestat printr-o superindustrializare, auto-
matizare ºi computerizare, dar ºi printr-o poluare globalã a mediului.
Aerul ºi apa sunt tot mai contaminate, unele mãri ºi chiar oceanele
devin „lada de gunoi“ a omenirii.
Terenurile construite ocupã spaþii tot mai mari, subsolul planetei este
scormonit în continuã cãutare de materii prime care sã alimenteze coloºii
industriali. Pãmântul fertil este intoxicat cu îngrãºãminte chimice ºi insec-
ticide pentru a putea susþine, din punct de vedere alimentar, explozia
demograficã. Aproape tot ce foloseºte populaþia se transformã în imense
cantitãþi de reziduuri solide, lichide ºi gazoase, ce cu greu pot fi descom-
puse de mediu, poluându-l ºi modificându-i circuitele energetice. Rezul-
tatele se resimt la nivel global ºi se reflectã negativ asupra existenþei
noastre prin: efectul de serã, „gãurile în stratul de ozon“, sãrãcirea în
specii a biosferei – zestrea evoluþiei de milenii a sistemului Terra etc.
Dereglarea mediului terestru a pornit de la cel local ºi regional, astãzi
globalizându-se. Urmeazã, dacã nu a ºi început, faza când aceste
dereglãri, aparent disparate, încep sã se înlãnþuie într-un colaps general,
apocaliptic. Atunci, dacã nu va fi deja prea târziu, vom înþelege mai
bine interdependenþele dintre mediu ºi societate, ca pãrþi ale aceluiaºi
întreg, dar ºi calea de urmat.
Sesizând aceastã ameninþare, se contureazã necesitatea stringentã
de a cunoaºte structurile ºi funcþionalitãþile mediului înconjurãtor,
pentru a ne integra armonios în acest mediu ce ne susþine, ºi nu ca
prãdãtori. Natura este totodatã mai puternicã; ea nu iartã, nu uitã,
„judecã“ totul la rece, pe baza legilor ce o coordoneazã (vezi efectele
inundaþiilor din 2005 ºi 2006).
Piedica, în calea realizãrii unei armonii existenþiale cu mediul, o con-
stituie ignoranþa ºi materialismul omului „modern“. Cei care þin frâiele
bancaro-financiare vor trebui sã renunþe, spre beneficiul tuturor, la acu-
mularea de profituri enorme ºi rapide cu preþul dereglãrilor de mediu,
pentru a aloca acestuia fondurile necesare unei ecologizãri globale.
Strãduinþe în acest sens existã, dar mai mult la nivelul unor proiecte
teoretice ºi al unor nãzuinþe izolate. Pentru a avea rezultate, aceastã
transformare de opticã trebuie sã devinã un proces de masã ºi global.
Un pas în acest sens este ºi structura ºi orientarea învãþãmântului,
a educaþiei în general, cãtre mediu, spre naturã ºi legile ei. Dacã nu-þi
cunoºti mediul, nu ºtii cum sã-l foloseºti, cum sã te comporþi faþã de el,
cum sã-l protejezi ºi sã-l îngrijeºti, ca pe unicul tãu cãmin.
 În acest context, dezideratele începutului de mileniu ar fi:
l sã înþelegem cã sãnãtatea mediului înconjurãtor a devenit o pro-
blemã globalã fundamentalã a omenirii ºi a fiecãruia dintre noi;
l sã aprofundãm cunoaºterea mediului, începând de la Soare ºi
Sistemul planetar, pânã la Terra, la mediul geografic global, regio-
nal ºi local, deoarece împreunã formeazã un întreg;
l sã înþelegem cã între dezvoltarea pe mai departe a omenirii ºi
sãnãtatea ºi diversitatea mediului este o legãturã directã. De aceea
trebuie sã limitãm poluarea ºi urmãrile ei, sã ocrotim capitalul
natural (apa, aerul curat, solul, pãdurea, biodiversitatea etc.) ºi, Protest al Organizaþiei Ecologice
mai presus de orice, sã trecem la o economie durabilã în deplin Greenpeace
consens cu mediul înconjurãtor ºi cu generaþiile viitoare ale omenirii;
l sã investim cât mai mult în mediu, acesta fiind un capital durabil;  În ce mod se mai poate interpreta
Dar iatã ce crede un fost preºedinte pentru Europa al Bãncii pãrerea autorului cãrþii 20 de
ameninþãri la adresa Planetei, în
Mondiale (luxemburghezul Jean-François Rischard), autor al unei cãrþi
afara celei pentru grija protecþiei
recente, 20 de ameninþãri la adresa Planetei. El admite, la modul gene-
mediului?
ral, cã de vinã pentru lipsa de mãsuri eficiente împotriva acestor 20 de
ameninþãri sunt „Statele-naþiuni (care) paralizeazã soluþiile practice de  Credeþi cã trebuie sã se realizeze
urgenþã, exact când intrãm într-o perioadã foarte periculoasã, potenþial (încã din ºcoalã) un adevãrat cult
fatalã pentru planetã“. pentru mediu? De ce?
 Scrieþi un eseu, de circa 15 rân-
duri, cu titlul: Cum a devenit
omul cel mai important factor al
mediului înconjurãtor?

Mediu antropic. Sursã complexã Ursul panda – specie pe cale de

de poluare a apei ºi a aerului dispariþie din cauza braconajului

Citãm ºi câteva dintre aceste ameninþãri: încãlzirea planetarã, dimi-

nuarea biodiversitãþii ºi degradarea ecosistemelor, epuizarea resurselor
piscicole, despãduririle iraþionale, penuria de apã dulce, poluarea mã-
rilor, prevenirea ºi atenuarea efectelor catastrofelor naturale, marile
pandemii, problema petrolului, dar ºi educaþia pentru toþi, sãrãcia ºi
problema pãcii, reglementarea biotehnologiilor, redefinirea regulilor
fiscale, terorismul ºi alte conflicte etc.

Mediul din orizontul local

Cunoaºterea mediului înconjurãtor global este bine sã înceapã sau
sã se facã concomitent cu prezentarea mediului din orizontul local.
Cercetarea orizontului local începe cu fixarea tipului mai general de
mediu (de litoral, de câmpie, de deal, de podiº, munte), dupã care se iden-
tificã ºi mediile locale (de stepã, de pãdure, de vale, de luncã, terase,
versant umbrit sau însorit, mediile antropizante etc.). Urmeazã partea cea
Harta topograficã a orizontului local
mai aprofundatã, analiza tuturor elementelor de mediu ºi a relaþiilor dintre
(satul ºi mediul înconjurãtor)
ele, la modul general ºi local, pe timp îndelungat, pe anotimpuri etc.

9

 Cum se numeºte fenomenul care
conduce la încãlzirea globalã a
climei? Care sunt elementele ce
îl declanºeazã?
 Ce implicãri globale are încãlzi-
rea climei provocatã de cãtre om?
Emanaþii de CO2 în atmosferã
Gheþar montan de tip alpin
10
* MODIFICÃRI RECENTE
ALE MEDIULUI TERESTRU
Pe Terra au loc modificãri globale, zonale, regionale ºi locale care
influenþeazã funcþionalitatea sistemelor respective de mediu. Între acestea
existã însã interrelaþii de tip sistem-subsistem, sau sistem-element, în
sensul cã modificãrile globale le afecteazã ºi pe cele regionale, uneori
ºi locale, dar ºi invers.
Modificãri ale mediului global
1. Schimbãrile climatice
Sunt determinate de cauze naturale sau de cele provocate de om.
Este afectatã în principal radiaþia solarã ajunsã la sol (temperatura), dar
ºi calitatea aerului raportatã la viaþã. De exemplu, perioade glaciare
(reci) ºi interglaciare (calde) s-au succedat pe Terra în mai multe rânduri
în mod natural.
Pentru clima prezentului ºi a viitorului apropiat este importantã
accentuarea efectului de serã. Acest fenomen este un atribut fizic
al atmosferei. Dar, odatã cu dezvoltarea biosferei, atmosfera a ajuns
la un echilibru favorabil vieþii diversificate, în special în ce priveºte tem-
peratura de la suprafaþa Terrei, proporþia de oxigen, stratul de ozon ºi
proporþia gazelor cu efect de serã. Acestea din urmã sunt: dioxidul de
carbon (CO2), vaporii de apã, metanul (CH4) ºi ozonul (O3). Ori, socie-
tatea industrialã a început sã emitã în atmosferã tot mai mult CO2,
fenomenul fiind cauzat de arderea tot mai intensã a combustibililor
fosili, a lemnului, a unor deºeuri ºi de cãtre despãduriri. Se adaugã ºi
alte gaze emise, ca metanul, oxidul de azot, sau cele din categoria
clorofluorocarbonului care afecteazã îndeosebi stratul de ozon.
Estimãrile fãcute de specialiºti indicã o creºtere recentã a CO2 în
atmosferã, care nu a mai fost întâlnitã, se pare, de circa un milion de ani.
Concluziile recente sunt în general nefaste, anume cã ºi în secolul
XXI vor creºte excesele de CO2, iar temperatura globalã medie va creºte
ºi ea cu 1,5–6 oC, dar în mod diferenþiat, pe zone ºi pe regiuni geo-
grafice, mai mult în emisfera nordicã ºi în zona temperatã.
Un efect direct va fi o creºtere a evaporãrii apei, deci va ploua mai
mult în anumite zone sau regiuni, dar vor creºte totodatã ºi tempe-
raturile extreme, se vor înteþi secetele ºi ploile acide etc.; în secolul XX
cantitatea de vapori de apã din atmosferã aproape s-a dublat.
Aceste schimbãri climatice, prin noxele introduse în atmosferã, se
repercuteazã foarte diferit ºi în starea de sãnãtate a oamenilor, dar ºi
a vegetaþiei, cu precãdere în cea a pãdurilor, a solurilor etc.
Pentru România se prevede o creºtere a temperaturilor ºi a precipi-
taþiilor în sezonul rece, ºi invers, în cel cald, intensificarea ploilor toren-
þiale, valuri mai dese de frig ºi de cãldurã, topiri bruºte de zãpadã,
scurtarea primãverii, ridicarea limitelor etajelor de vegetaþie în Carpaþi etc.
2. Topirea gheþarilor ºi a permafrostului
Încãlzirea climei conduce la reducerea apei îngheþate. Aceasta se
petrece prin topirea tot mai accentuatã a gheþarilor montani, a calo-
telor glaciare ºi a permafrostului, se reduce cantitatea de zãpadã
persistentã în anotimpul rece ºi se scurteazã perioada de îngheþ a unor
lacuri sau râuri.
Efectele sunt diverse: eliberarea unei mari cantitãþi de gaz metan
(provenit din CO2 în timpul dezgheþului apei, care contribuie de 30 de
ori mai mult la încãlzirea climei decât CO2) din permafrost (care ocupã
circa 20% din continente ºi conþine 25% din întregul CO2 existent în  Cum poate elibera permafrostul
solurile uscatului) ºi din gheþarii topiþi; vânturi ºi inundaþii mai frecvente; o cantitate mare de CO2 în aer?
ridicarea nivelului Oceanului Planetar etc.
În plus, la o încãlzire maximã, topirea calotelor glaciare ar încetini
 Ce consecinþe poate avea ridi-
carea lentã a nivelului oceanului
deplasarea curenþilor oceanici sau le-ar schimba mersul, mai ales al pânã în anii 2050–2100?
Curentului Golfului ce încãlzeºte clima þãrmului nord-vestic european etc.
3. Ridicarea nivelului Oceanului Planetar
Nivelul oceanului creºte datoritã apei rezultate din topirea gheþarilor, ªtiaþi cã...
dar ºi prin încãlzirea stratului de suprafaþã al oceanului (conduce la
mãrirea volumului), ori prin deversarea cãtre ocean a apei prelevate de l Noua Zeelandã e gata sã primeascã
om din pânzele freatice. cei 11 000 de locuitori din Insulele
Consecinþele, pentru mediul din apropierea þãrmurilor ºi pentru Tivalu care vor fi afectaþi de ridicarea
om, pot deveni deosebite: suprafeþele joase de lângã þãrmuri, cu toate nivelului apelor oceanice? În aceeaºi
construcþiile, aºezãrile ºi economia, vor fi afectate, locuitorii vor trebui situaþie se aflã ºi arhipelagul Kiribati
sã migreze în locuri mai înalte sau sã creeze diguri a cãror rezistenþã (300 000 locuitori) ºi celebrele insule
va fi problematicã la furtuni sau pe timp îndelungat. Malvine, o bijuterie turisticã.
Media de înãlþare a nivelului oceanic este de 2–3 mm/an. Pe þãr- l Douã din trei oraºe ale lumii, cu
mul dobrogean, nivelul mãrii creºte cu circa 3 mm/an, deoarece fâºia peste 2,5 milioane de locuitori, se
est-dobrogeanã suportã, totodatã, ºi o uºoarã miºcare de coborâre. Din aflã în zone costiere?
aceastã cauzã, apele oceanice avanseazã lent peste plajã, iar la þãrmul l Pe lângã importanþa lor economicã,
înalt se intensificã abraziunea, determinând alunecãri ºi retragerea falezei. oceanele exercitã o influenþã ma-
Statisticile demografice ne indicã un procent foarte mare din populaþia jorã asupra climatului Globului ºi a
globului care locuieºte la þãrmuri sau pe fâºiile limitrofe (circa 60%). În condiþiilor meteorologice zilnice?
plus, aici existã unele din cele mai mari aglomerãri de populaþie, cu porturi l Un singur atom de clor poate dis-
ºi activitãþi intense ºi diversificate. truge peste 10 000 molecule de
Cercetãtorii apreciazã cã ritmul actual de creºtere poate ridica nivelul ozon, iar bromul este de 40 de ori
oceanului cu circa 35–40 cm pânã în anul 2050 ºi cu aproape 1 m mai agresiv?
în anul 2100. Într-o primã astfel de fazã vor fi afectate aproximativ
350 milioane de locuitori.
Probleme deosebite se vor pune pentru polderele olandeze sau
oraºele situate sub protecþia digurilor, ceva mai jos decât nivelul actual
al oceanului, cu deosebire la furtuni de tipul uraganului Katrina, care
a lovit sud-estul SUA în 2005.
Tot mai distrugãtoare vor fi ºi valurile tsunami. În mod deosebit, vor
avea de suferit populaþiile din insulele joase, dominant coraligene, cele
din deltele intens populate ºi din alte zone litorale. Se vor produce
schimbãri ºi în cadrul florei ºi faunei de þãrm, cu precãdere în arealele
de mangrove, accelerându-se abraziunea localã.

4. Stratul de ozon ºi gãurile din acesta

Ozonul formeazã un strat atmosferic situat între 20–25 km (mai jos
la poli, circa 15 km), dominat de molecule compuse din trei atomi de
oxigen. Este un strat protector al vieþii la suprafaþa Terrei, împotriva
razelor ultraviolete care distrug viaþa.
Stratul a apãrut acum circa 2 miliarde de ani, odatã cu oxigenul
atmosferic, ºi a fãcut posibilã ieºirea ºi adaptarea unor animale acvatice
pe uscat, popularea ºi diversificarea vieþii pe continente. Omul însã, în
mod special prin industrie, a început deteriorarea acestui strat protec-
tor, prin emisii de clorofluorocarburi (CFC), folosite pentru frigidere ºi
butelii cu aerosoli, prin pesticidul format din metil de brom, dar ºi prin
Nivelul scãzut al ozonului
creºterea procentului de gaze cu efect de serã (mai ales CO2); toate în emisfera nordicã (31.01.2002)
acestea reduc stratul de ozon.
Începând din 1985 (Anglia), a fost sesizatã descreºterea stratului de
ozon, iar observaþiile satelitare ulterioare au înregistrat deasupra
Antarcticei, primãvara, reduceri care uneori atingeau 70% (mai des
 Care este rolul stratului de ozon
în mediul de viaþã?
50%). Aceste areale au fost numite gãuri de ozon.

11

Structura atmosferei
 În ce constã, prin ce se realizeazã
ºi care este rolul în mediu al
cuplului ocean–atmosferã?
Autoreglare biologicã
Circuitul apei în naturã
12
În mod diferenþiat însã, subþierea stratului de ozon s-a observat ºi la
nivel global, în special iarna ºi primãvara. Peste Europa, SUA sau Canada
etc. s-au produs subþieri ale stratului de ozon cu circa 3%, media
globalã anualã atingând 5–6% în timpul iernii ºi primãverii.
Concomitent, creºte însã nivelul radiaþiei ultraviolete la suprafaþa
Terrei cu circa 5–8%, dar atinge, sub unele gãuri de ozon ºi 20–100%.
Aceastã creºtere favorizeazã apariþia cancerului de piele, a cataractei,
deteriorarea vegetaþiei ºi a fitoplanctonului – factori alimentari esenþiali.
Protocolul de la Montreal (1987) a interzis producþia de CFC, dar rãmân
activitãþile „subterane” ale economiei negre, produsele cu brom ºi gazele
ce impun fenomenul de serã. Dacã s-ar elimina total cauzele distrugerii
stratului de ozon, refacerea acestuia s-ar realiza în 100–150 de ani.
Existã ºi un ozon „rãu”, localizat în atmosfera de la suprafaþa solului,
produs de circulaþia autovehiculelor, care emit hidrocarburi ºi oxizi de
azot. Se poate forma ºi în mod natural, pe timpul furtunilor. Acesta are
o mare putere oxidantã prin care perturbã fotosinteza ºi respiraþia, iritã
ochii, mucoasa nazalã etc. Normele europene impun un maximum de
240 micrograme de ozon/m3 (2002).
5. Dereglarea antropicã a cuplului ocean–atmosferã;
circuitul apei
Pentru starea actualã a climei terestre ºi a principalelor medii de viaþã
(apã, terestru ºi aerian), rolul esenþial l-a jucat realizarea unui cuplu
sistem ocean–atmosferã (cele douã geosfere fluide). Între aceste geosfere
s-au format circuite de materie ºi energie cu funcþii de autoreglare la
nivel global, atât pentru cele douã, dar ºi pentru mediul (mediile) global
de la suprafaþa Terrei.
Esenþial în aceastã direcþie este autoreglarea caloricã, respectiv
înmagazinarea de cãtre ocean a energiei primite de la Soare, redistri-
buirea ei la suprafaþa Globului, inclusiv în atmosferã, precum ºi interac-
þiunile care s-au creat între ocean–atmosferã–uscat.
Biosfera a intrat ºi ea în acest cuplaj, iniþial cu rol secundar, iar mai
recent ºi omul, dominant cu rol negativ pentru unele circuite de materie
ºi energie care întreþin viaþa.
Circuitul principal prin care oceanul redistribuie energia primitã de
la Soare este cel hidrologic, binecunoscut de noi (evaporare, vapori de
apã ºi nori, ploaie, scurgerea apelor spre ocean etc.).
Existã însã ºi alte circuite importante pentru mediu, cum ar fi ciclul
sãrii, carbonului, oxigenului, azotului, fosforului º.a. Acestea toate au
importanþã pentru calitatea mediului, inclusiv prin faptul cã circa 25
dintre elementele chimice ale Terrei intrã în constituþia organismelor vii.
Omul intervine în aceste circuite, prin încãlzirea climei (CO2 în special)
care mãreºte evaporarea, prin distrugerea pãdurilor ºi a pãturii vegetale
naturale în general (ceea ce reduce absorbþia de CO2 ºi eliberarea de
oxigen), prin diferite tipuri de culturi care eliminã azot sau fosfor etc.,
dar în mod deosebit prin ceea ce numim poluarea apelor oceanice.
Circuitul apei ºi interdependenþa ocean–atmosferã conduc la
reglarea climatelor Globului. Motorul principal porneºte de la evapo-
rarea ºi reciclarea apei pe suprafaþa Terrei.
Rezervorul de apã este oceanul planetar (97% din volum). În atmosferã
existã puþinã apã (14 000 km3, faþã de 1 370 milioane km3 în ocean), dar
care are o caracteristicã aparte – se recicleazã rapid, în circa 9 zile.
Datoritã evaporãrii de pe ocean, dar ºi de pe uscat, ºi reciclãrii rapide
a apei din atmosferã s-a creat, prin autoreglare, un sistem energetic
între suprafaþa Terrei (preponderent oceanicã) ºi atmosferã.
 În acest sistem, sunt importante trei componente: energia solarã Situaþia centralizatoare a pagubelor
(temperatura), compoziþia atmosferei ºi precipitaþiile. Între toate se sta- produse de inundaþiile din aprilie 2006
bilesc echilibre dinamice, ceea ce imprimã stabilitate mediului. Obiective afectate Total
Circuitul apei este perturbat periodic sau întâmplãtor de cauze natu- Judeþe afectate 12
rale ºi de cãtre om. Acestea au ca efecte: Persoane sinistrate 15 011
l încãlzirea climei, prin surplusul de gaze cu efect de serã ce afec- Localitãþi afectate 148
teazã direct sau indirect mediul; Case inundate 848
l mai multã evaporare;
Case distruse 230
Case în pericol de prãbuºire 129
l topirea gheþarilor; Gospodãrii ºi anexe
l ridicarea nivelului oceanic; gospodãreºti inundate 3 944
l creºterea extremelor climatice; Obiective socio-economice 47
l modificãri ale transferului de cãldurã între latitudinile mici ºi mari, Suprafeþe inundate
controlat (ha) 21 000
dar ºi în alte direcþii (prin curenþi);
Drumuri naþionale (km) 5,6
l dereglarea raportului de CO2 din atmosferã sau stocarea acestuia Drumuri judeþene (km) 381
în ocean etc. Drumuri comunale (km) 123
Poduri ºi podeþe 144
6. Circuitul carbonului ºi perturbarea sa Pãºuni ºi fâneþe acoperite
Atmosfera primarã (acum circa 3,5 miliarde de ani) era dominatã de de ape (ha) 14 202
CO2 ºi de vapori de apã. Odatã cu rãcirea scoarþei a apãrut ºi oceanul Fântâni inundate 1 161
de apã, care a preluat o mare parte din gazul carbonic al atmosferei,
fixându-l în sedimente calcaroase. S-a redus astfel efectul iniþial de serã,
creându-se un bilanþ caloric favorabil vieþii, care, odatã cu apariþia  Ce rol joacã elementul carbon
fotosintezei ce a îmbogãþit atmosfera în oxigen, s-a menþinut într-un pentru mediu ºi pentru viaþã?
echilibru relativ dinamic pânã în etapa industrializãrii, când datele
înregistrate mai ales dupã 1960 indicã o creºtere a CO2 ºi o încãlzire
globalã a climei.
Ciclul carbonului se realizeazã prin schimbul permanent între atmos-
ferã–biosferã–litosferã ºi ocean, la care se adaugã ºi solul, turba, gheaþa
ºi permafrostul. Un rol important îl au plantele verzi care absorb, prin
clorofilã, CO2 din atmosferã ºi, cu ajutorul razelor solare, îl combinã cu
apa, prin fenomenul de fotosintezã, eliminând totodatã oxigen.
Organismele care respirã folosesc oxigen ºi eliminã CO2. Omul inter-
vine în acest circuit global (sau regional pentru început), mai ales prin
eliminarea în atmosferã a tot mai mult CO2, având ca rezultat imediat
încãlzirea climei, dar ºi afectarea sãnãtãþii oamenilor.

Þãrile care emanã cea mai mare

Alte modificãri recente ale mediului cantitate de dioxid de carbon
în atmosferã
Modificãrile la nivel zonal, regional sau local, cumulate în timp, con-
tribuie la afectarea structural-sistemicã a mediului global. Amintim, pe
scurt, unele dintre acestea, fãrã a insista asupra manifestãrilor ºi influen-
þelor concrete, cu excepþia unor exemple.
n Extinderea terenurilor cultivate ºi modificarea cuverturii vegetale
au impus mari dereglãri în mediu. Schimbarea cuverturii vegetale de
cãtre om, aproape totalã pe o suprafaþã de circa 40% din uscat, a con-
dus ºi la modificarea mediului respectiv, prin dereglarea ecosistemelor,
modificarea albedoului, a structurii ºi rezistenþei solului la eroziune etc.
n Urbanizarea excesivã din ultima jumãtate de secol face parte,
oarecum, din aceeaºi categorie, a cuverturii acoperitoare a solului, dar
cu o agresivitate asupra mediului local mult mai mare.
Solul aproape cã nu mai are nici un rol, apa se scurge canalizat sau
pe alocuri haotic, asfaltul ºi þigla sau tabla etc. se încãlzesc ºi se rãcesc
în alt mod decât vegetaþia; fumul, deºeurile, apele uzate etc. impun un
alt mediu mult mai nesãnãtos, care poate afecta inclusiv comporta- Oraºul Hong Kong – mediu
mentul psihic ºi social al omului etc. urbanizat excesiv

13
 Digurile dunãrene
Concepþia de construcþie, pe care unii
„naturaliºti“ sau ecologi au numit-o „in-
ginereascã“, constã în diguri amplasate
cât mai aproape de malurile albiei, cu
materiale adesea friabile, ce se îmbibã
uºor cu apã, ºi poziþionarea acestora cât
mai mult posibil în linie dreaptã, as-
pecte ce reduc total funcþionalitatea de
inundabilitate a fluviului ºi cresc pre-
siunea asupra digurilor la viituri.
Concepþia naturalistã indicã diguri
situate la o mai mare distanþã unul de
altul, dispuse pe cât posibil în zig-zag
(ca sã frâneze viteza apei), iar lunca
rãmasã în exterior (sau în interior în
cazul sectorului Bãlþilor dunãrene) tre-
buie parcelatã aproximativ astfel: areale
inundabile (cu diguri mai joase sau cu
porþi) sau inundate permanent pentru
creºterea peºtelui, areale agricole, areale
cu pãdure repede crescãtoare (domi-
nant plop), areale cu eventuale aºezãri
total protejate. Între primele 2–3 par-
cele se poate face schimb de folosinþã
dupã circa 4–6 ani. Totodatã, aceste
diguri trebuie întreþinute, verificate per-
manent ºi fãcute unele modificãri sesi-
zate din observarea comportamentului
la diferite viituri.
Asemenea planuri, care sã impunã
funcþionalitatea digurilor pentru scopu-
rile propuse, inclusiv la viituri maxime
ºi prelungite, au lipsit la Dunãre. De multe
ori hidrotehnicianul este acela care pro-
iecteazã planul ºi tot el construieºte.
n Despãdurirea ºi deºertificarea reprezintã tot transformãri nega-
tive ale mediului de viaþã. Este vorba de reducerea suprafeþelor împãdu-
rite (la circa 27% din uscat) sub limita funcþiilor normale pe care pã-
durea le are în mediu: stocarea unei mari cantitãþi de CO2, reglarea
scurgerii apelor de ploaie ºi a topirii zãpezii, susþinerea unei foarte
bogate biodiversitãþi, protejarea solului împotriva eroziunii, frânarea
alunecãrilor de teren etc. (vezi lecþia Despãduririle, deºertificarea)
n Reducerea biodiversitãþii. Fiecare tip de vieþuitoare, plantã sau
animal s-a nãscut, a evoluat sau s-a adaptat într-un anume mediu ºi
face parte dintr-un ecosistem în care are una sau mai multe funcþii
însuºite de-a lungul timpului. În felul acesta, viaþa a devenit mai com-
plexã, dar ºi tipurile de mediu, excesele unor elemente sau funcþii fiind
reglate prin tendinþa continuã spre echilibrare, prin autoreglare.
Barajul de la Assuan Groapã ecologicã (Munþii Apuseni)
Omul a cucerit Pãmântul ºi, prin tehnica creatã cu ajutorul inteli-
genþei, ºi-a asumat tot mai mult o funcþie supremã de exploatare, mai
ales în era industrialã, uneori pânã la exterminarea anumitor specii,
distrugând tot mai multe verigi din lanþul trofic realizat în timp îndelungat.
S-a declanºat astfel o involuþie a echilibrelor naturale, dar ºi a echili-
brelor dintre om ºi natura care l-a creat. Aceasta din urmã însã reacþio-
neazã, uneori catastrofal, ºi, la un moment dat, s-ar putea ca astfel de
catastrofe sã se declanºeze în lanþ, cu efecte negative majore.
n Eroziunea solurilor reprezintã o importantã transformare a mediu-
lui de viaþã, prin reducerea fertilitãþii, a producþiei de hranã, lãsarea în
paraginã a multor terenuri degradate. Monoculturile ºi cantitatea mare de
fertilizanþi chimici nu reprezintã, se pare, o soluþie ecologicã alternativã.

Subminarea malurilor
în lacurile de acumulare

 Scrieþi un eseu, de maximum o pa-

ginã, despre modificãrile mediului
înconjurãtor din orizontul local.
 Ce judecãþi puteþi emite despre
modul în care au funcþionat di-
gurile dunãrene (ºi modul de
gestionare al acestora) la viiturile
din aprilie 2006? Vulnerabilitatea la eroziune

14
n Amenajãrile hidrotehnice, în special barajele, digurile ºi canalele,
modificã tot mai mult sistemele de scurgere a apelor, apa fiind element Construirea
primar ºi vital al mediului. polderelor olandeze
Ca efecte negative, unele dintre ele reduc biodiversitatea, fertilitatea Din secolul al XI-lea începe cuce-
naturalã a luncilor îndiguite ºi incumbã un potenþial catastrofic. Pentru rirea, de la mare, prin ridicarea de di-
societate, astfel de construcþii apar ca o necesitate deosebitã ºi s-au guri, a tot mai multe suprafeþe, iniþial
practicat încã din Antichitate. Problema principalã o constituie nu digul pentru agriculturã, dar apoi ºi pentru
în sine, sau o altã amenajare similarã, ci concepþia de proiectare, de aºezãri. Apar aºa-zisele poldere.
funcþionare a noului sistem, de întreþinere ºi corectare pe parcurs. Vom În jurul anului 1600 încep sã fie
aborda patru exemple mai cunoscute. folosite morile de vânt pentru pom-
l Astfel, barajul de la Assuan (de pe Nil) produce multã electricitate, parea apei din canale ºi poldere, de-
dar a redus fertilizarea anualã a imenselor câmpuri din jur, peste care versând-o în canale colectoare situate
fluviul revãrsa anual o pãturã extinsã de aluviuni; a redus foarte mult mai sus ca primele. Ulterior, s-au
cantitatea de peºte care se recolta la gurile Nilului. introdus motoare cu aburi ºi apoi cele
l Un alt exemplu ni-l oferã Dunãrea; barajul de la Porþile de Fier a Diesel. Permanent s-au întocmit pro-
oprit urcatul unor specii valoroase de peºti în susul fluviului pentru iecte noi, modificate pe parcurs ºi im-
reproducere; la fel s-a întâmplat cu secarea bãlþilor din luncã; barajele plementate adesea în timp îndelungat.
De exemplu, planul pentru protejarea
opresc o mare parte din aluviunile cãrate de Dunãre în Deltã ºi în Marea
Amsterdamului a fost iniþiat în 1667,
Neagrã; astfel, se reduc nisipurile redistribuite de curentul de þãrm pe pentru închiderea unor porþiuni din
sectoarele dobrogene de plaje distruse de valuri pe timpul furtunilor de golful Zuiderzee, dar proiectul deta-
iarnã; în prezent, refacerea plajelor se face prin nisip adus din alte locuri liat a fost demarat numai în 1916 ºi
ºi costurile sunt mari. finalizat în 1932.
Cât priveºte digurile dunãrene, natura (clima) din luna aprilie 2006 Dupã 1953 s-a întocmit planul
ne-a dat o lecþie durã despre modul cum omul se implicã negativ în „Delta“, început cu realizarea a peste
antropizarea unui sistem natural de mediu. Nu îndiguirea în sine a fost 700 km de diguri, dispuse în special
de vinã pentru dezastrele imense produse în lanþ prin ruperea digurilor pe perimetrele estuarelor – diguri
în foarte multe locuri, ci concepþia de amplasare, de construcþie, între- finisate în 32 de ani.
þinere ºi amenajare a luncii îndiguite. În timpul construcþiei s-au ivit ºi
l Abordãm ºi problema digurilor ºi, mai ales, a canalizãrilor din numeroase probleme noi, neprevã-
Câmpia de Vest a României. zute, cum ar fi adâncimea unor piloni,
Aceastã câmpie, în proporþie de peste 50%, era inundabilã aproape construirea de noi ecluze cu porþi
în fiecare an. Omul a intervenit masiv în reglarea circuitului hidrografic imense etc. S-au luat în studiu ºi pro-
încã din secolul al XVIII-lea. În 1728 încep lucrãrile pe Bega ºi Timiº. bleme ecologice, rezolvate în consens
cu pescarii locali, cu geografi, ecolo-
Dupã 1774 s-au declanºat lucrãri de canalizare ºi desecare a locurilor
giºti sau alte persoane interesate.
mlãºtinoase ºi în câmpiile Criºurilor ºi Someºului, terminate dupã inun- În acest scop, s-au impus pe alocuri
daþiile din 1970. S-a uitat însã uneori, sau pe alocuri, cã acestea trebuie stãvilare mai mici sau porþi care sã
continuu þinute sub observaþie ºi întreþinute, iar urmãrile s-au vãzut la permitã o anume scurgere a apei la
Timiº în 2005 ºi pe Dunãre în 2006. flux ºi reflux, ocrotirea ºi amenajarea
n Mediul de poldere al Olandei ne dã un exemplu deosebit de unor terenuri mlãºtinoase pentru pã-
modificare, înfrumuseþare ºi extindere a mediului uman de viaþã, printr-o sãri ºi peºti, împiedicarea pãtrunderii
luptã continuã cu fluxul, valurile ºi furtunile marine. În aceastã „luptã“ apei sãrate în pânza freaticã sau pre-
conizarea construirii unui nou aero-
omul ºi-a adaptat continuu ºi inteligent concepþiile de organizare ºi port lângã þãrm etc.
construcþie durabilã a noului mediu, învãþând de la legile naturii, din
propriile greºeli, adoptând noile tehnici, dar consultând în permanenþã
diverºi specialiºti cunoscãtori ai mediilor naturale, dar ºi publicul larg.
Digurile, canalele ºi alte construcþii hidrotehnice, organizarea terito-
riului ºi chiar arhitectura, au fost perfecþionate continuu ºi în concept
sistemic (toate se leagã cu totul), ajungându-se azi ca aproape jumãtate
din Olanda ºi peste 60% din populaþia sa sã fie localizatã pe terenuri
cu altitudini sub nivelul mãrii ºi cucerite de la mare.
n Preocupãrile ºi proiectele pentru protecþia ºi organizarea
mediului trebuie sã fie permanente ºi elaborate, iar planurile trebuie
finisate dupã încercãri, variante, consultãri ºi armonizãri de interese
generale ºi armonizarea dintre om ºi naturã, mai ales cã mediul este
al nostru, al tuturor ºi pentru noi toþi.
Totodatã, sã nu lipseascã planurile ºi mãsurile precise care se impun
Formarea ºi utilizarea polderelor
în cazuri extreme, de dezastre, care se executã la momentul oportun, nu olandeze
se negociazã ad-hoc ºi pe ascuns pentru salvarea unor interese personale.

15

 Care sunt asemãnãrile ºi deo-
sebirile în gruparea ºi abordarea
factorilor geoecologici de cãtre
biologie ºi de cãtre geografie?
 Care este obiectivul þintã al
abordãrii geografice a mediului
înconjurãtor?
Valurile, factor mecanic al mediului
Soarele ºi efectul lui asupra mediului
 Lumina este un factor cosmic
sau climatic? (Rãspunsul are douã
variante)
 Ca element vital, ce factor trece
pe primul loc, aerul sau apa?
16
FACTORII GEOECOLOGICI –
ASPECTE GENERALE
Noþiunea de factor se referã la condiþia care determinã un produs,
un proces, un sistem sau la elementele ºi energiile ce-l compun. Ca
urmare, factorii geoecologici reprezintã acele elemente care compun ºi
determinã existenþa ºi funcþionalitatea mediului înconjurãtor.
Ordonarea sau clasificarea acestor factori geoecologici se face fie în
concepþie biologicã, fie geograficã, dar ºi îmbinat. Ambele însã admit
o primã grupare în trei categorii: factori abiotici, factori biotici ºi omul,
ca factor separat. Mai departe apar diferenþieri în abordarea sau nomi-
nalizarea acestor factori.
Astfel, pentru ecologia biologicã, factorii abiotici sunt reprezentaþi
mai ales printr-o serie de atribute sau variabile ale factorilor geografici,
care sunt grupate în factori geografici, mecanici, fizici, chimici etc.
De exemplu, vânturile, valurile º.a. sunt încadrate la factori mecanici;
temperatura ºi lumina, la factori fizici; salinitatea, la factori chimici etc. În
plus, tratarea acestor elemente se face numai cu referiri directe fie la anu-
mite specii de vieþuitoare sau asociaþii (biocenoze), fie la întreg ecosistemul.
Geografia, inclusiv geografia mediului, concepe tratarea mediului
pornind de la Terra ca întreg, ºi de la geosfera cea mai complexã ce
s-a creat în timp la suprafaþa sa, numitã mediul înconjurãtor, socotit
drept casã a vieþii ºi a omenirii. Se analizeazã apoi fiecare element sau
factor „geografic” care compune acest mediu, inclusiv vieþuitoarele
ºi elementele introduse de om.
În ultimul timp, geografia a început sã aprofundeze mai mult rapor-
turile om–mediu, ocrotirea calitãþilor naturale ale mediului, organizarea
mai armonioasã ºi mai eficientã economic a acestuia în noi sisteme
spaþial-teritoriale ºi impunerea mediului înconjurãtor ca problemã
fundamentalã a lumii, în vederea supravieþuirii sale pe Terra.
Factorii abiotici
l Factorii cosmici se referã îndeosebi la radiaþia primitã de la Soare,
ca principalã sursã de cãldurã ºi de luminã a mediului înconjurãtor. Aproape
fãrã excepþie, miºcãrile, circuitele ºi interreacþiile care se produc în mediul
înconjurãtor, au ca sursã principalã energia solarã. De exemplu, majoritatea
vieþuitoarelor nu pot trãi decât în limitele unor temperaturi favorabile.
l Lumina este de asemenea un factor vital, amintind numai rolul
ei în producerea fotosintezei la plante, sau în ritmicitatea vieþii ºi a altor
procese între zi ºi noapte. Mediul nostru primeºte, dar într-o mãsurã
mult mai micã, radiaþii ºi de la Lunã, de la alte planete sau stele apro-
piate. Sã exemplificãm numai cu mareele provocate de Lunã.
l Factorii telurici provin din interiorul Pãmântului ºi se referã cu
precãdere la: forþa gravitaþionalã, fluxul geotermic (cãldurã internã) ºi
câmpul magnetic care determinã magnetosfera din jurul Terrei.
l Factorii geologici sunt reprezentaþi în mediu prin litosferã ºi plãcile
tectonice, prin vulcanism, prin rocile ºi mineralele care compun subsolul
ºi suprafaþa terestrã, prin miºcãrile tectonice ºi cutremure.
l Factorul relief are multe faþete importante pentru mediu. La modul
general, este suport, dar ºi element al tuturor tipurilor de mediu. Prin
câteva din atributele sale (altitudine, fragmentare, pantã, orientarea
versanþilor, ca ºi tipurile de forme), relieful impune anumite tipuri de
mediu (de munte, de depresiune, de vale, de versant, de luncã etc.).
l Clima ºi elementele sale (temperatura, precipitaþiile, vântul,
umiditatea ºi presiunea atmosfericã etc.) se constituie între cei mai
importanþi factori de mediu. Prin variaþiile acestora în spaþiu ºi timp
impun tipuri zonale, regionale ºi locale de mediu, dar ºi perturbãri cu
consecinþe dezastruoase. Citãm mediile polare, ecuatoriale, de deºert,
sau uraganele, variaþiile importante ºi bruºte de temperaturã ºi de preci-
pitaþii produse în anumite momente, anotimpuri sau areale etc.
Un rol aparte pentru regimul de scurgere al apelor ºi pentru evoluþia
reliefului îl are clima. Odatã cu factorul climã, amintim ºi aerul ca ele-
ment vital ºi unele straturi atmosferice.
l Factorii hidrologici încep cu apa, ca element vital. Apa formeazã,
pentru anumite vieþuitoare, chiar mediu de viaþã sau impune forme
de adaptare a vieþuitoarelor la unele tipuri de mediu etc.
Geografia se ocupã cu formele de organizare a apei pe Terra (ape
curgãtoare, lacurile, apele subterane, oceanele ºi mãrile). Ca factor de
mediu, intereseazã însã atât cantitatea, calitatea ºi variaþia acestora în
mediul respectiv, dar ºi tipul miºcãrilor (valuri, curenþi, maree, tipul de
curgere etc.), circuitele de apã între atmosferã, relief ºi ocean, rolul
acestora, calitatea apei pentru viaþã, gheaþa, zãpada, îngheþul ºi dez-
gheþul apei în sol, în lacuri sau râuri. Utilizarea apei pentru hidroenergie
Un rol important pentru reglarea climei Globului îl are oceanul.
Apa este ºi agent morfogenetic, generând multe forme de relief.
l Factorul edafic (de sol) poate fi considerat un intermediar între
factorii abiotici ºi biotici, deoarece se compune atât din materie mine-
ralã, cât ºi organicã. Este un produs al mediului, dar a devenit ºi element
de mediu pentru anumite vieþuitoare – plante, dar ºi pentru unele animale.
Solul este ºi un mediu în care se înrãdãcineazã majoritatea plantelor
ºi din care acestea extrag apã ºi minerale. Tot în sol trãiesc ºi multe
specii de animale, sau îºi creeazã aici adãpost ºi acumuleazã provizii.
Dar nu numai solul constituie un factor de mediu, ci ºi elementele sale
componente: substanþele minerale ºi organice, apa, umiditatea, aerul,
temperatura ºi totalitatea organismelor vii.
Factorii biotici
l Vegetaþia, ca ºi solul, este un produs al mediului primar, dar odatã
apãrutã a devenit ºi factor al mediului de viaþã. Formeazã o pãturã Apa – suport ºi mediu de viaþã
ce acoperã solurile sau direct unele roci care apar la zi, protejându-le
de atacul unor agenþi ºi procese externe.
Apariþia vegetaþiei pe uscat, în special a pãdurilor, a ameliorat funda-
mental mediul de viaþã, dominant prin consum de CO2 ºi eliberare
de oxigen, dar a modificat ºi peisajele Globului, a frânat ºi echilibrat
eroziunea, a format medii prielnice de viaþã pentru diferite asociaþii
animale ºi sursa de provenienþã a plantelor cultivate de om.
l Animalele reprezintã un alt factor biotic.
Se apreciazã cã, pe Terra, existã aproximativ 10 milioane de specii
(fãrã viruºi ºi bacterii), din care au fost identificate concret 1,4 milioane
(250 000 plante, 750 000 insecte ºi 42 000 vertebrate). Acest numãr
enorm de specii vii dovedeºte cât de diversificat a devenit mediul în
amãnunt, dar ºi ca întreg, ºi cã fiecare specie joacã un rol în funcþio-
narea tipurilor de mediu sau a ecosistemului.
Omul însuºi este dependent de speciile vii care ne înconjoarã.
Relaþiile dintre plante, plante ºi animale etc., reprezintã tot un factor Solul – suport ºi factor al biosferei
de mediu, deoarece conduc la formarea de comunitãþi care convie-
þuiesc sub formã de biocenoze ºi care se autoregleazã împreunã cu ªtiaþi cã...
habitatul sau biotipul, în cadrul ecosistemelor.
Încã înainte de era creºtinã, Pitagora
Factorul antropic (570–480 î.Hr.) spunea cã „atât timp
Factorul antropic este reprezentat prin om ºi societatea umanã, cât oamenii vor masacra animalele,
organizatã administrativ, politic, economic, militar etc. aceºtia se vor omorî între ei“?
Prin adaptãri diferite (haine, foc, case etc.) ºi prin tehnicã tot mai
avansatã, omul a ocupat întregul mediu al Terrei, devenind un impor-
tant (poate cel mai important în prezent) element de mediu. Din
 Enumeraþi în scris (pe circa 15
rânduri) câteva acþiuni distructive
pãcate, implicarea sa în mediu devine tot mai dãunãtoare, impunând
efectuate de om în mediul din
dereglãri ale funcþionalitãþii sale sãnãtoase, cu tendinþã de a provoca
orizontul local al ºcolii voastre.
chiar dezastre în lanþ.

17

Protejarea sistemului natural
de turbã cu traverse de lemn
Geofacies – unitate teritorialã omo-
genã mai mare (o luncã, o culturã
de grâu etc.).
Geosistem – unitate complexã re-
zultatã din combinarea pe un teri-
toriu a elementelor de mediu (rocã,
relief etc.) ºi care posedã un poten-
þial ecologic ce poate fi valorificat
de factorul biologic (vegetaþie,
animale, om).
Geotop – unitate restrânsã, omo-
genã fiziologic (un izvor, o mlaº-
tinã etc.).
 Existã o diferenþã între noþiune
geograficã ºi concept geografic?
Exemplificaþi ºi definiþi.
 Care sunt elementele ce compun
geosistemul natural?
Modificarea peisajului natural
în urma exploatãrilor de suprafaþã
a minereurilor (Roºia Poienii)
18
GEOSISTEMUL, ECOSISTEMUL
ªI PEISAJUL GEOGRAFIC
Acestea reprezintã noþiuni-cheie sau concepte geografice ºi bio-
logice, care se referã la modele de organizare sistemicã a mediului
înconjurãtor socotit drept casã a vieþuitoarelor ºi a omului.
Fiind vorba de sisteme extrem de complexe, în fapt cele mai com-
plexe sisteme de la suprafaþa Pãmântului, ºi interesând direct omenirea,
mai ales viitorul sãu, în ultima perioadã de timp conceptele amintite au
devenit universale. Studiul lor este abordat interdisciplinar, chiar ingi-
nereºte ºi prin modelare matematicã.
O caracteristicã generalã a acestor sisteme o constituie organizarea lor
ierarhicã, de la local la nivel planetar, precum ºi evoluþia lor prin stãri de
echilibre dinamice separate de momente-ºoc, de stres sau de praguri.
Geosistemul
Reprezintã o denumire ºi o interpretare sistemicã a mai vechiului
concept numit complex natural sau geografic. Acesta se caracterizeazã
prin coexistenþa componentelor naturale pe un anumit teritoriu.
Pentru explicarea complexului, cu timpul s-au adãugat ºi interac-
þiunile ºi conexiunile dintre elemente. Interpretarea complexului teritorial
se face prin teoria generalã a sistemului (L. Bertalanffi, 1972); esenþialul
constã în structura sistemului, conceputã nu material, ci ca o anume
ordonare a interacþiunilor dintre elemente. Structura presupune dinamicã
(circuite de materie ºi energie) ºi autoreglare.
Geosistemul se defineºte azi în mai multe moduri; de principiu, este
un sistem deschis, alcãtuind unitãþi structurale funcþionale ale mediului
înconjurãtor, ordonate ierarhic, de la nivel local la cel planetar. Uneori, este
conceput ºi numai ca model de bazã, care se contureazã ca sistem com-
plex cu autoreglare pe teritorii restrânse (sau locale) ºi care prin asocieri
variate spaþiale (pe orizontalã) formeazã mediul înconjurãtor global.
Elementele care intrã în alcãtuirea geosistemului s-au asociat în
timp, el devenind din ce în ce mai complex. La început s-au asociat
elementele zise primare (rocile, relieful, apa ºi clima), apoi cele derivate
sau impuse de evoluþia mediului primar (vegetaþia, fauna ºi solul) ºi apoi
omul ºi elementele antropice (aºezãri, agriculturã, industrie, cãi de
comunicaþie etc.).
Interacþiunile dintre toate aceste elemente se diversificã foarte mult
de la un loc la altul, deoarece însãºi caracteristicile fiecãrui element
variazã sau se modificã spaþial (în funcþie de latitudine, altitudine, de
tipurile formelor de relief, de rocã etc).
Fiecare geosistem ocupã un anume loc pe care (ºi împreunã cu care)
formeazã un sistem-teritorial, cu autoreglare.
Aceste geosisteme au o anume stabilitate în timp, deoarece în
cadrul lor se realizeazã o sumã de echilibre ºi un echilibru general al
sistemului, dar e vorba de echilibre dinamice care impun evoluþia ºi
chiar schimbarea geosistemului pe timp îndelungat.
Schimbãrile bruºte ale unui element din sistem, dacã depãºesc posi-
bilitãþile de autoreglare, pot conduce la dereglãri rapide sau mai lente
(de exemplu, despãdurirea provoacã eroziunea solului, scurgeri mai
rapide ale apei de ploaie etc.).
 În plan orizontal sau spaþial, geosistemele se extind pânã acolo unde
interacþiunile dintre elemente rãmân omogene sau constante. Totuºi,  Încercaþi realizarea ºi desenarea
nu toate elementele îºi schimbã caracterele ºi funcþionalitãþile pe acelaºi schematicã a unui geosistem.
aliniament. De aceea, limitele dintre geosisteme devin tranzitorii, chiar
nedefinite. Geosistemele se întrepãtrund.
Pentru studiul sistemic, problema limitelor este esenþialã, deoarece
numai în cadrul lor se pot aduna date cantitative ºi se pot face obser-
vaþii calitative. Cu ele se pot realiza modele ºi scenarii evolutive.
Asocierea ºi organizarea ierarhicã a geosistemelor, pe ordine de
mãrime, este conceputã obiºnuit pe urmãtoarele trepte: local, regional,
zonal, continental-oceanic ºi global.
Nivelul local este cel al geosistemelor propriu-zise, care, deºi au
individualitate, pot fi clasificate pe tipuri (de luncã, de versant însorit,
sate etc.). Existã ºi unele denumiri cu aspect calitativ ale treptelor, mai
ales pentru unitãþi mai mici ºi mai simple decât geosistemul care
rãmâne de bazã (exemple: geotop, geofacies, geosistem).
Revãrsãrile Siretului în 2005
Scopul analizei sistemice este intervenþia conºtientã pentru amena-
jarea ºi organizarea de geosisteme antropice, în care elementele create
de om sã se implementeze armonios ºi durabil în sistem; altfel, natura  Sociosistemul poate cuprinde ºi
se rãzbunã (de exemplu, Dunãrea în 2006). elemente naturale sau provenite
În literatura geograficã mai recentã sunt abordate ºi elementele din naturã? Dar elemente sen-
componente ale mediului, tot ca geosisteme. Exemple: geosistemul timentale? Explicaþi.
hidrografic, climatic, geomorfologic º.a. sau geosistemul aºezãrilor  La care disciplinã geograficã se
umane, al plantelor de culturã, dar mai ales sociosistemul. În toate abordeazã sociosistemul ca un
cazurile de sisteme privite pe elemente, este vorba de subsisteme, tot unitar?
dar care, analizate individual, devin sisteme.  Biotopul este o noþiune geo-
graficã sau biologicã? De ce?
Ecosistemul
Este o noþiune de tip sistem, iniþial biologicã, dar se foloseºte uni-
versal, uneori cu înþelesuri diferite.
Dupã biologi (B. Stugren, 1994), ecosistemele sunt unitãþi func-
þionale ale biosferei, construcþii eterogene cu limite în spaþiu ºi timp,
care se integreazã într-un tot unitar prin interacþiuni ale componentelor
sale – un subsistem biotic (biocenoza) ºi altul fizic sau abiotic (biotopul) –
pe un teritoriu relativ restrâns.
Aºadar, ca ºi geosistemul, o unitate teritorialã devine ecosistem
numai când, în cadrul sãu, se reunesc, prin interrelaþii funcþionale, mai
multe elemente diverse de tip biotic ºi abiotic.
În ecosistem viaþa ºi mediul sunt inseparabile. Orice specie aduce
resurse ºi servicii în sistem. Biocenoza aparþine ca obiect de studiu biolo-
giei, iar biotopul, geografiei fizice.
Ecosistemele se subîmpart în douã mari tipuri: naturale (de apã, de
uscat, subterane, de pãdure, de stepã etc.) ºi artificiale sau artificia- Sistem natural rocã–sol–vegetaþie
lizate. Acestea din urmã sunt cele în care omul a intervenit în capitalul
natural prin înlãturarea unor elemente ºi introducerea altora (capital
social sau construit).
Sistemele antropizate, numite adesea socio-ecosisteme, intereseazã
îndeaproape omenirea, în special în viziunea dezvoltãrii durabile, care
include deopotrivã economia, societatea ºi mediul.
O comparaþie sumarã între geosistem (socio-geosistem) ºi ecosistem
evidenþiazã urmãtoarele asemãnãri ºi deosebiri:
l geosistemul reprezintã mediul natural (inclusiv vegetaþia ºi ani-
malele), peste care se implanteazã sociosistemul, formând împreunã
socio-geosistemul; ecosistemul asociazã biocenoza cu biotopul,
ultimul numai ca mediu abiotic; Mediu natural slab antropizat

19

Praguri antropice realizate pentru
oxigenarea apei râurilor de munte
(mediu propice pãstrãvului)
Peisajul este o parte dintr-o regiune
sau dintr-un teritoriu, pe care o putem
vedea ºi observa direct, desena, con-
tura sau fotografia. Studiul peisajelor
terestre aparþine deci geografiei, ceea
ce nu înseamnã cã aceasta reprezintã
întreaga geografie.
F. Taillefere, La science du paysage,
Toulouse
 În câte moduri poate fi definit
ºi tratat peisajul geografic?
 Fotografiaþi un peisaj geografic
din localitatea voastrã ºi apoi
realizaþi o scurtã descriere (dupã
fotografie) de circa 15 rânduri.
Peisaj carstic
(Podul natural de la Ponoare)
20
l ecosistemul pune accent pe interrelaþiile din biocenozã ºi pe cele
cu biotopul, dar nu ºi pe relaþiile dintre elementele biotopului,
pe care le are în vedere geografia; pentru geografie, vegetaþia ºi
animalele fac parte din mediul natural.
l ambele reprezintã, în principiu, sisteme teritoriale sau unitãþi ale
mediului, integrate ierarhic pânã la nivel global;
l structura, funcþionalitatea ºi evoluþia ambelor sisteme intereseazã
societatea, care le monitorizeazã integrat, în vederea amenajãrii
ºi organizãrii de socio-ecosisteme ºi socio-geosisteme în care
natura sã coabiteze armonios cu societatea omeneascã, pentru
realizarea unei dezvoltãri durabile.
Peisajul geografic
Noþiunea de peisaj este destul de veche, atât în vorbirea curentã, cât
ºi în geografie. Dicþionarele îl definesc ca o priveliºte, un tablou al na-
turii care poate fi vizualizat dintr-o privire, o porþiune din naturã care
formeazã un ansamblu cu valoare esteticã, înfãþiºarea diferitelor locuri
descrisã printr-o prismã selectivã (culoarea vegetaþiei, modul de folosinþã,
configuraþia reliefului sau chiar aspecte culturale, sentimentale etc.).
Existã ºi înþelesuri mai ºtiinþifice, diferite însã dupã specializarea cer-
cetãtorului: peisaj arhitectonic, artistic, agricol, silvicol etc. Geografia
însã este ºtiinþa care foloseºte cel mai mult sintagma peisaj geografic.
În geografie apar câteva moduri de abordare ºi de definire a peisa-
jului geografic. La început, uneori ºi în prezent, se descria peisajul în mod
relativ impresionist, indicându-se ºi adjectivând acele elemente din
mediu care sensibilizeazã cel mai mult privirea observatorului (pãdure
neagrã de brad, munte pleºuv sau cu acoperiº cãrunt, lanuri aurii de
grâu, îngrãmãdiri de case, fâneþe ce cad sub coasa þãranului etc.).
O altã modalitate este explicarea sinteticã a peisajului geografic,
care enumerã elementele constitutive ale mediului, dar evidenþiazã
acea trãsãturã care este hotãrâtoare pentru imaginea sa (peisaj de munte,
carstic, de stepã, agricol, rural, urban etc.).
A treia formã de abordare este echivalentã cu aceea de complex
natural local sau tip de mediu înconjurãtor, explicat ºtiinþific ca geosis-
tem, cu structurã relaþionistã specificã, evoluþie ºi limite, evidenþierea
caracteristicilor, a intervenþiilor umane, mod de folosinþã ºi posibilitãþi
de optimizare etc. În acest ultim context, peisajul înlocuieºte practic
geosistemul sau se trateazã împreunã („tipuri de mediu ºi peisaje“).
Tratarea separatã, modernã, a peisajului geografic evidenþiazã ºi
explicã numai aspectul calitativ al mediului, deci vizibil; el apare din
combinarea dinamicã a elementelor fizice de mediu (relief, climã, apã,
sol), biologice ºi antropice, elemente care interacþioneazã, dând o
rezultantã unicã ºi nedisociabilã, într-o continuã evoluþie. Este vorba
totodatã ºi de partea cea mai sensibilã a tipului respectiv de mediu ºi
care reflectã mai repede anumite schimbãri sau dereglãri ale acestuia.
Cel mai des, geografia regionalã este cea care opereazã cu peisaje,
iar geoecologia sau geografia mediului cu tipurile de mediu sau
geosisteme.
Clasificarea tipurilor de peisaj se face dupã criterii diferite. În primul
rând, conform unor trepte de mãrime: tip local, regiune, domeniu ºi
zonã. Zona de peisaj se suprapune în principiu pe o zonã climaticã;
domeniul are o faþadã dominant bioclimaticã (domeniul mediteranean);
regiunea reuneºte treptele majore de relief (câmpie, podiº, dealuri,
munte), iar peisajul local contureazã areale omogene, dar complexe,
ºi în general mici locuri sau „colþuri“ de naturã. Din punct de vedere
al stãrii actuale ºi al tendinþei de evoluþie, peisajele indicã trei direcþii:
staþionar, progresiv ºi regresiv.
* FACTORII GEOECOLOGICI –
CARACTERISTICI ªI FUNCÞIONALITATE
Prezentarea caracteristicilor ºi a funcþiilor factorilor de mediu nu are
drept scop înþelegerea acestora în mod separat, ci o defalcare a între-
gului, pentru a-i recunoaºte complexitatea ºi multitudinea interacþiu-
nilor impuse de relaþiile din sistem ºi de autoreglare, drumul ºi etapele
de miliarde de ani pe care le-a parcurs în evoluþia sa pânã la perfec- Magnetosfera
þiunea de azi.
Totodatã, abordãrile separate ne fac sã recunoaºtem cã orice element
nou, introdus de evoluþie ºi reþinut de mediu, are un rol, aduce resurse
ºi face servicii bunei funcþionãri a sistemului ºi omului.
În ultimii 50 de ani au apãrut multe studii care subliniazã fragilitatea
acestui sistem-mediu la intervenþii externe, îndeosebi la intervenþiile
inconºtiente ale omului, avertizând cã efectele nocive ale activitãþilor
umane au depãºit capacitatea de suport a Terrei.
n Factorii cosmici ºi telurici se caracterizeazã prin energii, respectiv
radiaþii de diferite tipuri, care pãtrund în mediu. Acþioneazã ºi interac-
þioneazã diferit între ele, dar mai ales cu componentele atmosferei, pe
cale fizicã ºi chimicã, influenþând uneori determinant viaþa.
Între radiaþiile solare, rolul cel mai important îl au lumina sau radiaþia
vizibilã ºi vântul solar. Fotosinteza, consumatoare de CO2 ºi elabora-
toare de oxigen, se realizeazã de cãtre plante cu ajutorul luminii.
În cadrul atmosferei, o parte a luminii se descompune în radiaþiile
spectrale; între acestea, infraroºiile încãlzesc solul, apa ºi, indirect,
atmosfera, iar ultravioletele sunt nocive vieþii, dar blocate de stratul
de ozon, creat tot prin acþiunea radiaþiei solare.
Vântul solar este o radiaþie corpuscularã solarã, de asemenea nocivã
vieþii, dar blocatã de magnetosferã.
Energiile telurice se manifestã în mediu prin gravitaþie, procese tecto-
nice, cutremure, vulcanism, ape geotermale, magnetism º.a.
n Factorii geologici ºi geomorfologici reprezintã suporturi ale
mediului înconjurãtor, dar au ºi caracter de element primar de mediu. Curgere noroioasã declanºatã
l Litosfera mai puþin densã formeazã continentele (29% din suprafaþa în urma defriºãrilor masive
Terrei), iar cea mai grea ºi joasã altitudinal este ocupatã de oceane (71%).
Tectonica scoarþei terestre impune formarea reliefurilor majore, în
special munþi, care determinã o diversitate de medii de viaþã. Rocile ce
afloreazã la suprafaþã sunt atacate de eroziune, impunând o multitudine
de forme de relief. Totodatã, ele suportã dezagregãri ºi alterãri, cumu-
late în pãturi de alterare din care se formeazã solul.
l Relieful reprezintã suportul de bazã al mediului. Pe suprafaþa sa se
interfereazã celelalte sfere care intrã, parþial sau total, în componenþa
mediului înconjurãtor.
Prin caracteristicile sale (altitudine variabilã, pante, fragmentare,
expunere ºi orientare a pantelor, conturul ºi fizionomia formelor de
relief etc.), relieful influenþeazã variabilitatea celorlalþi factori de mediu,
devenind element determinant al unor tipuri de medii.
Relieful este ºi obiect al muncii (agroterase ºi alte nivelãri, ramblee,
deblee, amenajãri de drumuri º.a.).
l Procesele geomorfologice sunt, în majoritate, factori de degradare
a solurilor ºi a terenurilor (ºiroiri, ravene, torenþi, alunecãri, prãbuºiri etc.).
Studiul evoluþiei reliefului, precum ºi studiul proceselor geomorfo-
logice, ne indicã modul în care trebuie amenajat acest factor esenþial,
în vederea realizãrii unui suport echilibrat, cât mai stabil, al mediului.
n Factorii climatici ºi atmosfera se referã în mod deosebit la tipurile
de climã. Acestea impun titulatura celor mai importante tipuri ºi sub-
tipuri de mediu, adaptãri specifice ale vieþuitoarelor (plante ºi animale)
ºi influenþe asupra activitãþilor umane. Elementele climatice, luate sepa- Pãdure tânãrã afectatã
rat, au caracteristici ºi funcþionalitãþi specifice. de o alunecare de teren

21

Mediu arctic
Economia ºi gospodãria nu pot fi con-
cepute fãrã apã. Ca factor de mediu,
apa se manifestã prin circuite care o
recicleazã, o trec de la o stare de agre-
gare la alta, înmagazineazã ºi trans-
portã cãldurã spre mediile mai reci,
determinã productivitatea vegetalã.
Apa este un mediu de viaþã specific,
mediu în care a apãrut viaþa pe Terra.
Jiul (avale de Petroºani) – râu poluat
datoritã exploatãrilor carbonifere
Clasificarea vieþuitoarelor
dupã adaptãrile la mediu
Aproape toate vieþuitoarele prezintã
adaptãri fiziologice specifice de mediu,
de hranã etc., clasificându-se chiar în
funcþie de astfel de criterii.
Dupã temperatura mediului, existã ani-
male euriterme (suportã oscilaþii mari
de temperaturã) ºi stenoterme (sensibile
la schimbãrile de temperaturã).
Dupã varietatea hranei, animalele
pot fi: eurifage (consumã hranã variatã,
ca omnivorele ºi majoritatea erbivo-
relor) ºi stenofage (consumã o anumitã
hranã ºi au areale restrânse de existenþã).
22
l Temperatura oscileazã latitudinal ºi altitudinal, dupã anotimpuri
etc. Ciclurile vegetaþiei (semãnat, încolþit, înflorit, coacere) depind de
temperaturã ºi umiditate.
l Precipitaþiile sunt cele care asigurã necesarul de apã al vieþui-
toarelor, inclusiv în sol, plantele adaptându-se ºi diversificându-se con-
form cu variaþiile cantitative pluviale ºi cu peridiocitatea acestora.
l Vântul împrãºtie unele seminþe, transportã umezealã sau uscã-
ciune, împrospãteazã aerul sau aduce noxe, provoacã furtuni etc.
l Atmosfera prezintã elemente, structuri ºi mobilitãþi deosebite, cu
roluri diferite în mediu ºi pentru viaþã. În prim-plan este aerul în sine
ºi oxigenul, fãrã de care nu putem vieþui. Tot în atmosferã se realizeazã
stratul protector de ozon, sau ionosfera, ce returneazã undele radio etc.
n Factorii hidrologici se compun din formele de organizare a apei
(râuri, lacuri, oceane etc.), dar ºi din cele trei stãri de agregare ale sale,
care se gãsesc aproape concomitent în mediu: lichidã, solidã ºi gazoasã.
l Apa lichidã este element vital al organismelor vegetale ºi animale ºi
factor primar al mediului de viaþã. Apa de bãut a devenit azi o problemã
a multor locuri ºi chiar þãri, pentru care se nasc conflicte, inclusiv militare.
l Râurile (împreunã cu izvoarele ºi unele strate subterane) dau apa
potabilã, erodeazã ºi transportã aluviuni, iar în timp foarte îndelungat
transformã muntele în dealuri sau câmpii. În ele se deverseazã însã mulþi
poluanþi. Uneori, sunt amenajate pentru energie, transport, oprirea
inundaþiilor. Aºezãrile se înºiruire în lungul apelor curgãtoare.
l Apele subterane sunt o verigã mai stabilã sub aspectul reciclãrii,
cu excepþia pânzelor freatice.
l Gheþarii de calotã impun medii reci, care atrag fluxuri de aer ºi ape
calde dinspre zonele tropicale, reprezintã o mare rezervã de apã dulce;
impun scãderea nivelului oceanic. Gheþarii montani sunt o rezervã de
apã suspendatã, din care, mai ales vara, se alimenteazã multe râuri.
l Oceanele au douã roluri importante pentru mediu: formeazã un
cuplu cu atmosfera ºi regleazã clima Globului; constituie un mediu
specific de viaþã, extins pe 71% din suprafaþa Globului.
n Factorii biologici includ dominant vegetaþia ºi fauna, care for-
meazã un sistem aparte al mediului înconjurãtor, numit biosfera. Au un
rol important în prelucrarea materiei din mediul lor de viaþã, dar, spre
deosebire de multe produse ale omului, tot ce produc sau ejecteazã
plantele ºi animalele se descompune ºi se recicleazã natural. Recicleazã
îndeosebi cantitatea de CO2 din atmosferã, cam de cinci ori pe an. De
altfel, masa de CO2 din biosferã este aproximativ egalã cu cea con-
þinutã în atmosferã ºi hidrosferã.
Disponibilitatea de CO2 din mediu este cea care determinã limitarea
creºterii numãrului de plante, fapt ce face ca masa biosferei sã fie relativ
constantã. Biosfera a contribuit din plin la formarea zãcãmintelor de
substanþe minerale utile (combustibili, unele minereuri sau roci).
l Vegetaþia are un rol determinant pentru hrana ºi adãpostul ani-
malelor, în mod special pentru om. Contribuie însã ºi la formarea
solului, la protejarea reliefului contra eroziunii, tempereazã scurgerea
apei ºi microclima. Se grupeazã în formaþiuni vegetale, în funcþie de
climã, relief, rocã etc., reprezentând factorul cel mai uºor de evidenþiat al
unui tip de mediu.
l Fauna este mobilã în raport cu vegetaþia, de aceea se poate
deplasa sezonier dintr-un mediu în altul ºi suportã adesea variaþii mai
mari de climã. Prin adaptãri în timp, îºi poate lãrgi arealul primar de trai.
n Factorii edafici sunt cei care compun solul: substanþele minerale,
cele organice, apa, temperatura, aerul, umiditatea ºi organismele din
sol. Prin humus se realizeazã proprietatea cea mai importantã a solului,
fertilitatea. Poate fi însã distrus în timp scurt, prin unele acþiuni negative
ale omului. În prezent, se apreciazã cã 38% din solurile uscatului sunt
deja degradate.
Cât priveºte funcþionalitatea sa, pe prim-plan trece fertilitatea sau  Alegeþi fiecare câte un factor de
rolul de suport ºi hranã mineralã a plantelor, rolul de mediu sau adãpost mediu, observabil bine în loca-
pentru unele animale, importanþa enormã pentru plantele cultivate, litatea voastrã, ºi caracterizaþi-l
rolul de reþinere a unei cantitãþi din apa ploilor etc. ca interacþiuni, variaþii zilnice
n Factorii antropici sunt reprezentaþi, în primul rând, de cãtre om sau anotimpuale, efecte negative
ºi apoi de toate activitãþile sale tangente mediului, precum: aºezãrile, ºi pozitive. (Puteþi opta pentru:
agricultura, creºterea animalelor, industria, cãile de comunicaþie. lumina solarã, precipitaþii, vege-
l Omul a devenit, poate, cel mai important factor de mediu. taþie, sol, aºezare, industrie etc.).
Construcþiile ºi intervenþiile sale asupra factorilor de mediu s-au
fãcut în general în dauna bunei funcþionãri a acestora, dar pânã prin
anii 1950–1980 cu efecte locale sau regionale, pe care mediul în general
le suporta. Dupã acea datã a început globalizarea efectelor negative
ale omului în mediu, în special prin emisii nocive ale industriei ºi agri-
culturii ºi prin munþii de deºeuri nedegradabile.
l Aºezãrile omeneºti reprezintã în prezent cel mai important compo-
nent antropic de mediu. În mod special, oraºele au antropizat total mediul
natural, dar au schimbat ºi mediul extins pe suprafeþele din jurul sãu.
Arealele rurale pãstreazã deocamdatã încã multã naturã, antropizarea
extinzându-se ºi pe moºia satului, prin culturi agricole ºi zootehnie.
l Culturile agricole schimbã înveliºul vegetal natural cu unul mult
mai fragil, dar pot schimba ºi relieful (terasãri, nivelãri, canale etc.), pot
intensifica eroziunea solului, sãrãcesc solul sau îl infecteazã cu fertili-
zanþi chimici, reduc biodiversitatea.
l Zootehnia conduce la extinderea pãºunilor ºi a fâneþelor în detri-
mentul pãdurilor. Pãºunatul excesiv provoacã ºi degradarea solurilor.
Combinatele mari de creºtere a animalelor pot contamina solul ºi
apele freatice cu dejecþii. Aici apar, în masã, diferite boli contagioase, cum
s-a întâmplat la Codlea în luna mai 2006. Emisiile de metan provenite
din dejecþiile unor animale intensificã efectul de serã.
l Industria începe adesea cu exploatãri de materie primã din subsol Degradarea solurilor datoritã
sau de la nivelul solului, aducând modificãri importante mediului local proceselor de versant (prãbuºiri
(decopertãri, mine, halde, defriºãri º.a.). Industria prelucrãtoare ocupã ºi alunecãri superficiale de teren)
spaþii mari de depozitare a materiei prime ºi a produselor, dar mai ales
eliminã gaze, alte elemente nocive ºi ape puternic degradate. Au loc
chiar catastrofe, ca cea a centralei nucleare de la Cernobîl (1986).

Peisaj industrial poluant (Copºa Micã)

l Cãile de comunicaþie, prin mijloacele de transport (terestre, aeriene,

fluviatile, maritime sau chiar cosmice), creeazã infrastructuri noi în
mediu (ºosele, cãi ferate, aeroporturi, porturi etc.), dar mai ales emanã Defriºare pe un versant
din Subcarpaþii Buzãului (2006)
gaze nocive, produc scãpãri de petrol, tancurile petroliere se spalã în
ocean, se formeazã uneori aºa-numita maree neagrã, supersonicile
afecteazã pãtura de ozon etc. Existã oraºe sau areale în cadrul acestora
unde poluarea produsã de vehicule depãºeºte 90%.

23

Factorii principali care impun tipu-
rile de medii sunt latitudinea, relieful
ºi clima, la care se adaugã ca factori
sintetizatori vegetaþia ºi solurile, iar
în final, omul. Denumirile tipurilor se
dau dupã zonalitatea latitudinalã ex-
primatã prin tipul specific de vege-
taþie ºi dupã zona ºi tipul climatic
(de exemplu, mediile zonei calde, pãdu-
rea ecuatorialã), uneori ºi dupã gradul
de continentalism (temperat arid) sau
dupã relief, când este vorba de munte
(mediile montane), unde submediile
poartã totuºi numele etajelor de vege-
taþie ori al treptelor de temperaturã
(caliente, gelada etc.)
 Ce factori principali impun tipu-
rile de mediu?
 În funcþie de ce element natural
de mediu se contureazã catego-
ria de medii intertropicale?
 Ce elemente de mediu diferenþiazã
tipurile de medii intertropicale?
 De ce credeþi cã pãdurea ecua-
torialã se numeºte luxuriantã?
Mediu ecuatorial
24
TIPURILE DE MEDII GEOGRAFICE ªI
TIPURILE DE PEISAJE GEOGRAFICE
Pentru a nu repeta unele aspecte, tratãm în comun ambele cate-
gorii de tipuri (medii ºi peisaje), pornind de la precizarea, fãcutã
anterior, cã peisajul geografic este sinteza calitativã sau tabloul vizibil
al mediului pe care îl reprezintã.
Ordinea tratãrii va fi urmãtoarea: mediile continentale extreme (calde
ºi reci), inclusiv mediile montane, mediile acvatice ºi cele antropice; ca
lecþie aparte, vor fi abordate mediile zonei temperate.
Mediile naturale continentale
din zona caldã (intertropicalã)
În aceastã categorie, delimitatã numai dupã temperaturã, sunt incluse
atât cele mai umede, dar ºi cele mai uscate medii ale Terrei. Ele se dife-
renþiazã apoi în funcþie de precipitaþii ºi de relief (munþii).
Cât priveºte peisajele, acestea rezultã în principal din variaþiile locale
ale precipitaþiilor, dar ºi ale interacþiunilor variate dintre elementele de
mediu, în cadrul zonalitãþii climatice ºi al etajãrii altitudinale.
n Mediul pãdurilor ecuatoriale, numit ºi mediul ecuatorial, se
desfãºoarã între 5o lat. S ºi 10o lat. N. Are cel mai umed climat, cu pre-
cipitaþii de peste 2 000 mm/an ºi este lipsit de sezoane. Amplitudinea
termicã este inexistentã (24–26 oC). Noaptea, temperatura scade totuºi
pânã la 10 oC. Domneºte calmul ecuatorial.
Vegetaþia este luxuriantã, dominatã de arbori înalþi de circa 40 m.
În interior prezintã o mare stratificare, dar imprecisã, impusã de gradul
de pãtrundere a luminii, încât la sol ierburile sunt foarte reduse. Densi-
tatea plantelor este foarte mare, la care contribuie mult ºi lianele, specii
lemnoase agãþãtoare, sau alte plante cu rãdãcini aeriene.
Arborii nu-ºi pierd frunzele decât treptat ºi cresc tot timpul anului.
Caracteristice sunt speciile din genul abanosului, mahonului (lemn
preþios), nucul brazilian º.a.
Fauna se remarcã prin varietate (maimuþe, lilieci, unele marsupiale,
jaguari etc.). Aici este ºi o vastã lume a pãsãrilor divers colorate, cu mulþi
papagali, colibri º.a.; întâlnim ºerpi, ºopârle uriaºe, broaºte etc.
Solul are puþin humus, din cauza precipitaþiilor bogate ºi a descom-
punerii rapide a materiei organice moarte, care este spãlatã repede.
Vegetaþia se hrãneºte din bogãþia substanþelor minerale ce rezultã din
fitomasa descompusã. Existã însã un fel de sol foarte gros, dominant
mineral, numit lateritã (later = cãrãmidã, în latinã), rezultat din alterarea
continuã ºi foarte profundã a rocilor.
Relieful este de tip „scuturi ºi platforme“, în general joase. Aici, râurile
transportã multe aluviuni în soluþii ºi în suspensie, dar aproape deloc
aluviuni grosiere, de unde ºi multele cascade ce se menþin în aceste medii.
Peisajele mediului ecuatorial sunt relativ multe, 7–8 fiind mai
generale. Peisajul cel mai generalizat, cu o mare varietate de specii vege-
tale, este numit selvas în Brazilia. Altul este peisajul pãdurilor litorale,
dominat de cocotieri. Pe þãrmurile mlãºtinoase, cu maree, se remarcã
pãdurea de mangrove. Acolo unde pãdurea a fost tãiatã se extinde
peisajul roºcat al lateritei.
Dacã vegetaþia se reface dupã defriºare, nu mai seamãnã cu cea
iniþialã, ci apar tufiºuri dese, de bambuºi, palmieri spinoºi º.a., înlãnþuiþi
cu liane; este peisajul de junglã, greu de strãbãtut. În Indochina s-a
instalat ºi peisajul arborelui de cauciuc, de origine antropicã.
n Mediul pãdurilor musonice (între 10–25o lat. N) ºi al litoralelor
cu alizee (între 10o lat. S ºi 25o N). Pãdurile musonice se gãsesc în India,
pe Coasta Malabar, pe þãrmurile Thailandei ºi ale Myanmarului, iar cele
impuse de alizee ocupã coastele estice ale Americii Centrale ºi de Sud,
ale Madagascarului, Peninsulei Indochina.
Aici, clima introduce deosebiri faþã de pãdurea ecuatorialã; intervine
un sezon mai arid (când bate musonul continental sau alizeul avan-
seazã spre zona ecuatorialã), apar vânturi, chiar cicloni; totuºi, sezonul
musonului uscat de iarnã este scurt, nu epuizeazã umezeala din sol.
Fâºiile amintite de litoral primesc ploi multe aduse de vânturile de est
sau de alizee, din anticiclonii subtropicali oceanici.
Solul rãmâne lateritic (latosol). Pãdurea este mai deschisã, arborii
mai mici (15–35 m), nu mai apare lupta pentru luminã a speciilor. Cu Vegetaþie în Madagascar
unele excepþii, arborilor le cad frunzele în sezonul mai arid. Se contu-
reazã bine subetajul de arbuºti, formând o junglã atât în cadrul pãdurii
iniþiale, cât ºi dupã defriºare. Ca specific, apare tekul (mult industria-
lizat), iar tulpinile sunt mai masive.
Fauna este foarte bogatã, cu multe mamifere mici, arboricole, feline
de pradã, galopitecul, ºopârla zburãtoare, mulþi ºerpi (cobra).
Peisajul general este apropiat de selvasul brazilian, numit bosanes
în America Centralã. Se adaugã peisajul de junglã, pe arealele despã-
durite ºi refãcute, peisajele agricole realizate prin ardere sau defriºãri,
care degradeazã total solul dupã un an de culturã ºi devin peisaje
roºcate lateritice.
Se contureazã peisaje ºi în funcþie de durata anotimpului secetos
ºi de cantitatea anualã de precipitaþii. Astfel, se pot separa urmãtoarele
peisaje de pãdure: semperviriscente (cu frunze veºnic verzi), pãduri
musonice (cu frunze cãzãtoare, ca în Indochina sau India) ºi pãduri
tropicale xerofile (cãrora le cad frunzele vara). Pãdurile xerofile se ordo-
neazã latitudinal în trei subtipuri: pãdurea rarã ºi luminoasã (extinsã
enorm în Africa, la sud de ecuator, pânã în Mozambic), pãdurea-parc Pãdure de mangrove
(care face tranziþia spre savanã) ºi tufiºuri cu ghimpi (climã mai aridã),
în care apar ºi arbori scunzi, cu lemn dur.
Aceste ultime formaþiuni sunt ataºate uneori la mediul de savanã,  Câte peisaje anotimpuale are
ca de exemplu aºa-numitele bruse din Africa sau caatinga din America savana ºi cum aratã?
de Sud (cuprinde palmieri, cactuºi etc.).  Care sunt asociaþiile vegetale
n Mediul de savanã se extinde între 5–25o lat. N ºi S, ca zonã de cu care începe etajarea mediilor
tranziþie între tropice ºi fâºia ecuatorialã. Este impus de un anotimp montane intertropicale?
secetos (4–8 luni, dupã distanþa de Ecuator) cu vânturi alizee (iarna) ºi
unul ploios (vara), ambele calde (temperatura medie 18–24 oC). Se
extinde tipic în Africa, America Centralã ºi de Sud, Podiºul Deccan
(India) ºi Australia de NE.
Vegetaþia este cea de ierburi înalte (savanã), care în anotimpul sece-
tos se usucã ºi adesea se aprinde natural sau de cãtre om. Apar, foarte
rar, ºi arbori scunzi, rezistenþi la secetã, cu frunze mici, uneori tari sau
sub formã de spini, iar coronamentul are formã de umbrelã (mai ales
accacia). Apar ºi pãdurile galerii, în lungul râurilor, cu umezealã tot anul.
Dupã înãlþimea ierburilor, dupã specia de arbore dominant sau de
tufiºuri, se disting mai multe tipuri de savane: cu ierburi înalte de 1,5–3,5 m
ºi cu baobabi (tulpinã foarte groasã, de pânã la 4 m diametru, înalþi pânã
la 35 m, coroanã mare ºi fructe zemoase comestibile), cu ierburi mai
scunde (1–1,5 m) ºi cu accacii (3–15 m înãlþime, coroanã în formã de
umbrelã), savane cu palmieri sau cu bambuºi ºi savanã cu tufiºuri.
Cele mai extinse astfel de tipuri de savane sunt în Africa. ªi America
de Sud are savane specifice, cu denumiri regionale, ca de exemplu
campos limpos (strat ierbos foarte scund ºi fãrã arbori), campos cerrados
Mediu de savanã – vegetaþie ºi faunã
(ierburi de 1–2 m, cu puþini arbori ºi arbuºti), llanos (în Venezuela, cu
ierburi înalte, dar în general fãrã arbori). Amintim cã savane existã ºi ca

25
 Ce înseamnã mediu de tip selvas?
 Care anotimp diferenþiazã mediul
ecuatorial de cel musonic?
 Cum definiþi ºi caracterizaþi jungla?
 Între ce medii se plaseazã pãdu-
rile-parc?
 De ce solul ecuatorial ºi de savanã
este sãrac în humus?
 La ce latitudine se plaseazã savana
ºi ce balans climatic se produce
aici?
 De ce unele animale de savanã
migreazã?
Mediu deºertic
(nisip ºi florã pipernicitã)
Omul a pãtruns ºi în deºert, mai mult
ca drumeþ, dar în ultimul timp s-a
instalat punctual pentru exploatarea
unor zãcãminte de hidrocarburi (Sahara
de nord, Peninsula Arabã) sau mine-
reuri (Mauritania, Sahara algerianã,
Atacama, Nevada º.a).
Izvor în Deºertul Atacama
26
etaj montan în munþii zonelor calde, situat deasupra pãdurii, între circa
2 000–3 000 m.
Fauna cuprinde multe ierbivore (antilope, girafe, zebre, hipopotami,
rinoceri, elefanþi), carnivore (lei, leoparzi, hiene, gheparzi, ºacali), multe
pãsãri mici (în colonii mari), dar ºi struþi, apoi reptile, insecte (termite,
lãcuste etc.). Multe animale migreazã dupã anotimp.
Solul este de tip lateritic, gãlbui-roºiatic, dar pe spaþiile supuse la
7–8 luni de secetã se formeazã cruste feruginoase sau calcaroase.
Relieful major este de podiºuri ºi câmpii, iar climatul determinã
dezagregãri pe versanþi, impunând formarea de glacisuri.
Omul a intervenit pe mari suprafeþe, prin desþeleniri, pãºunat intensiv,
tãierea arborilor ºi incendieri masive ale savanei ºi tufiºurilor asociate.
Peisajele savanelor sunt variate. În prim-plan se aflã cele douã
aspecte anotimpuale: savana verde (umedã, cu multã viaþã) ºi savana
uscatã, uneori în flãcãri. Se intercaleazã peisajele pãdurilor galerii.
Urmeazã variantele peisajelor de tranziþie: cu baobabi, cu accacii, cu
palmieri, cu bambuºi, cu tufiºuri, de tip brusã sau caatinga (amintite
ºi la mediul anterior) sau peisajele de tip campos limpos, campos
cerrados, llanos etc., dar ºi peisajele agricole implantate.
n Mediile de stepã caldã ºi de deºert se extind de o parte ºi de alta
a celor douã tropice, între 18–25o lat. N ºi S, în climatul tropical uscat,
începând din nordul Africii, peste Peninsula Arabia, Iran, Pakistan, pânã
în deºertul Thar, apoi în nordul Mexicului.
Clima aridã este impusã de coborârea aerului cald ºi uscat în arealul
tropicelor. Foarte rar, aici pãtrunde ºi aer umed ecuatorial sau tropical
maritim, care determinã brusc precipitaþii bogate, dar ºi furtuni vio-
lente. Dominã cerul senin, care scade brusc temperatura pe timp de
noapte ºi provoacã arºiþã ziua.
Solurile scheletice au puþin humus, dar au mari cantitãþi de sãruri.
Stepa este o formaþiune ierboasã, scundã, sãracã în specii, care face
trecerea între savanã ºi deºerturi. Pe reliefurile înalte apar ºi tufiºuri,
ca în Sahelul african sau în Podiºul Colorado. Existã terenuri de pãstorit,
dar sãrace, cu vegetaþie discontinuã. Agricultura dã rezultate slabe,
deoarece seceta poate stãpâni trei sferturi din an. Sunt totuºi locuri
relativ populate.
Deºerturile calde primesc precipitaþii foarte reduse, uneori trecând
mulþi ani fãrã o ploaie. Solurile sunt scheletice, fãrã humus, sãrãturate.
Vegetaþie existã totuºi, extrem de rarã ºi adaptatã uscãciunii. Unele
plante au tulpini groase ºi cãrnoase în care adunã rezerve de apã. Aici
dominã reliefurile de dune sau dezagregãri de tip hamade (Sahara), în
rocile dure. Se ivesc ºi unele izvoare care determinã oaze, uneori locuite.
Peisajele compun douã categorii mari: de stepã ºi de deºert. Cel de
stepã prezintã variaþii: stepã continuã, stepã discontinuã ºi multe forme
de umanizare, pãºuni, stâne, aºezãri etc. Deºertul are ca peisaj specific
dunele de nisip, peisajul de hamadã (grohotiºuri imense), peisajul
de ºoturi (lacuri sãrate), peisajul de ueduri, peisajul oazelor, peisajul
cu cactuºi etc.
n Mediile ºi peisajele montane din climatele calde sunt etajate ºi
relativ similare de la o zonã la alta; diferã numai tipul de mediu de la
baza de plecare în altitudine, respectiv pãdure de tip ecuatorial sau
musonic, savanã, stepã sau deºert.
Varietatea de amãnunt a mediilor montane este mult mai mare,
deoarece relieful este mult mai fragmentat; aici se aplicã legea pantei
(eroziunea ºi scurgerea sunt accelerate etc.), a expunerii ºi a orientãrii,
a adãpostului, apar inversiuni de climã ºi de vegetaþie etc.
Cât priveºte etajele, acestea pot fi urmãtoarele: la bazã este pãdurea
specificã zonei sau savanã, semideºert (uneori cu cactuºi) sau tufãri-
ºuri; urmeazã pãdurile de foioase, conifere, iar peste limita pãdurii
(la 2 000–3 500 m) apar etajele de arbuºti ºi tundrã alpinã, cu ierburi
scunde ºi cactuºi (în Anzi, etajul este numit paramos). În America Centralã, populaþia a intuit
Peisajele sunt deosebit de variate, pe mãsura altitudinii muntelui. ºi a denumit astfel etajele montane,
din punct de vedere al mediului de
Se adaugã însã varietatea introdusã de om, prin defriºãri ºi terasãri,
viaþã: tierra caliente (cald ºi foarte
pãºunat. În unele cazuri, culturile se ridicã pânã pe la 3 000 m.
umed, cu pãduri tropicale, transfor-
mat în culturi de trestie de zahãr, ba-
Mediile ºi peisajele reci nanieri º.a.), tierra templada (tem-
perat, cu pãduri de foioase ºi plantaþii
Acestea sunt opuse mediilor calde, apar ca medii extreme, în prin- de cafea), tierra fria (cu savanã =
cipal nelocuite. Se plaseazã spre poli, cam peste 60–70o lat. N ºi S. llanos, unde culturile se rãresc), tierra
În aceste locuri se formeazã centri barici de mare presiune, cu aer rece. gelada (peste 3 000 m, cu stepã de tip
Prezintã douã sezoane, unul de varã, cu zi continuã, ceva mai cald, paramos ºi zãpezi veºnice).
care dureazã între 5–7 luni, ºi altul foarte rece, cu noapte continuã.
Existã douã tipuri principale de medii reci, polar ºi de tundrã.
n Ce înseamnã, ca mediu ºi peisaj,
n Mediul polar (glacio-nival) este dominat de calote glaciare ºi zãpezi tierra gelada?
permanente; se mai numeºte ºi deºertul rece. În emisfera nordicã ocupã
Oceanul Arctic, aproape toatã Groenlanda, majoritatea insulelor din
nordul euro-asiatic ºi canadian, iar în sud domneºte peste continentul
Antarctic, plus apele din jur, cu banchizã.
Clima prezintã temperaturi cuprinse între –20 oC la –40 oC, în
general sub –50 oC, dar vara acestea pot urca la 0 oC; precipitaþiile sunt
reduse. Totuºi, polul frigului pe Terra se aflã lângã Polul Sud, unde s-au
atins temperaturi de pânã la –92 oC (iulie, 1958).
Vânturile au frecvenþã mare ºi viteze care uneori depãºesc 100 km/h,
mai ales în arealul periferic al ciclonilor.
În centrul Antarcticii existã un calm relativ, dar spre periferie vân-
turile devin puternice ºi formeazã brâul violenþilor cicloni antarctici.
Viaþa nu lipseºte, vara devenind chiar abundentã pe þãrmurile arctice
ºi spre tundrã. Plantele superioare lipsesc, dar existã alge, bacterii, Mediu polar
licheni ºi muºchi. În apele oceanice se dezvoltã un bogat fitoplancton ºi
zooplancton, cu care se hrãnesc creveþii, peºtii, balenele, focile ºi pinguinii.
Existã particularitãþi ale mediului arctic faþã de cel antarctic. În
 Comparaþi mediile ºi peisajele
arctic ºi antarctic ºi explicaþi dife-
arealul arctic trãiesc ºi carnivore, care se hrãnesc cu peºte, ca ursul alb renþele ºi cauzele varietãþii mari
ºi vulpea polarã. Vara, aici cuibãresc foarte multe pãsãri venite din sud. a mediului arctic.
În locurile mai sudice de uscat se poate forma un sol scheletic, care vara
are ierburi scunde, licheni, muºchi, smocuri de tufe. Vara, din tundrã
vin reni, boi moscaþi ºi caribu sau unele carnivore. Pe câteva þãrmuri
antarctice, mai ospitaliere, existã pinguini.
Peisajele arctice sunt mult mai diverse, mai ales vara: multe insule,
dezgheþ de varã la þãrm, viaþã diversã, banchiza nordicã, mereu în
derivã (pe apele oceanului Arctic), pe când cea sudicã e fixã, lipitã de
continentul Antarctic. Peisajul de iarnã apare monoton ºi aproape lipsit
de viaþã.
Mediile polare montane nu prezintã etaje distincte în raport cu
mediul zonal.
n Mediul de tundrã este numit ºi subarctic, deoarece s-a organizat
numai în nord, aproximativ între 60–70o lat. N.
Clima este geroasã, cu temperaturi ce coboarã sub –30 oC iarna, iar
în tundra ºi taigaua siberiene se aflã chiar polii frigului din emisfera
nordicã (Oimiakon ºi Verhoiansk), deoarece continentul se rãceºte mai Mediu de tundrã (faunã ºi vegetaþie)
mult decât Oceanul Arctic. Vara însã temperatura urcã la 10 oC. Preci-
pitaþiile depãºesc rar 200 mm/an. Iarna este foarte lungã, cu mai multe
sãptãmâni de noapte continuã, cu furtuni violente. Vara este uºor
 De ce tundra este relativ mlãºti-
noasã vara?
ploioasã, scurtã ºi cu câteva sãptãmâni în care Soarele rãmâne la
orizont, nu apune.  Ce este taigaua?
Relieful este marcat de un îngheþ profund ºi permanent (pergelisol  Ce este pergelisolul ºi ce emanã
sau permafrost) ºi un dezgheþ superficial vara (molisol), când se for- periculos pentru climã, dacã se
meazã multe mlaºtini. dezgheaþã tot mai mult?

27

Fauna tundrei este adaptatã mediului
(geruri, vânturi, hranã) prin blanã deasã,
strat adipos, penaj des etc. Majoritatea
vieþuitoarelor migreazã iarna spre sud.
Între ierbivore se remarcã renul (în
Eurasia ºi Groenlanda), boul moscat,
iepurele polar, dihorul polar, popân-
dãul de tundrã, lupul de tundrã, ursul
ºi vulpea polarã, numeroase pãsãri, in-
secte, muºte, þânþari. Omul a pãtruns
aici ca vânãtor, pescar sau crescãtor de
reni. Mai recent, zona este populatã
de cercetãtori ºtiinþifici.
Mediul necunoscut în totalitate
al adâncurilor
 Ce înseamnã mediu pelagic?
Râu de munte
Omul intervine în mediu prin trei cãi:
înlocuieºte un element cu altul (pãdu-
rea cu ogorul), schimbã relaþiile dintre
elemente (legãtura dintre sol ºi vege-
taþie, prin arãturã ºi pãºunat), introduce
elemente noi, care intrã sau nu în echi-
libru cu mediul (construcþii, poluare).
28
Solurile au puþin humus, sunt acide, de tip litosol, hidromorfe ºi turboase.
Vegetaþia, zisã de tundrã, impune imaginea locurilor. Se compune din
ierburi cu puþine specii, licheni, muºchi, arbuºti, toate adaptate vântului
ºi gerului, prin asocieri de tip perniþe, smocuri, masã mare de rãdãcini,
plante perene. Se contureazã trei fâºii de tundrã: una sãrãcãcioasã, cu
muºchi ºi licheni, dar cea mai extinsã; o alta, cu subarbuºti (salcie piticã,
mesteacãn pitic, anin etc.) ºi silvotundra dispusã digital.
Tundra are etaj glaciar în munþii din Alaska.
În Eurasia, peisajele sunt variate în funcþie de anotimpuri, de domi-
nanþa mlaºtinilor de varã ºi a formelor periglaciare (cercuri de pietre,
soluri poligonale, solifluxiuni) sau de formele pe care le îmbracã insulele,
arhipelagurile, lacurile ºi golfurile nord-canadiene, varietatea ºi frag-
mentarea munþilor din Alaska etc.
Mediile naturale acvatice
Apa formeazã mediul de viaþã la peste 50% dintre animale ºi plante.
Existã douã categorii de medii acvatice: oceanice ºi continentale.
n Mediul oceanic are douã subtipuri: bentic ºi pelagic.
l Mediul bentic este cel legat de fundul marin. Prezintã relief
variat, roci ºi sedimente diverse, toate favorabile formãrii unor micro-
medii. Mediul bentic se etajeazã, în funcþie de luminã, în douã mari etaje:
neritic, cu luminã solarã ºi o importantã agitaþie a apei, ºi bentosul adânc.
Etajul neritic prezintã la rândul sãu trei subetaje: supralitoral (cuprinde
elemente continentale legate de þãrm), litoral (de mare înaltã, medie
ºi joasã) ºi sublitoral (cuprinde fundul platformei continentale). Existã
un bentos vegetal ºi un bentos animal, cu multe specii.
Etajul afotic sau bentosul adânc are tot trei subetaje: batial (depen-
dent de abruptul continental, abisal (pe glacisul ºi câmpiile abisale) ºi
hadal (în fose).
l Mediul pelagic se referã la apa liberã din tot largul oceanului.
Cuprinde douã categorii de vieþuitoare: planctonul (organisme mici
vegetale – fitoplanctonul ºi zooplanctonul – care plutesc liber în apã) ºi
nectonul – animale mari care înoatã (meduze, peºti, cetacee etc.).
n Mediile acvatice continentale se compun din râuri, lunci, lacuri,
mlaºtini, unele elemente de litoral, ca lagunele, limanurile, deltele.
Aceste medii sunt reduse ca suprafaþã, dar foarte complexe. Suportã
influenþe continentale ºi ale tipului de climã în care se aflã.
Sub aspectul peisajului, fiecare dintre mediile amintite prezintã dife-
rite tipuri de peisaje. De exemplu, în deltã se observã areale cu stuf, grin-
duri cu sãlcii, lacuri diverse, minidelte º.a.; în lungul râurilor apar lunci
largi cu bãlþi, cu zãvoaie, cu grinduri etc.
Mediile ºi peisajele antropizate ºi antropice
Omul a pãtruns, chiar ºi numai expediþionar, în toate mediile Globului.
Ca urmare, întregul mediu global a fost antropizat. Totuºi, oricât de mult
ar fi intervenit omul în mediu, o serie de elemente naturale tot rãmân
(aer, apã, luminã etc.). Se pune doar problema gradului de antropizare.
Dupã gradul de antropizare, se pot deosebi trei tipuri de medii:
natural (nemodificat esenþial), antropizat ºi antropic.
n Mediile antropizate se suprapun celor naturale, favorabile vieþii
omului, dar pe care le-a modificat relativ puþin pentru nevoile sale. În
general, este vorba de înlocuirea pãdurilor cu pãºuni sau arãturi, de
terasãri, irigãri, îndiguiri, canalizãri. Unele dintre aceste antropizãri au
determinat erodarea solului, alunecãri, torenþi, inundaþii mai dese º.a.
Mai puþin antropizate au rãmas deºerturile, tundra, taigaua, etajul
alpin ºi bineînþeles mediul polar.
n Mediile antropice sunt, în cea mai mare parte, construite de cãtre
om (case, industrie º.a.). Pe prim-plan stã mediul urban.  De ce sunt fragile mediile antro-
pizate?
l Mediile urbane contureazã oraºele. Prezintã o aglomerare mare
de case ºi utilitãþile acestora: strãzi, trotuare, canalizãri, industrie, aºezã-  Care este diferenþa între mediul
antropizat ºi cel antropic?
minte social-culturale, instituþii etc.
Cât priveºte componentele naturale, oraºul aproape nu mai are sol,
vegetaþie, vântul se dirijeazã pe strãzi, apa curge prin canale. Activitãþile
aºezãrilor se desfãºoarã în spaþii închise, cu aer poluat.
În cadrul mediului urban apar ºi submedii restrânse, care impun în
fapt ºi peisajele urbane: centrul ºi periferia, specificul cartierelor, peisajele
arhitectonice (case joase cu grãdini, blocuri ordonate variat, intersecþii
foarte frecventate, parcuri, stadioane, pieþe, gãri etc.).
l Mediile industriale provin din concentrarea pe anumite areale a mai
multor ramuri sau exploatãri industriale sau a uneia singure. Sunt pozi-
þionate în oraºe, dispersate sau concentrate într-o platformã industrialã.
Alte industrii sunt fixate în exteriorul urbanului, ca de exemplu minele,
exploatarea petrolului º.a. În toate aceste cazuri sunt scoase terenuri din
uzul natural sau agricol, se evacueazã ape uzate, se polueazã uneori
pânza freaticã, aerul ºi solul din jur. Aglomerare urbanã – Sydney
ªi în aceste medii apar peisaje specifice, mai recunoscute fiind
peisajele exploatãrilor de cãrbune, siderurgiei, petrochimiei, industriei
 Cum descrieþi pe scurt un peisaj
carbonifer?
constructoare de maºini, industriei alimentare, chimice ºi a lemnului.
l Mediile cãilor de transport se extind linear. Afecteazã mediul,
în special ºoselele ºi cãile ferate, prin noxele eliberate ºi prin poluare
sonorã.
În aceastã categorie intrã ºi navigaþia fluviatilã, cu porturi sau ame-
najãri de tipul ecluzelor, precum ºi rutele aeriene.
l Mediul antropic de litoral este unul foarte complex, deoarece
îmbinã un mediu urban, dar specific, cu construcþii portuare, plaje ºi
faleze amenajate, valuri de furtunã, turism, un comerþ intens ºi divers,
uneori pescuit. În porturi sau în apropierea lor se localizeazã multe tipuri
de industrii. Staþiunile turistice prezintã alt peisaj, ele se extind localizat
sau în lanþ. Porturile militare, cu sau fãrã submarine, sunt adesea sepa-
rate ºi oferã un peisaj de apãrare ºi paradã.
l Mediul rural ºi agricol se referã obiºnuit nu numai la satul pro- ªantierul naval Orºova
priu-zis, ci ºi la moºia satului, respectiv la tot spaþiul din afara oraºelor.
Mediul rural rezultã din interacþiunea câtorva elemente naturale
(relief, soluri, climã), peste care omul a suprapus amenajãri agricole –,
dominant culturi de soiuri diferite –, zootehnice, plus sate. Varietatea
 Cum aratã un peisaj agricol de
câmp deschis primãvara, vara ºi
mediilor rurale este impusã de trei factori importanþi: tipul de mediu iarna?
natural, peste care se suprapun agricultura ºi satul, tipul ºi structura cul-
turilor ºi starea social-economicã a celor care lucreazã.
l În zona temperatã europeanã cu relief jos s-au impus douã tipuri de
peisaje: culturi în câmp deschis (peisaj numit openfield), cum este ºi Bãrã-
ganul românesc, ºi alte culturi cu ogoare delimitate de arbuºti (bocaje).
Pe dealuri ºi la poala muntelui apar peisaje mozaicate (parcele cu
pomi fructiferi, culturi de porumb, viþã-de-vie, fâneþe etc.) sau uneori
peisaj terasat. În SUA s-a realizat o specializare a culturilor pe brâuri de
bonitare, funcþie de capacitatea optimã de producþie.
l Mediile semiaride, de tip stepe, au fost amenajate prin irigãri încã
din Antichitate (Mesopotamia, Egiptul). Suprapãºunatul ºi defriºarea
arbuºtilor au condus la peisaje degradate, ca în Sahelul african.
l În deºerturi se observã, punctual, peisajul de oazã.
l În climatele ecuatorial, musonic ºi tropical umed apare peisajul
intens parcelat, în sute de loturi, cu diverse culturi (orez, grâu, porumb,
mei etc.), iar pe versanþii muntelui urcã foarte sus ºi peisajele terasate. Peisaj agricol în sudul Chinei

29
Zonele temperate se extind, cu aproxi-
maþie, între 30–65o lat. N ºi S, axele lor
mediane fiind marcate de paralelele de
45o. Lãþimea zonelor temperate variazã
însã foarte mult, prezentând lãrgiri ºi
îngustãri pânã la dispariþie sau depla-
sãri ºi retrageri spre sud sau nord.
Aspectele regionale sunt impuse de:
faþadele estice (mai reci) ºi cele vestice
(mai calde), de creºterea continentalis-
mului funcþie de distanþa faþã de ocean,
dominarea uscatului în emisfera nor-
dicã, rãcirea climei dinspre tropice cãtre
zonele subpolare ºi complexitatea ºi
poziþia lanþurilor montane.
Existã douã categorii de climate tem-
perate: temperate propriu-zise, cu trei
tipuri (temperat oceanic, temperat de
tranziþie ºi temperat continental) ºi
temperat-calde (sau subtropicale), tot
cu trei tipuri (subtropical umed, medi-
teranean ºi subdeºertic).
Taigaua prezintã un mediu de viaþã aspru,
fãrã posibilitãþi agricole, dar cu dife-
renþieri regional-longitudinale: o climã
rece oceanicã (temperaturi medii între
–20 oC ºi 14 oC ºi precipitaþii foarte
mari, 1 200 mm/an, în Alaska) cu cele
mai dese pãduri de conifere de pe Glob;
o climã rece continentalã (–11o pânã la
16 oC ºi precipitaþii de 540 mm/an) ºi
continental-excesivã (cu polul frigului
nordic, –71 oC la Oimiakon, temperaturi
medii de –40o pânã la 19 oC, dar preci-
pitaþii de numai 200 mm/an). Acestea
sunt ºi peisajele principale ale taigalei.
Antropizarea mediului de foioase este
cea mai intensã de pe Glob ºi a început
încã din Antichitate. Aici s-a nãscut în
feudalism aºa-zisa „civilizaþie a lemnu-
lui“, inclusiv în Carpaþi, iar în prezent,
pe aceste locuri, despãdurite ºi cul-
tivate, se aflã cele mai mari densitãþi
de populaþie. Practic, aici s-a format
o „stepã cerealierã“, pajiºti secundare
ºi multe terenuri degradate.
Pãdure de foioase
30
*MEDIILE ZONEI TEMPERATE
Este mediul în care se încadreazã ºi România ºi o mare parte a omenirii.
Atât ca zonã climaticã, dar ºi ca tip general de mediu, caracteristica
de bazã este tranziþia între climatele ºi mediile reci (polare ºi subpolare)
ºi cele calde intertropicale. Se adaugã ºi alte caracteristici: schimbãri
dese de timp sau vreme, patru anotimpuri, cu mari diferenþe între varã
ºi iarnã, ºi multe aspecte regionale.
Ca tipuri de medii temperate se contureazã: mediul de taiga, al pãdu-
rilor de foioase ºi de amestec, de stepã ºi prerie ºi tipul mediteranean.
n Mediul de taiga se extinde numai în emisfera nordicã ºi i se mai
spune ºi mediul pãdurii boreale (nordice). Cuprinde 38% din pãdurile
Terrei. Prezintã o mare fâºie situatã imediat în sudul tundrei ºi pânã pe
la 50–60o lat. N; trece peste Alaska ºi Canada, peste nordul Scandinaviei
ºi pânã la Pacific. Iernile sunt lungi (5–8 luni) ºi geroase; la Oimiakon
s-au înregistrat –71 oC. Se produce un îngheþ adânc al solului (pergelisol),
cu dezgheþ superficial vara ºi formarea molisolului. În luna mai încep
ºi inundaþii importante (10–12 m peste nivelele minime).
Solurile sunt puþin fertile (podzol ºi turbã).
Relieful pãstreazã urmele glaciaþiunii de calotã (morene, fiorduri,
excavaþiuni lacustre).
Vegetaþia este dominatã de conifere, cãrora li se alãturã foioase
(mesteacãn, plop tremurãtor, anin sau, în jurul Marilor Lacuri cana-
diene, arþarul roºu, simbol al Canadei). Nu existã un substrat arbustiv,
acesta apãrând numai marginal sau în luminiºuri.
Fauna este relativ rarã ºi adaptatã mediului. Ca mamifere se
remarcã: elanul (cel mai mare cervideu), renul (vine din tundrã), ursul
brun, vulpea, lupul, moscul (secretã o substanþã folositã în industria
cosmeticã). Vara îºi fac apariþia numeroase pãsãri cãlãtoare. Existã ºi
multe insecte, furnici ºi mai ales mulþi þânþari.
Omul a pãtruns în taiga ca vânãtor, pescar, tãietor de lemne sau
crescãtor de reni.
n Mediul pãdurilor de foioase ºi de amestec este absolut domi-
nant tot în emisfera nordicã, aproximativ între 43–60o lat. N.
Clima oferã precipitaþii de 550–1 200 mm/an, verile sunt calde
(15–20 oC) ºi foarte calde, iernile, cu zãpadã multã, aer polar, ºi tot mai
reci în estul continentelor. Dominã vânturile de vest, dar aici apar ºi
cicloni tropicali sau subpolari. Se produc ºi dese fronturi de aer cald sau
rece, timp schimbãtor, alterneazã anii ploioºi cu cei secetoºi.
Solurile sunt brune de pãdure, bogate în elemente minerale ºi orga-
nice provenite din litiera pãdurii.
Relieful pãstreazã multe depozite periglaciare, pe care s-au format
solurile. Vegetaþia dominantã este pãdurea de foioase, bogatã în specii
ºi stratificatã (arbori, arbuºti ºi ierburi). Speciile principale sunt: fagul,
mesteacãnul, arþarul, ulmul, carpenul, iar în areale mai mici se amestecã
cu pinul ºi molidul.
Fauna este una proprie, dar ºi cea de taiga: cerb, mistreþ, jder, dihor,
pisicã sãlbaticã, pârº, castor, urs brun, vulpe, pãsãri diferite etc. Pe timpul
iernii, unele migreazã sau chiar hiberneazã.
Se pot deosebi trei mari tipuri de medii de foioase, unul cu climat
oceanic, cu ploi multe iarna ºi pãduri mai înalte ºi mai dese, altul de tip
continental, cu ploi torenþiale de varã, ºi un mediu al pãdurilor de amestec.
n Mediile de stepã ºi prerie se dezvoltã sub climatul temperat
continental excesiv ºi are ca specific stratul ierbos. Precipitaþiile oscileazã
între 300–1 000 mm/an. Ciclul vegetal trece prin douã diminuãri: una,
iarna din cauza temperaturii, ºi alta la sfârºitul verii, provocatã de secetã.
Stepa reprezintã un strat ierbos continuu, cu o þesãturã deasã de
rãdãcini (stepa semiaridã din clima caldã este mai discontinuã).
 Stepele se diversificã regional ºi local: stepa înaltã (cu precipitaþii  Alegeþi-vã, fiecare, un tip de mediu
de 700–1 000 mm/an – preria ºi pampasul), stepa medie, pe care se sau peisaj, pe care l-aþi vãzut, direct
formeazã cernoziomul (Bãrãgan, Ucraina, Rusia º.a.), ºi stepa scundã sau chiar în cadrul unor filme, ºi
(soluri bãlane, mai sãrace), care face trecerea spre semideºert. descrieþi-l într-o paginã, eviden-
Solurile de bazã sunt cernoziomurile, cele mai fertile. Cãtre zonele þiind cel puþin trei elemente de
aride, solul devine brun-roºcat, din cauza acumulãrii de carbonaþi. mediu, dupã propria imaginaþie
Fauna este bogatã în ierbivore (antilope, bizoni, cai, mãgari), dar sau la prima impresie.
în prezent dominã rozãtoarele.
Omul a transformat stepele în pãºuni sau arãturi. A apãrut astfel Bãrãganul (lecturã)
stepa cultivatã, care asigurã azi jumãtate din necesarul de hranã al Un câmp neted ca marea, întins cât
omenirii. Totodatã, a fost înlãturatã ºi fauna iniþialã ºi înlocuitã cu cirezi vezi cu ochii, situat în estul Câmpiei
de vite. În unele locuri se extind peisaje de monoculturi (porumb, grâu Române. Rar se observã câte o luncã
etc.) ºi suprafeþe irigate. ºi o albie de râu sau o micã excava-
þiune numitã crov (relief). Pe fundul
n Mediul mediteranean este intermediar între climatele temperat
albiei ºerpuieºte, prin meandre largi,
oceanic ºi arid cald. Are douã anotimpuri: varã secetoasã, dominatã de un râu leneº, deoarece câmpia nu-i
aer cald tropical, ºi iarnã ploioasã, blândã, dar ºi cu valuri de frig. oferã decât o pantã insensibilã; dacã
Cea mai mare extindere a acestui mediu cuprinde arealul Medi- este varã, râul poate sã sece, dacã
teranei ºi are la bazã o explicaþie tectonicã: marele bazin mediteranean plouã mult, se iuþeºte ºi se revarsã;
de apã, alungit pe 4 000 km vest-est, exact peste fâºia latitudinalã dacã este iarnã, se acoperã cu gheaþã.
(32–44o lat. N) în care vara se deplaseazã aer uscat din brâul tropical Rar se vede ºi câte un mic lac sãrat
de mare presiune, ºi care iarna se retrage spre sud, lãsând locul vân- sau câte un puþ (hidrografie). În malul
turilor de vest, aducãtoare de ploi bogate. râului se observã un sol negru ºi fertil,
Vegetaþia iniþialã s-a adaptat celor circa patru luni de secetã de varã. bun pentru agriculturã, ce pare a fi
Era dominatã de pãduri de stejari, stejari de plutã, pini ºi un strat de cernoziom. Dacã mergem pe dreapta
arbuºti. Solul era brun de pãdure. Ialomiþei, terenul prezintã ºi ondulãri
Omul a defriºat locurile încã din Antichitate. Natura a încercat de tipul dunelor cu soluri nisipoase
o refacere printr-o asociaþie de arbuºti numitã maquis (leandru, laur, (sol ºi rocã). Peste tot dominã arãturi
mirt, rozmarin, mãslin sãlbatic º.a.) ºi mai târziu gariga (stejari ºi palmieri ºi culturi cu specii ºi culori diferite
pitici, lavandã, cimbriºor º.a.). În prezent, sunt extinse culturile de dupã anotimp. Scrierile ºtiinþifice ºi
mãslini ºi citrice. chiar literare amintesc de o stepã, pe
alocuri înaltã, din care nu se vedea
Mediul mediteranean se transformã treptat, spre rãsãrit, într-unul
nici cãlãreþul; de aceea i s-a zis
de semideºert, deoarece, aici vânturile de vest ajung sãrãcite în apã. „bãrãgan“. Omul venea totuºi aici la
Este vorba de o stepã sau chiar de un deºert (Tibet, depresiunea Tarim). vânãtoare de cãprioare, iepuri, dropii,
Se extind peste podiºurile ºi munþii din partea central-nordicã a Turciei, prepeliþe etc. Azi mai trãiesc unele
din Siria, Irak, Iran, Afghanistan, Podiºul Tibet. rozãtoare – popândãi, hârciogi, ºoa-
n Mediul montan al zonei temperate este întâlnit pe sectoa- reci de câmp, rar, câte un iepure; au
rele latitudinii respective ale Cordilierei americane ºi ale lanþului rãmas însã cârduri de ciori, stoluri de
Alpino-carpato-himalaian. Între mediile celor douã sectoare existã grauri, prigorii sau lãstuni (vegetaþie,
unele asemãnãri, dar ºi multe deosebiri. faunã, agriculturã). Dar clima, care a
l Cordiliera americanã se dispune nord-sud, în vestul Americii, impus stepa de altãdatã, este favora-
formând un baraj oro-climatic. Ca urmare, faþada pacificã a munþilor bilã acestor lanuri imense? Ca tempe-
primeºte ploi multe, iar vegetaþia formeazã pãduri dese de foioase ºi, raturã, da; ca ploi, mai puþin sau deloc.
mai sus, de conifere, unele foarte înalte. Faþada esticã a munþilor are un Sã nu treci peste acest câmp pe secete
cumplite, când domneºte arºiþa, care
climat continental arid, cu stânci adesea golaºe, iar pe unele depresiuni
afecteazã totul! Dar nici iarna când
intramontane s-a instalat chiar deºertul (Valea Morþii, SUA). În altitu- bate Crivãþul, formând viscole ºi
dine, se remarcã etajarea vegetaþiei: pãdure, arbuºti, stepã alpinã ºi troiene de zãpadã! (climã).
chiar gheþari.
l Lanþul Alpino-carpato-himalaian are, dimpotrivã, o aliniere vest-est
ºi este plasat aproape total în zona temperatã. Prezintã o fragmentare
mult mai mare. Din punct de vedere climatic, se remarcã trei aspecte
de bazã:
– vânturile de vest bat paralel cu lanþul muntos, Soarele încãlzeºte
faþada sudicã, iar fragmentarea introduce foarte multe varietãþi locale;
– culmile ºi masivele luate individual au poziþii ºi orientãri diferite
faþã de vânt ºi ploi;
– o ariditate crescutã spre est, pânã la deºert (Câmpia Þungariei).
În ambele cazuri, etajele de vegetaþie sunt mai bine evidenþiate ºi
delimitate decât în munþii zonelor calde: stejar, gorun, fag, conifere,
stepã alpinã ºi etaj glaciar. Peisaj mediteranean

31
ªtiaþi cã... HAZARDE NATURALE
l Cel mai mare seism al secolului XX
a avut 9,4 grade pe scara Mercalli
ªI ANTROPICE
(în Chile, 22 mai 1960) ºi a provocat
2 000 de morþi, 3 000 de rãniþi ºi Societatea omeneascã ºi mediul sãu de viaþã sunt afectate periodic,
2 mil. de persoane fãrã adãpost; valul dar mai ales întâmplãtor, de manifestãri extreme ale unor fenomene
tsunami a înecat oameni în Hawaii (61), naturale ºi antropice. Acestea produc pierderi de vieþi omeneºti ºi de
în Japonia (138) ºi Filipine (32)? bunuri materiale. Situaþiile respective sunt exprimate concis prin câteva
l Explozia vulcanului Krakatoa (1883)
noþiuni, între care hazard, risc, dezastre sau catastrofe ºi vulnerabilitate
de lângã Insula Jawa a fost numitã (vezi definiþiile). Hazardele pot fi naturale ºi antropice.
„catastrofa mileniului“, pentru cã zgo-
motul s-a perceput pânã la 5 000 km
Hazardele naturale
distanþã, cenuºa a ocolit Pãmântul de Se subdivid în: endogene, exogene, astrofizice ºi biologice.
mai multe ori, tsunami rezultat, înalt Hazardele de naturã endogenã: cutremure ºi erupþii vulcanice.
de pânã la 30 m, a fãcut 36 000 de l Cutremurele produc vibraþii puternice ale scoarþei terestre, pornite
victime etc.? dintr-un hipocentru, mãsurabile dupã efecte (scara Mercalli, cu 12 grade),
l În august 2005, uraganul Katrina dupã magnitudine sau energia eliberatã în focar (scara Richter, cu 9 grade).
a invadat sud-estul SUA, rupând di- Ca numãr total, anual au loc circa 1 milion de cutremure pe Terra.
gurile ºi inundând total oraºul New Încep sã fie periculoase de la circa 5 grade Richter în sus sau foarte
Orleans (aflat sub nivelul oceanului); periculoase de la 6–7 grade Richter în sus (în funcþie de adâncimea foca-
au murit 1 300 oameni, iar pagubele rului), când produc dezastre. Cutremurele suboceanice cu magnitudine
au fost de 80 miliarde dolari. mare provoacã tsunami, cu numãr mare de victime. Se impune învãþarea
unor reguli de comportament individual în timpul cutremurului.
În România, focarul principal al cutremurelor este în Vrancea.
l Erupþiile vulcanice reprezintã fenomene de venire la zi a unor
Grade Numãrul
Þara ºi data magme însoþite de gaze, vapori fierbinþi de apã, explozii care împrãºtie
Richter victimelor
cenuºã, lapili ºi bombe vulcanice. Devin dezastre prin afectarea unor
China localitãþi, infectarea aerului, a plantelor sau a apei, a motoarelor, firelor
7,5 255 000
(27.07.1976) electrice cu cenuºã ºi elemente toxice sau acoperirea totalã a unor
China aºezãri (Pompei, anul 79 d.Hr.).
8,6 200 000
(16.12.1920) Hazardele exogene aparþin manifestãrilor extreme ale unor factori
China naturali de mediu (relief, climã, hidrografie) ºi ale elementelor afec-
7,9 200 000 tate (vegetaþie, sol, societate).
(22.05.1927)
n Hazardele geomorfologice sunt de mai multe feluri (alunecãri,
Indonezia
(26.12.2004)
9,4 200 000 curgeri de nãmol, prãbuºiri, eroziunea solurilor etc.
l Alunecãrile de teren reprezintã deplasarea pe pante a unor mase
Japonia de roci argilo-marnoase, umede ºi plastice, care pot antrena deasupra
7,9 143 000
(1.09.1923) lor ºi alte tipuri de roci. Existã o serie de factori care favorizeazã pre-
Cutremurele care au cauzat
gãtirea ºi declanºarea alunecãrilor, ca de exemplu: ajungerea apei la
cele mai multe victime roca argiloasã, gradul de înclinare al pantei, ploile abundente º.a.
Pot fi luate mãsuri de prevenire sau de frânare a fenomenului: împã-
duriri, eliminarea rapidã a excesului de umiditate prin canalizãri subte-
rane ºi de suprafaþã judicios amplasate, pãºunat raþional. România este
una dintre þãrile europene cele mai afectate de alunecãri.
l Prãbuºirile de roci reprezintã cãderi sau rostogoliri bruºte de stâncã
ºi bolovani desprinºi dintr-un versant abrupt, de obicei stâncos ºi fãrã
vegetaþie. Desprinderea acestora din roca rãmasã în loc se face prin
dezagregãri provocate de îngheþ–dezgheþul repetat al apei pãtrunsã prin
crãpãturile rocilor sau în urma unor ploi torenþiale. Ele pericliteazã circulaþia
pe ºosele, cum se întâmplã relativ des în defileul Oltului sau al Jiului.
l Curgerile de noroi, numite ºi torenþi noroioºi, se produc în mod
deosebit pe versanþii estici ai Anzilor, în zonele calde, în urma unor ploi
torenþiale. Mase mari de apã ºi mâl coboarã ºi inundã regiunile joase
de la poala munþilor, unde adesea au îngropat zeci de sate ºi mii de
persoane, ca de exemplu în Venezuela. Au apãrut ºi la noi, în urma
despãduririlor, unde afecteazã fâºii alungite din versant.
l Eroziunea solurilor devine hazard pe timp îndelungat, când solul
Curgere noroioasã (Chirleºti) îºi pierde fertilitatea sau dispare aproape total sub efectul pluviodenu-
în Subcarpaþii Buzãului dãrii repetate, al ºiroirii ºi ravenãrii.

32
 l Degradarea terenurilor se referã la suprafeþe relativ extinse pe care
nu numai solul este erodat, dar ºi rocile de sub sol, prin ravene, ogaºe,
torenþi ºi alunecãri. Refacerea acestor terenuri se poate face prin
terasãri, culturi care protejeazã solul, benzi cu arbuºti, împãduriri.
l Avalanºele sunt deplasãri rapide ºi masive de zãpadã, desprinse
din acumulãrile importante de pe pãrþile înalte ale unui versant mon-
tan. Se produc pe versanþii despãduriþi, pe abrupturile alpine. Viteza mare
a unor avalanºe le face sã pãtrundã linear ºi peste pãdure, dezrãdãci-
nând arbori. Sunt declanºate de vânturi, trepidaþii, zgomote, o încãlzire
bruscã a aerului etc. Apar frecvent în Alpi, unde produc victime multe,
în Himalaya, Anzi, chiar în Carpaþi (în februarie 2005 au fost foarte
multe). Istoria reþine avalanºa din anul 218 î.Hr., când o parte a armatei
lui Hannibal a fost îngropatã de zãpadã într-o trecãtoare.
n Hazardele climatice apar des în toate climatele în care vieþuiesc
oameni. Cele mai impresionante ºi mai frecvente sunt cauzate de varia-
þiile mari sau chiar de lipsa precipitaþiilor pe un anume timp, de variaþiile Teritoriile afectate de uragane mari
de gradul 3 (din Marea Caraibelor
extreme ale temperaturilor, viteze foarte mari ale vântului. Acestea pot ºi sudul SUA)
induce: secete, zãpadã mare, îngheþuri, grindinã, viscole, uragane etc. a. între anii 1901–1910;
l Secetele se considerã instalate când mai mult de 10 zile din varã ºi b. între anii 2001–2005
peste 14 zile în sezonul rece nu cad precipitaþii, concomitent cu secã-
tuirea umezelii din sol. Dãunãtoare sunt secetele prelungite de primã-
varã, când au loc semãnãturile ºi încolþirea plantelor. Dezastru (catastrofã) – întrerupere
În România, regiunile cele mai afectate de secetã sunt: Bãrãganul, gravã a funcþionalitãþii unei comu-
Dobrogea, Podiºul Moldovei ºi alte areale din Câmpia Românã sau de Vest. nitãþi, cu pierderi materiale, de vieþi
În multe locuri, secetele provoacã foamete în masã, urmatã de anumite omeneºti sau de mediu, pe care so-
boli. Foarte afectate sunt regiunile subtropicale uscate, cu stepe aride, cietatea respectivã nu le poate
cum este Sahelul african. Contramãsurile sunt: irigãrile, cultivarea de depãºi cu resurse proprii.
Hazard – eveniment care ameninþã
plante rezistente la secetã, agrotehnica ce reduce pierderile de apã din sol.
cu posibilitatea declanºãrii unui
l Furtunile de praf se produc în deºerturi, semideºerturi, stepe, unde fenomen potenþial ce poate pro-
antreneazã sedimentele fine de la sol. Atmosfera se polueazã, se respirã voca pagube; întâmplare neprevã-
greu. Praful deºerturilor poate ajunge ºi în regiunile temperate, redu- zutã, imprevizibilã; descãrcarea
când radiaþia solarã. bruscã a unor energii în sisteme
Mãsurile de frânare a fenomenului sunt: evitarea suprapãºunatului naturale sau sociale.
ºi a distrugerii tufiºurilor, realizarea de perdele forestiere, înierbãrile, prac- Risc – nivel sau numãr de pierderi în
ticarea unei agriculturi ecologice, irigãrile (inclusiv din ape subterane). bunuri materiale, rãniþi, morþi ºi
l Furtunile obiºnuite – cu ploi, viscole, troieniri de zãpadã sau numai activitãþi economice ce pot fi pro-
duse de un hazard.
vânt puternic de scurtã duratã (vijelie), cu dezrãdãcinãri de copaci,
Vulnerabilitate – potenþial al unui
smulgeri de acoperiºuri º.a. – sunt posibile ºi în climatele temperate. fenomen expus la un hazard de a
Exemple: vijelia din 30.XII.2005 de la Braºov, Poiana Braºovului ºi Sinaia produce victime ºi pierderi materiale.
sau din 27.V.2006, când la Sinaia un copac a cãzut peste 6 turiºti
(inclusiv elevi).
l Ciclonii tropicali, numiþi ºi uragane pentru efectele lor, iau naºtere
deasupra oceanelor la latitudini de 5–20o. Se deplaseazã apoi lati-
tudinal, est-vest, ºi chiar spre latitudini medii. Afecteazã insule ºi fâºii
continentale, sub formã de furtuni violente, cu ploi puternice ºi viteze
cuprinse între 100–350 km/h.
Anual pot apãrea pânã la 70 de cicloni tropicali, înmulþindu-se însã
odatã cu încãlzirea globalã. Pagubele provocate sunt enorme.
În prezent, se urmãreºte prin satelit mersul ciclonului, se apreciazã
ziua ºi eventual ora sosirii în diferite locuri, se alarmeazã sau se eva-
cueazã populaþia.
l Tornadele se manifestã ca un nor-vârtej sub formã de pâlnie sau
coloanã, ce absoarbe ºi rupe totul pe unde trece. Se formeazã mai ales
pe continent, între latitudinile de 20–60o ºi au caracter local. Tornadele
apar mai ales în SUA (pânã la 160 de zile cu tornade), China, Europa,
estul Rusiei etc. Pe ocean sunt rare ºi poartã numele de trombe marine. Uraganul Katrina vãzut din spaþiu
În România s-au manifestat la Fãcãeni (Bãrãgan), Piteºti, Covasna º.a. (28 august 2005)

33

furtuni tropicale
uragane în Atlantic
1985 1995 2000 2005 2006
Furtunile tropicale ºi uraganele
din Atlantic (1985–2006)
Revãrsãrile apelor Dunãrii,
în judeþul Dolj, aprilie 2006
Manifestãri diferite în Oceanul Pacific
(a. condiþii normale; b. El Niño)
34
l Alte hazarde climatice sunt: orajele (furtuni violente, dar scurte,
cu fulgere ºi trãznete), grindina, ceaþa, negura (o ceaþã foarte deasã),
poleiul, îngheþul timpuriu de toamnã sau cel târziu de primãvarã.
l Temperaturile crescute pot conduce indirect ºi la perturbãri ale
câmpului geomagnetic, care deruteazã pãsãrile migratoare ºi mami-
ferele marine (balene, caºaloþi, delfini) de la traseele lor obiºnuite.
n Hazardele hidrologice scot în prim-plan inundaþiile, cu enorm de
multe victime ºi pagube. Dacã luncile sunt îndiguite necorespunzãtor,
la viituri foarte mari digurile pot fi rupte ºi tot ce existã în lunca ame-
najatã de om este inundat ºi distrus. Exemple din România: inundaþiile
Timiºului în Banat (2005), ale Siretului (debitul a atins 4 630 m/s în
14 iulie 2005) sau ale Dunãrii (aprilie–mai 2006), când digurile, nemoni-
torizate ºi neîntreþinute, s-au rupt succesiv, impunând inundarea multor
sate ºi evacuarea oamenilor.
Inundaþii puternice ºi frecvente au loc datoritã musonilor, în sud-estul
Asiei, în China, dar ºi în America de Sud, SUA, Canada, Japonia, vestul
Europei. Inundaþii pot provoca ºi scurgerile puternice de pe versanþi sau
apele oceanice în timpul furtunilor sau al cutremurelor care pot rupe
digurile (de exemplu Olanda sau New Orleans).
Reducerea unor pagube ºi efecte ale inundaþiilor se face prin preve-
nirea ºi evacuarea populaþiei, întreþinerea digurilor ºi, mai ales, prin
efectuarea unor îndiguiri chibzuite care sã permitã, în ultimã instanþã,
chiar inundarea unor areale pregãtite special în acest sens.
n Hazardele oceanice, în afara unor accidente tehnice ale vapoarelor
sau deteriorãri ºi scufundãri la furtuni, mai includ:
l Valurile tsunami, care ating înãlþimi pânã la 30 m ºi pot izbi cu
mare putere amenajãrile ºi aºezãrile de la litoralele mai joase. Sunt
provocate de cutremure suboceanice sau erupþii vulcanice (26.XII.2004,
în estul Oceanului Indian).
l Aisbergurile, periculoase în trecut, de ele putându-se lovi vapoa-
rele (cazul Titanicului).
l El Niño, un fenomen complex (climato-oceanic) care inverseazã ºi
încãlzeºte curentul de lângã coastele Perului ºi Ecuadorului, provocând
pagube pescarilor ºi ploi puternice, dar, concomitent, ºi secetã în Australia,
Indonezia ºi Filipine.
n Hazardele biologice declanºeazã diferite boli, epidemii mortale, dis-
trugerea culturilor sau moartea în masã a animalelor. Se cunosc, mai ales
în trecut, invazia lãcustelor, epidemiile de ciumã (25 milioane de morþi
în Europa medievalã), holerã, leprã (la Tichileºti, Tulcea, mai sunt încã
23 de bolnavi de leprã), mai recent SIDA, iar în 2006, gripa aviarã. Sunt
impuse de anumiþi viruºi, bacterii, ciuperci ºi rãspândite de animale-
vectori, unele insecte, ºobolani, pãsãri migratoare, oameni.
n Hazarde astrofizice. În aceastã categorie intrã posibilitatea cãderii
pe Terra a unor meteoriþi mari care sã provoace cutremure ºi chiar
schimbãri climatice sau ciocnirea unor nave cosmice cu meteoriþi mici.
Hazarde antropice
Hazardele antropice s-au înmulþit în ultimul secol.
l Accidentele chimice provoacã emisii sau scãpãri de gaze, de sub-
stanþe lichide sau solide, nocive pentru om ºi mediu. Este vorba de CO2,
amoniac, clor, hidrogen sulfurat etc.
l Accidentele nucleare determinã emisii persistente de radiaþii cu
efecte grave asupra oamenilor (arsuri, cancer sau chiar moartea ºi, în cazul
nou-nãscuþilor, diverse malformaþii genetice) ºi a mediului – ca cel din SUA
(1972) sau Cernobîl (1986).
l Accidentele industriei tehnologice se produc prin explozii, dever-
sãri de minereuri topite º.a., ce surprind muncitorii din apropiere. Acci-
dentele din mine au loc prin surpãri, emanaþii bruºte de gaze etc.
 l Exploatarea, transportul ºi prelucrarea petrolului provoacã infec-
tarea solului, a apelor oceanice ºi freatice, incendii la sonde, uneori ºi Tipuri de arme
cu pierderi de vieþi omeneºti ºi animale (mareea neagrã). de distrugere în masã
l Avariile hidrotehnice pot fi: ruperile de baraje, care determinã o l arma nuclearã (omoarã ºi produce o
undã enormã de viiturã ce mãturã ºi omoarã totul; ruperea digurilor puternicã contaminare radioactivã);
lacurilor de decantare ºi epurare ale exploatãrilor miniere care, dever- l arma chimicã (substanþe toxice care
sând ape profund nocive în râuri, omoarã fauna. se pot rãspândi rapid pe suprafeþe
l Accidentele pe cãile de comunicaþie se referã la ºosele, cãi ferate, foarte mari);
avioane, vapoare, submarine, inclusiv rachete spaþiale cu cosmonauþi. l arma biologicã (rãspândeºte boli de

l Agricultura chimizatã ºi transformãrile genetice la plante ºi ani- tip antrax, ciumã, holerã etc.);
male conduc la infectarea solului ºi a apelor, la reducerea drasticã a l arma climaticã (poate provoca iarnã

biodiversitãþii ºi a ecosistemelor stabile, iar industria alimentarã cu în anotimpul cald, pe anumite dis-
aºa-zisele „E-uri“ afecteazã sãnãtatea oamenilor. tanþe, sau alte fenomene de tip ploi
l Rãzboaiele civile sau de alt tip (din America Latinã, Africa, Vietnam, torenþiale, secete etc.).
Afganistan, Irak) conduc la dezastre: nenumãrate victime, rãniþi, eco-
nomie ºi aºezãri distruse, foamete, incendieri de sonde, exfolierea
pãdurilor (Vietnam) etc.
l Armamentul de distrugere în masã reprezintã un pericol imens pentru
 Care sunt manifestãrile extreme
ale precipitaþiilor ºi ale vânturilor?
omenire ºi mediu (fie stocat, fie în timpul experimentãrii). Terorismul pro-
voacã distrugerea unor construcþii imense, explozii, incendii în locuri  Când poate deveni risc un ha-
aglomerate, deturnãri de avioane, luãri de ostatici etc. zard ºi când un dezastru?
l În final, putem sublinia cã cel mai mare pericol actual ºi de viitor  Explicaþi de ce vulnerabilitatea
este degradarea mediului terestru, care conduce la încãlzirea climei, nu este un fenomen, ci gradul
distrugerea stratului de ozon, degradarea aerului, apelor, solului, posibil de mãrime al unui feno-
a biodiversitãþii. men expus la un hazard.
Hazarde frecvente unor continente ºi regiuni (sintezã)  Cum este corect sã spunem:
l Europa este confruntatã tot mai des cu inundaþii, furtuni ºi cutremurul este vulnerabil sau
cutremure. S-au înmulþit ºi accidentele industriale, secetele ºi incendiile blocul A este vulnerabil 50% la
de pãduri din arealul Mediteranei. cutremure de gradul 7?
l Asia (cu precãdere regiunile Pacificului) este lovitã foarte des de  Dacã sunteþi în casã la un cu-
cicloni ºi inundaþii, erupþii vulcanice, cutremure ºi tsunami. În schimb, tremur, unde vã adãpostiþi?
sud-vestul este dominat de secete (aici sunt foarte extinse semide-
ºerturile ºi deºerturile).
 De ce credeþi cã în România existã
multe alunecãri de teren?
l America de Nord suportã multe tipuri de dezastre: uragane, tor-
nade, cãderi ale reþelelor electrice (Canada) etc. În America Centralã  De ce ogoarele situate pe dealuri
ºi de Sud se produc alunecãri de teren, torenþi noroioºi, avalanºe, erupþii nu trebuie arate în lungul pantei?
vulcanice, cutremure, inundaþii, furtuni, secete, fenomenul El Niño.  De ce vapoarele nu se mai izbesc
l Africa este pe primul loc în privinþa secetelor, care provoacã foa- în prezent de aisberguri?
mete, epidemii ºi migrãri de populaþie, îndeosebi în Etiopia, Ghana,
Mozambic. Foarte rãspânditã este SIDA.
 De ce se rup digurile la viituri
mari, deºi debitele ºi nivelul apei
nu depãºesc înãlþimea digului?
 Ce reguli credeþi cã trebuie sã
respecte ºoferii vehiculelor care
transportã produse inflamabile,
otrãvitoare sau explozibile?
 Cum a ajuns gripa aviarã în
România (ºi în alte þãri) ºi de ce
s-a rãspândit rapid în peste 120
de focare (în mai 2006)?
 Omul poate declanºa hazarde
naturale latente? Exemplificaþi.
 Descrieþi, pe o paginã, hazardele
(sau o parte dintre acestea) posi-
bile (sau produse deja) în localita-
tea voastrã. Încercaþi sã subliniaþi
cauzele ºi mãsurile de prevenire
sau atenuare.
Localizarea cutremurului din Indonezia (mai 2006)

35

Distrugerea pãdurii pentru obþinerea
de noi terenuri agricole
 Cum comentaþi zicala „Codru-i
frate cu românul“?
 Existã vreo legãturã între despã-
duririle din Carpaþi, ºi cele din
alte areale vecine, ºi inundaþiile
tot mai dese ºi mai puternice din
lunci, câmpuri ºi alte regiuni sub-
montane?
Valorificarea excesivã a lemnului
Repartiþia structurii terenurilor
în România
36
DESPÃDURIRILE, DEªERTIFICAREA
ªI POLUAREA. EFECTE ALE ACTIVITÃÞILOR
UMANE ASUPRA MEDIULUI
Pãdurea trebuie sã reprezinte titlul unei lecþii plãcute, plinã de con-
þinut, pentru înþelegerea funcþionalitãþilor sale în mediu, pentru echi-
librele ºi sãnãtatea acestuia, pentru viaþã ºi omenire. Dimpotrivã, o lecþie
despre despãdurire ºi poluare trebuie sã fie durã ºi plinã de avertismente.
Ca sã înþelegem cele douã poziþii, se impune mai întâi cunoaºterea
locului ºi rolului pãdurii în mediul Terrei. Plantele verzi, ºi îndeosebi
pãdurea, au fost cele care au introdus oxigenul în atmosfera terestrã
ºi au redus dioxidul de carbon, fãcând-o respirabilã ºi dãtãtoare de viaþã
pentru animale ºi om. Pãdurea menþine în bunã parte ºi azi acest echi-
libru în atmosferã.
De asemenea, pãdurea:
l creeazã cele mai complexe geosisteme ºi ecosisteme naturale, în
special pãdurile climei calde umede;
l emanã oxigen ºi consumã CO2;
l deþine 1/5 din biomasa Terrei;
l prezintã adãpost ºi hranã pentru multe animale;
l protejeazã solul ºi îi oferã materie organicã pentru humusul fertil;
l are rol de regulator termic, creând un microclimat tipic de pãdure
(fãrã vânt, mai rãcoros vara, cu aer curat ºi fãrã zgomote);
l capteazã energia solarã la nivelul frunzelor ºi prin fotosintezã o
stocheazã ca energie chimicã;
l mãreºte mult evapotranspiraþia (pânã la 3 000 mm/an în pãdurile
ecuatoriale) ºi impune precipitaþii.
Pãdurea are ºi funcþie hidrologicã ºi antierozionalã: arborii reþin pânã
la 40–50% din apa ploilor, iar o altã parte pãtrunde în litierã ºi în solul
afânat – scurgerea spre râuri fãcându-se mai lent, iar inundaþiile devin
mai reduse; apa opritã de pãdure, litierã ºi rãdãcinile arborilor reduce
eroziunea solului ºi alunecãrile de teren.
Existã ºi o funcþie social-economicã: pãdurea oferã lemn pentru con-
strucþii, din pãcate chiar pentru foc (a fost primul combustibil folosit de om);
oferã multe fructe de pãdure; are rol turistic, recreativ, estetic ºi cultural.
Pentru unele popoare, inclusiv pentru români, pãdurea a avut ºi rol
de apãrare, de creare a unei culturi a lemnului ºi a muntelui.
În concluzie, pãdurea are legãturi deosebite ºi influenþeazã aproape
toate elementele de mediu, dar poate fi afectatã sau chiar distrusã de
lãcomia omului.
Extinderea pãdurii pe Terra ne indicã ºi mai mult rolul sãu în mediul
global. Acum 2 000 de ani, pãdurile ocupau aproximativ 56% din
suprafaþa uscatului. Azi, s-au redus la circa 27%. Dintre acestea, Europa
deþine un procent mare din pãdurile Globului (27%), urmatã de America
de Sud ºi Centralã (25%), Asia ºi Pacificul (cu 19%, dominant în est),
Africa (17%) ºi America de Nord (12%).
Pe zone climatice, primul loc îl ocupã pãdurile tropicale, cu peste
50%, urmeazã taigaua (38%) ºi pãdurile de foioase (circa 10%). Europa
este împãduritã în proporþie de 45%, iar România 27%. Pe þãri, Brazilia
este împãduritã în proporþie de 53%, Canada – 50%, Rusia – 45%,
SUA – 32%.
Despãduririle sunt realizate pe cale naturalã, dar mai ales antro-
picã. Pe cale naturalã este vorba de aridizarea climei, care poate pro-
duce ºi incendii naturale.
 Defriºarea fãcutã de cãtre om a început încã din Antichitate, în arealele  Analizaþi observaþiile de mai jos
mediteraneene sau în China; s-a intensificat în timpul feudalismului, în din punct de vedere al exploa-
pãrþile joase ale Europei, pe diferite cãi, inclusiv trãsnete. tãrii haotice a pãdurii.
Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, pãdurile au dispãrut pe vaste Un silvicultor elveþian, care a umblat
suprafeþe din sud-estul asiatic (Japonia, Filipine, Indonezia, Vietnam º.a.), prin pãdurile din aproape toatã lumea,
din America Centralã, estul Americii de Sud ºi Africa. a ajuns ºi în codrii Semenicului ºi
Despãduririle au fost realizate pentru: apoi prin alte vãi ºi munþi din Carpaþi,
l extinderea agriculturii, a pãºunilor ºi a aºezãrilor, cauzate printre unde, spune el, a vãzut pentru prima
altele de creºterea rapidã a populaþiei. În arealele ecuatoriale, tropicale datã „farmecul inegalabil al munþilor
ºi musonice au fost extinse monoculturile de trestie de zahãr, de României ...“, „peisajul maiestuos de
cauciuc sau de alte plante; rate mari de defriºare se înregistreazã în o valoare spiritualã profund origi-
Africa ºi Asia de SE; nalã ...“, „bogãþia culturalã a zonei
din ultimele sute de ani ...“1. Toate
l exploatarea lemnului pentru comerþ;
acestea l-au fãcut sã se mute la Sibiu,
l suprapãºunatul ºi arderea arbuºtilor din zonele semiaride, cu ca reprezentant al Organizaþiei Euro-
ecosisteme fragile, au distrus mari suprafeþe forestiere; pene PRO SILVA, unde ºi-a cumpãrat
l construirea cãilor de comunicaþie prin pãduri, ca cea amazonianã, o casã. Aici a urmãrit ce s-a întâmplat
a condus la defriºãri lãturalnice pentru agriculturã sau comerþ cu lemn. ºi ce se întâmplã cu unele pãduri din
A apãrut ºi fenomenul de îmbolnãvire ºi uscare a unor pãduri, dato- România dupã 1990.
rat poluãrii mediului. Citãm câteva din aprecierile ºi din
În România s-a accelerat tãierea pãdurii dupã 1990, datoritã lipsei expresiile sale sau ale interlocuto-
unei legislaþii ferme, a tãierilor necontrolate, a formãrii unei mafii a lem- rului: „Acest capital este exploatat
nului, care a vândut masiv peste hotare, a corupþiei, a împroprietãririi fãrã milã ...“, „Unele companii fores-
tiere de mâna a doua din Vest, simþind
unor persoane care nu au deþinut pãduri ºi nicio culturã silvicã (inclusiv miros de „sânge“, s-au repezit ca
în parcuri naþionale) etc. vulturii când descoperã un animal pe
Consecinþele defriºãrilor se resimt puternic la nivel regional, dar ºi moarte“, ajutate ºi de faptul cã „mafia
global: scade procentul oxigenului, creºte CO2 în atmosferã, se reduce dominã încã sutã la sutã domeniul
carbonul încorporat în trunchiurile copacilor, solurile sunt erodate, se forestier din România“. „Camioane
intensificã inundaþiile, iar viiturile cresc ca forþã de distrugere, se reduce încãrcate cu lemn furat circulã necon-
enorm biodiversitatea etc. trolate ºi se înghesuie la graniþa cu
Deºertificarea reprezintã dereglarea ºi degradarea geosistemelor Ungaria sau în portul Constanþa“,
ºi ecosistemelor fragile din zonele aride ºi semiaride prin distrugerea unde „niciun reprezentant al statului
nu vrea sã ºtie cã lemnul þãrii, obþinut
vegetaþiei naturale, mai ales a plantelor perene, prin pãºunat excesiv,
prin fraudã, ia drumul strãinãtãþii...“,
culturi care nu protejeazã solul sau arderea arbuºtilor ºi a arborilor. „particularii taie deja în neºtire în
Fenomenul se poate produce ºi din cauza unor secete prelungite, când rezervaþii, ca pe versantul sudic al
precipitaþiile se reduc drastic. În asemenea situaþii, deºerturile vecine pot Pietrei Craiului ...“ ºi, ca o concluzie
avansa peste locurile respective, vântul transportând nisipul, iar nisipurile a mentalitãþii multor proprietari parti-
locale, descoperite de vegetaþie se pun în miºcare. Populaþia moare de culari, fãrã culturã silvicã ºi civicã, se
foame sau o parte a ei migreazã în alte locuri încã nedegradate, dar tot spune: „Pãdurea este un bun care nu-þi
fragile; se pot produce devastãri sau chiar confruntãri locale sau între aparþine niciodatã în exclusivitate“.
1
diferite state. Christof Hugentobler, Distrugerea
Fenomenul deºertificãrii este extrem de pãgubitor la nivel mondial, pãdurilor româneºti e o crimã de gradul
unu!, Formula AS, nr. 673, iunie 2005
deoarece afecteazã sau ameninþã circa un sfert din uscatul Pãmântului,
110 þãri ºi 1/6 din populaþia lumii. Cel mai mare procent aparþine Africii:
35% din suprafaþã, îndeosebi Sahelul – brâul semiarid din sudul Saharei,
lat de 200–500 km; aici au murit de foame în ultimele decenii peste
250 000 locuitori, iar lacul Ciad ºi-a redus suprafaþa cu 2/5. Deºertifi-
carea se resimte ºi în arealele fragile din sudul Africii, Australia, America
de Sud, dar ºi în unele stepe ale zonei temperate.
În România se constatã o aridizare în Dobrogea, sud-estul Podiºului
Moldovei, Bãrãgan ºi sudul Olteniei. Este vorba de secete prelungite,
degradarea solului, începuturi de formare a unor cruste, salinizãri,
zãpadã mai puþinã iarna.
Mãsurile de combatere a deºertificãrii includ: plantarea unor perdele Deºertul Sahara
forestiere cu specii rezistente la secetã, irigãri raþionale care sã nu
conducã la sãrãturarea solului, culturi protectoare ºi agrotehnicã  Vizitaþi o pãdure din localitatea
adecvatã pe solurile nisipoase, fertilizarea biologicã a solurilor, protecþia voastrã sau din altã parte ºi descrieþi
ºi extinderea pãdurilor existente. peisajul pe o paginã.

37

Satelit orbital pentru monitorizarea
modificãrilor de mediu
Creºterea demograficã – motiv
de disputã între cercetãtori
38
*SCENARII DESPRE EVOLUÞIA
MEDIULUI
Primele scenarii care se referã la evoluþia mediului au avut la bazã o serie
de date obþinute prin observaþii ºi cercetãri ºtiinþifice simple, referitoare la
unul sau mai multe elemente de mediu, completate cu corelãri ºi influenþe
asupra celorlalte elemente ºi a evoluþiei întregului mediu, ca sistem.
Dezvoltarea tehnicii informaþionale, a calculatoarelor, a reþelei de sa-
teliþi ºi a programelor de tip GIS au condus la un salt extraordinar în ce
priveºte posibilitatea realizãrii de scenarii asupra evoluþiei mediului. Cele
mai mari progrese s-au fãcut în domeniul climatologiei, Organizaþia
Meteorologicã Mondialã dispunând recent de un set de sateliþi ºi de
cele mai performante ºi mai complexe programe de monitorizare globalã
a mediului Terrei (World Weather Watch).
n Scenariile privind evoluþia climei (ºi a mediului) considerã cã
existã tendinþa de încãlzire a climei datoritã emisiilor de gaze cu efect
de serã. Se are în vedere, ca bazã a scenariilor, evoluþia creºterii emi-
siilor de CO2 în raport cu creºterea populaþiei ºi a economiei, dezvol-
tarea unor tehnologii noi, despãduriri–reîmpãduriri etc.
Pentru secolul XXI se prognozeazã, în funcþie de variantã, o creºtere
a temperaturii globale cu 1,5–6 oC, dar cu multe diferenþieri regionale.
Repercusiunile acestei încãlziri sunt multiple: modificãri ale circula-
þiei atmosferice, o creºtere a cantitãþii de vapori de apã în atmosferã,
ploi mai multe la nivel global, dar mai puþine în anumite regiuni ºi to-
renþiale în altele, modificãri ale limitelor zonelor ºi ale etajelor de vege-
taþie, schimbãri în structura unor soluri, degradarea unor ecosisteme.
În þara noastrã a fost întocmit Studiul naþional asupra schimbãrilor
climatice în România (2003), cu tehnicã ºi finanþare din SUA. S-a dedus
o încãlzire generalã posibilã cu 2–7 oC, precipitaþii mai multe iarna ºi
mai puþine vara, scurtarea anotimpului primãvara etc.
n Scenariile iniþiate în cadrul Clubului de la Roma se referã la
evoluþia negativã a elementelor de mediu, dar ºi la mediu în general.
Amintim un scenariu al lui Lester Brown, Prevederile noului secol
(publicat în Starea lumii, 2000, Editura Tehnicã). El porneºte de la ideea
cã prin calculatoare ºi internet am intrat într-o nouã erã, cu o nouã
industrie, un nou tip de comunicaþii, de comerþ, de muncã, un nou tip
de educaþie ºi de culturã care evolueazã în spaþiul virtual al ciberneticii.
„Pe mãsurã ce economia globalã se extinde, ecosistemele locale
decad într-un ritm tot mai rapid”. Se pare cã se globalizeazã ºi o eco-
nomie necontrolatã.
Un alt scenariu, tot sub auspiciile Clubului de la Roma, a apãrut în
lucrarea Limitele creºterii – actualizare dupã 30 de ani (Dennis Meadows,
2004, SUA). Autorul atenþioneazã cã amprenta ecologicã a activitãþilor
umane a depãºit, dupã anul 1980, capacitatea de suport a Pãmântului.
Din acestã cauzã se declanºeazã tot mai multe fenomene grave, inclusiv
sociale, care ameninþã viaþa pe Terra, între care: topirea gheþarilor, ridi-
carea nivelului oceanic, degradarea a 38% din terenurile agricole, creº-
terea prãpastiei dintre bogaþi ºi sãraci (20% sunt bogaþi ºi deþin 85%
din produsul global, iar aproape 50% sunt tot mai sãraci).
În vederea unei redresãri, se propune un scenariu prin intervenþia
conºtientã a comunitãþii internaþionale, în urmãtoarele direcþii: creºterea
controlatã a populaþiei (pânã la o stabilizare de maximum 8 miliarde),
stabilizarea producþiei industriale, reducerea accentuatã a poluãrii prin
tehnologii nepoluante (cu o scãdere drasticã cel puþin dupã 2050),
conservarea resurselor neregenerabile, dezvoltarea durabilã (ecologicã) a
culturilor agricole, folosirea energiilor alternative (solarã, biomasa, eolianã,
hidraulicã, geotermalã, a valurilor marine, nuclearã etc.).
n ªi politicienii propun scenarii sau planuri de reorganizare ºi dez-
voltare a economiei ºi a omenirii care sã reacþioneze corelat ºi coor- Obiectivele Planului Marshall Global:
donat „la criza mediului înconjurãtor”, sã contribuie cu mãsuri specifice l stabilizarea populaþiei lumii;
„la realizarea principiului organizatoric central de protecþie globalã a l crearea unor tehnologii ecologice;
mediului înconjurãtor”. l crearea de noi direcþii economice
Este vorba de Planul Marshall Global, propus de Al Gore (1993), pe prin care sã se mãsoare impactul
atunci vicepreºedinte al SUA. Cartea sa asupra mediului Terrei ºi planul deciziilor noastre asupra mediului;
propus au fost rezultatul unor cãlãtorii efectuate timp de peste 25 de l negocierea unei noi generaþii de
ani prin locurile afectate de cele mai grave catastrofe ecologice de pe acorduri internaþionale;
planetã, în cãutarea unei înþelegeri a crizei ambientale globale. l elaborarea unor planuri de coope-
Planul porneºte de la concepþia, strategia ºi rezultatele Planului rare pentru educarea cetãþenilor
Marshall, formulat ºi implementat naþiunilor din Europa de Vest în lumii asupra problemelor globale
1947, de cãtre generalul G. Marshall ºi preºedintele Truman. de mediu (care sã cuprindã cerce-
Al Gore propune extinderea unui asemenea plan la nivel global, dar tarea, monitorizarea modificãrilor
axat dominant pe un principiu nou, ºi anume reacþia la criza mediului din mediu, implicarea tuturor na-
înconjurãtor care ameninþã supravieþuirea civilizaþiei umane. þiunilor ºi, în special, a studenþilor
Analizeazã diverse aspecte de mediu, dereglarea echilibrelor, greutã- ºi a elevilor, având ca scop final
þile enorme de a realiza o conlucrare cu toate þãrile ºi de a implementa elaborarea unui nou mod de gân-
mãsuri globale etc., propunând totodatã soluþii. dire asupra relaþiei dintre civilizaþie
Combate ideea unui guvern mondial ºi instinctual american pentru ºi problemele globale ale mediului
dirijarea lumii, dar admite „responsabilitatea luãrii iniþiativei“, „condu- înconjurãtor);
l realizarea unui caracter integrat
cerea prin propriul exemplu“, elaborarea în comun a unui cadru norma-
tiv, toate fiind obiective strategice pentru salvarea mediului. pe protecþia globalã a mediului.
dupã Al Gore, Pãmântul în
n Scenarii catastrofale au fost emise de unii ecologiºti, cu scopul de cumpãnã – ecologia ºi spiritul uman,
a ne îngrozi privitor la agravarea mediului pe Terra, de a aprofunda cauzele Editura Tehnicã, 1995
acestei înrãutãþiri ºi de a ne aminti cã ºi noi facem parte din naturã.
Hubert Reeves, în lucrarea sa Pãmântul e bolnav (Editura Humanitas,
2005), emite urmãtoarele scenarii:
l Scenariul Deºert presupune creºterea temperaturii globale cu
10 oC dupã anul 2100. Se vor extinde deºerturile, se vor reduce supra-
feþele agricole, o parte din florã ºi faunã se va retrage spre arealele
polare, altele se vor adapta ariditãþii, oceanele vor inunda terenurile
joase, omenirea se va împuþina tot mai mult din cauza climatului tot
mai nefavorabil ºi a reducerii spaþiului de locuit.
l Scenariul Gheizer imagineazã o creºtere ºi mai mare a tempe-  Care sunt repercusiunile nega-
raturii globale, pânã la 60–70 oC. Plantele, animalele ºi chiar insectele tive ale încãlzirii climei?
vor muri. Vor supravieþui doar bacteriile. Viaþa se va întoarce la starea
primitivã de acum circa 1 miliard de ani, înainte de apariþia plantelor  În ce regiuni din România se re-
simte mai accentuat fenomenul
ºi a animalelor. Numele scenariului vine de la apele fierbinþi ejectate de
de aridizare a climei?
gheizerele din Islanda, în lacurile cãrora apar colonii de alge albãstrui.
l Scenariul Venus presupune temperaturi de peste 100 oC, ca pe  Ce scenarii de evoluþie ºi com-
planeta Venus (460 oC), unde totul este steril ºi plouã cu acid sulfuric. batere a degradãrii mediului au
Aici, efectul de serã este enorm, cãci în atmosferã dominã gazul carbo- iniþiat cercetãtorii Clubului de la
nic, ca acum 4 miliarde de ani pe Pãmânt. Roma?
Autorul acestor scenarii catastrofale subliniazã totuºi o concluzie:
din moment ce omul este cauza încãlzirii climei, tot el este în mãsurã
 De ce creºterea masivã a populaþiei
conduce la deteriorarea mediului?
sã punã capãt deteriorãrii mediului ºi încãlzirii climei: „supravieþuiesc
speciile care stabilesc o relaþie armonioasã cu mediul înconjurãtor, cu  Ce obiective strategice presupune
ecosistemul în care se aflã“. Planul Marshall Global?
n Nu au întârziat sã aparã scenarii opuse, care contestã gravitatea  De ce Al Gore pune accent pe
acþiunilor omului asupra mediului . Ele aparþin unor grupuri care exploa- studenþi ºi elevi în contextul pla-
teazã combustibili poluanþi (petrol, cãrbune). Este vorba de companii nului de educare a cetãþenilor
ca Shell, British Petroleum º.a., care aruncau vina degradãrii mediului asupra problemelor globale de
pe fenomene ºi cauze naturale. mediu?
Argumentele diferitelor mãsurãtori concrete cu privire la prove-  Ce înseamnã Scenariul Deºert?
nienþa gazelor cu efect de serã au fãcut ca aceste grupuri sã batã în
retragere, ba chiar sã investeascã în energii neconvenþionale ºi nepo-  De ce companiile producãtoare
luante, cum a fãcut iniþial Toyota, apoi Shell, Amoco º.a. ºi sã reducã de combustibili poluanþi contestã
emisiile de gaz conform convenþiei de la Kyoto. tendinþa de încãlzire a climei?

39

Floare de colþ – plantã ocrotitã
(Piatra Craiului)
Parcul Natural Yellowstone (SUA)
Bizon – specie ocrotitã
40
PROTECÞIA, CONSERVAREA
ªI OCROTIREA MEDIULUI
Ce reprezintã protecþia mediului?
Noþiunile din titlul de mai sus sunt oarecum similare, dar mai ales
complementare, încât se poate spune cã protecþia mediului reprezintã
conservare plus ocrotire.
Definite separat, protecþia înseamnã un ansamblu de mãsuri tehnice,
organizatorice ºi juridice cu scopul de a conserva ºi ocroti mediul, ele-
mentele sale ºi îndeosebi ecosistemele ºi geosistemele contra efectelor
nefaste ale activitãþii umane. Altfel spus, înseamnã exploatarea mediului
cu profit optim pe timp îndelungat, menþinându-se potenþialul acestuia
de a satisface ºi nevoile generaþiilor viitoare.
Conservarea mediului se referã la mãsurile pentru menþinerea ºi
restaurarea resurselor naturale, în care se includ ºi mediul ca sistem
global sau local ºi elementele acestuia.
Ocrotirea mediului vizeazã în primul rând legi ºi mãsuri impuse de
stat, sau chiar de alte instituþii ºi organizaþii, inclusiv instituþii ºtiinþifice
naþionale ºi internaþionale, pentru scoaterea unor locuri, peisaje ºi ele-
mente rare sau pe cale de dispariþie de sub orice fel de utilizare econo-
micã (cum ar fi: despãduririle, desecarea sau reducerea unor spaþii
umede, extinderea spaþiilor cultivate, vânãtoare rapace, deteriorarea
unor peisaje unicat etc.).
Când ºi cum a apãrut problema protecþiei mediului?
Protecþia mediului a apãrut în zilele noastre, ca o problemã gravã a
omenirii, atunci când multe bogãþii ºi surse de energie au dat semnale
de epuizare rapidã ºi când anumite condiþii esenþiale ale existenþei umane,
ca apa, aerul, solul sau pãdurea, dau semne de otrãvire sau poluare.
Politicienii au început sã înþeleagã cã Terra ºi resursele ei sunt limitate, cã
mediul de viaþã funcþioneazã ca un sistem care a început sã fie dereglat
ameninþãtor de cãtre om, cã ºi el, omul, face parte din aceastã naturã.
Ca iniþiativã ºi atitudine de masã, miºcarea modernã de protecþie
a mediului a apãrut în SUA, deoarece aici degradãrile ºi schimbãrile
geosistemelor s-au produs relativ brusc, ºi anume, în timpul unei sin-
gure generaþii. Preria s-a transformat repede în peisaj agricol, turmele
de ierbivore au fost masacrate, multe masive au fost defriºate.
În anul 1832, un artist american lanseazã ideea unor parcuri naþio-
nale în care sã se protejeze total natura ºi civilizaþia amerindienilor.
I se alãturã repede alte voci ºi, în 1860, apare primul manual de pro-
tecþie a mediului (Man and Nature, de G. Parkins Marsh).
Dupã numai 12 ani, Congresul american proclamã regiunea Yellowstone
parc naþional, prima implicare a unui stat în protecþia mediului. Dupã
aceea, pânã prin 1920, apar parcuri naþionale ºi pe celelalte continente.
Ulterior, tipurile ºi formele de protecþie s-au diversificat.
Starea actualã: protecþia mediului – o problemã
globalã a omenirii
Abia dupã anii ´60 ai secolului XX s-a observat, prin studii, cã pre-
siunea umanã asupra mediului, în special prin poluare, a devenit globalã.
Efectele bombelor nucleare folosite în Japonia, radiaþiile persistente
ale experienþelor nucleare produse pânã prin anii 1960, noxele purtate
în atmosferã de curenþii de aer, infectarea apelor oceanice, efectul de
serã, gãurile de ozon etc. au impus rapid, dupã 1970, închegarea unei
conºtiinþe mondiale asupra tendinþei generale de îmbolnãvire acceleratã
a mediului Terrei ºi luarea unor contramãsuri în comun.
 Guvernele instituie ministere ale mediului, se organizeazã reuniuni
politico-ºtiinþifice sub egida ONU, se redacteazã reguli, restricþii, reco-
mandãri ºi legi privind poluarea, conservarea ºi ocrotirea mediului.
S-au constituit ºi organizaþii neguvernamentale (ONG) de protecþie
ºi ocrotire a mediului, cea mai reprezentativã pe plan mondial fiind
Greenpeace. În unele þãri s-au format chiar partide politice ecologiste.
Au fost iniþiate programe globale de cercetare a mediului, iar din
1990 (Conferinþa Internaþionalã de la Nairobi) s-a recunoscut chiar
ªtiinþa Sistemului Terestru, cu caracter interdisciplinar.
Ca programe mondiale, amintim: Programul Mondial de Cercetãri
Climatice (1979), Programul Internaþional Geosferã-Biosferã (1986),
Parteneriatul pentru ªtiinþa Sistemului Terestru (2001). Totodatã, au fost
organizate sisteme globale de observare ºi de monitoring ale Terrei,
cu reþele integrate de sateliþi (NASA, Agenþia Spaþialã Europeanã),
observatoare, staþii ºi laboratoare terestre, de asemenea integrate etc. Centrul Spaþial Kennedy – NASA
(SUA)
Domenii principale de degradare ºi de protecþie a mediului
Pentru o înþelegere sistemicã, trebuie sã începem cu degradarea
mediului global prin dereglarea structurii, a funcþionalitãþii ºi autoreglãrii
acestuia, care se produce prin dereglarea interrelaþiilor dintre elemente.
l Atmosfera se degradeazã pe cale fizicã, chimicã ºi biologicã.
Amintim efectul de serã, care duce la încãlzirea globalã, la schimbarea
compoziþiei chimice a aerului prin gaze ºi pulberi emise de industrie ºi
transporturi sau deteriorarea prin viruºi ºi bacterii.
Protecþia se face prin tehnici care reduc sau reþin poluanþii, prin teh-
nologii nepoluante, prin folosirea unor surse energetice nepoluante ºi
regenerabile, ºi a unor mijloace de transport cu combustibili ecologici,
prin supravegherea ºi sancþionarea agenþilor poluanþi, prin crearea unor
spaþii verzi pentru regenerarea aerului curat, amplasarea întreprinderilor
poluante în afara localitãþilor etc.
l Degradarea apei începe cu înglobarea de elemente strãine fizice,
chimice ºi biologice. Sunt poluate toate formele geografice de organizare
a apei: râurile, lacurile, apele freatice, mãrile ºi oceanele. Sursele de poluare
sunt: industria, chimizarea agriculturii, complexele zootehnice, apele
menajere, ploile acide, microorganismele patogene etc.
Apele devin periculoase când poluarea depãºeºte potenþialul de
autoepurare rapidã. Mãsurile de protecþie se referã atât la prevenirea
poluãrii, cât ºi la modalitãþile de epurare. Prevenirea se face similar ca Deºeuri menajere aruncate
la aer, deoarece infectarea apei se produce cu poluanþi din aer ºi sol. în albia unui pârâu
Monitorizarea permanentã a calitãþii apelor din râuri ºi a celei folosite
de om rãmâne esenþialã.
l Degradarea ºi protecþia solului priveºte eroziunea orizontului fertil,
excesul sau lipsa de apã, sãrãturarea, bãtãtorirea, infectarea cu poluanþi
ºi microorganisme nocive, care distrug structura, compoziþia ºi fertili-
tatea solului.
Protecþia se face prin mãsuri multiple: îngrãºãminte organice, afâna-
rea periodicã a unor tipuri de soluri, agrotehnicã ºi culturi protectoare,
irigare controlatã pentru a nu conduce la sãrãturare, amendamente
minerale în funcþie de tipul de sol, rotirea unor culturi, evitarea supra-
pãºunatului, terasãri bine executate ºi bine dimensionate, exploatarea
pãdurii prin selecþie ºi nu pe ras.
l Covorul vegetal ºi fauna formeazã împreunã ceea ce numim biodi-
versitatea. Vegetaþia, ºi mai ales pãdurea, reprezintã un element de
bazã al mediului, un indicator al tipurilor de mediu, dar foarte fragil ºi
expus grav degradãrii de cãtre om.
Distrugerea vegetaþiei a deteriorat biotipurile multor biocenoze –
unele dintre ele dispãrând, au dereglat astfel conexiunile ºi structurile
geosistemelor ºi ecosistemelor. S-au declanºat fenomene de eroziune,
alunecãri ºi degradãri de terenuri. Tigrul alb – specie ocrotitã de lege

41

„Fosilizarea“ solului ºi a culturilor
agricole cu nisip adus de viiturã
(Siret, 2005)
Parcul Naþional Yosemite (SUA)
Conifere seculare în Parcul Naþional
Glaciar (SUA)
 Descrieþi, într-o paginã, starea
elementelor de mediu din loca-
litatea voastrã. Faceþi propuneri
de protecþie, conservare ºi ocrotire.
42
Protecþia se face prin reîmpãduriri, prin declararea de parcuri ºi rezervaþii,
interdicþia vânãrii unor specii declarate monumente ale naturii, parcuri ºi
rezervaþii ale biosferei, hrãnirea pe timp de iarnã a unor animale etc.
l Protecþia subsolului se referã la exploatarea raþionalã a unor com-
bustibili neregenerabili (cãrbune, petrol, gaze, uraniu) sau la minerale,
minereuri ºi roci valoroase. Se impun: raþionalizarea folosirii acestor
rezerve limitate, gãsirea de înlocuitori ºi resurse regenerabile, recupe-
rarea ºi reciclarea deºeurilor, reducerea consumurilor specifice, aplicarea
unor tehnologii cu randament crescut în prelucrarea unor minerale sau
extragerea petrolului, depozitarea minereurilor cu conþinut scãzut de
substanþe utile în vederea gãsirii unor tehnologii mai performante.
l Protecþia mediului urban se face atât împotriva unor surse naturale,
dar mai ales antropice, cât ºi la nivel general urban sau în cadrul unor
întreprinderi, instituþii, chiar locuinþe. Este vorba de parcuri ºi perdele
forestiere, de orientarea strãzilor pentru a fi aerate sau perpendiculare
pe anumite vânturi, de acoperirea spaþiilor ce pot produce praf (cu
asfalt sau gazon), de orientarea ºi înãlþimea coºurilor de fum, canalizãri
care sã evite inundaþiile la ploi torenþiale, de reglementãri ale circulaþiei
unor tipuri de autovehicule, de instalaþii sanitare etc.
O poluare specificã oraºelor este cea fonicã, foarte mare la intersecþii,
pe strãzi cu tramvaie, în gãri, pe traseelor avioanelor, lângã teresale
restaurantelor etc.
Forme de ocrotire ºi conservare a unor medii
sau peisaje unicat
Existã mai multe tipuri sau forme de ocrotire ºi conservare totalã a
mediilor naturale.
l Parcurile naþionale sunt spaþii geografice extinse în care se prote-
jeazã peisaje, specii de animale ºi plante. Sunt interzise instalarea de
aºezãri ºi intervenþiile oamenilor. Pe lângã conservarea mediului, acestea
prezintã ºi funcþii ºtiinþifice, educative, recreative ºi estetice. În cadrul
lor sunt separate trei zone: rezervaþia ºtiinþificã propriu-zisã, zona
tampon care protejeazã prima zonã ºi zona numitã preparc, cu funcþie
de organizare turisticã pentru întregul parc.
l Parcurile naturale cuprind suprafeþe mai restrânse în care sunt luate
mãsuri de conservare, dar au ºi areale cu folosinþe umane reduse, con-
trolate ºi puse de acord cu cerinþele de protecþie a mediului. Au rolul de
a menþine acel peisaj nealterat, dar ºi folosinþele sale tradiþionale.
l Rezervaþiile de conservare a naturii pot fi atât suprafeþe de uscat, cât
ºi de ape, împreunã cu componentele lor caracteristice. Acestea au de
obicei un element major protejat, în funcþie de care se denumesc: geo-
morfologice, geologice, speologice, marine, botanice, zoologice, mixte.
l Rezervaþiile ºtiinþifice au un anume obiectiv protejat, în funcþie de
care ºi suprafaþa acestora este diferitã. Scopul lor este exclusiv cerce-
tarea ºtiinþificã ºi pãstrarea integralã a genofondului ecosistemelor
naturale respective.
l Rezervaþiile peisagistice protejeazã forme de relief ºi peisaje naturale
de mare valoare esteticã ºi perpetuarea unor formaþiuni naturale.
l Rezervaþiile biosferei reprezintã zone de conservare a diversitãþii
ºi integritãþii unor comunitãþi biotice vegetale unicat, recunoscute
internaþional.
l Monumentele naturii cuprind locuri, arii sau obiective naturale ce
se impun a fi ocrotite prin lege, datoritã importanþei ºtiinþifice, valorii
estetice sau legãturii pe care o au cu un eveniment istoric ori cu
o personalitate (de exemplu, „Teiul lui Eminescu“).
l Refugiile sunt locuri sau teritorii protejate temporar pentru ocro-
tirea unor animale, ca de exemplu unele pãsãri în perioada migraþiei,
a cuibãritului sau a unor plante când înfloresc.
În România existã toate aceste tipuri de conservare ºi ocrotire.
MANAGEMENTUL MEDIULUI
ÎNCONJURÃTOR
Management înseamnã un ansamblu de tehnici de organizare ºi
gestiune a mediului înconjurãtor într-o viziune de interdependenþe,
 Redactaþi câte un plan de monito-
rizare ºi managementul mediului
globalitate ºi de perspectivã, cu scopul de a-i menþine calitãþile vitale, de din localitatea voastrã (sau cartier,
a avertiza asupra dereglãrilor ºi de a-l exploata durabil. arealul ºcolii, grup de strãzi, parc).
Sistemele ecologice, ca ºi cele sociale, sunt foarte complexe, cu
multe treceri posibile prin stãri diferite în timp scurt, motiv pentru care
comportamentul lor concret la un moment dat nu este previzibil.
Ca urmare, manifestãrile fenomenelor de mediu ºi ale elementelor
sale luate individual se impun a fi monitorizate, pentru a face totuºi
previziuni, la nivel local, regional ºi, mai ales, global.
De altfel, termenul folosit uzual în geografie, ecologie ºi instituþiile
care urmãresc calitatea mediului este cel de monitoringul mediului.
A monitoriza se traduce prin a supraveghea sau a totaliza activitãþile
care colecteazã informaþiile despre mediu, le stocheazã, le prelucreazã
ºi emite predicþii, avertismente, propunând ºi mãsuri sau decizii.
Monitorizarea unor elemente sau fenomene de mediu s-a fãcut
de foarte mult timp, cu precãdere asupra inundaþiilor periodice, dar cu
mijloace rudimentare, ca simplã observare ºi înregistrare.
La nivel global ºi integrat, supravegherea, mai ales cea globalã, este
relativ nouã ºi legatã de tehnica performantã a societãþii informaþio-
nale: calculatoare, sateliþi, care acoperã tot Globul ºi sunt dotaþi cu apara-
turã de înregistrare ºi transmitere automatã de date, programe de Imagine SPOT
analizã GIS ºi internet, care realizeazã conexiuni globale, combinând (spectru pentru vegetaþie)
transmisia cu schimbul de informaþii în douã sensuri. La acestea se
adaugã, corelat, ºi monitorizarea de la sol.
l Monitorizarea sistematicã a Terrei a început în 1972, în SUA, cu
lansarea primului satelit Landsat, dintr-o serie ulterioarã de cinci.
A urmat Agenþia Spaþialã Francezã, cu o serie similarã, denumitã SPOT
(Systeme Probatoire d’Observation de la Terre). Apoi, au fost plasate pe
orbite alte multe serii de sateliþi cu programe specifice de monitorizare.
Cel mai sofisticat sistem de monitorizare globalã a mediului Terrei
este World Weather Watch, administrat de Organizaþia Mondialã
Meteorologicã a ONU.
Cu ajutorul acestor sateliþi au fost analizate fenomenele de poluare
ºi alte pericole ecologice, s-au identificat modificãri regionale sau locale
de mediu, au fost depistate anumite resurse, au fost cartografiate aso-
ciaþii vegetale, schimbãri ale limitei gheþarilor, s-a cartografiat fundul
oceanului, mersul curenþilor oceanici, variaþia mareelor etc.
Prin aceste date, transpuse ºi în hãrþi, s-au realizat modelãri ºi modele
care ajutã la luarea unor decizii pentru gestionarea mediului (tabelul 1). Imagine SPOT (spectru pentru modul
de utilizare a terenurilor)
Au fost deduse o multitudine de relaþii ºi legãturi între diferite feno-
mene, ca de exemplu, rolul cuplului ocean–atmosferã pentru reglarea
climei pe Terra, descoperirea fenomenului climato-oceanic El Niño ºi
legãtura sa cu secetele din anumite regiuni etc.
Multiplicarea enormã a informaþiei de mediu a avut ºi are multiple
repercusiuni, printre care amintim: folosirea acestor reþele ecologice
globale pentru dezvoltarea durabilã, efecte privind educaþia în ºcoli,
în facultãþi ºi a maselor largi, creºterea rolului cetãþenesc al ONG-urilor,
care se puteau informa pe larg asupra degradãrilor de mediu, realizarea
unei „alfabetizãri“ ecologice de masã, presiunea crescândã a cetãþenilor
informaþi asupra guvernelor pentru luarea de mãsuri privind protejarea
mediului etc.
Teledetecþia are un rol deosebit în monitorizarea mediului, ea repre-
zentând tehnici de culegere a datelor de la distanþã. Este vorba despre Imagine LANDSAT (Turcia)

43
 Identificaþi unele interdependenþe
(din mediul localitãþii voastre)
între mersul precipitaþiilor ºi al
temperaturilor, pe de o parte, ºi
ciclurile vegetale, pe de alta, sau
între vegetaþie–ploi–secetã ºi ero-
ziunea solurilor sau alte tipuri de
interdependenþe.
 Cãutaþi pe internet un studiu de
caz (vezi tabelul alãturat sau alte
surse) despre folosirea terenurilor
ºi discutaþi-l.
Sisteme satelitare de monitorizare
sistematicã Terrei
44
Date globale despre Site-uri digitale
Înãlþimi ºi bazine United States Geological Survery/EROS Data Center
de scurgere <edcwww.cr.usgs.gov/landdaac/gtopo30/gtopo30.html>
Distribuþia populaþiei CIESIN <www.ciesin.org/data.html>
Global Land Cover Chracteristics data Base,
Folosirea terenului U.S. Geological Survey
<edcwww.cr.usgs.gov/landdaac/glcc/globe_int.html>
Harta FAO a solurilor
www.fao.org/catalog/new/products/v8600%2de.htm
Soluri
Estimare globalã a degradãrii solurilor produse de om
<grid2.cr.usgs.gov/data/glasod.html>
Temperaturi la supra- Imagini de geologie marinã ºi geofizicã
faþa oceanelor ºi mãrii <web.ngdc.noaa.gov.mgg/image/images.html>
Global Hidrology and Climate Center
Apã
<wwwghcc.msfc.nasa.gov>
Ozonul stratosferic CIESIN <sedac.ciesin.org/ozone>
Tabelul 1. Cartografierea mediului: site-uri digitale de date globale pe internet
teledetecþie satelitarã (culegere de date despre Pãmânt din spaþiul
extraterestru), aerianã (avioane, baloane) sau de la sol. În ultimul timp
s-a extins mult teledetecþia satelitarã, deoarece acoperã tot Globul,
înregistreazã integrat fenomenologia tuturor elementelor de mediu,
uºurând astfel deducerea corelaþiilor, penetreazã ºi înregistreazã pro-
cese greu detectabile pe alte cãi.
Aparatura satelitarã de teledetecþie este înzestratã cu senzori multi-
spectrali, mai ales în vizibil ºi infraroºu, senzori de tip sonor, sau radare etc.
Senzorii respectivi înregistreazã umiditatea atmosferei, a solului, extinderea
unor poluanþi, deversãrile de poluanþi, înãlþimea valurilor oceanice, acci-
dente, dezastre, alunecãri de teren etc.
Este totuºi important ca cel puþin unele dintre aceste date, referitoare
la un fenomen, sã fie coroborate ºi cu date culese din teren, în special
pentru realizarea unor cartografieri de amãnunt.
l Programele de analizã tip GIS (Sisteme Informaþionale Geografice)
au capacitatea de a integra, sub formã de suprapunere, pe aceeaºi
imagine (sau teritoriu) date despre elemente ºi fenomene geografice
care au o mare varietate în spaþiu ºi în timp (relief, vegetaþie, tempe-
raturi, tipuri de folosinþã a terenurilor etc.).
l La rândul lor, calculatoarele au capacitatea de a descompune ºi
analiza fiecare element sau fenomen în parte, de a-l reproduce sub
formã de hartã, dar ºi de a-l recompune parþial (în relaþie cu un alt
element – de exemplu tipurile de vegetaþie raportate la altitudinea sau
fragmentarea reliefului) sau integral (la nivel de mediu sau peisaj).
l Astfel, se pot realiza analize geografice complexe, se pot aprecia
gradul de presiune umanã asupra mediului, riscurile posibile, pot fi
realizate scenarii de evoluþie pe timp scurt, mediu sau lung etc. ºi se pot
face propuneri de optimizare bonitativã a spaþiului geografic dintr-o
regiune sau localitate, sintetizate într-o hartã a regionãrii (areale, uni-
tãþi, subunitãþi omogene din punct de vedere al propunerilor de folo-
sinþã, amenajare ºi sistematizare).
Sisteme de monitorizare globalã deþin în prezent marile puteri, dar
în mod special SUA ºi UE. Un asemenea sistem este EOS (Sistemul de
Observare a Pãmântului sau Earth Observing Sistem), care aparþine NASA.
 Sistemul UE, numit prescurtat GMES (Monitoringul Global al Mediu- Sistemul de Observare
lui ºi Securitatea – Global Monitoring for Environement and Security) a Pãmântului (EOS)
este format dintr-o reþea de sateliþi (cu satelitul special ENVISAT, lansat
în 2002, cel mai mare ºi mai performant satelit de observare a Terrei). Se compune dintr-o reþea de sateliþi
Existã ºi programe specifice numai pentru UE: mediu, securitate, care monitorizeazã mai ales atmosfera,
hidrosfera, relieful ºi biosfera. Trans-
politici de dezvoltare regionalã, agriculturã, transport, procesul de
mite date prevãzute în anumite pro-
lãrgire a UE etc. Sunt monitorizate ºi aspecte locale de risc, precum
grame ºtiinþifice, care pun accent pe
inundaþiile, alunecãrile de teren, incendiile, avalanºele, tornadele etc.
interacþiunile între geosferele amin-
Monitoringul elementelor de mediu se face pe fiecare element tite, pe schimbãrile globale, pe stãrile
în parte, dupã indicatori ºi standarde bine precizate. de echilibru. Se investigheazã în mod
l Apa este urmãritã sub aspectul calitãþii dupã indicatori organo- special circuitul apei, circuitele energe-
leptici (gust, miros), fizici (pH, culoare, turbiditate) sau chimici (bac- tice, norii, chimia atmosferei, calotele
teriologici, toxici etc.). de gheaþã, valurile, suprafaþa usca-
l Aerul are indici de calitate, dar se monitorizeazã ºi starea atmosfe- tului, procese din ecosisteme, meca-
rei, elementele ºi stãrile climatice, emisiile în atmosferã etc. nica Pãmântului.
l Monitoringul solului se face prin recoltãri de probe care indicã
structura, fertilitatea, poluarea, elementele minerale ºi organice etc.
Monitoringul Global al Mediului
l Monitoringul proceselor geomorfologice urmãreºte cu precãdere
ºi Securitatea (GMES)
aspectele de risc (alunecãri, prãbuºiri, eroziunea solului sau, în general,
colmatãri, reliefuri antropice etc.). Obiectivele sale principale sunt mo-
l Biomonitoringul se referã la vegetaþie ºi faunã, la tipurile de nitorizarea automatã globalã a me-
culturi, ciclurile de vegetaþie, degradãri, defriºãri, rutele de migraþie a diului ºi securitatea. Are programe
unor animale etc. globale privind schimbãrile climatice,
l Monitoringul radioactivitãþii are în vedere radiaþiile naturale ale poluarea, fenomene catastrofale, dar
unor elemente, dar ºi radiaþiile provocate de om. ºi traficul terestru, maritim, aerian,
l Monitoringul sonometric urmãreºte intensitatea zgomotelor pro- masele de refugiaþi etc. Monitorizeazã
duse de întreprinderi, circulaþie, muzicã etc. ºi respectarea protocoalelor interna-
Sistemul naþional de monitoring integrat al mediului din þionale, ca cel de la Kyoto, cele privind
România (SNMIR), reglementat de Legea Protecþiei Mediului (137/1995), securitatea, ajutoarele umanitare º.a.
culege ºi integreazã date de calitate a apei, a aerului ºi a solului într-un
sistem unitar, informeazã publicul asupra stãrii de mediu, situaþii de
crizã ºi evoluþii regionale ºi globale, efectueazã schimburi de date la
nivel internaþional.
Cuprinde agenþii de mediu în fiecare judeþ, iar la nivel naþional se
compune din: Sistemul de Supraveghere a Calitãþii Apelor, cea a Aerului,
Reþeaua de Ploi Acide, Reþeaua de Radioactivitate ºi reþele mai restrânse
privind calitatea solului, a vegetaþiei, a faunei ºi a sãnãtãþii umane, care
þin de ministerele de profil.
Modul de organizare a strângerii datelor se face în principal pe
compartimente de mediu, dar ºi regional, pe bazine hidrografice, pe
judeþe sau pe zone ºi puncte specifice (zone transfrontaliere, de tran-
zitare a unor poluanþi atmosferici, puncte de impact antropic).
Implicarea ºcolilor în monitoringul mediului are douã obiective:
l strângerea de cât mai multe date de mediu pe unitãþi teritoriale
mici, care apoi sã fie integrate regional, amplificând precizia analizelor
ºi credibilitatea prognozelor;
l necesitatea unei educaþii ecologice cât mai temeinice, care sã
înceapã din ºcoalã, în vederea formãrii unei culturi evironmentale ºi a Localizarea curgerilor noroioase
opririi degradãrii mediului de viaþã al Terrei. cu ajutorul sistemelor utilizate GIS
În acest sens, pe lângã lecþiile ºi lecturile despre mediu, crearea în ºcoli
a unor cercuri ºtiinþifice de mediu reprezintã o soluþie instructiv-edu-
cativã practicã. Activitatea în astfel de cercuri conduce la pasiune,  Iniþiaþi, împreunã cu profesorul
de geografie ºi colegii, formarea
îndeamnã mereu la observare, cercetare, gândire, acþiuni spre mediu.
unui cerc de monitorizare ºi mana-
Cercul de mediu trebuie sã aibã o bazã materialã: calculatoare,
gement al mediului din localita-
conectare la internet, unele aparate de mãsurare a indicilor de varia-
tea voastrã. Realizaþi periodic
bilitate a elementelor de mediu, instrumente de luat probe etc. Trebuie discuþii pe probleme de degra-
sã-ºi închege un plan organizatoric (probleme abordate, program de dare a mediului global. Adunaþi
lucru, ore de informare pe internet sau la staþii locale specializate – tip materiale ºi informaþii ºi pe pe-
meteo, hidro, protecþie civilã etc. –, colaborãri cu alte cercuri sau rioada vacanþelor.
instituþii º.a.).

45

Elevi angrenaþi în strângerea deºeurilor
menajere din zona montanã
S-ar impune ca Ministerul Mediului în colaborare cu Ministerul
Educaþiei ºi Cercetãrii sã realizeze programe ºcolare pentru monito-
ringul mediului de cãtre elevi (ºi profesori), pe tipuri de mediu (litoral,
câmpie, dealuri, munte), care sã stimuleze închegarea de astfel de
cercuri ºi „alfabetizarea ecologicã“, iar, cu timpul, unele sã fie integrate
reþelei naþionale.
Cercurile de mediu ar avea de urmãrit urmãtoarele obiective:
l aprofundarea unor cunoºtinþe pentru culegerea de informaþii ºi
date primare din alte surse ºi din observaþii ºi prelevãri de probe de la
faþa locului (temperaturi, precipitaþii, furtuni, soluri, apã etc.);
l efectuarea unor monitorizãri simple (prin prelevãri regulate de probe
de apã, sol etc.), acþiuni de ecologizare (deºeuri, plantãri de pomi etc.);
l discutarea regulatã a problemelor mediului local în cerc, cu pro-
puneri de management mai bun;
l legãturi ºi acþiuni comune cu cercuri similare din alte ºcoli sau
regiuni, cu staþii specializate de mediu sau cu factori locali de decizie;
l insistenþã pe educaþia ecologicã, spre a deveni cetãþeni activi în
lupta pentru însãnãtoºirea mediului, inclusiv prin alãturarea la ONG-uri.
În felul acesta, va creºte transparenþa asupra dereglãrilor de mediu
efectuate de om. Cei ce le practicã pe ascuns, pentru profituri mari, vor
fi scoºi cu uºurinþã la suprafaþã, iar autoritãþile vor fi forþate sã acþioneze.

Evaluare
1. Enumeraþi trei lipsuri ale definiþiei mediului din
Legea Protecþiei Mediului nr. 137/1995.
2. Ce fenomen atmosferic face ca Pãmântul, ca
distanþã faþã de Soare, sã treacã din banda de
temperaturã de sub 0 oC, în banda viabilã de
0–100 oC?
3. De ce credeþi cã educaþia ºi instrucþia prin geo-
grafie reprezintã educaþia pentru mileniul III ºi
pentru supravieþuirea omului pe Terra?
4. De ce mediul înconjurãtor a devenit în secolul
XX o problemã fundamentalã a lumii?
5. Nominalizaþi cinci elemente de mediu care sunt
cuprinse în capitalul natural.
6. Enumeraþi cinci modificãri globale esenþiale ale
mediului apãrute la sfârºitul mileniului II, accen-
tuate ºi în prezent.
7. Definiþi noþiunea (categoria) de „factori geo-
ecologici“.
8. Cum poate fi definit geosistemul?
9. Care sunt cele trei moduri de abordare sau defi-
nire ale peisajului geografic?
10. Care sunt factorii geologici ºi geomorfologici ai
mediului înconjurãtor?
11. De ce solul din mediul pãdurilor ecuatoriale are
puþin humus ºi este sãrac?
12. În ce tipuri de medii geografice se întâlneºte
jungla?
13. Enumeraþi patru tipuri de peisaje de savanã.
14. De ce viaþa este abundentã vara pe þãrmurile
arctice?
15. Ce etaje de mediu prezintã mediile polare în
raport cu mediul zonal?
16. Enumeraþi patru tipuri de adaptãri la vânt ºi ger
ale speciilor vegetale de tundrã.
17. De ce mediul antropic de litoral este foarte
complex?
18. Ce nume generic poartã tipul de peisaj rural-agricol
din Bãrãgan?
19. Cum se mai numeºte mediul pãdurilor boreale?
20. Ce vânturi dominã în mediul pãdurilor de foioase?
21. De ce mediul mediteranean se transformã trep-
tat, spre rãsãrit, într-unul de semideºert ºi chiar
deºert?
22. Care sunt etajele de mediu din munþii zonelor
temperate?
23. Definiþi tornada ºi tsunami.
24. Care sunt cele douã tipuri de hazarde care
predominã în Africa?
25. Enumeraþi ºase funcþii ecosociale ale pãdurii.
26. Enumeraþi ºase consecinþe ale defriºãrilor.
27. Cine a elaborat Planul Marshall Global ca reac-
þie la criza mediului înconjurãtor?
28. În ce constã degradarea ºi cum se face pro-
tecþia solului?
29. Definiþi managementul ºi monitorizarea mediului.
30. Ce obiective îºi pot propune cercurile ºcolare
de monitoring al mediului local?

46
II
Regionalizarea
ºi globalizarea
lumii contemporane

1. Dimensiunile ºi domeniile
regionalizãrii ºi globalizãrii
2.* Spaþiul geografic ºi globalizarea
3. Identitatea, uniformizarea
ºi diversitatea lumii contemporane

În acest capitol vei învãþa:

l ce este regionalizarea ºi globalizarea
l care sunt influenþele regionalizãrii
ºi globalizãrii
l ce este spaþiul geografic
l care sunt consecinþele evoluþiei globalizãrii

UNIUNEA EUROPEANÃ
A luat naºtere în 1950, când ºase
þãri europene au hotãrât sã se uneascã
din punct de vedere economic. Tra-
tatul de la Roma (1957) a institu-
þionalizat dorinþa acestor þãri ºi a fixat
ca obiective: libera circulaþie a mãr-
furilor, a oamenilor ºi a capitalurilor
în interiorul Uniunii, adoptarea unei
politici comerciale comune în relaþia
cu restul lumii.
Actul unic din 1985–1986 a re-
lansat dinamica de integrare. În 2002,
UE era formatã din 15 þãri: Austria,
Belgia, Danemarca, Spania, Finlanda,
Franþa, Germania, Grecia, Irlanda,
Italia, Luxemburg, Marea Britanie,
Olanda, Portugalia, Suedia.
În 2004, au aderat la UE încã 10
state: Cehia, Cipru, Estonia, Letonia,
Lituania, Malta, Polonia, Slovacia,
Slovenia ºi Ungaria.
În anul 2007, Uniunea Europeanã
va numãra 27 de membri prin adera-
rea României ºi a Bulgariei, va avea
o suprafaþã de 4 330 000 km2 ºi o
populaþie de 480 000 000 locuitori.
UE este o organizaþie deschisã spre
exterior.
Astãzi, în Europa Occidentalã, se con-
siderã cã regionalizarea este rezulta-
tul tendinþei de evoluþie a organizãrii
teritoriale a statelor; uneori se vorbeºte
de o ,,Europã a regiunilor“. Regiona-
lizarea este o acþiune administrativã
prin care se urmãreºte crearea de spa-
þii mari de cooperare ºi definirea unor
noi unitãþi administrativ-teritoriale.
48
DIMENSIUNILE ªI DOMENIILE
REGIONALIZÃRII ªI GLOBALIZÃRII
1. Definirea conceptelor de regiune ºi regionalizare
Unul dintre obiectivele Uniunii Europene este acela de susþinere a
programului economic ºi social, echilibrat ºi durabil, al þãrilor membre,
în scopul consolidãrii lor economice ºi sociale; pentru a reuºi în acest
demers, UE acordã un rol semnificativ regiunilor.
Carta Comunitarã a Regionalizãrii defineºte regiunea ca fiind
„un teritoriu care formeazã, din punct de vedere geografic, o unitate
netã sau un ansamblu similar de teritoriu, în care existã continuitate, în
care populaþia posedã anumite elemente comune ºi care doreºte sã-ºi
pãstreze specificitatea astfel rezultatã ºi sã o dezvolte cu scopul de a
stimula procesul cultural, social ºi economic“.
Regiunea, în accepþiunea Consiliului Europei, este o unitate admi-
nistrativ-teritorialã situatã imediat sub nivelul statului-unitar, federal etc. –
care are o autoritate aleasã a administraþiei publice ºi mijloace financiare
de susþinere a acestei autoritãþi. Aceastã concepþie despre regiune, ca
entitate politicã sau administrativã, este recentã (deºi în secolul al XIX-lea
au fost unele miºcãri regionale, dar nu au avut continuitate directã).
Regionalizarea este procesul prin care se realizeazã instituirea unei
capacitãþi de acþiune autonomã, având ca obiectiv promovarea unui
teritoriu, infranaþional sau supralocal, prin mobilizarea mecanismului
sãu economic ºi, dacã este cazul, a resorturilor de solidaritate localã sau
regionalã, precum ºi a dezvoltãrii potenþialului sãu.
Acest proces poate fi realizat fie prin intermediul instituþiilor preexis-
tente, fie prin realizarea unei noi împãrþiri teritoriale, destinate sã rãs-
pundã mai bine obiectivelor. Regionalizarea este însã condiþionatã de
constrângerile pe care le exercitã cadrul politic ºi instituþional, a cãrui
evoluþie poate fi guvernatã de o serie de tendinþe.
În discursul politic este întâlnit termenul de regionalism, a cãrui fina-
litate poate conduce la federalizare (de exemplu, landurile germane –
ansambluri teritoriale construite pe baze istorice ºi culturale care au
dobândit competenþe în materie de politici publice).
În urma procesului de regionalizare rezultã regiunile, care reprezintã
colectivitatea publicã ce rãspunde nevoii de teritorializare a anumitor
politici comunitare.
Tipuri de regionalizare
Dacã ne referim la statele europene, sintagmele regiune ºi regiona-
lizare acoperã realitãþi politice ºi administrative diferite. Menþionãm cã
federalismul nu este o formã de regionalizare, ci un mod de organizare
a statului. Procesul de regionalizare nu poate omite rolul statului în dez-
voltarea regionalã, dar implicã limite ºi riscuri diferite de la o þarã la alta.
Pânã în prezent, formele de regionalizare acoperã doar o parte a
Europei ºi sunt diferite. Acestea se pot sistematiza în urmãtoarele tipuri:
a) regionalizare administrativã;
b) descentralizare regionalã;
c) regionalizare politicã sau autonomie regionalã;
d) regionalizare prin intermediul colectivitãþii locale;
e) regionalizare prin intermediul autoritãþilor federale.
Regiunea este o realitate fapticã, unicã, identificabilã în teren, care se
exprimã prin trei valori majore: teritoriu, entitate politico-administrativã,
sistem. Pentru geografi, regiunea a constituit dintotdeauna o problemã
incitantã, de mare complexitate ideaticã, cu o metamorfozã continuã.
 n Analizaþi criteriile de delimitare a
regiunilor.

Regionarea administrativã a României

Însuºirile inseparabile ale regiunii sunt: omogenitatea, specificitatea, Teritoriul este o bazã de susþinere a
unicitatea, interacþiunea elementelor componente, deosebirile în raport unor imperative economice ºi sociale,
cu unitãþile învecinate. tendinþa de uniformizare este indusã
Criteriile de delimitare a regiunilor, în timp, au pornit de la abordãri din exterior, fapt ce conduce la dobân-
privind cadrul natural (particularitãþile structurii geologice, caracteristicile direa unei noi înfãþiºãri peisagistice
reliefului, ale climatului, ale vegetaþiei) sau, mai aproape de zilele noas- (zonele portuare, versanþii dealurilor
tre, de la prezenþa factorului antropic ºi a impactului sãu asupra mediului. despãduriþi, cultivaþi cu pomi fructiferi
În prim-plan rãmânea fixarea acelor perimetre care sã circumscrie ºi viþã-de-vie, belturile americane,
un specific, cel al factorului de intervenþie dominant, ºi reflectarea în plantaþiile de arbori de cauciuc, ex-
peisaj a consecinþelor acestuia. ploatãrile carbonifere º.a.). În astfel
de situaþii, componentele naturale
l Ca teritoriu, regiunea este o parte din suprafaþa Globului carac- suportã presiuni de omogenizare ºi
terizatã de modificarea condiþiilor naturale prin procese umane; restructurare – se creeazã un cadru nou
structura sa este într-o continuã evoluþie, reflectând forma de orga- în vederea obþinerii funcþionalitãþii,
nizare spaþialã a societãþii; delimitarea se realizeazã dupã criterii poli- iar ponderea respectivelor componente
tico-administrative ºi economice, dar uneori ºi dupã criterii naturale. se diminueazã.
l Regiunea, ca entitate politico-administrativã, are o veche
Scopul constituirii regiunilor este
semnificaþie. La determinarea limitelor acesteia participã nume- optimizarea fluxurilor economice ºi
roase criterii naturale, economice, sociale care creioneazã unitãþi sociale, precum ºi prezervarea unor
cu un grad cât mai ridicat de funcþionalitate. aspecte de ordin etnic sau cultural.
l Regiunea, ca sistem spaþial deschis (în care principiul unitãþii
dominã forþele diversitãþii), de mãrime inferioarã naþiunii, formatã
din spaþii care au legãturi comune cu alte spaþii, este definitã de
o serie de proprietãþi (temporale, externe ºi interne).
– proprietãþile temporale sunt cele care au dãinuit în timp; o regiune
are calitãþi persistente funcþionale ºi spaþiale. Calitãþile funcþionale
sunt mai puþin durabile decât cele spaþiale.
– dintre proprietãþile externe, meritã a fi reþinute: stabilitatea, echi-
librul dinamic ºi adaptarea.
– proprietãþile interne rezultã din prezenþa subsistemelor legate prin
cuplaje în serie, paralele, retroactive ºi interactive.
Regiunea este un sistem spaþial deschis care se manifestã activ, în
timp, având douã trãsãturi: autoreglarea ºi capacitatea de adaptare.
Un sistem teritorial de tip regional trebuie sã se adapteze la o serie
de factori:
a) schimbãrile de ordin climatic, care pot avea un impact dezas-
truos prin aridizare, El Ninõ, deºertificare, micºorare a calotelor Mediu glaciar influenþat
de variaþiile condiþiilor locale
glaciare º.a., sunt consecinþele modificãrilor climatice;

49

Familie de emigranþi
indieni în Europa
ASEAN (Asociaþia Naþiunilor din
Sud-Estul Asiei)
Creatã în 1967 la Bangkok, se com-
pune în 2002 din urmãtoarele þãri:
Brunei, Cambodgia, Indonezia, Laos,
Malaysia, Myanmar, Singapore, Filipine,
Thailanda ºi Vietnam. Obiectivul este
crearea unei zone de liber schimb ºi
favorizarea capitalului strãin.
MERCOSUR (Piaþa Comunã a
Sudului)
Prin tratatul de la Asuncion din
martie 1991, Argentina, Brazilia,
Paraguay ºi Uruguay au hotãrât sã
creeze o piaþã comunã. Scopul trata-
tului este realizarea integrãrii celor
patru þãri, plecând de la libera cir-
culaþie a bunurilor, serviciilor ºi a fac-
torilor de producþie, adoptarea unei
politici comerciale comune, coordo-
narea politicilor macroeconomice ºi
sectoriale.
Þãrile membre MERCOSUR
50
b) sistemele teritoriale regionale dispun de o cantitate de resurse cu
care sunt aprovizionate activitãþile economice. Tendinþele de
epuizare a unor categorii de resurse impun restricþii în gestionarea
lor, substituirea, explorarea ºi exploatarea altora, restructurarea,
reconversia etc., adicã adaptarea bazei de susþinere.
Înlãturarea fenomenului de suprapopulare ºi a urmãrilor acestuia,
care pot avea consecinþe de lungã duratã la nivel regional, presupune
eliminarea disparitãþilor, a cauzelor care produc fluxurile migratorii pe
cãi economice, sociale ºi administrative, astfel încât sistemul teritorial
regional sã se adapteze la presiunea antropicã.
c) fiecare sistem teritorial regional are resurse naturale ºi umane, o
structurã economicã, o specificitate, relaþii cu alte regiuni, un nivel
de dezvoltare; menþinerea sistemului ºi a competitivitãþii acestuia
presupun un management de calitate, adaptare la competitivi-
tatea interregionalã, prin schimbarea strategiilor de dezvol-
tare la exigenþele globalizãrii. În tot acest proces, factorul
modelator principal este omul.
Prin urmare, regiunea prezintã douã stãri: cea funcþionalã ºi cea
sistemicã; ambele situaþii se întrepãtrund, producând astfel funcþiona-
litatea sistemului teritorial.
Regionalizarea – un proces necesar
Procesul regionãrii desemneazã tendinþa de apropiere din punct de
vedere economic sau politic a statelor aparþinând aceleiaºi regiuni geo-
grafice. Acest proces a apãrut odatã cu sfârºitul celui de-al Doilea
Rãzboi Mondial, în contextul liberalizãrii schimburilor economice. Regio-
nalizarea are o dinamicã contemporanã puternicã, fondatã pe motivaþii
geoeconomice.
În practicã, acest proces a fost transpus prin înmulþirea acordurilor
regionale ºi a organizaþiilor regionale. Apropierile regionale sunt moti-
vate economic de þãrile dezvoltate, cu economii care îºi extind piaþa
în vecinãtate.
Construcþia europeanã, NAFTA ºi ASEAN constituie astãzi trei poli
principali de regionalizare în lume. În condiþiile dispariþiei contextului
bipolar, procesul de regionare s-a accentuat.
Dupã nivelul de integrare economicã, se disting urmãtoarele niveluri
de cooperare (fondate pe acorduri regionale):
l zona de liber-schimb (prin care se înlãturã o mare parte din obsta-
colele aflate în calea liberei circulaþii a mãrfurilor). De exemplu,
Spaþiul Economic European (EES), intrat în vigoare în 1993, Foru-
mul de Cooperare Asia–Pacific (APEC), pentru crearea unei vaste
zone de liber schimb º.a.;
l piaþa comunã; de exemplu, Uniunea Europeanã, din 1993, a dispus
libera circulaþie a persoanelor, a serviciilor, a bunurilor ºi a capitalului;
l uniunea vamalã, în cadrul cãreia partenerii au adoptat o regle-
mentare comercialã comunã în raport cu þãrile terþe, creând
o zonã de liber schimb.
l uniunea economicã este forma de cooperare economicã cu cel
mai ridicat nivel de integrare.
Liberei circulaþii a persoanelor, a serviciilor, a bunurilor ºi a capitalului
i se adaugã politicile macroeconomice comune. Uniunea Europeanã îºi
creeazã o uniune monetarã ºi politicã urmãrind folosirea monedei unice
(euro), în toate statele membre ºi punerea în aplicare a unei politici
externe de securitate comunã.
 Regionarea mai are ºi o a doua accepþie: centru al procesului poate
fi nu numai un ansamblu continental (NAFTA, UE), maritim sau inter- ALENA (Acordul de Liber Schimb
mediar, cuprinzând mai multe state, dar ºi o regiune care face parte Nord-American)
dintr-un stat. ALENA (în englezã NAFTA: Nord
Procesul de regionalizare nu se poate desfãºura firesc fãrã clarifi- American Free Trade Agreement) a
carea geopoliticii interne a statelor; confruntarea geopoliticã internã se fost semnat între Canada, SUA ºi Mexic
poate insera cu uºurinþã în clivajele geopolitice regionale. în ianuarie 1994.
Bilanþul geopolitic intern al unui stat depinde de urmãtorii factori: Acest acord vizeazã favorizarea
configuraþia claselor sociale, rivalitãþile pentru împãrþirea puterii, stãrile schimburilor comerciale ºi investiþiile
conflictuale, opoziþiile de ordin religios; poziþia fenomenului minoritar, între cele trei þãri.
diferenþele de tip socio-economic, diferenþele ce þin de teritorializarea Prevede eliminarea progresivã a
populaþiei, de nivelul integrãrii factorului minoritar în partea majoritarã tuturor barierelor tarifare ºi netarifare
a populaþiei, sau dacã este localizat – teritorializat, de mãsura în care între membri ºi armonizarea regulilor
migraþiile ºi transmigraþiile sunt susceptibile de a modifica echilibrul în materie de circulaþie a capitalurilor,
geopolitic al þãrii, de natura regimului politic al momentului (regimul a serviciilor, a proprietãþii intelectuale
democratic oferind varianta parlamentarã sau prezidenþialã), de natura ºi a concurenþei.
opoziþiei politice, de organizarea economicã a teritoriului (omogenitate, Particularitatea pe care o are ALENA
dezvoltare inegalã, disparitãþi), de localizarea potenþialului industrial, în raport cu alte acorduri regionale
a unor categorii de resurse, de raportul dintre populaþie ºi stat º.a. este asocierea a douã þãri dezvoltate
l Libanul este format din optsprezece comunitãþi confesionale, (Canada ºi SUA) cu o þarã în curs de
fiecare cu un loc mai mult sau mai puþin recunoscut constituþional dezvoltare (Mexic).
în construcþia statului libanez, dar credincioºii sunniþi ºi ortodocºii
se înfruntã în mod tradiþional pentru împãrþirea puterii cu maro- OCDE (Organizaþia pentru Cooperare
ºi Dezvoltare Economicã)
niþii originari din regiunile muntoase.
OCDE este un organism de con-
l În Albania, diferenþele etno-culturale între tosci ºi guegi sunt
siliere ºi de studiu cu sediul la Paris,
complicate de faptul cã aceºtia sunt în majoritate musulmani, iar compus din þãri adepte ale democra-
minoritatea este creºtinã – catolicã în nordul þãrii ºi ortodoxã în sud. þiei ºi care au optat pentru un sistem
l Franþa – un exemplu de integrare individualã, s-a format, ca un economic de piaþã. OCDE furnizeazã
model de stat-naþiune, altfel decât integrarea comunitarã. Mo- evaluãri ale politicilor economice
delul federal se caracterizeazã prin deconcentrare ºi descentralizare adoptate ºi recomandãri asupra poli-
a puterii cãtre provinciile sau regiunile statului. Ambele moduri de ticilor adecvate.
organizare rãspund tradiþiilor politice. Totuºi, federalismul nu
reprezintã un rãspuns la o nevoie particularã de ordin regional.
Dacã o parte a populaþiei îºi percepe apartenenþa comunitarã de tip Alte forme de cooperare economicã ºi
etno-cultural sau religios la un alt stat-naþiune (sau la alt stat), apar politicã mai puþin integrate ºi mai puþin
tendinþe de destabilizare, prin întreþinerea iredentismului, separatis- edificatoare datoritã diferendelor geo-
mului, conflictelor, contestãrii ideii naþionale de stat º.a., care constau în: politice dintre statele membre sunt foru-
murile regionale, de exemplu:
a) revendicarea minoritarã care întreþine iredentismul (de exemplu
– Zona de Cooperare Economicã a Mãrii
albanezii din Kosovo doresc sã se desprindã de Serbia ºi Muntenegru
Negre, formatã în 1992, cuprinde
pentru a deveni stat independent sau pentru a se integra într-o þãrile riverane Mãrii Negre;
,,Albanie Mare“);
– Organizaþia de Cooperare Econo-
b) separatism, când naþionalitatea revendicatã încearcã constituirea micã, creatã în 1992, în Asia, gru-
unui stat (de exemplu, teritoriul populaþiei kurde se aflã sub stãpâ- peazã Iranul, Pakistanul ºi Turcia, la
nire turcã, iranianã, irakianã ºi sirianã – kurzii încearcând sã-ºi care se adaugã cele cinci republici
constituie un stat); musulmane din fosta Uniune Sovieticã.
c) conflictele de ordin identitar, prin care se contestã ideea naþio-
nalã de stat sau se disputã acapararea acesteia de cãtre o altã
etnie, vizeazã geopolitica internã a Belgiei, Indoneziei, Malaysiei,
Mauritaniei, Pakistanului, Spaniei, Rwandei º.a.
d) fenomenul migraþiilor atrage, uneori, modificarea structurii etnice
Precizaþi formele ºi tendinþele
a unor state (de exemplu, Kuwaitul a acordat privilegii imigraþiei de destabilizare pe care le poate
indiene, pakistaneze, în detrimentul celei palestiniene – fapt care genera o parte a populaþiei când
a modificat structura etnicã în raport cu celelalte þãri arabe); îºi percepe apartenenþa comu-
e) organizarea teritorialã. Uneori, importanþa minoritãþilor etno-reli- nitarã de tip etno-cultural sau
gioase ºi lingvistice este minimalizatã sau, dimpotrivã, amplificatã religios la un stat-naþiune. Daþi
(când se încearcã justificarea reprimãrii). Frontierele pot fi privite exemple.
cu exaltare – ca expresie a dorinþei naþionale.

51
OMC (Organizaþia Mondialã
a Comerþului)
Are sediul la Geneva ºi a fost creatã
la 1 ianuarie 1955, în urma negocie-
rilor din Uruguay. Are ca principale
atribuþii administrarea acordurilor co-
merciale, organizarea de negocieri co-
merciale multilaterale, monitorizarea
politicilor comerciale; acordã asistenþã
tehnicã þãrilor în curs de dezvoltare.
Din 1995, OMC a înlocuit GATT,
ca organism însãrcinat cu superviza-
rea sistemului comercial multilateral.
Momentul „cãderii“ Zidului Berlinului
(1989)
BANCA MONDIALÃ
Grupul Bãncii Mondiale cuprinde cinci
organisme:
l BIRD (Banca Internaþionalã pentru
Reconstrucþie ºi Dezvoltare), creatã
în 1945, are ca obiectiv reducerea
sãrãciei în þãrile cu venituri inter-
mediare ºi în þãrile sãrace solvabile.
l AID (Agenþia Internaþionalã pentru
Dezvoltare) acordã împrumuturi fãrã
dobândã celor mai sãrace þãri.
l SFI (Societatea Financiarã Inter-
naþionalã) organizeazã finanþãri în
parteneriat cu alþi investitori.
l AGMI (Agenþia de Garantare Multi-
lateralã a Investiþiilor) asigurã inves-
titorii care finanþeazã proiecte în
þãrile în curs de dezvoltare.
l CIRDI (Centrul Internaþional pentru
Reglementarea Diferendelor privind
Investiþiile) organizeazã conciliere
ºi arbitreazã, dacã este nevoie.
52
Integrarea regionalã europeanã
Scopul fundamental al miºcãrii postbelice spre unitatea europeanã
a fost politic, dar principalele mijloace utilizate au fost cele economice.
Pânã la semnarea Acordului Unic European, în 1986, progresele pe
calea regionalizãrii au fost mici, dupã care ritmul miºcãrii spre unitatea
europeanã s-a accelerat. Zona Euro va fi o prezenþã puternicã în eco-
nomia mondialã.
Carta Albã a Comisiei Europene, publicatã în 1985, pleda în favoarea
finalizãrii pieþei interne ºi susþinea cã la sfârºitul anului 1992 ar trebui
îndepãrtate toate barierele din cadrul Comunitãþii Europene aflate în
calea liberei circulaþii a capitalului, a bunurilor, a serviciilor ºi a persoa-
nelor; toate aceste propuneri, încorporate în Acordul Unic European
(1986) au stat la baza creãrii unei pieþe unice vest-europene, de mari
proporþii, ºi a Uniunii Economice ºi Monetare.
Reunificarea neaºteptatã a Germaniei i-a determinat pe liderii politici
germani ºi francezi sã accelereze unificarea ºi sã creeze un sistem politic
federal european, pentru a include Germania reunitã într-o structurã
instituþionalizatã centralizatã, prevenind astfel reapariþia naþionalismului
german.
Summitul ºi Tratatul Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht) au
acceptat ºi accelerat programul pentru uniunea economicã ºi politicã.
O Europã unitã va fi un actor al scenei mondiale mai puternic decât
este în prezent.
Interacþiunile dintre regionalizare ºi globalizare
Regionalizarea participã la miºcarea de globalizare. Astfel, programul
pieþei interne europene a facilitat în multe domenii accesul concurenþi-
lor strãini; aceastã evoluþie se explicã prin interdependenþa economiilor,
care naºte un interes pentru deschiderea faþã de parteneri foarte diferiþi.
Globalizarea fãrã regionalizare nu are sens; cu cât lumea devine mai
globalã, cu atât ea este mai regionalã.
2. Globalizarea – succintã evoluþie
Globalizarea – conceptul ºi dimensiunile procesului
Termenul de globalizare îºi are originea în literatura consacratã
firmelor multinaþionale. La început, acesta a desemnat un fenomen
limitat, o mondializare a cererii, dar cu timpul ºi-a îmbogãþit sensul
pânã la a fi identificat astãzi cu o nouã fazã a economiei mondiale.
Se susþine, argumentat, cã globalizarea ºi tehnologia sunt doi factori
principali care modeleazã relaþiile internaþionale.
Aceastã formã de globalizare începutã la sfârºitul secolului al XV-lea
a permis Provinciilor Unite (azi Olanda), Franþei ºi Angliei o dezvoltare
de excepþie, bazatã pe surse de profit, comerþ maritim ºi manufacturã.
Dacã în prima jumãtate a secolului al XIX-lea se produc mutaþii
profunde în industria Marii Britanii (mecanizarea industriei textile, intro-
ducerea maºinii cu aburi, construcþia de cãi ferate º.a.) ºi activitãþile
industriale, agricole sunt protejate prin taxe vamale, în a doua jumãtate
a secolului se produce o mare deschidere prin suprimarea celor mai
multe obstacole din calea comerþului – fapt ce provoacã creºterea
producþiei ºi a schimburilor. În paralel, au crescut fluxurile internaþionale
de capital; în anul 1914, Marea Britanie deþinea 41% din activele inter-
naþionale, iar Franþa 20%.
Primul Rãzboi Mondial a determinat prãbuºirea activitãþilor economice
în Europa ºi în afara acesteia, dar comerþul SUA, al Japoniei ºi al Americii
Latine beneficiazã de o expansiune superioarã celei anterioare. Dupã
1920, expansiunea economicã îºi regãseºte optimismul, dar, survine cu
brutalitate criza din 1929, care provoacã prãbuºirea producþiei, a salariilor,
a preþurilor ºi creºterea ºomajului în toate þãrile mari industrializate. Descoperirea Americii a stimulat
Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, guvernele þãrilor occidentale marele comerþ maritim ºi dorinþa de
adoptã politici macroeconomice ºi coopereazã în crearea instituþiilor expansiune colonialã. Producþia euro-
multilaterale. În 1944 se iniþiazã un nou sistem monetar internaþional peanã a crescut dupã cucerirea de
bazat pe stabilitatea ratei de schimb ºi se creeazã FMI. În 1947 hotãrãsc cãtre spanioli a Mexicului ºi a Perului
sã-ºi liberalizeze comerþul, semnând Acordul General asupra Tarifelor ºi datoritã aducerii metalelor preþioase;
Vamale ºi a Comerþului (GATT), care, reînnoit periodic, va servi drept acumularea acestor metale ºi circulaþia
cadru la negocierile comerciale multilaterale. au fost posibile prin marile traversãri
ale Atlanticului – graþie descoperirii
cârmei ºi busolei. Comerþul cu sclavi
Globalizarea înseamnã re-regionalizare
africani a impulsionat producþia de
sub ºi supranaþionalã zahãr, tutun, bumbac ºi a impulsionat
Procesul de înaintare a societãþii moderne genereazã, prin el însuºi, schimbul cu produse manufacturate
globalizare: lumea devine mai micã, spaþiul se micºoreazã, timpul se provenite din Europa.
comprimã etc. Globalizarea este un proces cu douã sensuri: lumea se
integreazã, devine din ce în ce mai unitarã (se globalizeazã), dar, în
acelaºi timp, se diferenþiazã din ce în ce mai mult (se regionalizeazã).
Globalizarea este expresia extinderii progresive a civilizaþiei de tip
european ºi american într-un proces de mondializare ce aspirã la unifi-
carea politicã, economicã ºi culturalã a lumii; reprezintã un proces de
integrare în structurile mondiale, în scopul asigurãrii dezvoltãrii dura-
bile, o dimensiune mondialã a politicii internaþionale, care se manifestã
în plan tehnologic, economic, politic ºi militar.
Promotorii ºi factorii globalizãrii
Iniþiatorii ºi animatorii procesului de globalizare sunt þãrile dezvol-
tate, al cãror exponent a fost G7 (grupul celor ºapte þãri puternic indus-
trializate): SUA, Japonia, Germania, Franþa, Italia, Marea Britanie, Canada.
Cel puþin cinci factori confirmã tendinþa spre globalizare a lumii
contemporane:
– comunicaþiile globale realizate instantaneu ºi transporturile rapide;
– pieþele de capital dispersate, astfel încât nicio sã þarã nu deþinã
controlul exclusiv; banul electronic permite tranzacþia instantanee; Sosirea lui Columb în America
– pieþele sunt deschise, existând o piaþã unicã; oricine poate pãtrunde (gravurã)
ºi intra în competiþie;
– principala forþã a mondializãrii vieþii economice o reprezintã socie- FMI (Fondul Monetar Internaþional)
tãþile ºi companiile multinaþionale sau transnaþionale; Hotãrârea de a se crea FMI a fost
– piaþa muncii se divide dupã principiul înaltã calificare – preþ al muncii. luatã la Conferinþa de la Bretton –
Din 1945 pânã în 1970 producþia mondialã a crescut puternic, s-a Woods din 1944, iar instituþia func-
dezvoltat comerþul mondial, iar economiile s-au deschis treptat cãtre þioneazã din decembrie 1945, dupã
capitalurile strãine. Statul a supravegheat sistemul economic, a reglat ratificarea statutelor. Are sediul la
ºi distribuit în interior, a cooperat în exterior – a apãrut ca fiind cheia Washington.
prosperitãþii; volumul comerþului a crescut de 6 ori.
Odatã cu primul ºoc petrolier din 1970 se intrã într-o perioadã de
turbulenþe economice, se încetineºte dezvoltarea în Occident, apar noi
þãri capabile sã facã concurenþã Europei ºi SUA pe anumite pieþe de
Menþionaþi:
produse ºi devine evidentã instabilitatea ratelor de schimb. – principalele tipuri de regionali-
Ulterior, politica monetarã ºi bugetarã a SUA ºi semnalele transmise zare specifice Europei;
în urma întâlnirilor la vârf ale G8 (G7 pânã în 1997, când s-a asociat – factorii la care trebuie sã se adap-
ºi Rusia) au produs fluctuaþiile de evaluare sau depreciere a monedei teze un sistem teritorial de tip
dominante – dolarul; faptul în sine nu a frânat comerþul, timp în care regional;
producþia abia s-a dublat. – nivelurile de cooperare fondate
În anii ’90, crizele erau mai profunde datoritã globalizãrii financiare, pe acorduri regionale;
iar la sfârºitul secolului XX lumea a devenit un spaþiu economic complex,
– factorii de care depinde bilanþul
în care mãrfurile ºi capitalurile circulã mai liber – fapt ce permite unor
geopolitic intern al unui stat.
þãri dezvoltate ºi în curs de dezvoltare sã cunoascã faze de expansiune
rapidã.

53

Platforma industrialã Duisburg
(Germania)

Indicaþi soluþiile prin care, în con-
diþiile procesului de globalizare,
se poate pãstra identitatea unei
þãri.
Aºezare ruralã influenþatã
de mediul geografic

Explicaþi de ce globalizarea este
un proces de extindere a inter-
dependenþelor la nivelul Globului.
54
*SPAÞIUL GEOGRAFIC ªI GLOBALIZAREA
Spaþiul geografic – concept,
structurã, proprietãþi, organizare
l Spaþiul geografic este un spaþiu particular ce exprimã o realitate
obiectivã care conþine ideea de organizare sistemicã ºi cuprinde nume-
roase subspaþii: geomorfologic, climatic, biogeografic, pedogeografic,
geosocial, geoeconomic, geopolitic, geocultural etc., între care existã
multiple relaþii de interacþiune ºi integrare.
În realitate, spaþiul geografic se caracterizeazã printr-un anumit tip
de combinare a tuturor componentelor geografice. Componentele
fizico-geografice (naturale) ale spaþiului creeazã favorabilitãþi sau con-
stituie factori restrictivi în expansiunea activitãþilor economice ºi în
conturarea spaþiilor sociale. De aceea, spaþiul geografic este rezultatul
suprapunerii spaþiilor specializate, ordonate (în sistem).
Utilizarea acestui concept s-a impus pentru abordarea calitativã a reali-
tãþii teritoriale ºi pentru a rãspunde cerinþelor de ordin practic. Raportul
dintre spaþiul geografic ºi regiune este bine definit: regiunea (zona) poate
fi consideratã spaþiu geografic, dar relaþia inversã nu este valabilã.
Acest concept apropie geografia de alte discipline care se ocupã
cu organizarea spaþiului.
Spaþiul geografic este un rezultat al suprapunerii unor spaþii specia-
lizate; acestea, la rândul lor, sunt fie spaþii naturale (deºertice, forestiere,
de câmpie, deluroase, montane), fie spaþii sociale sau economice (spaþii
agricole, de muncã etc.). Activitãþile au cerinþe proprii legate de spaþiu
ºi genereazã diferenþieri spaþiale; astfel, activitãþile industriale presupun
clãdiri, arii de stocare a materiilor prime, a produselor, cãi de acces, în
jur spaþii financiare, spaþii de aprovizionare, arii de concentrare a forþei
de muncã, iar agricultura necesitã spaþii vaste; la rândul lor, activitãþile
terþiare contureazã arii de mãrimi diferite polarizate în jurul unui centru.
Structura majorã a spaþiului geografic
Structurile stabile ale spaþiului geografic se bazeazã pe arii cu resurse
diferite, pe contactul, interferenþa ºi complementaritatea acestora.
Principalele componente ale spaþiului geografic sunt:
a) aºezãrile umane, cu multiplele lor activitãþi;
b) mediul: terenuri agricole, cãi de comunicaþie, pãduri, arii de recreere,
apã, aer etc.;
c) relaþiile dintre aºezãri ºi mediu, dar ºi între subansamblurile lor.
Spaþiul geografic se caracterizeazã prin trãsãturi specifice:
l polaritatea, principalul criteriu de individualizare a spaþiilor
geografice;
l unicitatea. Prin natura relaþiilor dintre aºezãri ºi teritoriu, spaþiul
geografic este unic ºi identic cu el însuºi.
l dinamismul. Mutaþiile interne ale spaþiului geografic ºi inter-
venþiile unor factori externi de naturã antropicã (economicã,
socialã, politicã etc.) au un caracter dinamic (prin reorientãri ale
fluxurilor de materie, energie ºi informaþie, restructurarea terito-
riului aferent etc.)
l integrarea funcþionalã. Pe de o parte, excedentele de materie
ºi energie de la nivel local completeazã deficienþele existente la
alte nivele; prin reacþii în lanþ, excedentul de informaþii ºi energie
de la alte nivele satisface cerinþele de la nivel local; astfel, între
aºezãri ºi teritoriu se instaureazã un sistem compensatoriu.
 Organizarea spaþiului geografic
Sintagma organizarea spaþiului geografic (urmatã de amenajare,
planificare º.a.), ca un concept global, a apãrut mai târziu; introducerea
acestuia s-a datorat necesitãþii de a sublinia interdependenþa între orga-
nizarea (planificarea) economicã, socialã ºi spaþialã.
Totuºi, în timp, organizarea spaþiului geografic a suportat diferite
interpretãri: de la stadiul influenþelor componentelor naturale asupra
societãþii, la esenþa procesului – asigurarea populaþiei cu resurse naturale,
energetice ºi alimentare; în a doua jumãtate a secolului XX, aceastã
concepþie consumatoare se aflã la originea unor probleme globale
(criza energeticã, criza de materii prime, criza alimentarã).
a) Organizarea naturalã a constituit frecvent obiectul de studiu al
geografiei ºi a constat în cunoaºterea, explicarea ºi, uneori, progno-
zarea componentelor fizico-geografice. Organizarea naturalã a spaþiului Unicitatea unei forme de relief.
este rezultatul unor permanente interacþiuni între forþele endogene ºi Sfinxul, posibilã emblemã geograficã
exogene, care, dupã legi cosmice, fizice, chimice, biologice ºi geogra- a României
fice, tind spre atingerea unui stadiu de echilibru relativ.
b) Organizarea antropicã nu implicã înlocuirea organizãrii natu-
rale a spaþiului, ci reprezintã o acþiune care se desfãºoarã într-un anumit
cadru de structurare naturalã a spaþiului geografic; ea reprezintã o
coordonatã principalã a dezvoltãrii contemporane.

Globalizarea
Percepþia globalizãrii
Globalizarea este o idee grandioasã care cuprinde absolut totul, de
la pieþele financiare la internet, reflectã o percepþie largã a faptului cã
lumea se transformã cu rapiditate într-un spaþiu social comun, sub
influenþa forþelor economice ºi tehnologice, iar evoluþiile dintr-o regiune
a lumii pot avea consecinþe profunde asupra indivizilor sau comunitãþilor
din cealaltã parte a Terrei.
Globalizarea se referã la procese spaþio-temporale de schimbare,
care susþin transformãri în organizarea activitãþilor umane, a spaþiului
geografic (în vederea optimizãrii ºi eficientizãrii acestora), prin legarea
ºi extinderea activitãþilor umane peste þãri, regiuni ºi continente.
Prin urmare, conceptul de globalizare implicã în primul rând o întin-
Spaþiu natural cu anumite
dere a activitãþilor sociale, politice ºi economice peste graniþe, astfel încât caracteristici fizico-geografice
evenimentele, deciziile ºi activitãþile dintr-o regiune a lumii sã aibã semni-
ficaþie pentru indivizi ºi comunitãþi din regiunile îndepãrtate ale Terrei.
Datã fiind percepþia globalizãrii (cuprizând procese sociale ºi interac-
þiuni care presupun relaþii interregionale sau transcontinentale), sunt
necesare câteva observaþii în aplicarea ei la problemele de spaþiu geografic:
l problemele de spaþiu geografic pot fi descrise ca fiind globale (sub
aspectul degradãrii, protecþiei, conservãrii componentelor ºi al
dezvoltãrii durabile);
l degradarea mediului este adesea invizibilã (emisiile radioactive);
l spaþiul geografic nu reprezintã numai un proces social (în cuprinsul
spaþiului geografic se gãsesc sisteme ºi cicluri naturale dinamice
care interacþioneazã cu instituþiile sociale ºi cu reþelele de putere);
l creºterea demograficã rapidã ºi spaþiul hipertehnologizat pot
degrada rapid componentele spaþiului geografic.

Raporturile dintre globalizare ºi spaþiul geografic

Prin degradarea spaþiului geografic, deºi multe surse au o razã scurtã
de acþiune, sau cel mult la nivel naþional, consecinþele, conºtientizate
sau nu de actorii umani, au un impact nociv asupra condiþiilor de viaþã
economice ºi demografice. Emigranþi europeni în Canada

55

Utilizarea spaþiului geografic
pentru producerea energiei electrice
Monitorizarea activitãþilor umane
cu ajutorul sateliþilor
Vintilã Mihãilescu (1968) a susþinut
cã geografia, ca ºtiinþã unitarã cu
obiect nedisociabil – întregul teritorial
de la localitate la planetã –, eviden-
þiazã ideea cã investigaþia geograficã
trebuie sã sintetizeze integral rapor-
turile dintre teritoriu ºi populaþie, la
nivel local, regional ºi planetar.
n Precizaþi:
– subspaþiile spaþiului geografic;
– componentele spaþiului geografic;
– prin ce s-a impus conceptul de
spaþiu geografic;
– proprietãþile spaþiului geografic.
n Alcãtuiþi un eseu cu tema: Cerin-
þele legate de spaþiu ale activitã-
þilor industriale/agricole.
56
Toate problemele de spaþiu geografic au o dimensiune geodemo-
graficã – mai mulþi oameni înseamnã mai multã poluare ºi extragerea
unei cantitãþi mai mari de resurse.
Creºterea numericã a populaþiei are loc astãzi, în cea mai mare parte,
în lumea în curs de dezvoltare. Consecinþele asupra spaþiului geografic
vor fi resimþite în primul rând în societãþile care trec printr-o schimbare
demograficã rapidã.
Biodiversitatea constituie o parte a „patrimoniului comun al umani-
tãþii“, iar reducerea acesteia poate avea consecinþe economice, estetice
ºi morale pentru întreaga planetã.
n Relaþiile om – spaþiu geografic
Prin activitãþile umane se modificã toate geosferele ºi relaþiile dintre ele,
iar acestea influenþeazã direct dezvoltarea economicã, socialã ºi politicã.
Creºterea numericã a populaþiei determinã cele mai importante
modificãri globale ale spaþiului geografic: sporirea consumului de ener-
gie, modificarea componentelor mediului, consum mai mare de resurse,
modificãri climatice º.a.
n Activitãþile industriale ºi dezvoltarea tehnologicã genereazã
transformãri de mare întindere în desfãºurarea circuitelor naturale de
pe Terra; industria (energeticã, chimicã, de prelucrare a unor minerale)
are efecte dintre cele mai puternice în spaþiul geografic.
Arderea combustibililor fosili (pentru necesitãþi energetice) este con-
sideratã cauza principalã a modificãrii antropice a climatului (întrucât
în atmosferã se elibereazã gaze cu efect de serã); alteori, combustibilii
proveniþi din biomasã (doar 4% din balanþa energeticã globalã, faþã
de 85% combustibili fosili) au influenþã puternicã asupra mediului,
datoritã modului ineficient de utilizare în Lumea a Treia (Africa, Asia ºi
America Latinã).
În urma metabolismului industrial (concept care include extracþia,
prelucrarea, consumul produselor), se poate evalua impactul global al
industriei asupra spaþiului geografic (emisiuni de gaze ºi pulberi în atmos-
ferã, poluarea apelor, a solului, a vegetaþiei, depozitarea deºeurilor etc.).
n Modificarea utilizãrii terenurilor. Dupã cum se ºtie, extinderea
agrosistemelor, despãduririlor ºi reducerea biodiversitãþii au o influenþã
directã asupra climatului, a ciclului hidrologic ºi a ciclurilor biogeografice.
n Modificãrile sistemice ale spaþiului geografic ºi globalizarea
Presiunea tot mai accentuatã a societãþii umane asupra componen-
telor spaþiului geografic la nivel global are urmãtoarele efecte: schim-
bãri ale climei, reducerea stratului de ozon, modificãri ale ciclurilor
biogeochimice, modificãri ale ciclului hidrologic ºi ale resurselor de apã,
ridicarea nivelului Oceanului Planetar, intensificarea fenomenului ENSO
(El Niño – Southern Oscilation).
l Atmosfera ºi sistemul climatic reprezintã resurse esenþiale ale vieþii
care înglobeazã ºi depãºesc statele ºi continentele. Dupã cum nimeni nu
posedã efectiv atmosfera, nimeni nu poate fi exclus de la a face uz de ea.
Caracterul global al atmosferei, al climatelor º.a. semnificã faptul cã
acþiunile ºi reþelele sociale separate din punct de vedere spaþial pot
deveni puternic legate.
l Poluarea transfrontalierã ºi economia internaþionalã implicã trans-
miterea de agenþi poluanþi prin aer, sol, apã, fie prin ploi acide, fie pe
cursul râurilor peste graniþele politice – toate acestea fiind percepute
ca ameninþãri.
IDENTITATEA, UNIFORMIZAREA
ªI DIVERSITATEA LUMII CONTEMPORANE
1. Identitatea lumii contemporane
Înþelegerea situaþiei lumii contemporane, a naturii schimbãtoare a
mediului internaþional în procesul de globalizare începe de la cunoaº-
terea identitãþii fiecãrui stat, a fiecãrui ansamblu economic ºi geopolitic.
Nevoia de cunoaºtere a fiecãrei þãri este înruditã cu afirmarea identitãþii.
Globalitatea este consideratã drept pol al analizei identitãþii. Punctul de
plecare de la local la global îl constituie trãsãturile definitorii pentru cul-
turi ºi pentru civilizaþii.
O notã comunã în stabilirea identitãþii unei þãri o constituie gãsirea/
regãsirea dimensiunii culturale, neglijatã de preocupãrile concentrate cu
Tehnicã militarã a trupelor NATO
precãdere asupra factorilor tehnici, economici sau sociali. Evoluþia rapor-
turilor dintre populaþie ºi habitat, dinamica populaþiei, structura lingvis-
ticã, etnicã, manifestarea puterii în relaþiile interstatale, instituþionalizarea,
caracteristicile culturii, credinþelor, tradiþiile, arta, concepþia despre om,
legislaþia, cadrul natural ºi cel geografico-uman dau identitatea fiecãrei
þãri sau a fiecãrui continent.
Se afirmã frecvent cã America a devenit o superputere economicã
ºi militarã mondialã, cã Japonia este cea mai dezvoltatã þarã din punct
de vedere economic din Asia, datoritã unui popor harnic ºi disciplinat,
cã în Australia „fiecare se strãduieºte sã deranjeze cât mai puþin”.
Dacã se vorbeºte despre Olanda, nu se pierde din vedere a se aminti
cã este „þara polderelor ºi a brânzeturilor”, Finlanda, „þara celor 1 000
de lacuri”, despre Elveþia, cã este „þara ceasornicelor ºi a turismului”.
Despre India se spune cã este un adevãrat subcontinent, leagãnul
exploziei demografice, ce beneficiazã de aportul unui important con-
tingent de oameni de ºtiinþã, o þarã a contrastelor puternice. Despre
Arabia Sauditã, se afirmã frecvent cã se aflã pe „o mare de petrol”:
Dar identitatea priveºte ºi continentele: Europa este consideratã
drept continentul culturii, ºtiinþei, artelor, modei ºi al dezvoltãrii eco-
nomice, iar Africa este „continentul cel mai subdezvoltat”. Ceasurile – sintagma Þãrii cantoanelor
O anumitã identitate au ºi unele regiuni. Despre Balcani s-a spus cã
reprezintã „butoiul cu pulbere” al Europei, iar despre þãrile ex-sovietice
din Asia Centralã se afirmã cã reprezintã „Balcanii Asiei”.
Se poate vorbi astãzi de identitatea statului, identitatea etnicã, iden-
titatea culturalã, de o identitate a civilizaþiilor, regulilor, continentalã etc.,
la nivel local sau regional.
Ignorarea specificitãþii, a identitãþii, provoacã tensiuni ºi conflicte.
Progresele economice, internetul, comunicaþiile, multinaþionalele, globa-
lizarea slãbesc vechile identitãþi ºi rolul statului ca sursã de identitate.
Pe acest gol apar miºcãrile antiglobalizare, miºcãrile fundamentaliste,
tendinþele de reislamizare, de rusificare, de dezoccidentalizare.
Locuitorii din unele zone de pe planetã au avut puterea de a trans-
figura diferenþele de ordin cultural în sinteze superioare ºi rupturile în
unitate (cultura universalã a Americii, cultura occidentalã în UE º.a).
India – þara contrastelor
2. Uniformizarea ºi diversitatea lumii contemporane
În zilele noastre, ca rezultat al dezvoltãrii legãturilor de interde-
pendenþã, devine tot mai evident faptul cã lumea se constituie, treptat, n Comentaþi imaginile de mai sus.
Ce informaþii vã oferã despre
într-un singur sistem societal. Acest sistem global care se prefigureazã þãrile respective?
nu este doar un mediu în interiorul cãruia se dezvoltã ºi evolueazã
societãþile particulare (statele), ca sisteme distincte.

57
n În ce constã identitatea unui stat?
n De ce este necesarã cunoaºterea
identitãþii statelor?
n Precizaþi rolulul statului ca sursã
de identitate.
n Menþionaþi trãsãturile de iden-
titate ale: Germaniei, Egiptului,
Mongoliei, Republicii Africa de
Sud, Venezuelei, Indoneziei.
Prin legãturile economice, sociale, politice, prin formele instituþio-
nalizate comune se formeazã un sistem nou, care tinde sã limiteze
substanþial acþiunea sistemelor subsecvente – condiþionând în mod
decisiv soarta celor care trãiesc în fiecare dintre ele. Aceste transformãri
cunosc o treaptã a regionalizãrii ºi o treaptã a globalizãrii (ca pro-
cese complementare).
Capitalul global Competiþia pe piaþã
Comunicaþiile globale ºi pieþele de capital („cine nu este
dispersate pe piaþã, nu existã”).

Factorii care
confirmã tendinþa spre
globalizare

Supremaþia Piaþa muncii se divide

companiilor dupã principiul „înaltã calificare –
transnaþionale preþ al muncii“.

Factorii globalizãrii

Punct de frontierã Ar fi greºit sã credem cã ne uniformizãm trãsãturile de identitate;

Internetul – mijloc de comunicare
rapid ºi modern
acest proces este, în primul rând, o reconsiderare ºi o nouã percepþie
a timpului ºi a spaþiului în viaþa socialã, a sensului, dinamicii ºi dimensiunii
miºcãrii social-istorice, a obiectivelor ºi valorilor, a relaþiilor interumane
ºi interstatale, a raportãrii omului la structurile naþionale ºi internaþionale.
Planeta noastrã este, de fapt, o diversitate a unui întreg, un sistem
constituit din subsisteme identitare diferite. Lumea ca întreg se va regãsi
în fiecare subsistem ºi, în acelaºi timp, fiecare subsistem, localitate,
stat-naþiune se va gãsi oriunde în întreg. Trãsãtura de bazã a globalizãrii
este unificarea prin integrare; acest proces este cea mai mare pro-
vocare a secolului în care am intrat.
Un sistem cu relaþii noi, planetare, cu o economie mondialã, cu
structuri ºi norme juridice globalizatoare, cu un echilibru între progresul
economic–mediu de viaþã ºi protecþie socialã, la care participã repre-
zentanþii tuturor actorilor globali – este perspectiva asigurãrii diversitãþii
lumii contemporane.

Evaluare
1. Precizaþi însuºirile inseparabile ale regiunii.
2. Regiunea este o realitate fapticã, unicã, iden-
tificabilã pe teren, care se exprimã prin trei
valori majore. Care sunt acelea?
3. Ce trãsãturi prezintã regiunea?
4. Regiunea, ca sistem spaþial deschis, este definitã
de proprietãþi temporale, interne ºi externe.
Comentaþi-le pe fiecare în parte.
5. Enumeraþi cinci dintre factorii de care depine
bilanþul geopolitic intern.
6. În condiþiile dispariþiei contextului bipolar, pro-
cesul de regionalizare a dobândit urmãtoarea
caracteristicã:
a) s-a accentuat; b) s-a diminuat; c) a dispãrut;
d) a fost finalizat; e) s-a generalizat.
Alegeþi varianta corectã de rãspuns.
7. Dintre urmãtoarele niveluri de cooperare econo-
micã, fondate pe acorduri regionale, doar una
are cel mai ridicat grad de integrare. Care este
aceea?
a) Uniunea Economicã;
b) Piaþa Comunã;
c) Zona de liber schimb;
d) Uniunea Vamalã.
8. Relaþiile internaþionale sunt modelate astãzi de
doi factori principali. Alegeþi rãspunsurile corecte
din variantele de mai jos.
a) creºterea demograficã; b) globalizarea;
c) relaþiile dintre SUA ºi UE; d) tehnologia;
e) internetul.
9. Pe ce planuri se manifestã globalizarea?
10. Care sunt principalele componente ale spaþiului
geografic.

58
III
Populaþia, resursele
naturale ºi dezvoltarea
lumii contemporane

1. Evoluþii geo-demografice
contemporane. Diferenþieri regionale
2. Resursele umane ºi dezvoltarea
3. Raportul dintre aºezãri ºi ritmul
de dezvoltare. Tendinþe ale evoluþiei
aºezãrilor umane
4. Resursele naturale ºi agricole.
Impactul exploatãrii ºi valorificãrii
resurselor asupra mediului
5. Gestionarea resurselor, dezvoltarea
economicã ºi dezvoltarea durabilã
6. Resurse rurale ºi agricole. Impactul
exploatãrii ºi valorificãrii resurselor
asupra mediului

În acest capitol vei învãþa:

l despre populaþie ºi spaþiul locuit
l structura populaþiei pe grupe de vârstã
ºi structura socio-economicã
l care sunt formele de aglomerare umanã
(sate ºi oraºe)
l care este impactul resurselor
ºi dezvoltarea durabilã

Mediu alpin
Anoicumenã – teritoriu nelocuit,
care nu a intrat încã în procesul de
antropizare.
Oicumenã – teritoriu permanent ºi
intens populat, cu activitãþi in-
tense, bine elaborate (cea mai
mare parte a Europei ºi a Americii
de Nord, Asia Centralã, Asia de
Est, Asia de Sud-Est ºi Asia de Sud,
Africa de Nord, Africa de Sud ºi
Africa de Vest ºi chiar Australia
esticã ºi sud-esticã).
Suboicumenã – teritoriu unde se
desfãºoarã o activitate umanã (de
producþie sau de schimburi), dar
cu forme minime de organizare
(regiunile polare, regiunile deºer-
tice, spaþiile montane cu altitu-
dine mijlocie).
Trafic intens într-o metropolã
europeanã (Paris, Franþa)
n Care sunt principalii factori ce in-
fluenþeazã repartiþia teritorialã
a populaþiei pe Glob?
n Realizaþi, cu ajutorul unui atlas,
un mic comentariu asupra pozi-
þiei geografice a þãrilor cu durata
de viaþã ridicatã.
60
EVOLUÞII GEO-DEMOGRAFICE
CONTEMPORANE.
DIFERENÞIERI REGIONALE
Populaþia ºi spaþiul locuit
Studiul populaþiei reprezintã cercetarea unei verigi importante din
cadrul sistemului planetar integrat. Suprafaþa uscatului Globului este de
circa 149 mil. km2, din care spaþiul locuit de oameni (oicumena) repre-
zintã o treime.
Spaþiul din regiunile polare, nordul Siberiei ºi al Americii de Nord,
pãrþi din Sahara, din deºertul Gobi sau Atacama ºi chiar regiunile înalte
montane cu o activitate economicã productivã, de schimburi sau din
sectorul terþiar, dar unde populaþia nu este permanentã tot timpul anului,
se numeºte suboicumena.
Existã ºi teritorii unde activitãþile umane nu au intrat în sfera econo-
micã (Arhipelagul nord-canadian, cea mai mare parte din Groenlanda,
Arctica, Antactica); aceste spaþii formeazã anoicumena.
Repartiþia teritorialã a populaþiei pe Glob, dar ºi explozia demogra-
ficã este influenþatã de patru factori importanþi:
l factorii geografici, reprezentaþi de condiþiile naturale, precum relieful,
climatul propice, prezenþa apei potabile (de suprafaþã ºi de adâncime),
resursele subsolului ºi solului;
l factorii sociali, precum evenimentele istorice, migraþiile, conflictele
armate, accidentele nucleare, bolile, evenimentele religioase etc.;
l factorii tehnologici ºi economici, care sunt „magneþi ai populaþiei“,
prin gradul ridicat al dezvoltãrii (Bazinul Ruhr sau Valea Rinului);
l factorii demografici direct implicaþi în creºterea populaþiei, prin
gradul de reproducere, speranþa de viaþã º.a.
Dinamica ºi mobilitatea populaþiei Terrei
La nivel planetar, numãrul locuitorilor Terrei cunoaºte schimbãri sau va-
riaþii naturale, ca urmare a naºterilor, a deceselor, a migraþiei (imigrãri ºi
emigrãri), a tranziþiei demografice ºi, mai nou, a planificãrii familiale.
Pe plan mondial, existã o tendinþã de scãdere a natalitãþii, cu dife-
renþieri între continente, dar ºi între statele aceluiaºi continent.
Africa reprezintã un exemplu de continent unde rata natalitãþii este
ridicatã, peste 30 de nou-nãscuþi la o mie de locuitori. Din alte continente,
Nepal, Bangladesh, Arabia Sauditã, Yemen, Iran, Pakistan, Paraguay
sunt printre statele ce depãºesc 30 de nou-nãscuþi la o mie de locuitori.
La polul opus, sub 10 nou-nãscuþi la o mie locuitori sunt statele dez-
voltate sau cele cu o populaþie redusã numeric, precum Spania, Germania,
Italia, Rusia, Grecia, Oman.
Mortalitatea este un indicator demografic influenþat de nivelul de
trai. Existã o mortalitate generalã ºi alta infantilã (decese survenite la
o mie de nou-nãscuþi vii în primul an de viaþã).
Mortalitatea generalã are valori mari în multe þãri africane, în Brazilia,
iar un indice mai redus al mortalitãþii (sub 10‰) întâlnim în America de
Nord, faþada vesticã a continentului America de Sud, þãrile din nordul
ºi sudul Africii, Europa Occidentalã, Australia ºi o mare parte a conti-
nentului asiatic (pe care se gãsesc enclave precum Afghanistanul, unde
mortalitatea depãºeºte 20‰, Yemen, Laos, Cambodgia).
Mortalitatea infantilã ocupã aproximativ aceleaºi repartiþii teritoriale,
cu indici reduºi (sub 10‰) în Canada, SUA, Europa Occidentalã ºi de
Nord, Australia, iar polul opus este reprezentat de indicii ridicaþi ce
depãºesc 25‰ în Africa (Angola, Zambia, Mozambic, Niger, Ciad, Mali,
Guineea º.a.) ºi Asia (Yemen, Bhutan, Cambodgia º.a.).
 Acest indicator este influenþat de o serie de factori care variazã în timp Nr.
Þara Total Femei Bãrbaþi
ºi spaþiu, cum sunt cei socio-economici, reprezentaþi de nivelul de dezvol- crt.
tare economicã (condiþiile de viaþã, tipul de alimentaþie, serviciile terþiare 1 Japonia 81,5 85 78
influenþate de mãrimea salariilor), sistemul medical (calitatea serviciilor,
2 Australia 80 83 77
gradul de calificare ºi pregãtire al personalului medical, infrastructura ºi
echipamentele sanitare performante), instruirea populaþiei (igienã, mod de 3 Elveþia 80 83 77
viaþã, comportament faþã de pericole naturale sau de altã naturã), 4 Italia 80 83 77
structura pe grupe de vârstã (influenþatã de aportul populaþiei vârstnice,
5 Suedia 80 82 78
al unei populaþii îmbãtrânite) ºi durata medie de viaþã (care, la nivel
mondial, este de 67 de ani – 65 de ani la bãrbaþi ºi 69 de ani la femei). 6 Canada 79,5 82 77
Bilanþul natural (soldul natural) reprezintã diferenþele dintre nata- 7 Germania 79,5 83 76
litate ºi mortalitate ale unei populaþii. Poate fi pozitiv, când numãrul 8 Spania 79,5 83 76
nou-nãscuþilor este mai mare decât numãrul decedaþilor sau negativ,
dacã natalitatea este mai redusã decât rata mortalitãþii (declin demo- 9 Austria 79 82 76
grafic sau deficit natural), raportat la un teritoriu dat (judeþ, þarã, 10 Israel 79 81 76
continent). Se poate întâmpla ca bilanþul natural sã fie zero, atunci când ...
rata natalitãþii ºi a mortalitãþii sunt egale.
Migraþia reprezintã deplasarea unei populaþii dintr-o regiune în alta. – România 71 75 67
În timpurile istorice, acest fenomen al deplasãrii a influenþat popularea
Þãrile cu durata medie de viaþã
uscatului (în urmã cu peste 2 milioane de ani, prin expansiunea homi- cea mai ridicatã (anul 2003)
nizilor). Ulterior, migraþiile s-au manifestat sub impulsul cotropitor (din
Asia Centralã spre Europa, în secolele IV–XVI), al marilor descoperiri
geografice. În perioada contemporanã, fluxurile migratorii au la bazã
în special cauze economice.
În anii ‘70 se trece de la o emigrare de muncã la una de populare Nr.
(datoritã natalitãþii scãzute în þãrile dezvoltate), dar ºi la un nou feno- Þara Total Femei Bãrbaþi
crt.
men, de migrare a persoanelor cu înaltã calificare profesionalã („exodul
inteligenþei“), de cele mai multe ori din þãrile ale Lumii a Treia, dar ºi 1 Etiopia 46 47 45
din þãrile dezvoltate ale Europei spre SUA, Canada, þãri din Orientul 2 R.D. Congo 48,5 51 46
Apropiat ºi Mijlociu ºi migrãri între statele europene.
3 Nigeria 52 52 52
O mare parte dintre persoanele care ºi-au pãrãsit þara de origine
au devenit imigranþi pentru þara în care s-au stabilit ºi au fost integraþi Africa
4 53 57 49
în sistemul respectivului stat (prin obþinerea cetãþeniei). de Sud
O altã formã de miºcare migratorie contemporanã, cea a refugia-
Þãri cu durata medie de viaþã redusã,
þilor, are ca puncte debitoare þãrile din Lumea a Treia sau cele din zonele sub 55 de ani (anul 2003)
de conflict militar, religios, socio-economic (recent, din Liban, 2006).
Pe lângã acest fenomen obiectiv pe plan mondial, existã aºa-numita
crizã ºi insecuritate migratoare materializatã prin imigraþiile clandestine
ºi traficul forþei de muncã ºi al prostituþiei. n Ce reprezintã migraþia ºi care sunt
Imigraþia clandestinã reprezintã de fapt traficul de persoane care principalele ei cauze, în trecut ºi
practicã în þãrile de destinaþie activitãþi ilegale. în perioada contemporanã?

ªtiaþi cã...
l Dupã terminarea celui de-al Doilea
Rãzboi Mondial, Europa a atras circa
30 de milioane de refugiaþi, care au
pãrãsit zonele devastate, dar ºi pentru
nevoia de forþã de muncã din þãrile
disponibile, precum Italia, Olanda,
Germania de Vest, Franþa sau Belgia?
l În 1944, în urma conflictelor armate
din Rwanda, în Tanzania s-au refugiat
250 000 de persoane?
Exodul „inteligenþei“ la scarã planetarã

61

Activitãþile prestate de imigranþi sunt
în domeniul agriculturii, silviculturii,
construcþiilor. Important este faptul cã
aceastã mânã de lucru aduce un impor-
tant venit þãrii de origine, prin trimi-
terea banilor spre membrii familiei
rãmase acasã.
ªtiaþi cã...
l În perioada 1990–2000, din România
au emigrat circa 600 000–700 000 de
persoane spre þãrile Europei Occiden-
tale (Spania, Italia, Germania) ºi în
Orientul Apropiat ºi Mijlociu pentru
muncã necalificatã?
l În 1999, în timpul conflictelor mili-
tare din Kosovo, 1,5 milioane de per-
soane (sârbi ºi albanezi) au pãrãsit
Iugoslavia?
l În unele societãþi în care populaþia
de sex masculin dominã, femeile sunt
lipsite de educaþie ºi forþate sã se
cãtoreascã de la vârste fragede? De
cele mai multe ori, sunt remunerate
cu salarii mult mai reduse decât
bãrbaþii, chiar dacã presteazã aceeaºi
muncã, au acces limitat la bãnci ºi,
foarte rar, la politicã.
l În anul 2030, datoritã ritmului alert
de creºtere demograficã, India ar putea
prelua ºtafeta de lider al þãrilor cu nu-
mãrul cel mai mare de locuitori, devan-
sând China, care, datoritã mãsurilor
luate (ca orice familie sã aibã un singur
copil), pânã în 2010 nu va depãºi 1,37
miliarde locuitori (în ianuarie 2005,
China numãra 1,3 miliarde locuitori)?
l În anul 2050, China ar urma sã ajungã
la circa 1,392 miliarde locuitori, iar
India, la circa 1,6 miliarde locuitori?
62
Traficul forþei de muncã este reprezentat de exploatarea populaþiei
dornice sã emigreze, dar fãrã a îndeplini obligaþiile legale. Persoanele afec-
tate de aceastã migraþie ilegalã sunt cele intrate în ºomaj sau cele cu cali-
ficare profesionalã precarã, care sunt atrase de o remuneraþie mai mare
decât în þara de origine, chiar dacã nivelul de igienã ºi confort este scãzut.
Traficul de persoane în scop de prostituþie a devenit „vizibil“ în
special dupã Convenþia care interzicea traficul ºi exploatarea persoa-
nelor, din anul 1949.
Trecerea de la un tip demografic clasic/tradiþional, cu natalitate ºi
mortalitate ridicate, la tipul modern, cu natalitate ºi mortalitate reduse,
se face printr-un tip de tranziþie demograficã cu un indice redus al nata-
litãþii ºi cu o creºtere a speranþei de viaþã (mortalitate redusã). Dacã cele
douã tipuri extreme sunt stabile, tipul de tranziþie este instabil, prin
faptul cã numãrul naºterilor rãmâne în general stabil (dar ridicat), iar
durata vieþii creºte datoritã progreselor medicale ºi ale sistemului de
igienã (personal ºi general).
Faze ale tranziþiei demografice pe Glob
Planificãrile familiale sunt modele culturale de determinare conºtientã
a numãrului de copii doriþi în cuplu, astfel încât creºterea demograficã
sã devinã monitorizatã.
Creºterea populaþiei mondiale a suferit variaþii multiple datoritã fap-
tului cã omul reprezintã elementul activ al sistemului naturã–societate,
în calitate de exploatator, producãtor, consumator, transformator al
mediului natural cãruia îi imprimã un anumit statut.
Populaþia umanã este distinctã din mai multe puncte de vedere,
dintre care cele esenþiale sunt legate de modul de adaptare la mediu
(plasticitatea umanã), dezvoltare intelectualã (modalitatea de a ex-
ploata la maxim ºi raþional mediul de viaþã), sociabilitate (modalitatea
de a convieþui în diverse unitãþi administrativ-teritoriale), mobilitate
teritorialã (modalitãþile de deplasare a populaþiei ºi a elementelor utile
vieþii). Toate acestea reprezintã, de fapt, simbioza dintre populaþie ºi
habitatul uman, numitã ecumenã (oicumenã).
Diferenþieri regionale
Rãspândirea teritorialã a populaþiei
Apariþia omului propriu-zis începe cu Homo erectus (acum 2,5 milioane
de ani), din care s-au desprins mai multe variante, printre care ºi Homo
sapiens (acum 250 000 de ani), caracterizat ca fiind strãmoºul omului de
azi. Pânã în urmã cu circa 35 000 de ani, a evoluat Homo neanderthalensis,
în regiuni din Asia, Africa ºi Europa, cu tendinþe certe spre omul modern,
Homo sapiens sapiens, iar dupã unii cercetãtori au existat ºi Homo de suprafaþa uscatului
Cromagnon, cu o înfãþiºare apropiatã de cea a omului actual european, împãrþitã pe tipuri de climat
Chancelade, cu o staturã relativ micã, asemãnãtoare cu a eschimoºilor,
8,1% 8,9%
ºi Grimaldi, care prezintã caracteristici de culoare.
Leagãnul umanitãþii se presupune a fi localizat în zona caldã a Africii, 13,8%
unde clima era propice populaþiei antropoidelor superioare. Din aceste
teritorii s-a migrat lent spre alte zone, locuitorii cãpãtând uneori noi 8,4% 39,1%
caracteristici impuse de mediul în care s-au localizat.
În timp, locuitorii Europei nordice, care suportã un mediu relativ mai 13,2%
rece, cu o nebulozitate ridicatã, prezintã o pigmentare mai deschisã,
pãrul blond ºi culoarea ochilor predominant albastrã, iar cu cât ne
2% 6,5%
apropiem de zona mediteraneanã, pãrul devine mai închis la culoare,
ochii negri sau cãprui. În trecut, se considera cã ar exista trei rase pri-
mare: albã, negroidã ºi mongoloidã, clasificare care a rezultat în urma populaþia globalã
împãrþitã pe tipuri de climat
caracteristicilor culorii pielii ºi înfãþiºãrii generale. Ulterior, au fost abor-
date ºi alte caracteristici, precum cele legate de cromozomi, mãsurãtori
8%
antropometrice ale scheletului, craniului sau oaselor faciale, din care au
rezultat mai multe rase: 10,7%
26,9%
– europeanã (Europa, Africa de Nord ºi Orientul Apropiat);
– africanã (Africa); 27,6%
– asiaticã (Asia Centralã, Sud-Esticã ºi vestul peninsulei Alaska); 20,7%
– indianã (India, Nepal);
– amerindianã sau indo-americanã (America, cu excepþia vestului
Peninsulei Alaska); 1,4% 4,4%
– australianã (Australia ºi insula Tasmania);
– polinezianã (insulele Polineziei, Hawaii, Noua Zeelandã); Tipul de climat
– micronezianã (arhipelagul omonim);
– melanezianã (Noua Guinee). Rece
Temperat-continental uscat
Rãspândirea populaþiei influenþatã de condiþiile climatice Temperat-continental ploios
Caracteristicile climatice importante, cum ar fi radiaþia globalã, tempera- Mediteranean
tura aerului, umiditatea, presiunea aerului, vântul ºi insolaþia influenþeazã Deºertic
repartiþia populaþiei, arhitectura locuinþei ºi caracteristicile socio-economice. Subtropical umed
Temperaturile extreme reci limiteazã populaþia la un areal mic, cu in- Subtropical uscat
fluenþe asupra procurãrii hranei. Tropical umed
Regiunile cu temperaturi ridicate sunt de asemenea rar populate,
pentru cã lipseºte apa potabilã sau se aflã la mare adâncime (în deºer- Repartiþia uscatului ºi a populaþiei
turile hiperaride). în funcþie de climat
Uneori, în regiunile aride, datoritã bogãþiilor subsolului, prin tehnici
avansate, oamenii au „fertilizat“ regiunea prin aducþiuni ale apei pota-
bile, depãºind astfel limita extremã a climatului.
2,5% 1,5%
Rãspândirea dupã altitudine 4,5%
Relieful, ca suport al locuirii, influenþeazã repartiþia ºi densitatea 11,5%
populaþiei, în funcþie de altitudine.
O mare pondere a populaþiei (puþin peste 55%) este localizatã la
56%
altitudini situate sub 200 m: în Australia ºi Oceania (puþin peste 70% din 24%
populaþia continentalã), Europa (circa 70% din populaþia continentului;
aici sunt ºi areale unde populaþia trãieºte sub nivelul Oceanului Planetar,
în polderele olandeze), Asia (puþin peste 55%), Africa, America de Nord
ºi America de Sud (sub 50%). Ponderea cea mai scãzutã a populaþiei se
gãseºte pe înãlþimile montane, care variazã de la continent la continent. sub 200 m 1001–1500 m
În Europa, populaþia cuprinsã între 1 000 ºi 1 500 m reprezintã 0,5%, 201–500 m 1501–2000 m
iar în America de Sud, populaþia care este localizatã la altitudini de 501–1000 m peste 2001 m
peste 1 000 m deþine o pondere de aproape 20%, din care peste jumã-
tate se aflã la peste 2 000 m (La Paz, capitala Boliviei se aflã la 3 632 m, Ponderea repartiþiei
iar aeroportul oraºului atinge 4 100 m). populaþiei globale în altitudine

63
 Climatul temperat-continental ºi temperat-oceanic, în care trãiesc 46,6%
din populaþia Globului, este urmat de climatul subtropical (umed ºi uscat)
cu 38,3%, tropical umed cu 8%, mediteranean cu 4,4% ºi deºertic cu 1,4%.

Evoluþia numãrului populaþiei mondiale

Repartiþia populaþiei altitudinal,
pe continente
Ponderea populaþiei Terrei
pe continente (2005)
În anul 1800, populaþia Globului era
repartizatã astfel:
– Asia (fãrã Rusia) – 606 mil. loc. ;
– Rusia – 36 mil. loc.;
– Europa – 180 mil. loc.;
– Africa – 102 mil. loc.;
– America de Nord – 5 mil. loc.;
– America Latinã – 19 mil. loc.;
– Oceania – 2 mil. loc.
Repartiþia teritorialã a populaþiei pe Terra este neuniformã, influen-
þatã de o serie de factori, cu precãdere fizico-geografici, la care se
adaugã ºi o serie de fenomene ºi evenimente care au contribuit uneori
la o reducere secvenþialã, în timp, a numãrului populaþiei (bolile, inva-
ziile, rãzboaiele, fenomenele naturale extreme – activitatea vulcanicã,
inundaþiile, cutremurele, secetele º.a.).
Au existat ºi faze de creºtere rapidã, în perioadele revoluþiei industriale
(cu punct de plecare în Europa Occidentalã), prin dezvoltarea sectorului
secundar ºi terþiar, dar ºi prin evoluþia sistemului de cercetare medicalã.
Între 40 000 ºi 35 000 de ani î.Hr. (sfârºitul Paleoliticului), populaþia era
în numãr de circa 4–5 milioane. Între anii 6000 ºi 5000 î.Hr. se remarcã
o nouã creºtere a numãrului populaþiei prin folosirea unor instrumente
rudimentare în agriculturã, dar în special prin domesticirea animalelor ºi
prin reducerea migraþiilor, atingându-se cifra de 80 de milioane.
La începutul erei creºtine, datoritã creºterii productivitãþii agriculturii,
meºteºugurilor ºi chiar a transporturilor, populaþia mondialã ajunge la
circa 250 de milioane. Urmeazã o perioadã de regresie demograficã
(200 milioane), influenþatã de epidemii (în secolele V–VI), o perioadã de
creºtere (secolul al XII-lea, când se ating circa 450 milioane), urmatã de
altã perioadã regresivã generatã de o epidemie de ciumã (secolul al XIV-lea),
când populaþia se reduce la 375 de milioane.
În perioada modernã ºi contemporanã (dupã secolul al XVIII-lea),
începutã cu revoluþia industrialã din Europa Occidentalã, se intrã într-o
perioadã de creºtere semnificativã. Astfel, în anul 1750, populaþia globalã
atingea un numãr de 750 milioane, iar ritmul de creºtere era tot mai mare.
În secolul al XIX-lea, populaþia creºte de la 950 de milioane (în anul
1800) la 1,650 de miliarde (în anul 1900). Europa cunoaºte un exod
demografic spre toate continentele Globului, dar cu precãdere în America
de Nord, America de Sud (Brazilia ºi Argentina), Africa (Africa de Sud ºi
Algeria), Asia (nordul continentului) ºi chiar Australia ºi Noua Zeelandã.

anul se preconizeazã
2020
2010
2000

1990
1980

1970

1960
1950

mil. loc.

Evoluþia populaþiei pe Glob Evoluþia populaþiei pe continente

64
 Secolul XX este marcat de o altã creºtere, pânã la 2,5 miliarde de n Analizaþi factorii geografici din
locuitori (1950), iar la sfârºit de secol s-a ajuns la 6,08 miliarde (2000) judeþul dumneavoastrã care in-
ºi se preconizeazã cã, în anul 2050 populaþia Globului va atinge fluenþeazã repartiþia teritorialã a
9,2 miliarde locuitori. populaþiei.
Repartiþia populaþiei pe Glob este inegalã. Cei 6 446,1 miliarde de
locuitori (2005) sunt localizaþi fie în spaþii suprapopulate (China), fie
Nr.
în þãri cu populaþie redusã. Continental, Asia deþine de departe primul Þara Populaþia
crt.
loc, cu 3,91 miliarde de locuitori (2005), urmat de continentele Africa
ºi America, cu 887,3 milioane ºi respectiv 885,7 milioane de locuitori, 1 China 1 306 313 812
Europa, cu 729,5 milioane, Australia ºi Noua Zeelandã cu 24,1 milioane 2 India 1 080 264 388
ºi Oceania cu 8,7 milioane de locuitori.
3 SUA 295 734 134
Dacã ne raportãm strict la numãrul de locuitori, þãrile sunt de asemenea
populate neuniform. Astfel, în primele 10 state ale Terrei, 6 aparþin con- 4 Indonezia 241 973 879
tinentului asiatic (China, India, Indonezia, Pakistan, Bangladesh ºi 5 Brazilia 186 112 794
Japonia), la care se adaugã Rusia, douã state americane (SUA ºi Brazilia)
6 Pakistan 162 419 946
ºi unul african (Nigeria). Într-o statisticã mondialã din 2005, România
deþinea locul 49. 7 Bangladesh 144 319 628
Fenomenul creºterii demografice ºi a activitãþilor economice creeazã 8 Rusia 143 420 309
o incapacitate de absorbþie a deºeurilor în cadrul sistemului natural, un
9 Nigeria 128 771 988
deficit al sursei energetice ºi al sursei de preparare a hranei (prin epui-
zarea masei lemnoase, care suferã o reducere actualã mai rapidã decât 10 Japonia 127 417 244
ritmul de regenerare).
Primele 10 state dupã numãrul
Densitatea populaþiei de locuitori (2005)
Densitatea populaþiei reprezintã expresia repartiþiei geografice
a populaþiei, raportatã la o suprafaþã datã (continent, þarã, regiune loc/km²
climaticã, regiune istoricã, oraº º.a.). 80
Prin formele sale dinamice, populaþia creeazã diferenþieri de densi-
tate pe suprafaþa Globului. Migraþia, speranþa de viaþã, natalitatea ridi- 60
catã, condiþiile tehnico-sanitare ºi sociale au condus la o creºtere a
40
populaþiei ºi, implicit, la o densitate variatã, raportatã ºi la mediul natural.
În funcþie de tipul de climat, populaþia diferã ca densitate. În climatul 20
temperat oceanic ploios ºi subtropical umed, densitatea depãºeºte
60 loc./ km2. Densitãþi reduse întâlnim în climatul deºertic, sub 2 loc./ km2. 0
Densitatea medie pe Glob a fost în 1990 de 39 loc./km2, iar în
Tipul de climat
2005 a atins valoarea de 43,81 loc./km2. Pe continente, Asia are
88,86 loc./km2, urmatã de Europa, cu 70,1 loc./km2, America de Sud, Temperat-continental uscat
cu 31,52 loc./km2, Africa, cu 30,31 loc./km2, America de Nord, cu Temperat-continental ploios
13,67 loc./km2 ºi Oceania, cu 4,31 loc./km2. Mediteranean
Þãrile cu cel mai ridicat grad de densitate a populaþiei aparþin conti- Deºertic
nentului asiatic, precum Bangladesh, cu 1 023 loc./km2, Taiwan, cu Subtropical umed
640 loc./km2, Coreea de Sud, cu 496 loc./km2; urmeazã un stat din Subtropical uscat
continentul american (Puerto Rico, cu 431 loc./km2), un stat european Tropical umed
(Olanda, cu 397 loc./km2) º.a.
Densitatea medie
loc./km² a populaþiei dupã tipul de climat
Corea de Sud
Taiwan

Puerto Rico
Bangladesh

Olanda

Rwanda
Japonia
Liban

Belgia

India

România

Primele 10 state (cu o suprafaþã ce depãºeºte 5 000 km2) Influenþa reliefului ºi a numãrului
dupã densitatea medie a populaþiei de locuitori asupra aºezãrii (Grecia)

65
Densitatea populaþiei se calculeazã cu
ajutorul formulei:
(loc./km2), unde
D = densitatea populaþiei (loc./km2);
P = numãrul locuitorilor;
S = suprafaþa teritoriului dat (continent,
þarã, oraº º.a.) (km2).
n Realizaþi un referat în care sã
analizaþi primele state dupã nu-
mãrul de locuitori ºi densitatea
populaþiei.
a.
Reprezentarea densitãþii populaþiei în Europa: a. prin metoda punctului; b. prin metoda haºurilor
66
Existã ºi state foarte mici, în care aproape toatã populaþia trãieºte în
oraºe, precum Monaco, cu 16 689 loc./km2 (pe o suprafaþã de 1,95 km2
ºi cu o populaþie de 32 543), Singapore, cu 6 485 loc./km2, Hong
Kong, cu 6 356 loc./km2, Malta, cu 1 266 loc./km2 º.a.
Sunt cunoscute ºi densitãþi de locuitori pe alþi indici ai spaþiului geo-
grafic, precum densitatea populaþiei urbane (raportul dintre locuitori ºi
suprafaþa construitã sau totalã a oraºului), densitatea populaþiei rurale
(raportul dintre locuitori ºi spaþiul rural), densitatea agricolã (raportul
dintre locuitorii ocupaþi în agriculturã ºi suprafaþa agricolã) º.a.
Reprezentarea densitãþii pe hãrþi se poate face prin mai multe
metode, printre care mai utilizate sunt: metoda punctului (atât ca numãr
de puncte, cât ºi ca procent al razei punctului sau cercului) ºi metoda
haºurilor (pe þãri, regiuni sau continente).
b.
Densitatea populaþiei pe þãri
RESURSELE UMANE ªI DEZVOLTAREA
Transformãrile impuse de globalizare în materie de producþie sunt
În þãrile dezvoltate, populaþia tânãrã
semnificative, prin faptul cã reþeaua naþionalã clasicã a devenit o reþea este consideratã cea pânã în jurul
planetarã ce înglobeazã într-un sistem finit un numãr de piese/suban- vârstei de 20 de ani, datoritã perioadei
samble create în nenumãrate locuri de pe Terra ºi la care iau parte mai lungi de ºcolarizare, iar în þãrile
societãþi diferite cu responsabilitãþi importante, indiferent de nivelul slab dezvoltate aceastã limitã coboarã
economic ºi social al comunitãþii respective. la 14 ani.
Factorii determinanþi în creºterea economiei globale, cu impact direct
ºi indirect asupra creºterii economice, sunt reprezentaþi de forþa de muncã Populaþia cuprinsã în grupa tânãrã
(numãrul populaþiei active, nivelul de trai, importul de inteligenþã) ºi înzes- este nonproductivã; cu cât ponderea
trarea tehnologicã, la care se poate adãuga capitalul. În 1995, Orga- ei este mai mare, cu atât aportul asupra
nizaþia Internaþionalã a Muncii susþinea cã numãrul persoanelor apte economiei este mai semnificativ.
de muncã a fost de 2,5 miliarde, iar în anul 2025 se preconizeazã cã
va ajunge la 3,7 miliarde.
Resursele umane sunt materializate prin indicii ce conduc la creºterea n Care sunt consecinþele procesului
economicã ºi protecþia mediului, influenþaþi de structura populaþiei de îmbãtrânire demograficã?
(pe sexe, vârstã, profesionalã), durata/speranþa de viaþã (longevitatea), edu- Localizaþi pe un atlas geografic
caþia (rata alfabetizãrii) ºi standardul de viaþã (venitul pe cap de locuitor). statele respective.

Structura populaþiei Terrei

Structura populaþiei este determinatã de caracteristicile grupelor
umane care pot fi contabilizate ºi analizate, rezultând în final o diversi-
tate globalã, pe þãri sau regiuni.
n Structura pe grupe de vârstã reprezintã o divizare a populaþiei
totale de pe o suprafaþã datã (globalã, continentalã, statalã sau pe alte
tipuri de regiuni) pe trei categorii de vârstã: 0–14 ani, 15–64 ani ºi peste
65 ani, raportate la nivel anual, cincinal, decadal º.a.
l grupa tânãrã se încadreazã în general între 0–14 ani ºi prezintã variaþii
diferite de la þarã la þarã. Pe Terra, aceastã grupã deþine 27,4% (la începutul
anului 2006) din populaþia totalã, cu variaþii între state; exemple: Germania
14,1%, Franþa 18,3%, Angola 43,7%, SUA 20,4%, China 20,8%,
Cambodgia 35,6%, Japonia 14,2%, iar România – 15,7%;
l grupa adultã cuprinde populaþia de 15–64 de ani, care reprezintã
baza productivitãþii socio-economice. ªi aici apar diferenþieri între state,
datoritã creºterii duratei de ºcolarizare sau a limitei de pensionare.
Global, aceastã grupã deþine 65,2% (la începutul anului 2006), iar pe
þãri: Germania 66,4%, Franþa 65,3%, Angola 53,5%, SUA 67,2%,
China 71,4%, Cambodgia 64%, Japonia 65,7%, România 69,6%;
l grupa vârstnicã include populaþia de peste 65 de ani, cores-
punzãtoare uneori vârstei de pensionare, ºi reprezintã o altã categorie
non-productivã (ca ºi cea cuprinsã între 0–14 ani). Global, aceastã grupã
deþine 7,4% (la începutul anului 2006), dar cu diferenþieri majore între
statele dezvoltate ºi cele slab dezvoltate. În Germania, aceastã grupã
reprezintã 19,4%, în Franþa 16,4%, în Angola 2,8%, în SUA 12,5%,
în China 7,7%, în Cambodgia 3,4%, în Japonia 20%, iar în România:
14,7%.
Structura populaþiei pe aceste grupe este influenþatã de: fertilitate,
natalitate, mortalitate, migraþii, durata de ºcolarizare, limita de pensio-
nare, speranþa de viaþã, dar ºi de nivelul socio-economic al þãrii res-
pective. Economic, o importanþã mare o are grupa cu populaþia aptã Reprezentarea procentualã
de muncã, cea adultã, dar, din punct de vedere demografic, este utilã a populaþiei (pe grupe de vârstã
analiza ponderii populaþiei tinere (0–14 ani) ºi ponderea populaþiei ºi sexe) din douã regiuni
vârsnice (peste 65 de ani). Raportul dintre grupele extreme evidenþiazã, distincte din punct de vedere
pe moment ºi în timp, tendinþele de întinerire sau îmbãtrânire a populaþiei. al statutului socio-economic
Dacã proporþia grupei vârsnice depãºeºte 12 %, atunci populaþia tinde
spre îmbãtrânire.

67
n Comentaþi factorii principali ce
determicã echilibre sau dezechi-
libre în ponderea populaþiei pe
sexe.
n Realizaþi ºi comentaþi raportul
de masculinitate ºi feminitate
din þãrile tabelului alãturat.
n Care sunt cauzele diferenþierii
între state la stabilirea grupelor
de vârstã?
n Structura pe sexe reprezintã ponderea bãrbaþilor/femeilor dintr-un
teritoriu ºi se cuantificã fie prin raportul dintre numãrul total al bãr-
baþilor la numãrul total al femeilor (raport de masculinitate), fie prin
raportul dintre numãrul total al femeilor ºi numãrul total al bãrbaþilor
(raport de feminitate) dintr-un teritoriu în analizã (global, continental,
regional º.a.). Existã diferenþieri (extrem de reduse) între cele douã grupe,
generate de o serie de factori, precum miºcarea migratorie, mortalitatea
timpurie a bãrbaþilor în raport cu femeile, mortalitatea femininã dato-
ratã statutului social (în unele þãri sau regiuni, precum India) ºi chiar
evenimente sociale precum rãzboaiele.

Nr. Nr. loc. 0–14 ani 15–64 ani peste 65 ani

Þara
Statistica mondialã (3 284,5 milioane crt. (mil.)
Bãrbaþi Femei Bãrbaþi Femei Bãrbaþi Femei
bãrbaþi ºi 3 240,7 milioane femei)
relevã o pondere variatã în funcþie de 1 Germania 82,42 5,97 5,66 27,89 26,87 6,60 9,41
grupele de vârstã. Populaþia tânãrã 2 Franþa 60,87 5,70 5,43 19,88 19,86 4,10 5,89
înregistreazã o dominaþie a sexului
masculin (919,2 milioane bãrbaþi ºi 3 Angola 12,13 2,67 2,62 3,29 3,19 0,15 0,18
870,2 milioane femei), la adulþi balanþa 4 SUA 298,45 31,09 29,71 100,02 100,41 15,54 21,.65
este relativ egalã (grupa adultã 5 China 1313,97 145,46 128,44 482,43 455,96 48,56 53,10
numãrã 2152,1 milioane bãrbaþi ºi
2 100,3 milioane femei), iar la vârst- 6 Cambodgia 13,89 2,49 2,45 4,09 4,37 0,18 0,29
nici predominã categoric populaþia 7 Japonia 127,47 9,30 8,85 42,15 41,61 10,76 14,77
femininã (213,2 milioane bãrbaþi ºi
8 România 22,31 1,79 1,71 7,72 7,79 1,35 1,92
270,2 milioane femei).
Structura populaþiei pe grupe de vârstã ºi pe sexe (în câteva þãri)

Secolul al XVIII-lea face trecerea de n Structura socio-economicã se referã la populaþia ce participã la o

la o pondere ridicatã a populaþiei din
sectorul primar spre sectorul terþiar.
Se face trecerea de la o activitate pre-
dominant agricolã spre o activitate de
servicii (din ce în ce mai curatã), dar
prin intermediul unei ere a sectorului
secundar (extrem de poluant).
Turismul – ramurã a sectorului terþiar
Indicele dezvoltãrii umane se calcu-
leazã cu ajutorul formulei:
IDU = Ilong. + Ied. + Iv, unde
IDU = indicele dezvoltãrii umane;
Ilong. = indicele de longevitate;
Ied. = indicele de educaþie;
Iv = venitul pe cap de locuitor.
activitate economicã. Aceastã populaþie este încadratã în grupa adultã,
reprezentând încã ponderea populaþiei active. În cadrul acestei grupe
existã o pondere a ocupaþiei active ºi a celei inactive. Prima se referã
la populaþia care este remuneratã în urma unei activitãþi prestate, iar cea
de-a doua este formatã din persoanele care nu presteazã nicio activi-
tate economicã plãtitã (ºomeri, pensionari înainte de termen, casnici).
Populaþia activã este încadratã în trei sectoare: primar (populaþia
ocupatã în agriculturã ºi în exploatarea resurselor), secundar (populaþia
ocupatã în industrie ºi în construcþii) ºi terþiar (populaþia ocupatã în
transporturi, comerþ, cercetare, educaþie, administraþie, turism). La
începutul umanitãþii, populaþia se încadra în special în sectorul primar;
cu timpul, o pondere ridicatã o deþin sectoarele secundar ºi terþiar
(ultimul este specific þãrilor dezvoltate).
Astãzi, þãrile slab dezvoltate sunt dominate de o populaþie specificã
sectorului primar (Asia de Sud-Est, Africa), unde ponderea depãºeºte 70%.
În þãrile dezvoltate, puternic industrializate ºi cu un nivel de trai ridicat,
ponderea acestui sector coboarã la 10% (SUA, Marea Britanie, Suedia).
Sectorul secundar este specific þãrilor dezvoltate, cu valori de 40%
(SUA, Danemarca, Suedia), iar în þãrile slab dezvoltate ponderea este
mai micã de 10% (Camerun, India, Mali). Sectorul terþiar este cel mai
complex ºi diversificat, prezintã activitãþi speciale, influenþate uneori de
condiþiile tehnico-economice ale societãþii, dar ºi de pregãtirea ºi cultura
populaþiei. Þãrile slab dezvoltate sau cele în curs de dezvoltare prezintã
uneori ponderi reduse (Zair, Mali, sub 10%), dar ºi valori mai mari dato-
ritã condiþiilor naturale ºi monumentelor istorice neafectate de influenþa
distructivã a factorului uman (Egipt, Tunisia, Brazilia). În þãrile dezvol-
tate, ponderea acestui sector (post-industrial) depãºeºte 60% (SUA,
Franþa) ºi în viitorul apropiat acest procent tinde sã depãºeascã 75%.

68
 Populaþia ºi dezvoltarea
Conceptul dezvoltãrii are ca principal element populaþia ºi mediul Presiunea umanã asupra mediului s-a
sãu de viaþã, analizat prin cele trei elemente esenþiale: longevitatea manifestat din cele mai vechi timpuri,
(speranþa de viaþã la naºtere), educaþia (media aritmeticã între nivelul odatã cu exploatarea intensivã ºi
de alfabetizare ºi gradul de ocupare în învãþãmânt) ºi venitul pe cap necontrolatã a lemnului ºi continuatã
cu presiunea asupra atmosferei dato-
de locuitor.
ratã poluanþilor industriali (industria
Produsul intern brut (PIB) reprezintã o caracteristicã de bazã a dezvol- chimicã, energeticã, metalurgicã).
tãrii unui stat, prin producþia de bunuri ºi servicii sau prin exploatãrile
subsolului, iar prin vânzarea acestora peste hotare îºi poate îmbunãtãþi
nivelul economic (PIB = consum + investiþii + exporturi – importuri).
PIB-ul reprezintã termenul utilizat de economiºti pentru descrierea
cantitãþii totale de bunuri ºi servicii produse de o þarã în fiecare an ºi
apreciazã simplist diferenþa economicã a statelor lumii; unele depãºesc
25 000 $ pe cap de locuitori (SUA 37 352 $; Luxemburg 66 821 $;
Japonia 29 906 $; Belgia 29 707 $; Olanda 29 412 $; Elveþia 30 186 $;
Norvegia 37 400 $). Acestea fac parte din þãrile dezvoltate, cu o bunãstare
mult peste limita medie mondialã (unde PIB este de 6 851 $).
La polul opus sunt þãrile sãrace, unde mai mult de un miliard de
oameni nu au acces la apã potabilã. Acestea au un PIB mai mic de 1 000 $
(Eritreea, Etiopia, Somalia, Republica Democratã Congo). România are un
PIB ce depãºeºte media mondialã ºi e în continuã creºtere (în 2005 era
8 200 $). Santa Fe – localitate cu un nivel
de trai ridicat (SUA)
Populaþia ºi starea socialã
Creºterea populaþiei Globului are uneori un impact negativ asupra n Care sunt consecinþele creºterii
mediului natural, prin defriºarea iraþionalã a terenurilor împãdurite, populaþiei asupra mediului?
exploatarea resurselor subsolului º.a. Pentru creºterea producþiei, nu
trebuie sã se extindã suprafeþele agricole sau sã se utilizeze îngrãºãminte
chimice (ca în cea mai mare parte a Terrei), ci sã se introducã tehnologii
nepoluante, precum ºi o utilizare raþionalã ºi naturalã a modului de uti-
lizare ºi fertilizare a solurilor.
Pe Glob existã þãri care consumã împreunã aproape jumãtate din
producþia Terrei, unde creºterea populaþiei este lentã, dar cu venituri
ridicate (de exemplu Germania, SUA). Existã ºi þãri, în special cele afri-
cane, în care populaþia este în creºtere, dar nivelul de trai ºi veniturile
sunt fie reduse, fie în scãdere.
Apar astfel, în era globalizãrii, probleme legate de sãrãcie, un
mediu propice ºomajului ºi chiar folosirii copiilor de la vârste fragede
pentru diferite munci. Problema exploziei demografice nu este lipsa
spaþiului, ci incapacitatea creãrii unor condiþii propice unui mediu de
viaþã decent.
Eficacitatea productivã a populaþiei nu este datã de concentrarea
numericã, ci de nivelul socio-economic; astfel, peste 75% din producþia
Stockholm (Suedia)
industrialã este realizatã de un numãr redus de state, care nu deþin mai
mult de 20% din totalul populaþiei. Se poate spune cã extistã o risipã a
forþei de muncã, în þãri cu un nivel de trai scãzut.
Forþa economicã a unui stat nu depinde neapãrat de numãrul populaþiei,
ci de modalitatea de a gestiona eficient resursele proprii ºi de a genera noi
domenii de activitate productivã (în special în sectorul terþiar). Un bun
exemplu în acest caz îl constituie Elveþia, Olanda sau Luxemburgul.
Prin sãrãcie, o parte din populaþia Globului (þãrile slab dezvoltate,
n Numiþi factorii sãrãciei din þãrile
23%, în 2000) este privatã de minimul confort social, de resurse mate- slab dezvoltate.
riale ºi sociale (educaþie, sãnãtate ºi locuri de muncã). În regiunile Africii
sahariene ºi în unele þãri din Orientul Mijlociu populaþia trãieºte cu mai
puþin de 1 $ pe zi (Mali, Nigeria, Zambia, Republica Central Africanã).

69

Evoluþia ºomajului în România
(1992–2004)
n Care sunt tipurile de ºomaj?
Comentaþi repartiþia acestuia pe
continente.
Statele dezvoltate au rate scãzute ale
ºomajului: 6 % în Luxemburg, Elveþia,
Japonia, Suedia. În unele þãri din Africa
ºi Asia, indicii ºomajului depãºesc
40%: Afghanistan, Kenya, Zambia,
Nepal.
70
De-a lungul timpului, starea socialã a populaþiei, ºi nu numai, a
condus de cele mai multe ori la dezastre cu repercusiuni asupra omului
ºi mediului natural. Printre cele mai cunoscute sunt: epidemiile (ciumã,
gripã 1918–1819; SIDA), perioadele de foamete (China – 1876, India –
1896, Rusia de sud-vest – 1891), accidentele (Cernobîl – 1986, nume-
roasele explozii din mine), la care se adaugã ºi conflictele armate sau
atentatele (New York – 2001, Spania – 2004, Marea Britanie – 2005).
O problemã globalã contemporanã este ºomajul, care a început sã
se accentueze din anii ‘80, cu implicaþii negative pe plan socio-eco-
nomic ºi politic.
Acest fenomen global reprezintã diferenþa între oferta demograficã
aptã de muncã ºi cererea de forþã de muncã, la care intervin ºi alte
cauze (educaþia, pregãtirea profesionalã) ºi se exprimã prin raportul
dintre ºomeri ºi numãrul persoanelor active.
Existã mai multe tipuri de ºomaj:
l ºomajul general (în perioadele de tranziþie sau de crizã economicã);
l temporar (care afecteazã populaþia pe termen limitat);
l structural (rezultat în urma scãderii pe piaþã a produselor generate
de o ramurã industrialã);
l ºomajul mascat, atunci când se munceºte la negru sau când timpul
de lucru este redus.
Raportul dintre creºterea populaþiei ºi problemele sociale conduce
iminent la conflicte ºi, implicit, la impactul negativ asupra mediului.
Efectele sunt vizibile, chiar ºi pe termen scurt, uneori ireversibile:
eroziunea solurilor, deºertificarea (cu impact asupra întregului eco-
sistem), poluarea apelor, acumulãrile de dioxid de carbon în atmosferã,
reducerea resurselor de subsol, dispariþia unor specii de animale ºi, nu
în ultimul rând, modificãrile climatice ºi reducerea stratului de ozon.
Rata ºomajului pe þãri (2005)
RAPORTUL DINTRE AªEZÃRI Aºezarea umanã include comunitatea
umanã, locuinþele, platformele indus-
ªI RITMUL DE DEZVOLTARE.TENDINÞE triale, arterele de circulaþie, locurile
de agrement, de servicii º.a. Aºezãrile
ALE EVOLUÞIEI AªEZÃRILOR UMANE umane se împart în douã mari cate-
gorii – rurale (sate) ºi urbane (oraºe) –
indiferent de poziþia în teritoriu, mã-
Asocierea omului în grupuri sociale a condus la apariþia unor entitãþii rimea suprafeþei, numãrul populaþiei
de locuire sub forma unor aglomerãri umane (rurale ºi urbane) ce au sau funcþiile pe care le îndeplinesc.
evoluat de la apariþia omului ºi pânã azi. Acestea au rezultat în urma
unui proces îndelungat ºi dinamic de modificare a teritoriului în functie
de necesitãþile ºi condiþiile de viaþã ale populaþiei (geografice, istorice,
economice, politice º.a.).
Zonele locuite, reprezentate prin sate ºi oraºe, reprezintã un habitat,
respectiv habitatul rural ºi habitatul urban, populat de grupuri de
oameni (comunitate umanã), cu scopul locuirii ºi valorificãrii resurselor.

Formele de aglomerare umanã

Dupã ponderea activitãþilor economice dominante, dupã numãrul
de locuitori, densitate, dotãri tehnico-edilitare, aglomerãrile umane sunt
rurale ºi urbane.
n Satele reprezintã cea mai veche entitate de locuire umanã compusã
din forme simple, precum bordeiul, pânã la forme tot mai complexe, Componentele de bazã
cu dotãri edilitare apropiate oraºelor. Satul este o aºezare stabilã, care ale aºezãrilor rurale
a evoluat odatã cu perfecþionarea metodelor de utilizare a resurselor
solului ºi chiar ale subsolului. Factorii prioritari care au localizat aºezãrile
sunt elementele favorabile ale cadrului natural, precum clima, apa,
resursele de sol ºi subsol ºi factorii istorici ºi politici.
Componentele de bazã variazã ca pondere ºi structurã în funcþie de
mediul natural, dar orice sat conþine trei elemente fundamentale:
l vatra sau intravilanul, locul în care sunt amplasate gospodãriile
(casele de locuit ºi acareturile);
l locul de muncã (moºia sau þarina) reprezintã teritoriul unde locui-
a.
torii îºi desfãºoarã activitatea de bazã;
l populaþia (locuitorii satului), componentã dinamicã a sistemului,
cu caracteristici cantitative ºi calitative proprii.
Dupã modul de grupare a gospodãriilor, influenþat de cadrul geo-
grafic local, se diferenþiazã urmãtoarele tipuri de sate:
l risipit, cu gospodãriile situate la distanþe mari unele de altele,
înconjurate de propriile moºii; specific þãrilor nordice din Europa,
munþilor înalþi (localizate cu precãdere pe faþa versanþilor) din b.
zona temperatã unde plafonul locuinþelor permanente este de
1 800 m în Alpi ºi de 1 200 m în Carpaþi. Uneori, acest tip de sat se
gãseºte ºi în zonele de câmpie ºi chiar în delte;
l rãsfirat, cu numeroase gospodãrii dispuse variat, liniar, nuclear sau
polinuclear, între care se gãsesc porþiuni din moºie, în special tere-
nurile agricole, întrerupte de o reþea stradalã bine definitã. Sunt
specifice zonelor de deal, cu casele situate printre livezi sau culturi
de viþã-de-vie; c.
l adunat, cu vatra satului ocupatã de locuinþe apropiate, influen-
þate de condiþiile fizico-geografice ºi istorice; Tipuri structurale de sate:
l compact, cu clãdirile lipite, perete în perete, specifice atât spaþiilor a. risipit, b. rãsfirat, c. adunat
montane netede, cât ºi celor joase de câmpie; aici, partea con-
struitã este bine delimitatã de moºie;
Realizaþi un referat privind tipul
l satul-stup, specific zonelor cu relief accidentat din zona medite- de texturã al unei localitãþi rurale
raneanã a Europei. cunoscute.

71

Principalele oraºe antice ale Egiptului
Sibiul în epoca medievalã – gravurã
Structura populaþiei urbane ºi rurale
la nivelul anului 2000 ºi preconizarea
evoluþiei pentru anul 2030
72
Dupã funcþiile de bazã, satele se clasificã astfel: cu funcþii predo-
minant agricole, industriale, mixte (agro-industriale) sau chiar cu funcþii
speciale sau terþiare (turistice, piscicole).
Comuna (în þara noastrã) reprezintã o unitate administrativ-te-
ritorialã de bazã, care cuprinde aºezãrile rurale (unul sau mai multe
sate) de pe un teritoriu. În cadrul acesteia sunt realizate conexiuni de
naturã socio-economicã ºi chiar tradiþionalã.
n Oraºul este o localitate bine populatã, cu un grad mare de organizare
spaþialã, cu dotãri tehnico-edilitare. Acesta a evoluat ºi s-a dezvoltat
ca urmare a unor condiþii specifice de spaþiu, de timp ºi de mediu.
Au fost descoperite aºezãri ce dateazã din perioade strãvechi,
precum Ierihonul (Palestina), din mileniul al VII-lea î.Hr., dar oraºe de tip
contemporan sunt cunoscute încã de la sfârºitul mileniului al IV-lea ºi
începutul mileniului al III-lea î.Hr. (în Mesopotamia), când erau nenu-
mãrate oraºe-stat, organizate dincolo de zidurile cetãþii. Oraºul Ur, cu
o populaþie numeroasã, de aproximativ 25 000 de locuitori (port la
confluenþa Eufratului cu Tigru), a apãrut acum circa 7 000 de ani. Alte
oraºe, cu o populaþie mai micã de 20 000 de locuitori, au fost: Uruk,
Nippur, Eridu, Larsa.
În Egiptul antic, cu 2800–1500 de ani î.Hr., sunt cunoscute oraºele
Memphis (pe Valea Nilului) ºi Teba.
În China, la finele mileniului al II-lea î.Hr., precum ºi în zona medi-
teraneanã, se dezvoltã oraºe-porturi.
În perioada romanilor au apãrut numeroase oraºe; Roma se presu-
pune cã avea în jur de 500 000 locuitori (în secolul al II-lea î.Hr.).
În perioada feudalã, oraºele erau apropiate de aºezãrile rurale,
având economii precare. Apar târgurile, care au reprezentat embrionul
aºezãrilor urbane. Cele mai numeroase oraºe apar în jurul castelelor
feudale, lângã reºedinþele regilor sau la confluenþele drumurilor.
Secolele IX–XI sunt dominate de o producþie meºteºugãreascã impor-
tantã, la care se mai adaugã ºi apariþia marilor schimburi comerciale.
Urmeazã perioada exploziei industriale, care a concentrat un numãr
mare de locuitori în oraºe.
Structura populaþiei pe medii rural–urban
Populaþia aºezãrilor rurale ºi urbane variazã pe plan mondial, conti-
nental ºi regional. De cele mai multe ori, deosebirea dintre cele douã tipuri
de medii se realizeazã dupã mãrimea demograficã, dupã funcþia econo-
micã, dupã dotãrile tehnico-edilitare ºi gradul de confort al populaþiei.
n Populaþia ruralã a crescut numeric de la 1,78 miliarde locuitori în
anul 1950 la 3,28 miliarde locuitori în 2005; se preconizeazã o scãdere
continuã datoritã urbanizãrii. În 2030, vor exista 3,18 miliarde locuitori
în mediul rural (reprezentând 28% din populaþia Terrei). În 1950, pro-
centul depãºea 77%, iar în 2005 era de 50,8%.
În anul 2000, populaþia ruralã deþinea aproape 37,5% din total,
fiind repartizatã neuniform pe continente. O pondere mare (peste
62%) o deþin continentele Asia ºi Africa, iar celelalte continente (cele
douã Americi, Oceania ºi Europa) au o pondere cuprinsã între 22,6%
(America de Nord) ºi 26,5% (Europa).
n Populaþia urbanã este strâns legatã de dinamica nivelului de
urbanizare, cu o tendinþã de creºtere rapidã, cu decalaje majore între
regiunile Globului ºi chiar între þãri.
Creºterea neîntreruptã a centrelor urbane ºi a populaþiei acestora se
datoreazã unor factori precum industrializarea, creºterea productivitãþii
în agriculturã, varietatea serviciilor, dezvoltarea ºi complexitatea trans-
porturilor (de marfã, de cãlãtori, informaþie), a nivelului de educaþie
a populaþiei, dar ºi dinamicii naturale a populaþiei (exodul rural, soldul
natural, imigranþilor).
La începutul anului 1900, ponderea populaþiei urbane era de
aproape 10% din total, în 1950 era de 28%, iar în 1970, 36%. În
2000, populaþia care trãia în oraºe reprezenta 62,5%. Pentru anul 2030
se preconizeazã o creºtere pânã la 72% din populaþia totalã.
La nivel continental, în anul 2000, America de Nord deþinea cel mai
mare procent al populaþiei urbane, 77,4%, urmatã de America de Sud,
Oceania ºi Europa, cu peste 73%, iar cele mai mici valori se regãseau
în Asia ºi Africa, cu aproximativ 3,7%.
În anul 2030, pe toate continentele se va depãºi procentul de 52%,
iar Europa va ajunge la peste 80%.
La nivel de þarã, valori mari, de peste 95%, se gãsesc în þãrile cu
o suprafaþã redusã, precum Hong Kong, San Marino, Singapore. În
Australia, Olanda ºi Belgia ponderea populaþiei urbane este de 87%, Procentul populaþiei urbane
urmatã de Japonia, cu 76%, SUA, cu 74%. Þãrile cu populaþia urbanã la nivelul anului 2000 ºi preconizarea
redusã (sub 10%) sunt cele slab dezvoltate, precum Uganda 7%, evoluþiei la nivelul anului 2030
Mozambic 6%, Nepal, Bhutan cu 5%.
În 1900, oraºele cu peste 1 milion de locuitori erau în numãr de 17;
în 1975 ating cifra de 157, iar în 2000 ajung la 320. Oraºe cu peste
10 milioane de locuitori apar din 1950 ºi depãºesc numãrul de 20 în 2005.

Londra a fost primul oraº milionar,

care în anul 1860 numãra 3 milioane
de locuitori, în 1910 numãra circa
7 milioane, iar în 2005 a depãºit
8,5 milioane locuitori. Au existat ºi
oraºe care au suferit o creºtere mai
lentã, precum Napoli, care în 1600
numãra 280 de mii de locuitori (prin
afluxul sãracilor de la sate), iar în
2005 deþinea puþin peste 1 milion de
locuitori.

Nr. Nr. loc.

Oraºul Þara
crt. (mil.)
1 Tokyo Japonia 34,2
2 Mexico City Mexic 22,8
Coreea
Primele zece aglomerãri urbane din lume, 3 Seoul 22,3
de Sud
raportate la capitala României, Bucureºti 4 New York SUA 21,9
5 Sao Paulo Brazilia 20,2
6 Bombay India 19,8
Planul ºi extinderea oraºelor 7 Delhi India 19,7
8 Shanghai China 18,2
Locul de amplasare a oraºului, în funcþie de exigenþele funcþiei de
9 Los Angeles SUA 18,0
bazã, se numeºte sit. Acesta se referã la configuraþia topograficã a
10 Jakarta Indonezia 16,6
terenului, care va deveni vatra urbanã. De cele mai multe ori, situl a fost
ales în apropierea unei surse de apã, la confluenþa arterelor importante 11 Calcutta India 15,7
de transport, care ulterior au condus la configuraþia generalã a oraºului 12 Cairo Egipt 15,6
(planul). 13 Manila Filipine 14,9
n Fizionomia sau morfologia oraºelor se referã la trãsãturile esen- 14 Karachi Pakistan 14,3
þiale, acestea fiind evidenþiate prin texturã ºi profilul localitãþii. 15 Moscova Rusia 13,8
Textura/planul oraºului sau modul de dispunere a reþelei de strãzi – Bucureºti România 2,1
este influenþatã de natura (topografia) reliefului, de modalitatea ºi ritmul
Principalele metropole
de creºtere ale vetrei, de zonarea funcþionalã, dar ºi de influenþa rura- dupã numãrul de locuitori (2006)
rului din apropiere (înglobarea satelor la oraºe).

73

a.
b.
c.
Tipuri texturale de oraºe
a. radiar–concentric;
b. rectangular; c. linear
În evoluþia oraºelor sunt caracteristice
urmãtoarele: o creºtere continuã a
numãrului de oraºe, evoluþia rapidã a
oraºelor milionare, acapararea pozi-
þiei active într-un stat a marilor aglo-
meraþii urbane.
În dinamica ponderii populaþiei urbane,
ca indicator de bazã al urbanizãrii, se
evidenþiazã un ritm alert de concen-
trare a populaþiei ºi variaþia mare a
nivelului de urbanizare (þãri cu nivel
ridicat sau scãzut de urbanizare).

Care sunt formele aglomerãrilor
urbane. Argumentaþi rãspunsul.

Care sunt consecinþele evoluþiei
oraºelor mari? Dar ale oraºului în
care locuiþi sau învãþaþi?
74
Se cunosc numeroase tipuri texturale, dar cele mai întâlnite sunt:
l neregulate (amplasate în zone colinare sau în delte, dezvoltate
pe terase, vãi largi, grinduri sau datoritã înglobãrii unor sate din
apropiere);
l radiar-concentrice (cu un nucleu central, în jurul cãruia este dispus oraºul);
l oraºe-stradã (dispuse în lungul unei artere hidrografice sau în
sectoarele înguste de vale);
l rectangulare (prezintã un sistem stradal în unghiuri drepte, speci-
fice SUA, dar ºi oraºelor noi, oraºele-satelit din Marea Britanie);
l câmpulunguri (specifice României, rezultate prin unirea satelor din
lungul unei artere hidrografice sau al cãilor de comunicaþie, cu
trãsãturi specifice satelor din cadrul depresiunilor colinare);
l mixte (care rezultã din modificãrile survenite de-a lungul timpului).
Profilul este reprezentat de dimensiunea pe verticalã a oraºului.
Oraºele mici au un profil uniform, scund, cu o dominare a clãdirilor ce
nu depãºesc 4 nivele, iar la polul opus sunt oraºele mari, care au un
profil neregulat, cu clãdiri ce variazã de la 1–2 nivele la zeci, chiar o sutã
de nivele (în marile metropole ale lumii).
n Funcþiile oraºelor sunt variate de la o regiune la alta, de la o þarã
la alta ºi chiar de la un nivel de dezvoltare la altul. Acestea sunt:
l industrialã (oraºe miniere sau prelucrãtoare); de exemplu, Petroºani;
l comercialã (care a avut ca genezã târgul);
l de transport (noduri de comunicaþii, porturi fluviale sau maritime,
aeroporturi); de exemplu, Amsterdam, New York;
l culturalã (oraºe universitare, oraºe-muzeu, oraºe ale congreselor
ºi festivalurilor); de exemplu, Viena, Veneþia, Rio de Janeiro;
l de rezidenþã temporarã (staþiunile balneoclimaterice);
l administrativã ºi politicã (capitalã sau centru polarizator al unei
regiuni administrative, regiune de dezvoltare);
l militarã (au dispãrut ca funcþie, dar erau fortificaþiile sau cetãþile
medievale, oraºe-fortãreþe);
l complexã.
Forme de aglomerare urbanã
Dezvoltarea urbanã reflectã o evoluþie în timp ºi spaþiu a populaþiei
ºi a extinderii vetrei oraºelor. Se poate spune cã dezvoltarea urbanã ºi
urbanizarea sunt procese intercomplementare.
Urbanizarea reprezintã evoluþia istoricã ºi ireversibilã a vieþii urbane,
cu modificãri pozitive ºi negative, în funcþie de cerinþele socio-economice
din perioade ºi niveluri diferite. Astfel, explozia urbanã din a doua jumã-
tate a secolului XX a implicat o populaþie numeroasã, dar ºi un teritoriu
ocupat de mari dimensiuni. Dezvoltarea urbanã este o expresie valoricã
a modului de viaþã al locuitorilor din oraº.
De la oraºul clasic, s-a ajuns la diferite forme de aglomerãri urbane.
Dintre cele mai cunoscute ierarhizãri ale aglomerãrilor urbane sunt:
l oraºul propriu-zis, cu limite ºi forme bine evidenþiate; caracte-
rizeazã oraºele mici ºi foarte mici;
l aglomerarea urbanã, specificã oraºelor moderne, ca efect al dina-
micii economice ºi expansiunii teritoriale; se compune dintr-un
oraº mare ºi zona suburbanã, comune sau chiar oraºe mici;
l microregiunea urbanã, stadiu înaintat de urbanizare ce cuprinde
o arie cu grade avansate de urbanizare, grupãri concentrate de
aºezãri urbane mari ºi mici, dar ºi aºezãri rurale cu grad ridicat
de urbanizare;
 l conurbaþia, grupare de oraºe, apropiate prin profilul economic,
care uneori se contopesc; de exemplu, Osaka–Kobe din Japonia;
l metropola, marile oraºe multimilionare extinse mult în teritoriu,
precum Tokyo, New York, Moscova, Paris, Beijing º.a.;
l zona metropolitanã semnificã un perimetru cu cel puþin un oraº,
care influenþeazã comunele ºi oraºele mai mici din apropiere;
l megalopolisul, reprezintã marile aglomerãri de oraºe, precum cele
de pe coasta de est a SUA.

Consecinþele creºterii urbane

Tokyo (Japonia)
Urbanismul a evoluat datoritã progresului tehnicii, care a condus
la perioade de „explozie“ a urbelor.
Astfel, a existat o primã revoluþie industrialã, datoratã utilizãrii cãr- Odatã cu creºterea numãrului de
locuitori, în dezvoltarea oraºelor au
bunelui ºi fierului, dar mai ales prin inventarea maºinii cu abur ºi apariþia apãrut numeroase probleme. Astfel,
cãilor ferate. pe aceleaºi artere de circulaþie apar un
A doua revoluþie industrialã s-a manifestat în perioada apariþiei motoa- numãr mare de mijloace de transport,
relor cu explozie, iar revoluþia actualã se concretizeazã prin multiplicarea lipsa apei potabile, a modalitãþilor de
serviciilor tehnologice, a telecomunicaþiilor, modernizarea ºi diversificarea încãlzire a locuinþelor la care se adaugã
modalitãþilor de transport (cãlãtori, marfã ºi informaþie). marea problemã contemporanã, lipsa
locuinþelor.
Oraºul contemporan este legat de dezvoltarea ºi diversificarea servi-
ciilor, de locurile de muncã din sectorul terþiar, care a suferit cea mai
rapidã creºtere dintre toate sectoarele de activitate. Un oraº cu 1 milion de locuitori are
Pe lângã toate facilitãþile oraºelor, se resimte din ce în ce mai mult nevoie de cel puþin 600 000 tone
o degradare a mediului înconjurãtor. În oraºele mari, precum Tokyo, apã/zi, de circa 10 000 tone combus-
Londra sau Mexico City, presiunea demograficã ºi concentrarea platfor- tibili/zi ºi produce cel puþin 500 000
tone ape reziduale/zi ºi mii de tone de
melor industriale a transformat spaþiul metropolitan într-un sistem cu deºeuri.
multe verigi slabe. În Mexico City, datoritã gigantismului metropolei,
populaþia din cartierele sãrace primeºte un ajutor din partea comu-
nitãþii, prin aducerea apei cu cisterne, a alimentelor ºi a combustibilului
pentru prepararea hranei ºi încãlzirea locuinþelor.
Situaþia este ºi mai dramaticã în þãrile slab dezvoltate, unde serviciile
publice de salubritate nu fac faþã cererilor, pierzând controlul asupra
calitãþii vieþii. Deºeurile platformelor industriale sunt depozitate în apro-
piere, iar gazele, fumul ºi praful industrial sunt emise direct în atmosfera
localã.
Începând din anii ‘80, în importante centre urbane ale lumii s-au
impus mari restricþii asupra industriei poluante (coºuri înalte, filtre, chiar Ponderea populaþiei urbane pe Glob
(2004)
scoaterea din cadrul oraºului a celor mai poluante ramuri industriale) ºi
s-a restricþionat circulaþia în anumite zone.
De multe ori, datoritã suprafeþei mari a oraºului, a clãdirilor (în mai
toate oraºele înãlþimea clãdirilor a depãºit cu mult lãþimea strãzilor),
a industrializãrii excesive, a reducerii spaþiilor verzi, se formeazã un
topoclimat propriu, cu modificãri ale radiaþiei solare, ale circulaþiei
atmosferice, ale temperaturii aerului ºi ale zilelor cu ceaþã (cazul Londrei,
prin aportul smogului).
Consecinþele creºterii necontrolate a urbanizãrii sunt: poluarea ex-
cesivã a urbei (a aerului, a apei, fonicã), insuficienþa apei potabile,
a locuinþelor, construcþiile ilegale ºi insalubre din apropierea oraºelor
(favelas, bidonville), aglomerare cu automobile, ºomajul ºi insecurita-
tea. Astãzi, în marile oraºe s-au dezvoltat în mod dramatic flageluri
ale civilizaþiei contemporane, precum prostituþia, drogurile, alcoolismul
ºi chiar slãbirea legãturilor familiale. Bidonville în Peru

75

Hunedoara – contrastul între zona
locuitã ºi zona industrialã
n Ce reprezintã dezvoltarea durabilã?
n Care sunt cauzele apariþiei dez-
voltãrii durabile?
n Realizaþi un referat despre dez-
voltarea durabilã din localitatea
voastrã, utilizând tipologia din
lecþie.
Dezechilibrul natural este generat de
defriºãrile masive (anual dispar aproape
20 milioane de hectare din pãdurea
tropicalã), creºterea concentraþiei de
metan ºi a altor gaze în atmosferã
(care contribuie la efectul de serã),
exploatarea iraþionalã a resurselor
solului ºi subsolului, activitatea indus-
trialã (arderea combustibililor de ori-
gine fosilã), transporturile, conflictele
armate ºi chiar turismul haotic.
Toate acestea au condus la schimbãri
cu impact asupra mediului (ploile acide,
degradarea terenurilor) ºi a societãþii
omeneºti, cu efecte imediate, uneori
ireversibile (de exemplu, poluarea
aerului cu particule în suspensie ºi
sulf din Londra).
Dacã la început dezvoltarea durabilã
era privitã dintr-o dimensiune moralã
(pentru asigurarea necesarului dez-
voltãrii generaþiilor viitoare), astãzi
s-a trecut la evaluãri cantitative, dato-
ritã cuantificãrii elementelor compo-
nente rezultate în urma cercetãrilor
unor echipe ºtiinþifice interdisciplinare.
76
GESTIONAREA RESURSELOR,
DEZVOLTAREA ECONOMICÃ
ªI DEZVOLTAREA DURABILÃ
1. Dezvoltarea durabilã
Natura evolueazã dupã anumite legi încã puþin cunoscute, cu o
putere de regenerare uimitoare.
Sistemul biotic natural este dependent de continuitatea unor cicluri
biotice, iar omul vrea sã devinã o verigã din ce în ce mai importantã a
acestuia. Odatã cu industrializarea ºi exploatarea resurselor într-un ritm
alert ºi cu o sistematizare tehnologicã neadecvatã, mediul bioticului a
devenit din ce în ce mai vulnerabil. Impactul asupra schimbãrilor ime-
diate ºi majore se realizeazã asupra biosferei, atmosferei, hidrosferei
ºi litosferei, prin perturbarea echilibrului ciclurilor normale.
În urmã cu peste un deceniu, ca urmare a semnalului de alarmã
emis de societatea civilã, a fost iniþiat conceptul de dezvoltare durabilã,
prin care se încearcã gãsirea unui optim al interacþiunilor dintre sistemul
ambiental, economic, tehnologic ºi uman, pe timp foarte îndelungat.
În context global, dezvoltarea durabilã este dezvoltarea care satis-
face cerinþele prezentului, fãrã a compromite posibilitãþile generaþiilor
viitoare de a rãspunde propriilor nevoi (Raportul Brundtland din 1987,
în cadrul Comisiei Internaþionale a Mediului ºi Dezvoltãrii).
Din 1992, în urma Conferinþei de la Rio, s-au realizat cercetãri ºtiin-
þifice care au umãrit atenuarea activitãþilor umane asupra componen-
telor mediului, cu impact politic (corupþia, terorismul), social (intole-
ranþã etnicã, religioasã ºi rasialã), economic (diferenþieri globale ale
resurselor, lipsa hranei) ºi asupra mediului (defriºarea, exploatarea iraþio-
nalã a solului ºi subsolului).
Comisia Dezvoltãrii Durabile (din cadrul ONU) a elaborat un sistem
cu trei indicatori: de presiune (impactul factorilor sociali ºi economici
asupra mediului), de stare (starea actualã a mediului, ca stadiu al fac-
torilor sociali ºi economici), de rãspuns (mãsurile abordabile asupra
echilibrului ºi refacerii mediului).
Cu ajutorul specialiºtilor, Banca Mondialã a emis o cuantificare pe
baza unor tipuri de capital: realizat de om (nivelul financiar ºi eco-
nomic curent), natural (componentele mediului care au intrat în cir-
cuitul social ºi economic al omului), uman (populaþia ºi caracteristicile
acesteia: educaþia, nivelul de pregãtire, starea de sãnãtate) ºi social
(nivelul instituþional ºi politica de abordare a problemelor globale).
Prin cuantificarea tipurilor, s-au realizat ºi o serie de tipuri de dez-
voltare durabilã: puternic (fiecare tip de capital este pãstrat intact,
ideal pentru dezvoltarea durabilã), mediu sau sensibil (praguri apãrute
în anumite tipuri de capital), slab (capitalul total este intact, dar cu unul
dintre tipuri de capital epuizat).
Cerinþele minime pentru o dezvoltare durabilã includ urmãtoarele:
redimensionarea creºterii economice, tehnologii nepoluante, reorien-
tarea spre alte resurse materiale ºi de energie, utilizarea raþionalã a resur-
selor naturale existente, monitorizarea creºterii ºi a exodului populaþiei,
eliminarea sãrãciei, monitorizarea sãnãtãþii publice, utilizarea raþionalã
a terenului ºi o dezvoltare/amenajare teritorialã sistemicã.
Odatã cu creºterea populaþiei a crescut ºi impactul dimensiunii eco-
nomice globale asupra sistemului ecologic, preþ pe care îl plãteºte Terra
în perioada contemporanã prin presiunea societãþii:
l exploatarea resurselor naturale depãºeºte astãzi, cu aproximativ
20%, capacitatea naturalã a mediului de a se regenera;
 l arderea combustibililor fosili (petrol, gaze, cãrbuni) produce emisii
de dioxid de carbon ºi alte gaze (ce au efect de serã), care reþin o mare
parte din emanaþiile de cãldurã, contribuind la o încãlzire climaticã globalã;
l peste 1 000 de specii de animale sunt ameninþate cu dispariþia în ur-
mãtoarele decenii (mai ales prin reducerea ºi chiar dispariþia habitatelor);
l ritmul defriºãrii pãdurilor (din 1990 pânã în 2002, suprafaþa aco-
peritã cu pãdure a scãzut de la 30% la 27,6%), în scopuri socio-eco-
nomice, va diminua cu circa 40% suprafaþa totalã în urmãtoarele douã
decenii (potrivit FAO);
l poluarea apei cu reziduuri ºi alte substanþe produse de societatea
umanã afecteazã 1 miliard de oameni, care nu au acces la apã potabilã;
l scãderea fertilitãþii solului conduce la reducerea productivitãþii
agricole; Starea degradãrii solurilor pe Glob
l exodul populaþiei spre metropole a generat un decalaj mare între
rural ºi urban;
l pescuitul abundent a condus la dispariþia unor specii din anumite
locuri (morunul, din unele regiuni ale Mãrii Nordului);
l producerea energiei nucleare (astãzi, în 32 de state sunt peste 435
de centrale nucleare, faþã de anul 1960, când funcþionau numai 29 de
reactoare în 5 þãri), nemonitorizatã corect, poate crea mari prejudicii
în caz de dezastru (Cernobîl – Ucraina);
l creºterea numãrului de mijloace de transport cu motor, care
eliminã mari cantitãþi de dioxid de carbon.
Toate acestea au condus societatea spre o dezvoltare economicã cu
valenþe diferite pe plan global, dar cu impact, uneori ireversibil, asupra
mediului. Se prevede o producere de energie verde, nepoluantã,
pe scarã largã, reprezentatã de microenergie (solarã, eolianã, biomasa,
hidraulicã), ca sursã alternativã.

2. Dezvoltarea economicã ºi gestionarea resurselor

Gestionarea elementelor naturale exploatate se realizeazã numai
pentru o anumitã parte a acestora, pentru materii prime, combustibili,
apã. Pentru altele, cum ar fi aerul sau solul, gestiunea aproape cã lip- Generatoare eoliene
seºte. Dezvoltarea economicã trebuie sã þinã cont ºi de elementele pentru producerea energiei electrice
componente ale mediului ce participã la procesul economic, prin mãsuri
antipoluante ºi utilizarea raþionalã a acestora, precum ºi printr-o edu-
caþie ecologicã a societãþii. Subliniem principalele surse de energie:
l Petrolul se exploateazã din aproximativ 128 de zone petroliere, cu
rezerve mondiale evaluate la 360 miliarde de tone, din care sigure sunt
137 miliarde de tone. Importante cantitãþi se regãsesc în platformele
continentale (de unde a fost extras în proporþie de 20%), în regiunile
reci (polare ºi subpolare, din Alaska, Siberia Occidentalã), aride (Sahara)
ºi chiar în regiunile ecuatoriale (Amazonia, Guineea).
Exploatarea este distribuitã inegal pe Glob: Orientul Mijlociu 29%,
America de Nord 20%, Europa esticã ºi fostele þãri CSI, Asia de Est ºi
Oceania 11%, Africa 10% ºi Europa Occidentalã 9%. Þãrile cu cele mai
ridicate exploatãri sunt situate în arealul Golfului Persic (Arabia Sauditã,
Kuwait, Emiratele Arabe Unite, Irak).
În viitor, centrele de exploatare se vor îndrepta spre þãri precum
Brazilia, Argentina, dar ºi spre þãri din continentul african (Congo,
Namibia, Gabon, Coasta de Fildeº).
l Rezervele de gaze naturale sunt apreciate la 5,450 miliarde m3,
dintre care 20 de þãri deþin 90% din rezervele mondiale. Principalele
rezerve de gaze se întâlnesc în Orientul Mijlociu (37%), în CSI (35%),
în Asia – fãrã statele CSI (7%), în America de Nord ºi Sud (10%), în
Europa (10%). Þãrile cu cele mai mari rezerve sunt Qatar, Iran, Arabia
Sauditã, Kuwait, Irak. Datoritã preþului încã mic, gazul natural cunoaºte Primele state producãtoare de gaze
naturale (2004)
o creºtere continuã a consumului, în special în þãrile cu rezerve reduse.

77

În perioada de crizã a petrolului
(anii ’70), estimãrile resurselor erau
de numai 30 de ani. Astãzi, intervalul
a fost mãrit la 100 de ani, la fel ºi
pentru gazele naturale.
Cãrbunele se pare cã va mai putea fi
exploatat încã aproximativ patru
secole. Într-un raport al „Clubului de
la Roma“ din 1975, se analizeazã si-
tuaþia resurselor energetice, a mate-
riilor prime ºi alimentare din prisma
risipei acestora.
La consumul actual de energie ºi la
rezervele estimate, în secolul XXI
trebuie gãsite alternative energetice.
Hidrocentrala de la Porþile de Fier
Repartiþia bazinelor carbonifere ºi principalele centre de extracþie pe Glob
78
l Cãrbunele, cu rezerve evaluate la circa 11 000 miliarde tone, este
distribuit neuniform pe suprafaþa Globului. Peste 80% din rezerve sunt
deþinute de 7 þãri: SUA 25%, Federaþia Rusã 23%, China 12%, iar
restul de 29% sunt repartizate în Australia, Germania, India, Africa de
Sud. Se estimeazã o scãdere a utilizãrii cãrbunelui în generarea energiei.
l Fisiunea nuclearã prezintã numai obstacole de ordin social
(exploatarea ºi depozitarea deºeurilor radioactive). A devenit resursã de
bazã pentru producerea energiei electrice la începutul anilor ‘70.
Principalele þãri care utilizeazã energia nuclearã sunt SUA, cu 104
platforme, Franþa, cu 59, Japonia, cu 53, la care se adaugã ºi România
(pe poziþia 30). Franþa deþine primul loc, cu 76% din totalul energiei,
urmatã de un numãr mare de þãri, cu o proporþie de peste 40% (Belgia,
Slovacia, Coreea de Sud, Ucraina, Bulgaria). În România, circa 10% din
totalul energetic este reprezentat de aceastã sursã.
l Energia hidroelectricã prezintã o perspectivã importantã de utili-
zare, dar cu diferenþieri mari pe suprafaþa Globului. Chiar dacã este o
sursã inepuizabilã, cu influenþe favorabile ºi asupra agriculturii (utili-
zarea apei ºi pentru irigaþii), ponderea sa va scãdea datoritã costurilor
de construcþie ºi întreþinere a lacurilor.
l Energia solarã poate fi exploatatã aproape oriunde pe suprafaþa
globului (repartizatã inegal), fiind ºi cea mai nepoluantã sursã de ener-
gie. Singura problemã este legatã de stocarea ºi de utilizarea acesteia
pe timp de noapte, anotimp de iarnã, cer înnorat º.a., dar ºi datoritã
costurilor ridicate de întreþinere.
l Energia eolianã este, de asemenea, o formã de producere a ener-
giei inepuizabile ºi nepoluante. Se preconizeazã, prin tehnologia
modernã, cã forþa vântului ar putea produce energie de mai multe ori
decât se produce astãzi cu ajutorul cãrbunelui.
Dupã anul 1980, în þãrile dezvoltate s-au impus tot mai mult sursele
de energie mai puþin poluante ºi regenerabile, precum energia apelor
curgãtoare, solarã, eolianã, geotermalã, dar ºi reciclarea deºeurilor ºi
valorificarea acestora. S-a trecut la recuperarea deºeurilor din ambalaje
din lemn ºi carton, pânã la 60% în þãrile dezvoltate, reducând astfel
defriºarea pãdurilor. O altã mãsurã importantã a fost luatã de SUA, prin
adãugarea a 2% la valoarea finitã a produselor industriale pentru
cercetare ºi protecþia mediului.
RESURSE NATURALE,
INDUSTRIALE ªI AGRICOLE.
IMPACTUL EXPLOATÃRII
ªI VALORIFICÃRII RESURSELOR
ASUPRA MEDIULUI
Terra este ea înºãºi o resursã, o resursã de viaþã, alcãtuitã din geosfere.
În cadrul ei existã multe resurse naturale, numai cã acestea trebuie desco- Resursele naturale – elemente
perite ºi exploatate judicios, pentru a nu distruge sistemul global. Încã din din naturã utilizate de cãtre om
cele mai vechi timpuri, resursele au fost utilizate la o scarã redusã (populaþie în scopul societãþii; se gãsesc
redusã, nivel social redus, lipsa industriei), unele chiar deloc. Odatã cu în litosferã, atmosferã, biosferã,
creºterea numãrului de locuitori, cu ocuparea cât mai largã a suprafeþei hidrosferã.
uscatului ºi a mãrii, s-au descoperit mereu noi surse. Resursele naturale Rezervele naturale – resurse natu-
sunt dispersate pe tot Globul, reprezentând de fapt ºi atuul principal al rale potenþiale, identificate ºi cuan-
repartiþiei populaþiei. Un impact mare asupra exploatãrii resurselor a început tificate, pe care omul le va putea
utiliza în viitor, printr-o tehnologie
odatã cu explozia industrialã, când valorificarea acestora s-a intensificat
de exploatare mai avansatã.
atât din punct de vedere al cantitãþii, cât ºi a varietãþii lor.
Bogãþiile naturale – resurse na-
turale care satisfac o anumitã
Resursele naturale (industriale) necesitate a omului (minereuri
auro-argentifere, platinã, diamant),
Resursele naturale sunt elemente de naturã utilizate de cãtre om. dar utilizate ºi în industrie.
Resursele sunt clasificate dupã tipologii, dupã localizare, dupã gradul
de regenerare, dupã modul de folosinþã º.a.
l dupã criteriul valoric (de întrebuinþare socio-economicã) se disting
resurse fundamentale (apa, aerul, solul, materiile prime, sursele
energetice) ºi resurse auxiliare (cu un rol secundar în economie);
l dupã criteriul repartiþiei spaþiale se deosebesc: resurse situate în afara
suprafeþei terestre (cu origine extraatmosfericã ºi atmosfericã –
nepoluantã ºi ieftinã), resurse ale hidosferei, litosferei ºi biosferei.
n Resursele extraatmosferice ºi atmosferice
l Energia solarã reprezintã o sursã inepuizabilã, utilizatã sub diverse
forme ºi pe o scarã tot mai largã, dar cu un procent de valorificare
scãzut, datoritã costurilor ridicate de investiþie ºi alternanþei strãlucirii
soarelui (diurnã ºi chiar sezonierã). Energia este utilizatã prin douã me-
tode: fotovoltaicã sau fisionarã, pentru încãlzirea agentului termic ºi
pentru energie electricã, ºi prin procesul de fotosintezã care utilizeazã
varietatea substanþelor organice din plantele verzi (bioconversia). Regiu- Panouri solare pentru captarea
nile Globului cu cea mai mare cantitate de energie solarã se regãsesc radiaþiei solare directe
în Europa Mediteraneanã, Africa Saharianã, Asia Centralã ºi de Sud-Vest
ºi centrul Australiei.
l Energia eolianã are ca generator atmosfera ºi se datoreazã
miºcãrilor maselor de aer, cu mari diferenþieri la suprafaþa Terrei. Zonele
pretabile instalãrii centralelor eoliene sunt influenþate de viteza ºi Din totalul energiei emise de Soare,
permanenþa vântului, dar ponderea este redusã datoritã costurilor pe Pãmânt ajunge puþin peste 30%
ridicate ale turbinelor centralelor. Printre þãrile producãtoare sunt: din 1,94 cal./cm2/min. (cantitate recep-
Olanda, SUA, Canada, Franþa ºi Marea Britanie. tatã de partea superioarã a atmosferei).
Existã ºi resurse de materii prime reprezentate de diverºii compo- Cantitatea energiei solare este distri-
nenþi ai atmosferei, utilizaþi în industrie ºi agriculturã, fie direct, fie cu buitã neuniform pe suprafaþa Pãmân-
aportul omului: azotul, oxigenul, dioxidul de carbon º.a. tului, datoritã formei sale, la care se
adaugã ºi nebulozitatea atmosfericã.
n Resursele hidrosferei sunt repartizate de cele douã domenii majore
Astfel, cantitatea scade de la Ecuator
terestre – Oceanul Planetar ºi apele continentale. spre cei doi poli, datoritã unghiului de
l Resursele din Oceanul Planetar sunt variate. Pentru energie se uti- incidenþã al razelor solare.
lizeazã forþa mareelor (inepuizabilã, restrânsã ca repartiþie, dar cu un

79

Energia hidraulicã transformatã în
energie electricã depinde mult de
nivelul social ºi tehnic al statelor, dar
ºi de modul ºi distanþa utilizãrii ener-
giei. Potenþialul teoretic este de 5,65
milioane MW, cel tehnic amenajabil,
de aproape 4 milioane MW, iar cel
economic amenajabil, de 1,2 milioane
MW, din care se utilizeazã numai
o zecime. În Africa, unde potenþialul
hidraulic este ridicat, se utilizeazã
numai 2% din acesta.
Þãrile care valorificã sarea din Oceanul
Planetar prin precipitare în urma eva-
porãrii apei sunt: SUA, Australia,
Japonia, Arabia Sauditã, Kuwait,
China, Brazilia º.a.
Þãrile industrializate, cu o tehnolo-
gie avansatã, precum SUA, Marea
Britanie, Franþa, Australia º.a. utili-
zeazã magneziul în aliajele pentru
industria aeronauticã.
Oleoducte
n Care sunt principalele þãri ex-
ploatatoare de petrol?
n Care sunt resursele de energie
nepoluante?
80
potenþial mai ridicat decât cel al râurilor interioare), forþa valurilor
(influenþatã de vânt), curenþii marini (în studiu tehnologic, utilizatãdoar
în stadiul de experiment), hidrogenul din apã ºi variaþia pe verticalã a
temperaturii dintre straturile de apã (în stadiu de experiment), la care
se adaugã substanþele minerale (metalifere ºi nemetalifere, clorul,
sodiul, magneziul, sulful, calciul º.a.).
l Resursele apelor continentale prezintã o repartiþie inegalã pe supra-
faþa uscatului. Sunt utilizate de multã vreme la irigaþii ºi mori de apã,
iar în prezent s-a trecut la transformarea în energie electricã. Potenþialul
de valorificare este influenþat de forþa apei; principalele þãri cu un
potenþial ridicat se aflã în Asia, Africa, America de Nord ºi de Sud,
care utilizeazã fluviile cu debite mari – prin construirea unor baraje
sau valorificarea unor praguri naturale de mari dimensiuni, precum
Brahmaputra, Enisei, Columbia, Zair, Zambezi, Parana º.a.
Sunt state cu un potenþial hidroenergetic valorificat la maximum,
precum Suedia, Elveþia, Italia, dar marile centrale sunt construite pe râul
Parana (de cãtre Brazilia, Paraguay ºi Argentina), pe Volga (Rusia),
Columbia, Colorado (SUA), Sf. Laurenþiu (Canada).
Apele de suprafaþã mai sunt utilizate ºi în agriculturã, prin sisteme
de irigaþii, în industrie (pentru anumite procese tehnologice ºi pentru
forþa hidraulicã), dar ºi în alimentarea cu apã a centrelor umane (urbane
ºi rurale).
n Resursele litosferei sunt înglobate în geosfera solidã care repre-
zintã ºi suport al înveliºului de sol.
Resursele energetice cuprind combustilii (cãrbune, petrol ºi gaze)
ºi substanþele radioactive (uraniu, plutoniu º.a.).
l Cãrbunii sunt resurse epuizabile ºi se împart, în funcþie de putere
caloricã, în cãrbuni superiori (antracit, huilã) ºi cãrbuni inferiori (cãr-
bune brun, lignit ºi turbã). Aceºtia sunt exploataþi atât la suprafaþã
(în carierã), cât ºi în adâncime (în galerii ºi mine, care ating adâncimea
de 1 000 de metri). Cele mai importante bazine carbonifere se gãsesc
în Continentul Asiatic (bazinul Peciora, Moscovei, Siberia º.a.) ºi Nord-Ame-
rican (în estul Munþilor Apalaºi, bazinul Michigan, Dakota º.a.).
l Petrolul a fost valorificat intens dupã anul 1900, ca urmare a utili-
zãrii motorului cu combustie internã. Odatã cu cererea mare de petrol
se dezvoltã ºi modalitatea de transport, de la sursã la beneficiar, prin
construirea unor conducte magistrale de mari dimensiuni (în þãrile
Orientului Mijlociu ºi Europa), dar ºi extinderea prospecþiunilor geolo-
gice în domeniul platformelor continentale. Marile þãri producãtoare
de petrol aparþin continentului asiatic (Orientul Apropiat ºi Mijlociu),
african ºi sud-american, care nu sunt ºi principalele consumatoare,
acestea sunt însã continentele european ºi nord-american.
l Gazele naturale reprezintã un alt combustibil fosil, cu o putere
caloricã ridicatã ºi cu o largã rãspândire pe piaþã, prin cele douã
categorii, gazul metan ºi gazul de sondã sau asociat. Importante
rezerve de gaze se regãsesc în Federaþia Rusã, Emiratele Arabe Unite,
Iran, Qatar, SUA, Venezuela, Marea Britanie, Olanda, Norvegia (din
Marea Nordului), Algeria, Australia º.a.
l Substanþele radioactive sunt utilizate în special la producerea ener-
giei electrice prin fisiune (uraniu, thoriu ºi plutoniu) în centralele nucleare.
Uraniul prezintã rezerve importante, dar dispersate, în America de
Nord, Europa ºi Africa.
l Energia geotermalã este una dintre sursele regenerabile, repre-
zintã cãldura ce vine din interiorul Pãmântului ºi pãtrunde ascensional
spre suprafaþã, prin linii de dislocaþii, precum zonele de rift, de coliziune
a marilor plãci tectonice ºi chiar pe falii. Gradientul geotermic al Pãmân-
tului este de 3 oC la 100 m. Cele mai mari valori se regãsesc în apro-
pierea ariilor vulcanice ºi postvulcanice (în jurul Pacificului, de-a lungul
riftului african, în Islanda º.a.). Cercetãri asupra acestor resurse se
efectueazã în state precum SUA, Costa Rica, Japonia, Filipine, Kenya,
Islanda, Franþa º.a.
 l Resursele de minerale utile reprezintã materii prime în industrie
(minereul de fier, rocile de constucþie º.a.).
l Resursele chimice sunt: sarea gemã, sãrurile de potasiu ºi magneziu,
sulfaþii ºi azotul, oxigenul din atmosferã.
l Resursele metalurgiei feroase, în care fierul este principala categorie
pentru siderurgie, urmat de mangan, crom, nichel, plumb, wolfram,
vanadiu º.a. Principalele þãri cu resurse de fier sunt pe continentul asiatic
(CSI ºi India), american (SUA, Canada, Brazilia), african (Africa de Sud),
iar în Europa, Suedia. Molibdenul ºi vanadiul sunt prezente în Coreea
de Sud, CSI, Canada, China, SUA.
l Resursele metalurgiei neferoase formeazã mai multe grupe: grele
(cupru, staniu, plumb, zinc, stibiu º.a.) ºi uºoare (aluminiu, magneziu º.a.),
rare (zirconiu, cadmiu), preþioase (aur, argint, platinã º.a.). Principalele
þãri producãtoare de aur sunt Republica Africa de Sud, SUA, Australia,
China, Canada, Brazilia º.a., iar de argint, Mexic, Peru, SUA, Polonia,
Australia, Chile, Canada º.a.
l Rocile de construcþie sunt utilizate în formã brutã sau prelucrate Muntele de sare
în construcþii. Rocile brute sunt dominate de: marmurã (albã, roºie, gri, (Slãnic Prahova)
verde), cu centre de exploatere în Grecia, Italia, Norvegia, Portugalia,
România; granit, rocã vulcanicã durã, exploatatã în Italia, Finlanda,
Suedia, Scoþia, Canada; bazalt, o altã rocã vulcanicã; gresie; travertin.
Dintre rocile care suportã o industrializare importantã sunt lianþii:
calcarele, marnele (ciment, ipsos) ºi nisipul cuarþos (sticlã), caolinul
(pentru porþelanuri).
Solul poate fi socotit o resursã litologicã fundamentalã pentru
societatea umanã, cu varietãþi mari ale fertilitãþii ºi degradãrii acestuia.
Suprafeþe întinse din uscatul Globului (aproximativ 50%) prezintã soluri
nefertile (tundrã, munþi înalþi).
n Resursele biosferei sunt repartizate pe întreaga suprafaþã plane-
tarã, în domeniul uscatului ºi cel al Oceanului Planetar. Biomasa este
reprezentatã printr-o diversitate vegetalã ºi animalã, cu accent pe cel
dintâi, atât pe uscat, cât ºi în apele oceanice. Teoretic, aceste resurse
sunt regenerabile, dar prin intervenþia omului, care a redus prin defriºãri
areale întinse de pãdure ºi, implicit, habitatul unor specii de animale, la
care se adaugã ºi poluarea atmosfericã ºi cea din apele continentale,
Cariera de la Roºia Montanã
care ajung ulterior în oceane, puterea de regenerare a scãzut simþitor.
(Munþii Apuseni)
l Pãdurea, principala resursã vegetalã a uscatului, se restrânge cu
repeziciune, ajungând astãzi sã ocupe sub 27% din uscat datoritã
exploatãrilor necontrolate.
l Savanele sunt situate în arealele tropicale utilizate pentru creºterea
animalelor.
l Algele marine prezintã variaþii diferite în funcþie de cantitatea de
luminã primitã ºi sunt utilizate în mai multe scopuri: în industria alimen-
tarã, furaje, îngrãºãminte agricole, produse farmaceutice º.a.
l Fauna terestrã ºi acvaticã este extrem de diversã, fiind utilizatã în
agriculturã ºi în diferite alte ramuri industriale.
n Criterii de clasificare a resurselor
l Criteriul locului de utilizare înglobeazã resurse transportabile prin
cãi speciale (conducte, linii de înaltã tensiune), precum apa, sarea (prin
saleducte), petrolul, gazele º.a., sau cu ajutorul mijloacelor de transport
ºi resurse netransportabile, cum este solul.
l Criteriul modului de utilizare înglobeazã resurse energetice (com-
bustibilii fosili, apa, lemnul, forþa vântului, a valurilor, a mareelor, energia
solarã), resurse–materii prime (minereurile, lemnul, gazele atmosferice,
sarea º.a.) ºi resurse alimentare (resursele biosferei).
l Criteriul dat de durata exploatãrii ºi puterea de refacere; resursele
se împart în douã mari categorii: inepuizabile (aerul, apa, energia geoter-
malã º.a.) ºi epuizabile (regenerabile sau neregenerabile, pe perioade
foarte mari de timp geologic; primele sunt reprezentate de pãdure, iar Producþia de lemn
celelalte, de minereuri, cãrbuni, petrol, gaze º.a.). (pentru industrializare ºi combustibil)

81

Distribuþia terenurilor
agricole pe Glob
Culturi cerealiere din zona temperatã
Poluare cu gunoaie menajere
Serã pentru cultivarea legumelor
82
Resursele agricole
La începuturile umanitãþii, principala formã de existenþã era bazatã
pe agriculturã (vânatul ºi cultura agricolã). Aceste douã ramuri au persis-
tat pânã astãzi, dar cu modificãri substanþiale, referitoare la suprafaþã ºi
la modalitatea de abordare a culturilor ºi vânãtorii. Agricultura de astãzi
este bine organizatã, în fonduri funciare stabile (modalitatea de dispu-
nere a parcelelor în cadrul unei unitãþi administrative), ºi într-o structurã
agrarã modernã (formã de organizare agricolã, care specificã tipul de
exploatare).
Agricultura din prezent poate fi încadratã în douã tipuri majore:
tradiþionalã sau de subzistenþã (pentru utilitate familialã, existentã pe
mari întinderi din Africa, Asia ºi mai puþin în America de Nord ºi Europa)
ºi modernã (care utilizeazã tehnici moderne, prin mecanizare).
Resursele sunt repartizate inegal, formând regiuni agricole (cu
specific agricol regional, care se suprapune aproximativ pe câte o zonã
climaticã):
l a tropicelor umede, cu precipitaþii bogate, cu soluri fertile, unde
predominã culturile de orez (cu pânã la 3 recolte pe an), porumb, mei,
la care se adaugã ºi arborele de cacao, cauciuc, palmierul de cocos º.a.;
l a tropicelor cu umiditate sezonierã, cu orz, în perioadele ploioase
ºi cafea, bumbac în perioada mai secetoasã;
l aridã, cu agriculturã restrânsã în apropierea râurilor mari ºi în
arealele irigate, unde predominã orezul, porumbul, bumbacul, la care
se adaugã creºterea animalelor;
l subtropicalã, ce cuprinde douã subregiuni bine individualizate,
mediteraneanã (citrice, viticulturã, orez, bumbac ºi cereale) ºi musonicã
(orez, porumb, leguminoase, bumbac º.a.);
l temperatã, cu cereale, pãºuni naturale ºi creºterea animalelor;
l subpolarã, cu pãºuni naturale, unde predominã creºterea anima-
lelor ºi mai puþin culturile de orz, cartofi º.a.
Peisajele agricole sunt reprezentate prin douã mari categorii,
subdivizate în mai multe tipuri:
l naturale, unde impactul antropic este restrâns, cu un covor vege-
tal sãrac, situate în zonele subpolare, aride ºi peisajele forestiere din
zona ecuatorialã (Amazon, Africa Centralã);
l antropizate, cu impact mare al omului: câmpurile cultivate deschise
(openfield); cu parcele bine ordonate, limitate de o reþea de drumuri
perpendiculare ºi închise (bocage); cu un relief accidentat sau puternic
fragmentat, unde predominã pãºunile; puternic mecanizate (peisaj
bazat pe monoculturã); musonic-asiatic (culturi de orez ºi puternic
terasat); itinerante (agriculturã de subzistenþã) ºi peisajul agricol
periurban (zarzavaturi ºi legume).
Industria, agricultura ºi mediul natural
Sursele naturale de poluare fac parte, în mare mãsurã, din sistemul
global al Terrei, dar, pânã la apariþia omului modern, poluarea era contra-
balansatã de forþa de regenerare. Multe dintre sursele de poluare au
efecte indirecte sau directe, atât asupra mediului, cât ºi a societãþii
omeneºti.
Aºa-zisele surse naturale de poluare sunt urmãtoarele: solul (prin
particule, resturi organice remaniate ºi împrãºtiate de vânt), plantele
(poluarea cu polen, sporii, cu impact asupra omului), vulcanismul
(prin emisiile de gaze, vapori de apã, particule de praf º.a.), cutremurele
(prin efectele directe ºi indirecte), praful cosmic (cu caracter radioactiv;
pe Terra cade o cantitate de aproape 1 000 t/an), incendiile, inundaþiile º.a.
 Odatã cu industrializarea, au apãrut ºi marile probleme de mediu. Termocentralele eliminã cenuºã, pul-
Astfel, industria este un factor poluant pentru toate mediile (aer, apã, beri, gaze toxice, abur, care contribuie
sol, subsol), cu impact major asupra mediului ca întreg ºi asupra comu- cu peste 50% dintre elemente la
nitãþii. Industria extractivã polueazã mediul, începând de la faza de efectul de serã.
exploatare/extracþie ºi pânã la preparare, reciclare º.a., prin praful (cu Hidrocentralele modificã în mare
un conþinut de silicaþi, cãrbune º.a.) provocat în timpul exploatãrii, prin parte peisajul local, prin ocuparea unei
declanºarea proceselor gravitaþionale (prãbuºiri, alunecãri, curgeri), suprafeþe mari de teren care a suferit
haldele de steril ºi iazurile de decantare, care scot din circuit suprafeþe defriºãri, strãmutãri de localitãþi, la
întinse de teren, fiind ºi un factor de risc asupra apelor ºi mediului care se adaugã reducerea numãrului de
înconjurãtor. Industria energeticã prezintã o poluare complexã (termicã, peºti, prin obturarea migraþiei acestora
fonicã, electromagneticã, chimicã º.a.), în funcþie de modalitãþile de ºi ridicarea nivelului freatic al apei.
producere. Centralele nuclearo-electrice polueazã
Terenurile agricole sunt afectate de diferite pulberi în suspensie, apa folositã la rãcirea reactoarelor.
precum praful emis de industria lianþilor, de termocentrale, fabricile Centralele eoliene, pe lângã faptul cã
cu profil chimic ºi petrochimic, fabricile de acid sulfuric, negrul de fum, ocupã suprafeþe întinse, produc ºi o
diferite elemente fine înglobate de ploile acide (oxizi de azot ºi sulf), poluare fonicã.
toate cu efect nociv asupra aparatului foliar ºi solurilor (fenomenul de Centralele solare ocupã suprafeþe
acidifiere). Enclavele agricole poluate sunt amplasate în apropierea uneori scoase de sub incidenþa agricolã.
punctelor de exploatare a resurselor naturale, a petrolului (cel puþin Industria materialelor de construcþii
300 m2 în apropierea sondelor, dar ºi punctele de „intervenþie“ a polueazã mediul prin pulberile emise,
oamenilor asupra conductelor speciale de transport), carierele ºi haldele bogate în oxizi de calciu, de mag-
de steril ºi iazurile de decantare, precum ºi râurile, care uneori se revarsã neziu, de siliciu, azbest º.a. care se
asupra terenurilor la ape mari. În prezent, se poate discuta ºi de o depun pe aparatul foliar al plantelor,
autopoluare a agriculturii, fie prin utilizarea unor tehnici neadecvate de împiedicând evapotranspiraþia.
utilizare a solurilor (arãturile în lungul pantei, irigaþiile neraþionale, utilizarea
pesticidelor º.a.), fie prin mari complexe de creºtere a animalelor care ªtiaþi cã...
produc cantitãþi mari de dejecþii, la care se adaugã materialele de dezin-
l Deºeurile urbane rezultate din acti-
fectare (pentru combaterea dãunãtorilor) ºi curãþare (sodã, detergenþi).
vitãþile menajere sunt greu de asimilat
Pe de altã parte, supraexploatarea faunei a dus la dispariþia a peste de naturã, datoritã tipului de produse
300 de specii de vertebrate în ultimele trei secole ºi ameninþarea cu ºi tehnologiilor utilizate. Multe dintre
dispariþia a peste 1 000 de specii. reziduuri persistã ani de zile (fierul ºi
aliajele 100 de ani, masele plastice
Amenajarea teritoriului 250 de ani, aluminiul 500 de ani, iar
Dezvoltarea rapidã a societãþii – atât demografic, cât ºi tehnologic – sticla, pânã la 5 000 de ani).
a condus cãtre o cerinþã necesarã dezvoltãrii durabile – armonia omului
cu natura. Teritoriul reprezintã, în sens general, planeta Pãmânt cu
suprafaþa acesteia (ape ºi uscat). Acest teritoriu necesitã o ierarhizare, Planul Urbanistic General (PUG)
o sistematizare. Teritoriul se poate referi la un continent, la o insulã, În cadrul unui oraº, PUG-ul trebuie sã
þarã sau chiar la unitãþi de relief (regionale). Amenajarea teritoriului este delimiteze net zonele cu diferenþieri de
un proces tehnologic conºtient, bine orientat ºi documentat. Pentru exploatare. Printre cele mai clasice
aceasta este nevoie de un ansamblu de activitãþi interdisciplinare, dar zone ale unui PUG amintim: limitele
cu un singur obiectiv – organizarea fizicã a spaþiului geografic. oraºului (intravilanul ºi extravilanul),
Amenajarea teritoriului poate fi definitã ca fiind expresia spaþialã zonele de locuinþe, zona centralã
(istoricã), zonele spaþiilor verzi (parcuri
a politicilor economice, sociale, culturale ºi ecologice ale societãþii.
orãºeneºti, de agrement etc.), zonele
Reprezintã o activitate de interes general, cu caracter continuu. cu unitãþi industriale ºi agricole, zona
Spre exemplu, amenajarea teritoriului unui sat sau oraº, cu fina- de gospodãrie comunalã (salubritate),
lizarea concretã a Planului Urbanistic General al localitãþii (PUG), care zonele cu instituþii (de învãþãmânt,
delimiteazã mediile funcþionale ale unitãþii teritoriale (intravilanul, extra- sanitare, bancare, culturale), zona cãi-
vilanul, vatra satului º.a.). lor de comunicaþii ºi constucþiile afe-
Amenajarea teritoriului trebuie sã fie: globalã (pentru a funcþiona rente, zonele de risc ºi zonele propuse
ca sistem), funcþionalã (pãstrând caracteristicile de bazã ale teritorului), pentru reabilitare.
în perspectivã (cu tendinþe pozitive de evoluþie), democraticã (cu parti-
ciparea nemijlocitã a populaþiei). n Enumeraþi ºi analizaþi sursele de
Obiectivele generale sunt urmãtoarele: poluare din localitatea dumnea-
– dezvoltarea economicã ºi echilibratã a teritoriului; voastrã.
– ameliorarea calitãþii vieþii populaþiei;
n Analizaþi din punct de vedere al
– gestionarea judicioasã a resurselor naturale ºi protecþia mediului;
poluãrii regiunea agricolã din apro-
– gestionarea patrimoniului local (monumente ale naturii, istorice); pierea localitãþii dumneavoastrã.
– realizarea de conexiunii cu localitãþile vecine.

83
 Proiect de dezvoltare a relaþiilor demografie – localitate – industrie –
agriculturã din spaþiul rural al regiunii Bucovina, România
Un studiu de analizã pentru dezvoltarea inte-
gratã a unor regiuni sau localitãþi trebuie analizat
din mai mai multe puncte de vedere, cu ajutorul
unor echipe complexe.
Ca primã etapã este documentarea complexã
asupra teritoriului, de la caracteristicile fizico-geo-
grafice, istorice ºi pânã la modalitãþile de organizare
a spaþiului.
Etapa a doua este cea de contact cu spaþiul de
studiu, dupã care, datele se centralizeazã ºi se
finalizeazã printr-o analizã SWOT*, care evidenþiazã
atât punctele tari ºi slabe ale regiunii respective, cât
ºi oportunitãþile ºi riscurile la care este supusã.
În cazul spaþiului rural al Bucovinei, analiza reali-
zatã are urmãtoarele rezultate:
Puncte tari:
– Peisaj natural variat (varietate a rocilor ºi for-
melor de relief);
– Existenþa depresiunilor cu potenþial ridicat de
populare ºi de dezvoltare a unor ramuri economice;
– Existenþa unui numãr important de locuitori;
– Structurã relativ diversificatã a populaþiei
active;
– Ratã ridicatã a populaþiei active;
– Importante resurse funciare agricole (terenuri
arabile 51%, pãºuni ºi fâneþe 48%);
– Ocupaþia de bazã este creºterea animalelor
(recunoscutã pe plan naþional ºi internaþional);
– Un potenþial turistic variat ºi ridicat (monumente
ale naturii, rezervaþii, muzee, case memoriale
º.a.);
Puncte slabe:
– Condiþii nefavorabile pentru anumite activitãþi
agricole;
– Prezenþa unor centre urbane cu un potenþial
de poluare;
Evaluare
1. Care sunt factorii ce influenþeazã spaþiul de locuit
din regiunile deºertice ale Globului?
2. Exemplificaþi de ce Africa este continentul cu rate
ridicate ale natalitãþi ºi mortalitãþii populaþiei.
3. Realizaþi un grafic cu statele care deþin cea mai
ridicatã duratã medie de viaþã de pe Terra.
4. Care dintre rasele (principale) de oameni se
regãsesc pe trei continente, unite de Marea
Mediteranã?
a) africanã; b) asiaticã; c) europeanã.
Care este varianta corectã?
5. Cea mai mare pondere a populaþiei este stabilitã
în cadrul urmãtoarei trepte hipsometrice:
84
– Ratã ridicatã a tinerilor ºomeri;
– Fond forestier iraþional exploatat;
– Slabã varietate a unitãþilor industriale din
domeniul alimentar;
– Nivelul redus al instruirii populaþiei rurale în
domeniul turismului.
Oportunitãþi:
– Ofertã favorabilã ca forþã de muncã;
– Posibilitatea dezvoltãrii unor întreprinderi mici
ºi mijlocii;
– Posibilitatea valorificãrii superioare a poten-
þialului zootehnic;
– Posibilitatea organizãrii a numeroase trasee
turistice.
Restricþii:
– În domeniul agricol, la cereale;
– Pierderea unui important segment al forþei de
muncã datoritã migraþiei;
– Existenþa unui sistem deficitar de informare în
domeniul activitãþilor turistice.
În urma acestor concluzii ale studiului, se pot
trasa câteva direcþii de dezvoltare în plan demo-
grafic, agricol ºi economic:
– Atragerea tinerilor în activitãþile de bazã ale
regiunii;
– Atragerea investitorilor strãini în devoltarea
industriei de bazã ºi valorificarea produselor
finite, chiar ºi în cadrul turismului rural;
– Dezvoltarea unor activitãþi turistice pe baza mul-
titudinii ºi complexitãþii punctelor de atracþiei.
* SWOT = denumire ce provine de la cuvintele englezeºti:
Strenghts – puncte tari, Weaknesses – puncte slabe,
Opportunities – posibilitãþi¸ Threats – pericole. Reprezintã
o metodã a managementului strategic (evaluare–situaþie)
ce permite evaluarea situaþiei interne ºi a influenþelor
externe asupra spaþiului studiat.
a) sub 200 m; b) între 201–500 m; c) peste 501 m.
Care este varianta corectã?
6. Numiþi continentul cu cele mai multe state
situate în topul primelor 10 state dupã numãrul
de locuitori:
7. Care sunt factorii care influenþeazã variaþiile
grupelor de vârstã pe continentele african ºi
european?
8. Care sunt sectoarele de activitate ale populaþiei
active ºi care sunt influenþele variaþiei globale?
9. Numiþi continentul care deþine cele mai multe
þãri cu un PIB ridicat.
10. Numiþi cele 7 þãrii de pe Glob care deþin peste
80% din rezervele mondiale de cãrbuni.
IV Sistemul economic
ºi sistemul geopolitic

1. Evoluþia economiei mondiale ºi sistemul

economic mondial
2. Sistemul geopolitic mondial actual
3. Ansambluri economice ºi geopolitice
mondiale actuale (Uniunea Europeanã,
APEC etc.) – aspecte generale
4. Rolul unor state în sistemul
mondial actual: Statele Unite
ale Americii, Federaþia Rusã, Japonia,
China, India, Brazilia. *Alte state:
Republica Africa de Sud, Israel, Australia
5. Organizarea spaþiului mondial
(þãri în dezvoltare, þãri dezvoltate, alte
categorii de þãri). Raportul Nord–Sud
6.* Spaþiul mediteranean la interfaþa
Nord–Sud
7. De la lumea unipolarã la lumea
multipolarã

În acest capitol vei învãþa:

l ce este sistemul geopolitic mondial
l ce sunt ansamblurile economice ºi geopolitice mondiale
l care este rolul noilor puteri mondiale
l ce reprezintã spaþiul mediteranean
l ce este lumea unipolarã ºi cea multipolarã

Vechiul Testament (Geneza) men-
þioneazã: ...„ Avram era foarte bogat
în vite, în argint ºi în aur.“ În Biblie se
fac primele referiri la „ciclurile eco-
nomice“ – ºapte ani de abundenþã –
ºapte ani de sãrãcie.“
Monedã fenicianã
Cetatea Sidon (Liban)
Veneþia, un mare centru comercial
din Evul Mediu
86
EVOLUÞIA ECONOMIEI MONDIALE
ªI SISTEMUL ECONOMIC MONDIAL
1. Apariþia economiei mondiale
Lupta extrem de durã pentru existenþã i-a obligat pe oamenii primitivi
sã-ºi organizeze munca în comun ºi, în consecinþã, sã accepte proprie-
tatea comunã ºi repartiþia egalã. Numãrul oamenilor era foarte redus,
cunoºtinþele ºi uneltele erau rudimentare, iar ºansa de supravieþuire a
unei familii primitive depindea mai ales de braþele de muncã disponibile.
Nu se ºtie când a început formarea proprietãþii private, dar apariþia
ei nu s-a produs în acelaºi timp peste tot. Este posibil ca proprietatea
privatã sã fi apãrut, la început, la triburile semitice ºi ariene care se aflau
într-un stadiu mai avansat de dezvoltare, dar se poate concluziona cã
dezvoltarea inegalã îºi are originea în cele mai vechi timpuri.
În epoca patriarhatului ºi a familiei monogame exista proprietatea
privatã. Argumentele de ordin istoric confirmã faptul cã triumful proprie-
tãþii private asupra celei comune s-a produs între secolele XXI–XV î.Hr.
Trecerea de la matriarhat la patriarhat a fost marcatã de creºterea pro-
ductivitãþii muncii datoritã perfecþionãrii tehnice ºi diviziunii muncii.
Separarea triburilor de pãstori de masa celorlalte triburi a avut ca
efect principal apariþia plusprodusului; acesta a constituit motivaþia
dezvoltãrii proprietãþii private. Primul obiect al proprietãþii private l-au
constituit vitele, iar primii proprietari au fost capii familiei patriarhale.
Mai târziu, se produce a doua diviziune a muncii, când se separã meº-
teºugarii de agricultori, luând naºtere producþia destinatã schimbului.
Cea de-a treia diviziune a muncii are loc în pragul trecerii la epoca
anticã, atunci când apar negustorii (care mijloceau schimbul de produse).
În Antichitate apar primele manifestãri de comerþ exterior, iar
fenicienii au fost primii oameni de afaceri la mari distanþe; ei au fondat
târguri în Cipru, Malta, Sardinia, Peninsula Ibericã, iar oraºele Tyr, Sidon,
Cartagina au avut un mare rol în desfãºurarea comerþului din bazinul
mediteranean. Se comercializau: cereale, lemn preþios, obiecte din
bronz, bijuterii, stofe, mirodenii, peºte etc.
Comerþul se practica ºi în Asia Micã, Orientul Mijlociu, Insula Ceylon
(azi Sri Lanka), unde erau pieþe angro, antrepozite comerciale. Fluxul
de transport era mic, iar ponderea economicã era foarte scãzutã.
Pentru schimburile la mare distanþã nu erau antrenate decât unele
pãrþi ale Europei, Asiei ºi Africii de Nord.
În Evul Mediu au apãrut centre comerciale: Veneþia, Genova, Bagdad,
Anvers, Nijni-Novgorod º.a.; comerþul maritim a luat amploare, iar
bunurile de consum constituiau obiectul tranzacþiilor. Aria geograficã
a comerþului se extinde ºi se contureazã cinci nuclee ale comerþului:
Bazinul mediteranean, Marea balticã, Oceanul Indian–Marea Roºie,
China, Asia Centralã.
2. Formarea economiei mondiale
O nouã epocã în activitatea economicã debuteazã la sfârºitul
secolului al XV-lea ºi în secolul al XVI-lea, ca urmare a marilor descoperiri
geografice, a cuceririlor coloniale care au permis includerea în circuitul
economic a celor douã Americi, a unor vaste regiuni din Asia ºi Africa.
Secolul al XVI-lea marcheazã apariþia germenilor pieþei mondiale. Apar
manufacturile, amplasate de regulã în porturile maritime, se intensificã
importul de materii prime; unele manufacturi au fost create în colonii.
Olanda era þara care domina piaþa mondialã în perioada manufacturierã.
 Spre sfârºitul secolului al XVIII-lea ºi începutul secolului al XIX-lea –
ca rezultat al primei revoluþii industriale – are loc o impresionantã creºtere
a productivitãþii muncii, cad cele mai multe bariere impuse de sistemul Marile descoperiri geografice (sfâr-
feudal, piaþa internã se dezvoltã, revoluþiile burgheze lichideazã vechea ºitul secolului al XV-lea ºi începutul
secolului al XVI-lea) au fãcut evi-
fãrâmiþare politicã, iau naºtere statele naþionale, se creeazã condiþii
dentã unicitatea lumii terestre, iar
pentru schimbul de activitãþi ºi pentru apariþia economiilor naþionale ca
intercondiþionarea dintre bunãstarea
entitãþi de sine stãtãtoare.
individualã ºi colaborarea popoarelor
se constituie într-un bun public probat
3. Stadiile mondializãrii în viaþa fiecãrui cetãþean prin consu-
mul de mãrfuri coloniale din noile
Dacã între secolul al XVI-lea (momentul apariþiei embrionare a pieþei
teritorii descoperite (bumbac, cauciuc,
mondiale) ºi pânã spre sfârºitul secolului al XIX-lea agenþii economici neferoase, forþa de muncã ieftinã
particulari produceau bunurile economice în mod frecvent în interiorul pentru plantaþii º.a.).
þãrii de origine, cu scopul de a vinde o parte din ele peste graniþã, la
începutul secolului XX firmele mai puternice trec, treptat, la investiþii Atât gospodãria patriarhalã, bazatã
peste graniþele naþionale; într-o astfel de situaþie, o parte a bunurilor pe tehnici manuale, cât ºi fãrâmiþarea
economice încep sã fie rezultatul producþiei organizate concomitent în feudalã a teritoriilor europene sau
mai multe þãri. Acest fapt dã un impuls hotãrâtor mondializãrii activitãþii fãrâmiþarea tribalã în regiunile desco-
economice. Procesul mondializãrii economiei a cunoscut urmãtoarele perite nu puteau oferi baza materialã
stadii: a unor legãturi durabile între popoare;
l mondializare prin comerþ exterior (stadiul afirmãrii economiilor erau totodatã obstacole în fluidizarea
internaþionale). Statele naþionale aveau în centrul politicii econo- legãturilor dintre regiuni; de aceea,
mice echilibrarea balanþei lor comerciale; era nevoie de alte premise pentru sti-
l preponderenþa investiþiilor externe de capital (aflate la originea mularea procesului de constituire a
transnaþionalizãrii); se accentueazã dupã Primul Rãzboi Mondial. economiei mondiale.
Oficial, politica economicã avea ca obiectiv echilibrarea balanþei Primele þãri care înfãptuiesc revo-
de plãþi externe; luþiile burgheze antifeudale au fost
l astãzi, pe fondul accentuãrii rolului firmelor transnaþionale, are loc Olanda ºi Anglia (sec. XVI–XVII),
o puternicã integrare a activitãþii economice la scarã planetarã. realizând unificarea economiilor ºi
Globalizarea economiei constã în creºterea în proporþii fãrã precedent teritoriilor naþionale ºi promovarea
a interdependenþelor dintre agenþii economici, dintre economiile naþio- unor politici economice unitare. Au
nale. Ritmul afacerilor a crescut ameþitor, iar implicaþiile asupra pieþelor urmat Franþa, Spania, Italia, Germania
internaþionale sunt, uneori, imprevizibile. ºi alte þãri europene (sec. XIX–XX),
care, desãvârºindu-ºi revoluþiile bur-
4. Conceptul de sistem economic mondial gheze, ºi-au consolidat pieþele naþionale
ºi complexele economice naþionale.
ºi caracteristicile acestuia
Stadiul economiei, caracterizat prin schimbul reciproc de activitãþi,
când este implicatã majoritatea agenþilor economici de pe Glob, poartã
denumirea de economie mondialã.
Economia mondialã cuprinde sferele producþiei materiale, ale cerce-
tãrii ºtiinþifice, ale capitalurilor ºi relaþiile determinate de acestea. Agenþii
economici ºi investitorii strãini sunt participanþi la desfãºurarea proce-
selor economice.
În fiecare etapã a dezvoltãrii sale, economia mondialã ºi-a schimbat
imaginea. Pânã în prezent, a dobândit urmãtoarele trãsãturi caracteristice:
l astãzi, cei mai importanþi agenþi economici sunt societãþile transnaþio-
nale. Economia mondialã este expresia unui sistem de interdepen-
denþe; dezvoltarea economiilor naþionale determinã interrelaþiile
dintre ele, iar aceste interrelaþii se aflã la baza unor subsisteme
mondiale (comercial, valutar, financiar). Între aceste subsisteme se
manifestã, de asemenea, interdependenþe, cu implicaþii asupra
agenþilor economici ºi a economiilor naþionale.
l influenþa economiilor naþionale asupra economiilor mondiale se
va exercita încã mulþi ani în secolul XXI, în raport cu nivelul lor
de dezvoltare (economiile naþionale sunt celulele de bazã ale eco-
nomiei mondiale);
l economiei mondiale îi este proprie concurenþa între agenþii economici,
care are ca rezultat selecþia acestora, în raport cu forþa lor de inovaþie
Bursã de Valori Bucureºti
tehnologicã ºi managerialã, ce dã impuls progresului economic;

87
 Economia mondialã reprezintã un
sistem complex, interdependent, de
agenþi ai vieþii economice – economii
naþionale, uniuni economice zonale,
regionale, transcontinentale, compa-
nii private ºi publice, persoane fizice
rezidente în diferite þãri ale lumii,
între care se dezvoltã ample relaþii
economice, tehnologice, comerciale,
financiar-monetare etc. pe baza divi-
ziunii mondiale a muncii, împreunã
cu normele juridico-legislative ºi cu
instituþiile care reglementeazã ºi mo-
nitorizeazã funcþionarea structurilor
componente ºi a sistemului economic
mondial în ansamblul sãu.

Care este interdependenþa dintre
rãspândirea capitalismului pe Glob
ºi economia mondialã?

Realizaþi un eseu cu titlul: Concu-
renþa – motorul dezvoltãrii eco-
nomiei mondiale.

Care sunt perspectivele economiei
mondiale?
88
l în diferite regiuni ale economiei mondiale se manifestã o alternare
a fazelor de expansiune ºi a celor de recesiune; ca o consecinþã, regiu-
nile sau zonele de prosperitate se extind, cele de sãrãcie se restrâng;
marea provocare a secolului XXI o reprezintã „învingerea sãrãciei“;
l între diferitele regiuni ºi zone ale economiei mondiale se menþin
decalaje datoritã dezvoltãrii inegale – statele-naþiune diferã ca po-
tenþial economic, majoritatea au optat pentru sistemul capitalist,
dar se menþin câteva cu sistem comunist;
l producþia ºi circulaþia mãrfurilor devin atotcuprinzãtoare – relaþiile
de piaþã reprezintã liantul elementelor atât de eterogene;
l relaþiile de piaþã la scarã mondialã, investiþiile externe de capital
se intensificã ºi contribuie direct la mãrirea gradului de integrare
a economiei mondiale.
Prin urmare, pe parcursul evoluþiei sale, economia globalã cunoaºte
grade crescânde de integrare.
Pieþele financiare ºi fluxurile bursiere
5. Perspectivele sistemului economic mondial
În calitatea sa de sistem, economia mondialã presupune echilibru,
stabilitate, dinamicã ºi integrare, deºi fiecare dintre aceste caracte-
ristici implicã, pe termen lung, oscilaþii.
Un dezechilibru prelungit poate avea efecte negative – micºorarea
veniturilor în devize obþinute din export sau acumularea de stocuri (când
scade cererea), penuria unor materii prime (când scade oferta). Pe plan
mondial, starea de echilibru vizeazã sfera circulaþiei, domeniile produc-
þiei, repartiþiei ºi consumului. Deci, echilibrul ºi stabilitatea au un caracter
relativ. Echilibrul economic are un caracter dinamic, întrucât trecerea
continuã de la o stare de echilibru la alta conferã sistemului economic
o relativã stabilitate.
Secolul XXI va modifica dinamica ºi nivelul de integrare al economiei
mondiale, ca urmare a schimbãrilor majore care se vor produce în com-
ponentele sale fundamentale – statele-naþiune, ansamblurile economice,
societãþile transnaþionale, cât ºi în raporturile dintre ele. Concomitent cu
integrarea interstatalã, devine tot mai evidentã tendinþa de regionalizare
a economiei mondiale, crescând importanþa instituþiilor supranaþionale.
Globalizarea economicã este, în primul rând, o consecinþã a trans-
naþionalizãrii vieþii economice. Transnaþionalele traverseazã nu numai
frontierele statelor-naþiune, ci ºi noile frontiere – cele ale ansamblurilor
economice mondiale. Procesul globalizãrii este în plinã evoluþie, iar
limitele integrãrii economice sunt la scarã planetarã – adicã un sistem
economic coerent.
SISTEMUL GEOPOLITIC
MONDIAL ACTUAL
1. O etapã de cãutare a unei noi identitãþi
Dupã 1989 au început mari schimbãri europene ºi mondiale care au
antrenat un val de optimism, de speranþã, dar ºi de îngrijorare. Noi
sintagme pãtrund în limbajul geopolitic, cu ºansa de a desemna obiec-
tive sau proiecte fezabile („Europa integratã ºi liberã”, „Europa unitã”,
„Noua ordine economicã ºi politica internaþionalã” º.a.).
Pe mãsura detaºãrii de perioada confruntãrii bipolare, atât din
comentariile publice, cât ºi din studiile geopolitice se contureazã tot
mai clar ideea cã speranþele au depãºit, ºi de aceastã datã, realitatea.
Victoria în Rãzboiul rece a adus învingãtorilor mult mai multe probleme
decât au încercat sã soluþioneze; tranziþia la economia de piaþã ºi la
societatea democraticã s-a dovedit a fi mai dificilã, mai lungã ºi mai
dureroasã decât se estimase iniþial, iar numeroasele conflicte în spaþiul
de la Adriatica pânã în Kîrgîzstan dovedesc clar cã pacea ºi securitatea
sunt încã fragile ºi în pericol.
Pe termen scurt, sau poate chiar mediu, sistemul geopolitic interna- Statele rezultate dupã dezmembrarea
þional menþine un inedit aspect monopolar. SUA rãmân în prezent fostei Iugoslavii
singura superputere mondialã care dispune de capacitãþi naþionale ce-i
permit sã organizeze (singurã sau în cooperare cu alte state) acþiuni
politice, economice ºi de securitate de mare amploare.
Dispariþia Organizaþiei Tratatului de la Varºovia, în genere a blocului
estic, nu a atras dupã sine dizolvarea NATO. Din 1990 ºi pânã astãzi
NATO este o alianþã fãrã inamic, dar lumea care încetase sã mai fie
bipolarã nu era nicidecum mai liniºtitã:
l în 1990, Irakul a invadat Kuwaitul;
l a urmat riposta datã de forþe armate ale mai multor state (auto-
rizatã de cãtre ONU);
l frãmântãrile care însoþeau destrãmarea URSS au generat conflicte MAREA
NORDULUI
IC
Ã
LT
BA

între Armenia ºi Azerbaidjan, în interiorul statelor (Georgia, Moldova, MAR

EA

Federaþia Rusã), conflictul din Cecenia; OCEANUL

ATL ANTIC

l rãzboaiele care pecetluiau soarta fostei Iugoslavii.

S-au conturat noi provocãri pentru securitatea statelor, precum ºi
securitatea internaþionalã în ansamblu:
l s-au intensificat tensiunile generate de miºcãrile extremiste pe
baze etnice sau confesionale; State cu regim politic comunist
State cu regim politic democratic
MAREA
MEDITERANÃ

l cazurile de încãlcare gravã a drepturilor omului; Europa divizatã

l pericolul diseminãrii armelor de distrugere în masã; în timpul Rãzboiului rece

l reþelele criminale;
l terorismul internaþional;
l vulnerabilitatea sistemelor informaþionale ale statelor (inclusiv
Care erau caracteristicile siste-
sectorul militar, degradarea mediului ambiant º.a.) – toate acestea mului geopolitic bipolar?
fiind noi sfidãri pentru politica statelor în domeniile securitãþii
ºi pãcii.
Dupã ce lumea a încetat a mai fi
bipolarã care au fost noile pro-
Dupã depãºirea Rãzboiului rece, pe plan mondial a dispãrut ceva vocãri pentru securitatea statelor
fundamental – posibilitatea unui rãzboi major între douã blocuri de putere, ºi securitatea informaþionalã?
dispunând fiecare de arsenale care includ armele cele mai de temut.

89

Summitul OSCE (Slovenia, 2005)
Sediul NATO (Bruxelles)
Sediul Consiliului de Miniºtri
al Uniunii Europene (Bruxelles)
90
2. Un nou concept strategic ºi structurile
de securitate
Noile condiþii istorice au determinat Alianþa Nord-Atlanticã sã se
redefineascã pe sine ºi sã-ºi regândeascã rolul ºi funcþiile: în câþiva ani
a stabilit raporturi noi cu statele Organizaþiei Tratatului de la Varºovia
ºi a elaborat un nou concept strategic:
l În 1991 s-a constituit Consiliul de Cooperare Nord-Atlanticã în
care erau reprezentate 16 state din NATO ºi 9 state din Europa Centralã
ºi de Est, printre care ºi România;
l Parteneriatul pentru Pace – o structurã adiacentã a Alianþei
Nord-Atlantice – constituit în 1994, era deschis ºi statelor foste membre
ale Tratatului de la Varºovia, precum ºi altor state interesate; în timp,
s-au alãturat ºi þãri neutre: Suedia, Finlanda, Austria, Elveþia.
l Organizaþia pentru Securitate ºi Cooperare în Europa a fost con-
stituitã în 1975 prin semnarea Actului Final de la Helsinki. OSCE (pe
atunci CSCE) a apãrut ca o structurã de securitate colectivã care grupa
toate categoriile de state de atunci.
l În 1994, CSCE s-a transformat în Organizaþia pentru Securitate ºi
Cooperare în Europa (OSCE).
Rolul OSCE în domeniile securitãþii s-a concentrat asupra prevenirii
conflictelor, gestionãrii crizelor ºi reconstrucþiei post-conflict, promovãrii
instituþiilor democratice, protecþiei drepturilor omului ºi asigurãrii
libertãþilor fundamentale.
La summitul NATO de la Roma (1991) s-a fãcut public un nou
concept strategic. În esenþã, acest nou concept presupune ca Alianþa
Nord-Atlanticã sã se poatã angaja în acþiuni militare în afara teritoriului
sãu – acþiuni care nu sunt un rãspuns la o agresiune împotriva unuia
sau altuia dintre statele membre al Alianþei în întregul sãu. Motivaþia
acestei angajãri militare consta în aceea cã securitatea europeanã este
indivizibilã ºi orice conflict de pe continent poate pune în pericol ºi
securitatea statelor membre. În conformitate cu acest concept, NATO
a intervenit în Bosnia-Herþegovina, în actuala Iugoslavie – în legãturã
cu criza din Kosovo.
3. Lãrgirea NATO spre Est
În condiþiile post Rãzboi rece, opþiunea NATO de a se extinde spre
Est prin admiterea de noi state membre, a marcat în mod fundamental
evoluþiile Alianþei Nord-Atlantice. Aceastã dorinþã de a deveni membre
ale Alianþei ºi-au exprimat-o, în diferite momente, Albania, Bulgaria,
Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia
(state foste aliate ale URSS).
Extinderea Alianþei Nord-Atlantice spre Est are consecinþe profunde ºi
de duratã asupra situaþiei politice ºi securitãþii europene. Între argu-
mentele în favoarea lãrgirii NATO, la loc de frunte se aflã acela cã extin-
derea Alianþei înseamnã o extindere a stabilitãþii ºi securitãþii în Europa.
4. Centrele de putere ale lumii
Continentele au început sã fie interdependente în urmã cu aproxi-
mativ 500 de ani. Statele Europei Occidentale au pus stãpânire ºi
au dominat celelalte regiuni ale lumii, obþinând privilegiul de a fi
principalele puteri ale planetei.
Astãzi, Europa, America de Nord ºi Asia au o mare importanþã
geopoliticã: Europa deþine o mare parte din puterea economicã ºi
politicã a lumii, iar partea esticã a Asiei a devenit o regiune de creºtere
economicã ºi de sporitã influenþã politicã, sud-estul ºi sudul Asiei se
remarcã printr-o evoluþie demograficã semnificativã, iar Orientul Mijlociu
a devenit o permanentã sursã de instabilitate.
Din punct de vedere economic, existã trei blocuri: UE, ALENA, Asia
de Est, dar distribuþia puterii confirmatã de configuraþiile prezente
indicã o interdependenþã multi-nivel.

5. Politica marilor puteri la începutul secolului XXI

SUA ºi provocãrile acestui început de secol ºi mileniu
Deºi lumea este dominatã astãzi de o singurã superputere – SUA,
aceasta se îndreaptã, totuºi, spre multipolaritate. Puterea militarã a
SUA este într-adevãr copleºitoare, dar insuficientã pentru a acoperi
chiar ºi propriile-i vulnerabilitãþi. Pentru afirmarea statutului de unicã
superputere, responsabilitãþile ar trebui sã cuprindã domenii mult mai
diversificate ºi profunde, dar acest lucru nu ºi-l permite economic ºi
financiar oricine, nici mãcar SUA.
Problemele lumii sunt complexe, iar soluþiile nu sunt posibile decât
prin abordãri cuprinzãtoare. În geopolitica mondialã, preferinþa pentru
identificarea soluþiilor care au drept obiectiv securitatea individului,
a societãþii, a statului, a regiunii º.a.m.d., este un efect al globalizãrii;
abordarea din perspectivã strict militarã ºi politico-militarã nu mai este
suficientã, dar nici nu poate fi eliminatã, cãci statele pot fi vulnerabile
la riscuri ºi ameninþãri nonmilitare, mult mai destabilizatoare. Probabil
cã determinant pentru viitorul procesului de securitate va fi convingerea
cã numai societatea globalã este abordarea completã.
Perioada postbipolarã se caracterizeazã prin complexitate, dinamism,
dar ºi nesiguranþã. Chiar campania împotriva terorismului declanºatã Atentatul de la 11 septembrie 2001
de SUA (ºi unele state) dupã evenimentele din 11 septembrie 2001 (New York, SUA)
ºi adoptarea în anul 2002 a Noii Strategii de Securitate Naþionalã,
în care este evocatã posibilitatea de a-ºi rezerva dreptul la atac preemptiv,
dezvoltãrile ulterioare au demonstrat cã nu se poate ajunge încã, în
toate situaþiile, la consens privind natura reacþiei evocate.
Extinderea NATO, proces care a consolidat stabilitatea ºi democraþia
pe vechiul continent a nãscut dezbateri asupra câtorva probleme,
precum: forþa de reacþie rapidã a Alianþei, utilitatea forþei militare a Criterii de admitere în NATO
Uniunii Europene º.a. l înfãptuirea de reforme care sã asigure
Tot la acest început de secol ºi mileniu se înregistreazã o creºtere a dezvoltarea democraþiei, statului de
tensiunii la frontiera dintre India ºi Pakistan, ambele þãri mobilizându-se drept, respectarea drepturilor omului
masiv ºi fãcând referiri explicite la capabilitãþile lor nucleare; în acelaºi ºi a libertãþilor fundamentale;
timp, China ºi-a continuat transformarea militarã, modernizând ºi l înfãptuirea de reforme care sã ducã la
mãrindu-ºi capacitãþile, Taiwanul a lansat o nouã reformã ºi un nou existenþa unei economii de piaþã;
plan de restructurare în domeniul apãrãrii, Coreea de Nord îºi con- l existenþa unor relaþii bune cu statele
tinuã, fãrã ezitare, programul nuclear, iar conflictul dintre Autoritatea vecine;
Palestinianã ºi Israel s-a adâncit, cuprinzând ºi Libanul.
l asigurarea interoperabilitãþii forþelor
armate naþionale cu armatele NATO,
Noile relaþii geopolitice ºi geostrategice
pe planul organizãrii ºi înzestrãrii cu
Este tot mai evidentã accentuarea conturãrii centrelor de putere, armament.
a sferelor de influenþã, de cooperare ºi colaborare, pe de o parte,
ºi a relaþiilor dintre marile puteri, instituþiile ºi organizaþiile interna-
þionale, pe de altã parte.
Europa de Sud-Est, Orientul Mijlociu, Caucazul, Golful Persic, dar ºi
alte regiuni în care existã forþe de menþinere a pãcii, impun cunoaºterea
actorilor statali ºi nonstatali ºi a rolurilor pe care ºi le-au asumat.

Alcãtuiþi un eseu cu tema: Intrarea
României în NATO ºi avantajele
Evoluþia evenimentelor din spaþiul ex-iugoslav demonstreazã cã acestui fapt.
atenþia pe care o acordã marile puteri Europei de Sud-Est este valabilã
ºi la începutul acestui secol, prin faptul cã, ºi în prezent, în Kosovo,

91

Realitãþi ºi câteva elemente
predictive la începutul
mileniului trei
l Pânã în prezent, SUA au proclamat
de trei ori intenþia de a construi o
nouã ordine mondialã, prin aplicarea
valorilor ei interne la situaþia globalã.
l Acum, cele douã coaste ale Pacifi-
cului sunt cele mai dinamice din
punct de vedere comercial ºi
financiar (se afirmã frecvent cã
secolul XXI va fi „secolul
Pacificului“).
l Europa poate deveni un puternic
centru global, dacã va avea un puter-
nic sistem monetar propriu ºi un
management eficient al relaþiilor cu
zona central-sud-est europeanã ºi în
special cu spaþiul ex-sovietic (în-
deosebi cu Ucraina ºi Rusia).
l Trei regiuni ale Terrei nu vor fi afec-
tate puternic de noua configuraþie a
puterii în sistem: Orientul Mijlociu,
India ºi China.
l Existã semne de întrebare privind
evoluþia Americii Latine ºi, mai ales,
a Africii.
l Comunicaþiile schimbã rapid lumea.
l Ritmul integrãrii economice nu este
acelaºi pentru integrarea politicã.
Identitatea globalã este încã slabã,
mai puternice fiind identitãþile naþio-
nale, religioase ºi etnice.
Teoria sistemului internaþional sem-
naleazã existenþa unei triple triade
mondiale:
l vectorul euroatlantic: SUA, Fede-
raþia Rusã, Germania;
l vectorul transoriental: SUA, Israel,
statele islamice;
l vectorul panpacific: SUA, China,
Japonia.
92
participanþii principali la forþa internaþionalã KFOR, cu sectoare de
responsabilitate, sunt SUA, Marea Britanie, Franþa, Italia, Germania,
la care participã, bineînþeles, ºi Federaþia Rusã.
Spaþiul de putere
Puterea, în context geopolitic ºi geostrategic, este capacitatea unei
entitãþi de a-ºi impune voinþa asupra alteia, sau de a rezista presiunii
exercitate de altã entitate; este un produs al unor resurse materiale ºi
de comportament care permit modelarea evenimentelor ºi a mediului
politic internaþional.
Spaþiul de putere incontestabil, rãspunzând majoritãþii exigen-
þelor, este cel al emisferei nordice, unde se concentreazã cvasitotalitatea
surselor de putere cu care se poate influenþa mediul politic global.
Dar, acest spaþiu al emisferei nordice nu este omogen; întreaga sa
fizionomie este imprimatã de principalii actori: SUA, Uniunea Europeanã,
precum ºi de câteva centre de putere: Rusia, China, Japonia, India.
SUA rãmâne actorul cel mai persuasiv al lumii. Ceilalþi actori ºi
centre de putere au multe puncte tari, dar ºi mai multe vulnerabilitãþi,
care le modeleazã comportamentul.
O radiografie a sistemului geopolitic mondial, caracterizat de
unipolaritatea marcatã de predominanþa SUA, relevã existenþa unei
superputeri, a unui grup de protoputeri, a marilor puteri, a
puterilor regionale ºi a puterilor minore.
Dacã avem în vedere triunghiul economico-tehnologic SUA–UE–
Japonia ºi triunghiul militar SUA–China–Federaþia Rusã, care, la rândul
lor, determinã criteriile de supremaþie în raporturile internaþionale –
reiese tot mai clar locul ºi rolul SUA de unicã superputere mondialã.
În afara acestor state, la nivel de centre de putere geostrategicã se
afirmã ºi organizaþiile internaþionale NATO ºi Uniunea Europeanã,
care reprezintã cele mai noi centre de putere ale sistemului internaþional,
în timp ce ONU îºi dizolvã continuu rolul de organizaþie internaþionalã
cu mare putere de decizie.
Competiþii ºi pericole pentru stabilitatea
ºi securitatea internaþionalã
Globalizarea înseamnã ºi o circulaþie transfrontalierã fãrã precedent
de valori, oameni, informaþii etc.; nu este un drum cu sens unic; fluxu-
rile cele mai intense sunt dinspre centrele de putere.
Se actualizeazã competiþia pentru controlul surselor energetice ºi
a cãilor de acces cãtre acestea. Deºi pare ceva firesc, în aceastã competi-
þie ar trebui sã primeze legile economiei de piaþã. În realitate, interesele
strategice pe termen lung ale unor actori statali vor afecta interesele
altora ºi competiþia va cãpãta o ascendenþã în spiralã.
Terorismul, ca ameninþare gobalã, va perpetua pânã când soluþiile
politice îi vor neutraliza izvoarele.
Un pericol constã ºi în menþinerea ºi actualizarea crizei nucleare.
Manifestarea pasivitãþii ºi ineficienþei în combaterea unor fenomene
conflictogene de genul traficului de droguri sau cu materiile radioactive
pot conduce la pericole pentru stabilitatea ºi securitatea mondialã.
Se considerã cã România, pe termen mediu, nu este ameninþatã de
fenomenele amintite, deºi resimte ºi acum unele din efectele acestora:
ºocul preþului petrolului, migraþia, drogurile etc.
Ameninþãri privind mediul de securitate
ºi factorii favorizanþi
Pentru viitorul mediului de stabilitate ºi securitate se manifestã unele
tendinþe specifice – de ameninþare geopoliticã ºi militarã pe care naþiu-
nile vor trebui sã le elimine.
 l O serie de ameninþãri regionale la adresa securitãþii provin din Iran
ºi Coreea de Nord, care doresc ºi posedã mijloacele pentru declanºarea
unui conflict.
l Alãturi de arcul de instabilitate ce se întinde din Orientul
Apropiat ºi Mijlociu pânã în Asia de Sud-Est, existã o combinaþie peri-
culoasã de puteri regionale în dezvoltare sau în declin.
l La începutul acestui secol se observã cã ameninþãrile depãºesc
graniþele naþionale ºi pun în pericol interesele statelor, profilându-se
ameninþãri transnaþionale. Extremismul, miºcãrile etnice, rivalitãþile
religioase, crima organizatã internaþionalã, fluxurile masive de refugiaþi
ºi catastrofele de mediu reprezintã, fiecare, o posibilã ameninþare la
adresa securitãþii statelor. Refugiaþi din calea rãzboiului
(Afghanistan)
6. Spaþiul geopolitic european
la începutul secolului XXI
Europa – care a cunoscut cele douã mari conflagraþii mondiale,
douã ideologii inumane (fascismul ºi comunismul), numeroase focare Factorii care favorizeazã amenin-
de conflict (unele par încã a nu se stinge), a avut mari pierderi materiale þãrile la adresa securitãþii statelor sunt:
ºi umane în urma rivalitãþilor de putere – astãzi se reconciliazã cu sine, – absenþa, în multe state din Asia ºi
propunându-ºi sã uite secolele de confruntãri, rãzboaie ºi suferinþe pe Africa, a guvernelor capabile sau
care singurã ºi le-a provocat. responsabile;
Existã o Europã geograficã cu delimitãrile cunoscute. Existã ºi o – progresul rapid al tehnologiilor
Europã politicã, inclusã în spaþiul euroatlantic, cu influenþa care se militare;
disipã departe, în imensitatea Asiei geografice, ajungând în Kamceatka
ºi la graniþa cu China. Existã ºi o Europã a valorilor, care traverseazã – difuzarea puterii ºi a capacitãþilor
Atlanticul, ajunge în Pacific, fiind asimilatã ºi în bazinul Oceanului militare ºi la actorii nonstatali;
Indian etc. – proliferarea armelor de distrugere
Astãzi, existã Uniunea Europeanã – organizaþia care ºi-a asumat în masã.
responsabilitatea reconstrucþiei continentului, iar obiectivele ei se Toþi aceºti factori determinã creº-
identificã în mare mãsurã cu cele ale întregii Europe geografice. terea surselor de conflict, impredic-
UE nu va putea ignora interesele ºi rolul altor actori: SUA, care geo- tibilitatea locurilor unor viitoare con-
grafic aparþine altei regiuni, dar prezenþa sa este de neînlocuit; Rusia, flicte, apariþia unor noi arene pentru
stat parþial european, cu rol considerabil în procesele de pe continent, competiþia militarã.
dar care este mult prea mare pentru a accede în UE prea curând º.a.
Pentru UE ºi actorii europeni, protejarea identitãþilor naþionale,
etnice, lingvistice, culturale, mai nou, rasiale, a tradiþiilor ºi religiilor,
stabilizarea propriului mediu de securitate constituie responsabilitãþi
ºi provocãri majore. Aceastã diversitate nu poate fi ignoratã, deoarece
ar provoca grave destabilizãri în istoria europeanã; pe de altã parte,
tocmai aceastã diversitate a constituit sursa atractivitãþii valorilor vechiu-
lui continent. Diversitatea a fost puterea realã a Europei.
UE a egalat SUA în ceea ce priveºte volumul PIB ºi tinde sã devinã
lider economic, în timp ce America se concentreazã pe gestionarea
problemelor politico-militare.

7. Globalizarea ºi sistemul geopolitic

În condiþiile oferite de globalizare, trinomul realitãþi–politici–conflicte
are o altã rezolvare datoritã circulaþiei informaþiei. Conflictele nu se mai Trupe israeliene atacând Libanul
(iulie 2006)
pot declanºa prin surprindere, mai ales cele de amploare. Existã sufi-
ciente mijloace de cunoaºtere a realitãþilor, de monitorizare a evoluþiilor
lor ºi de modelare a politicilor adecvate – cele oferite de Carta ONU ºi
folosite de NATO, OSCE ºi UE.
Principalii actori ai globalizãrii sunt cei care dispun de resursele
politice, economice ºi militare necesare proiectãrii eficiente a forþei.
Informaþia circulã rapid spre actorii globalizãrii, cât ºi spre eventualii
iniþiatori de conflicte, care îºi vor da seama la ce riscuri se expun.

93


Alcãtuiþi un eseu cu tema: Fac-
torii care au impulsionat forma-
rea ansamblurilor economice.

Documentaþi-vã ºi analizaþi în
clasã importanþa funcþionãrii
ansamblului regional „Coopera-
rea Economicã a Mãrii Negre”
(CEMN).

Regiunea nord-americanã repre-
zintã cea mai mare piaþã de
comerþ liber din lume. Prezentaþi
douã argumente în susþinerea
acestei afirmaþii.
CARICOM (Comunitatea Carai-
belor) are ca membri: Antigua ºi
Barbuda, Bahamas, Barbados, Belize,
Dominica, Grenada, Guyana, Jamaica,
Trinidad-Tobago. Acest ansamblu a
permis liberalizarea comerþului exterior.

Poate gestiona NATO situaþiile
conflictuale din Europa? Anali-
zaþi situaþiile din fosta Iugoslavie,
Transnistria, Cecenia ºi Georgia.
Exprimaþi-vã punctul de vedere.

Identificaþi pe hartã þãrile care
fac parte din APEC; precizaþi þã-
rile care influenþeazã aceastã
regiune.

Cãutaþi pe harta politicã a lumii
þãrile membre OPEC.
94
ANSAMBLURI ECONOMICE
ªI GEOPOLITICE MONDIALE
1. Marile ansambluri economice
La începutul acestui mileniu s-au produc schimbãri majore pe harta
politicã ºi economicã a lumii.
Se manifestã tot mai evident procesul de globalizare economicã, de
creºtere a rolului investiþiilor ºi capitalurilor strãine, a contribuþiilor schim-
burilor comerciale în formarea PIB. Capitalul intern nu mai poate fi fac-
torul principal al creºterii economice, iar investiþiile strãine reprezintã
„motorul” procesului de globalizare a economiei mondiale. În ultimii
10 ani, destinaþiile preferate ale investiþiilor strãine directe au vizat marile
pieþe ale þãrilor dezvoltate (SUA, Germania, Marea Britanie, Franþa),
precum ºi un numãr de destinaþii cheie în þãrile în curs de dezvoltare
(China, Brazilia, Mexic ºi Africa de Sud, Europa Centralã ºi de Est). Þãrile
în curs de dezvoltare ºi economiile în tranzit au atras investiþii strãine
directe orientate spre export.
Integrarea economicã mondialã are implicaþii ºi în armonizarea politi-
cilor economice ale statelor: crearea unui spaþiu economic comun, libera
circulaþie a capitalurilor, serviciilor ºi persoanelor, adoptarea unor politici
comune în domeniul industriei, agriculturii, serviciilor ºi în domeniul social.
Grupãrile economice ºi politice la nivel regional se realizeazã între þãri
vecine sau apropiate, care au interese comune sau complementare. De
exemplu, ASEAN (Asociaþia Naþiunilor din Asia de Sud-Est), care cuprinde
Brunei, Indonezia, Malaysia, Filipine, Singapore, Thailanda, Vietnam,
Myanmar ºi Laos.
Grupãrile economice sau politice la nivel continental înglobeazã
þãrile ºi ansamblurile regionale ale spaþiului respectiv (Uniunea Europeanã
care include 25 de state, la care se vor adãuga România ºi Bulgaria, de la
1 ianuarie 2007; þãri candidate sunt Turcia ºi Croaþia). Sunt ºi situaþii spe-
ciale: Rusia, care se extinde în Europa ºi Asia, formând un stat-subcon-
tinent, sau multe þãri din nordul Africii care formeazã UMA (Uniunea
Magrebului) – Algeria, Libia, Maroc, Mauritania ºi Tunisia care, pot face
parte ºi din ansambluri euro-mediteraneene º.a.
La nivel regional sunt ºi alte ansambluri economice: Pactul Andin
(Comunitatea Naþiunilor Andine) din care face parte Bolivia, Columbia,
Ecuador, Peru ºi Venezuela; SACU (Uniunea Vamalã din Africa de Sud),
ce cuprinde Republica Africa de Sud, Botswana, Lesotho, Namibia, Swaziland.
Cooperarea economicã între state s-a impus ca un fapt real în a doua
jumãtate a secolului al XX-lea, când relaþiile dintre ele s-au intensificat.
2. Marile ansambluri geopolitice
NATO (Organizaþia Tratatului Atlanticului de Nord)
Este cea mai reprezentativã organizaþie politico-militarã la nivel
mondial. Dupã 1990, NATO a iniþiat un proces de lãrgire, prin inclu-
derea unor membri din fostul spaþiu comunist. A luat fiinþã în 1949, iar
în prezent are 26 de state-membre, între care ºi România. Principalele
foruri decizionale ºi de comandã îºi au sediul la Bruxelles, însã rolul major
îl are poziþia Washingtonului, în special în ceea ce priveºte comanda
ºi intervenþia militarã în zonele de crizã de pe continentul european.
Prin NATO se conservã legãturile SUA cu þãrile europene, în special
pe probleme de apãrare. În acest scop, Washingtonul conteazã, în prin-
cipal pe Germania ºi Marea Britanie.
Alianþa Nord-Atlanticã a împiedicat revenirea puterii ruse în Þãrile
Baltice ºi Ucraina, ºi-a întãrit prezenþa în Balcani, mai ales în Albania.
 Liga Statelor Arabe grupeazã 20 de state ºi este o organizaþie
internaþionalã guvernamentalã înfiinþatã în anul 1945; are sediul la OSCE
Tunis. Principalele obiective sunt cooperarea statelor în domeniile
Dupã al Doilea Rãzboi Mondial
financiar, economic, juridic, politic ºi protecþia militarã comunã.
lumea a devenit bipolarã: SUA ºi sta-
OUA (Organizaþia Unitãþii Africane) are sediul la Addis Abeba tele occidentale, pe de o parte, URSS
ºi cuprinde 51 de state membre. Are ca obiective colaborarea politicã ºi þãrile satelite pe de altã parte.
ºi economicã, precum ºi apãrarea integritãþii teritoriale a þãrilor africane. Pânã în 1990 s-a menþinut o formã
OSA (Organizaþia Statelor Americane). Grupeazã 35 de state din de conflict politic între sistemul comu-
America de Nord, Centralã ºi de Sud. Obiectivele principale sunt: întãrirea nist ºi cel capitalist, manifestat îndeosebi
în Europa, mai ales în zona „Cortinei
pãcii ºi securitãþii în regiune, dezvoltarea ºi cooperarea statelor-membre ºi
de Fier“, pe o axã de demarcaþie de
soluþionarea paºnicã a conflictelor.
la Marea Balticã la Marea Adriaticã;
ANZUS (Tratatul de Securitate între Australia, Noua Zeelandã ºi SUA). aceastã formã de conflict s-a numit
Are sediul la Canberra ºi constituie o formã prin care se oficializeazã Rãzboiul rece.
prezenþa SUA în Pacificul de Sud-Vest, cu scopul întãririi capacitãþilor Dupã 1990, odatã cu dispariþia co-
militare ale Australiei ºi Noii Zeelande. munismului unele ansambluri, organi-
zaþii ºi asociaþii au dispãrut (CAER), iar
OSCE (Organizaþia pentru Securitate ºi Cooperare în Europa) are ca
altele s-au transformat în urma noilor
obiective: lãrgirea dialogului în Europa, întãrirea democraþiei, respec-
realitãþi politice (NATO).
tarea drepturilor omului ºi reglementarea disputelor dintre statele
membre prin mijloace paºnice.

Organizaþii Economice Mondiale

95

l În 1957, prin semnarea Tratatului
de la Roma de cãtre ºase þãri mem-
bre CECO, se formeazã Comuni-
tatea Economicã Europeanã (CEE),
numitã ºi Piaþa Comunã. Obiectivele
CEE erau:
– stabilirea unui tarif vamal comun;
– desfiinþarea taxelor vamale ºi a
altor restricþii în comerþul dintre
statele membre;
– libera circulaþie a bunurilor, a
forþei de muncã, a capitalurilor ºi
serviciilor;
– instituirea unei politici comune
din domeniul energeticii, agricul-
turii ºi transporturilor.
l La Conferinþa de la Paris din 1972
s-au adoptat urmãtoarele direcþii de
acþiune:
– formarea uniunii economice ºi
monetare;
– politica regionalã;
– politica socialã;
– problemele mediului înconjurãtor;
– politica energeticã;
– locul CEE pe plan internaþional;
– ajutorul pentru dezvoltarea Lumii
a Treia (þãri subdezvoltate);
– consolidarea instituþiilor CEE;
– Constituirea Uniunii Europene;
– înfiinþarea Bãncii Europene de
Investiþii;
– liberalizarea comerþului mondial
ºi politica comercialã comunã faþã
de þãrile socialiste.

Care sunt principalele obiective
ale Uniunii Europene?

Ce domenii vizeazã politicile
comune ale UE?

Care sunt principalele momente
care marcheazã evoluþia României
pânã la aderarea în UE?

Alcãtuiþi un eseu cu tema: Avan-
tajele aderãrii României la UE.
96
3. Uniunea Europeanã
Astãzi, Uniunea Europeanã reprezintã cel mai edificator exemplu
pentru fenomenul de integrare economicã interstatalã ºi se întrevãd
perspective de extindere în Turcia, Croaþia, Republica Moldova,
Macedonia º.a.
Etapele care au pregãtit crearea UE
l În 1947, la Haga, Þãrile Benelux au încheiat un protocol care
prevedea desfiinþarea taxelor vamale interne ºi introducerea unui tarif
vamal comun.
l Un an mai târziu, s-a constituit Organizaþia Europeanã de
Cooperare Economicã (OECE), cu scopul unei eficiente administrãri a
ajutorului american acordat prin planul Marshall.
l În 1951, prin semnarea Tratatului de la Paris, de cãtre Italia,
Germania, Franþa, Belgia, Olanda ºi Luxemburg, a luat naºtere prima
organizaþie economicã internaþionalã cu caracter integrator – CECO
(Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului). Scopul acestei
organizaþii era crearea unei pieþe comune a industriei carbonifere ºi
siderurgice din teritoriile vest-europene.
l O altã etapã s-a consumat în 1961, prin constituirea, în locul
OECE, a OCDE (Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare Econo-
micã). Din OCDE fãceau parte ºi þãri de pe alte continente (deci era o
organizaþie interregionalã), iar mai târziu ºi þãri în curs de dezvoltare.
l În 1973 aderã Danemarca, Marea Britanie ºi Irlanda, în 1981
aderã Grecia, iar în 1986, Spania ºi Portugalia (din 1973 începe procesul
de lãrgire a CEE).
l În 1986, cele douãsprezece state membre adoptã Acordul Unic
European, care prevedea:
– crearea, înainte de 1993, a unui spaþiu fãrã frontiere interne,
în care sã fie asiguratã libera circulaþie a mãrfurilor, capitalurilor
ºi persoanelor.
– formarea pieþei unice europene ºi relansarea programului de inte-
grare vest-europeanã.
Politicile comunitare ale UE
Socialã Crearea unui spaþiu de liberã circulaþie. În acest sens,
s-au semnat acordurile de la Schengen, de cãtre Belgia,
Comercialã Franþa, Germania, Luxemburg, Olanda. La „spaþiul
Schengen” au aderat Italia, Spania, Portugalia, Grecia,
Monetarã Austria, Danemarca, Finlanda ºi Suedia.
Orientatã spre creºterea animalelor în statele din nord,
Agricolã nord-vest; statele din sud, Grecia, Spania ºi Italia, sunt
orientate spre producþia vegetalã.
Industrialã
Modernizarea industriei, restructurare ºi acces la fon-
durile structurale.
• În 2004 au aderat la UE: Cehia, Cipru, Estonia, Letonia,
Lituania, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia, Ungaria.
• Se aflã în stadii avansate pentru aderare România
ºi Bulgaria (2007).
Regionalã
• Au început negocierile de aderare: Turcia ºi Croaþia.
• Doresc sã adere ºi alte þãri europene.
• Programele de investiþii se aplicã unor regiuni ºi nu
teritoriului naþional.
 Evoluþia Uniunii Europene
Analizaþi evoluþia Uniunii Europene.
l În 1992, în Olanda, la Maastricht s-a semnat Tratatul pentru
Integrare Europeanã care a reprezentat un moment de referinþã în
procesul consolidãrii Uniunii Europene.
l Devin membre ale UE (în 1995): Austria, Finlanda ºi Suedia.
l Tratatul de Maastricht a fost înlocuit în 1997 de Tratatul de
la Amsterdam, care prevede adâncirea ºi lãrgirea, pe mai departe,
a integrãrii statelor ºi accentuarea problematicii sociale.
Uniunea Europeanã ºi România
Din 1972, România a iniþiat demersuri pentru dezvoltarea unor
relaþii comerciale cu CEE, iar dupã cãderea regimului comunist a început
negocierile în vederea unui acord de asociere; acesta prevedea:
l asigurarea unui cadru adecvat pentru dialogul politic;
l sprijinirea eforturilor României în dezvoltarea economicã, a desãvârºirii Clãdirea Parlamentului European,
tranziþiei la o economie de piaþã ºi de consolidare a democraþiei; Strasbourg
l promovarea relaþiilor economice armonioase ºi a comerþului;
l asigurarea cadrului pentru integrarea gradualã a României în CEE.
România a înaintat cererea oficialã de aderare la Uniunea Europeanã
în iunie 1995. Pentru început, Comisia Europeanã a întocmit un raport
de evaluare care s-a referit la:
l analiza situaþiei economice ºi politice pe termen mediu ºi lung ºi
luarea în considerare a nivelului reformei din România;
l analiza politicã a stãrii ºi funcþionalitãþii instituþiilor statului de drept.
În urma evaluãrii, Comisia Europeanã a ajuns la urmãtoarele concluzii:
l România se aflã pe drumul cel bun, în direcþia îndeplinirii condiþiilor
politice, ºi a fãcut progrese importante în crearea unei economii de piaþã;
l Sunt necesare eforturi deosebite în domeniul protecþiei mediului, Monedele de 1 Euro ºi de 2 Euro
transporturilor, problemelor sociale, justiþiei ºi agriculturii.
În decembrie 2004, România a încheiat toate capitolele de aderare.
În aprilie 2005, Parlamentul European a votat aderarea României la UE,
ºi tot în aceeaºi lunã s-a semnat Tratatul de aderare de la Luxemburg,
care prevede ca România ºi Bulgaria sã devinã state membre în 2007.
Principalele obiective ale UE
România aduce în UE o poziþie geopoliticã în sud-estul Europei, la
Marea Neagrã ºi la gurile Dunãrii, o populaþie de peste 20 de milioane, • Promovarea progresului eco-
resurse de subsol variate, un mare potenþial agricol, o culturã specificã º.a. nomic ºi social prin crearea
unui spaþiu fãrã frontiere inte-
SUEDIA ESTONIA
rioare, prin întãrirea coeziunii
DANEMARCA RUSIA economice ºi sociale, prin sta-
Ã

MAREA LETONIA
IC

IRLANDA LT
NORDULUI
EA
BA
LITUANIA
bilirea unei Uniuni Economice
MAREA MAR
BRITANIE BELARUS ºi Monetare – a monedei unice
OLANDA
(EURO) – care a intrat în vi-
OCEANUL BELGIA POLONIA goare la 1.01.1999.
ATL ANTIC GERMANIA • Menþinerea integralã a legis-
CEHIA
SLOVACIA
UCRAINA laþiei comunitare ºi dezvoltarea
FRANæA AUSTRIA MOLDOVA
acesteia.
ELVEæIA
UNGARIA
• Întãrirea protecþiei ºi intereselor
ITALIA
SLOVENIA
CROAæIA ROMÂNIA statelor membre, prin instau-
PORTUGALIA
BOSNIA
HERæE-
SERBIA-
MUNTENEGRU MAREA rarea unei cetãþenii a UE.
SPANIA
GOVINA NEAGRÃ • Dezvoltarea unei cooperãri
BULGARIA
MACEDONIA
strânse în domeniile justiþiei ºi
ALBANIA afacerilor interne.
GRECIA TURCIA • Afirmarea identitãþii UE prin
State membre ale UE (înainte de 2004) promovarea unei politici externe
State admise în 2004 MAREA ºi de securitate comunã, in-
MEDITERANÃ
State programate pentru admitere în 2007
0 500 1000 km
clusiv a unei politici comune de
State candidate la aderare (fãrã o datã precisã) apãrare, care sã poatã con-
Þãrile membre ale Uniunii Europene (2006)
duce la o apãrare comunã.

97

l Suprafaþa: 9 629 021 km2
l Populaþia: 299 093 237 loc.
l Capitala: Washington, 4 400 000 loc.
Afirmarea multiculturalismului
Anii ’90 au fost cei ai afirmãrii mul-
ticulturalismului american: grupuri ra-
siale, etnice sau sexuale ºi-au afirmat
identitatea pe toate planurile, nerecu-
noscându-se în vechile valori ale þãrii.
În timp ce generaþia precedentã a
luptat eroic în cel de-al Doilea Rãzboi
Mondial ºi s-a unit împotriva comu-
nismului, copiii ºi nepoþii lor nu par
sã aibã în comun decât consumul ºi
produsele industriei audiovizualului.
Fiecare grup îºi valorificã originile ºi
realizãrile ºi nu pare sã-i pese de ceilalþi.
Clãdirea Congresului SUA
Reþeaua Echelon (Canada, Regatul Unit, Australia ºi Noua Zeelandã împart monitorizarea/ascultarea lumii încã din anul 1947)
98
ROLUL UNOR STATE
ÎN SISTEMUL MONDIAL ACTUAL
Statele Unite ale Americii
SUA dispune de o formidabilã putere, din care apãrarea teritoriului
ºi amploarea pieþei interne formeazã o bazã indispensabilã. Pânã la
atentatele din 11 septembrie 2001, SUA nu au fost niciodatã atacate
pe teritoriul lor, iar ameninþarea rachetelor intercontinentale a rãmas
virtualã.
Creºterea economicã importantã a creat noi locuri de muncã, mai
ales pentru tinerii din cartierele defavorizate, a determinat mãrirea sala-
riilor afro-americanilor, reducerea criminalitãþii, dar nu a dus la dispariþia
sectoarelor în declin; fermierii nu-ºi puteau vinde unele produse, nivelul
unor salarii era scãzut ºi totuºi milioane de emigranþi erau atraºi de
modul de viaþã american. SUA reprezintã un pol atractiv pentru emi-
granþi, datoritã dezvoltãrii economice susþinute, imenselor resurse.
Supremaþia pe care o deþin americanii le permite sã aibã un cuvânt
greu de spus în lume. La început de secol XXI, SUA au o imagine de
putere fãrã egal, cum o dovedesc iniþiativele pe plan internaþional, dar
ele sunt, în acelaºi timp, un stat primitor pentru milioane de imigranþi –
fiind „prima naþiune cu adevãrat universalã“. În ultimii 10 ani, populaþia
americanã a crescut cu aproximativ 33 000 000 de persoane. În Los
Angeles, oraº laborator, au apãrut multe tendinþe ºi mode devenite inter-
naþionale, nici un grup etnic nereprezentând majoritatea populaþiei:
hispanicii sunt 46%, albii 32%, negrii 12% ºi asiaticii 11%. Creºterea
numãrului de „latinos“ – proveniþi din America Centralã ºi de Sud – este
datoratã pe jumãtate imigrãrii, pe jumãtate unei puternice natalitãþi.
Fiind un pol de atracþie pentru imigranþii din întreaga lume, aceºtia
contribuie la întinerirea populaþiei ºi aspirã sã atingã nivelul clasei
mijlocii, în cadrul cãreia 1/3 din negri au devenit deja membri.
În ciuda riscurilor legate de intervenþia în Irak, SUA dispun de nume-
roase atuuri pentru a rãmâne dominante în cursul acestei prime jumãtãþi
a secolului XXI.
Soluþiile pentru conturarea unei pãci durabile între Israel ºi Palestina
sunt greu de pus în practicã. Guvernul american a fost singurul care
a putut face ca lucrurile sã avanseze; garanþia americanã a fost
indispensabilã.
 Supremaþia mondialã a SUA este unicã prin întindere ºi caracter; este
o hegemonie de tip nou, care prezintã trãsãturile sistemului democratic
american: este pluralistã, permeabilã ºi flexibilã. Principala manifestare
geopoliticã a acestei hegemonii este rolul fãrã precedent jucat de SUA
în toatã Eurasia. SUA este astãzi arbitrul Eurasiei; nici o chestiune
majorã eurasiaticã nu poate fi soluþionatã fãrã participarea Americii sau
împotriva intereselor ei.
New York (SUA)
Federaþia Rusã
Rusia apuseanã are economia cea mai puternicã din Federaþia Rusã l Suprafaþa: 17 075 400 km2
ºi cuprinde cele mai mari oraºe, precum ºi majoritatea terenurilor agri- l Populaþia: 142 865 209 loc.
cole productive; teritoriul acestei pãrþi a Federaþiei Ruse include ºi enclava l Capitala: Moscova, 11,2 mil. loc.
Kaliningrad, care este separatã de restul þãrii prin Lituania ºi Letonia.
Rusia rãsãriteanã, situatã la est de Munþii Ural, este slab populatã,
dar are resurse uriaºe care rãmân în general neexploatate.
Analizaþi harta expansiunii terito-
Dupã volumul PIB-ului total, Rusia (una dintre þãrile cu cele mai mari riale a Rusiei pânã în anul 1900.
resurse de sol ºi subsol, cu o populaþie numeroasã, cu realizãri de
excepþie în domenii ale ºtiinþei – inclusiv în cucerirea spaþiului cosmic),

Documentaþi-vã cu privire la re-
sursele de subsol ale Federaþiei
paradoxal, se plaseazã în urma unor þãri ca Franþa sau Italia.
Ruse. Care dintre aceste resurse
În 1996 s-a încheiat un acord ruso-cecen care a pus capãt (temporar)
sunt frecvent utilizate în statele
rãzboiului declanºat de Rusia în 1994, dar în 1999 începe un nou rãzboi
europene?
cu Cecenia ºi în anul 2000 Federaþia Rusã preia controlul asupra
acesteia, anulându-i orice autonomie localã.
Cãutaþi sã identificaþi ºi alte
Franþa ºi Germania se considerã îndreptãþite sã reprezinte interesele opþiuni geostrategice realiste ºi
europene în relaþiile cu Rusia, iar Germania opteazã pentru înþelegeri viabile pentru Rusia.
bilaterale cu Rusia.
Statele din Caucaz, relativ mici ºi slabe, tind spre o apropiere mult

De ce credeþi cã în SUA naþiona-
litãþile nu îºi cer independenþa,
mai mare de NATO ºi UE, decât de Rusia.
iar în Federaþia Rusã astfel de
Astãzi, Rusia este un stat cu probleme în interior, situat între o
manifestãri sunt frecvente?
Europã modernã ºi o Chinã dinamicã ºi prosperã, potenþial vulnerabilã
pe flancurile sale de vest, sud ºi est; doar nordul nelocuibil, îngheþat
Cum vã explicaþi cã o serie de
ºi inaccesibil este sigur din punct de vedere geopolitic. state mult mai mici din Europa
Singura opþiune geostrategicã realã pentru Rusia, care i-ar mãri la realizeazã un PIB cât al Federaþiei
maxim posibilitãþile de transformare ºi modernizare socialã, este UE ºi Ruse?
NATO, în extindere.

Care dintre fostele republici unio-
nale (ex-sovietice) are relaþii mai
bune cu Federaþia Rusã?

Identificaþi pe o hartã dintr-un
atlas geografic: Abhazia, Cecenia,
Inguºetia, Transnistria.

Expansiunea teritorialã a Rusiei pânã la 1900 Moscova (Federaþia Rusã)

99
l Suprafaþa: 377 819 km2
l Populaþia: 128 389 000 loc.
l Capitala: Tokyo, 8 372 440 loc.

Cu ce þarã europeanã se aseamãnã
evoluþia economicã a Japoniei?

Care sunt principalele aspecte
geopolitice ale Japoniei?
Tokyo (Japonia)
l Suprafaþa: 9 560 780 km2
l Populaþia: 1 314 269 630 loc.
l Capitala: Beijing, 14 930 000 loc.

Identificaþi pe hartã vecinii Chinei.

Urmãriþi pe hartã cursul fluviilor
Chang Jiang ºi Huang He – iden-
tificând formele de relief ºi ora-
ºele prin ºi pe lângã care trec.

Care sunt factorii principali care
au contribuit la procesul de refa-
cere economicã a Chinei ºi de
evoluþie pe plan mondial?
Beijing (China)
100
Japonia
Teritoriul Japoniei include peste 1000 de insule mai mici ºi patru
insule principale, care sunt, de la nord la sud : Hokkaido, cea mai ruralã,
Honshu, cea mai mare, Shikoku ºi Kyushu. La sud de Kyushu, lanþul
insular Ryukyu, care înglobeazã insula Okinawa, se arcuieºte spre sud,
cãtre Taiwan.
Japonia are un grad înalt de industrializare; prin ponderea industriei
ocupã locul al doilea dupã SUA. În structura industriei se remarcã
industria de echipamente, petrochimicã, electronicã, a automobilelor.
Japonia nu dispune de rezerve suficiente de materii prime energetice,
neferoase ºi feroase.
Importã petrol din Orientul Mijlociu, gaze naturale din Australia,
Emiratele Arabe Unite ºi SUA, minereu de fier din Brazilia, Peru, Chile,
Canada, India, Rusia º.a. Siderurgia, industria de echipamente ºi petro-
chimicã sunt situate în zona litoralã.
Japonia este aliatul mondial de importanþã centralã al Americii de
Nord în regiunea Asia–Pacific, un stat-naþiune cu un sentiment adânc
înrãdãcinat al caracterului sãu unic ºi al statutului sãu în special.
Japonia îºi doreºte mai multã influenþã politicã ºi cautã recunoaºtere
mondialã (un loc permament în Consiliul de Securitate al ONU). Bugetul
forþelor armate japoneze este modest (sub 1% din PIB). Legãtura cu
America rãmâne principala ancorã pentru Japonia; întãrirea cooperãrii
militare este ºi dorinþa SUA. Alianþa militarã SUA–Japonia ar asigura
stabilitatea Orientului Îndepãrtat.
China
Republica Popularã Chinezã este sãlaºul unor civilizaþii avansate, cu
o vechime de 5 000 de ani, cea mai populatã þarã din lume ºi a patra
ca suprafaþã.
O cincime din populaþia mondialã trãieºte în China. Creºterea
permanentã a populaþiei þãrii se datoreazã, în principal, creºterii spec-
taculoase a speranþei de viaþã.
În China funcþioneazã peste 130 000 de întreprinderi cu capital
strãin. Fondurile au fost investite în obiective de infrastructurã, energie
ºi materii prime. Zonele de coastã au atras numeroºi investitori strãini.
Un mare volum de investiþii a fost orientat spre centrul ºi vestul
þãrii – regiuni avantajate de resursele naturale de energie ºi materii
prime; s-au ameliorat considerabil condiþiile de transport ºi telecomu-
nicaþii. Totodatã, guvernul a alocat fonduri pentru a încuraja întreprin-
zãtorii chinezi sã investeascã în regiunile centrale ºi vestice.
Industria astronauticã se bazeazã pe un sistem complet de cercetãri,
concepþie, încercãri, experimente ºi producþie. În prezent, tehnica
recuperãrii sateliþilor, a rachetelor cu mai mulþi sateliþi, sondajele prin
sateliþi, lansarea de sateliþi gestionari ºi de rachete purtãtoare cu
propulsie claseazã China pe primul loc în lume.
Centrul de telemetrie ºi teleghidare a sateliþilor artificiali din oraºul
Xi'an este creierul reþelei de astronauticã din China. Aceastã þarã
produce mari cantitãþi de titan, cobalt ºi pãmânturi rare.
Costurile de producþie în China sunt de 35 de ori mai mici decât în
SUA ºi de 10 ori mai mici decât în Taiwan. Industria a urcat pe locul
patru mondial. Balanþa comercialã este excedentarã. Partenerii comer-
ciali principali sunt: SUA, Japonia, Coreea.
Relaþiile cu SUA cunosc o continuã îmbunãtãþire, iar cu Rusia s-au
rezolvat unele conflicte de frontierã, se continuã parteneriatul strategic
ºi s-a încheiat un tratat de bunã vecinãtate, de prietenie ºi colaborare.
China ºi-a exprimat (verbal) sprijinul pentru coaliþia antiteroristã
condusã de SUA, este membrã a Consiliului de Securitate, a fost primitã
în Organizaþia Mondialã a Comerþului, are încheiat un tratat de pace
cu Japonia, a reluat relaþiile diplomatice cu Vietnamul ºi Coreea de Sud,
întreþine relaþii bune cu Pakistanul ºi Iranul.
Scena geopoliticã est-asiaticã se caracterizeazã prin relaþii de putere
aproape stabile. China este astãzi un jucãtor geostrategic, la fel ca India,
Rusia, Franþa sau Germania, dar tinde sã devinã o putere regionalã
dominantã ºi, fireºte, cu aspiraþii din ce în ce mai mari la statutul de
putere mondialã: în acelaºi timp ºi Japonia ºi-a conturat un rol mondial.
China este dominantã geopolitic pe partea continentalã ºi este pe
cale de a deveni putere regionalã dominantã în Asia de Est.
Cooperarea militarã a Chinei cu Pakistanul ºi stabilirea unei prezenþe
militare în Myanmar mãreºte problemele de securitate ale Indiei ºi îi
limiteazã posibilitãþile de a se institui ca hegemon regional în Asia de
Sud ºi ca rival geopolitic. Hong Kong (China)
Colaborarea militarã a Chinei cu Myanmar înseamnã accesul, de pe
insule, la facilitãþile navale din Oceanul Indian, în strâmtoarea Malacca
ºi în punctul de trecere geostrategic de la Singapore; toate acestea ar
însemna controlul accesului Japoniei la petrolul Orientului Mijlociu ºi la
pieþele europene.
Un interes evident manifestã China faþã de Coreea. China nu ar dori
o Coree unificatã sub influenþã americanã sau japonezã; ar prefera,
ca pretenþie minimã, o Coree unificatã ca þarã-tampon, nealiniatã.

India
În ultimii ani se resimte o apropiere mai evidentã între India ºi SUA. l Suprafaþa: 3 287 263 km2
De fapt, UE ºi SUA sunt principalii parteneri comerciali ai Indiei. Pe de l Populaþia: 1 112 225 812 loc.
altã parte, New Delhi nu cautã sã se alinieze Washingtonului. Relaþiile l Capitala: New Delhi, 12 791 000 loc.
cu China au început sã se „reîncãlzeascã“ din anul 2003 , ambele state
intenþionând ca dincolo de neînþelegeri sã dezvolte schimburi eco-
Documentaþi-vã în legãturã cu
nomice (au deja un parteneriat tehnologic). sistemul castelor ºi consecinþele
India pãstreazã relaþii bune cu Rusia, care îi furnizeazã armament. acestora în plan social.
Pe plan internaþional, India pledeazã pentru o reformã a ONU ºi îºi face
Dupã ce vã documentaþi pe
auzitã vocea la OMC, denunþând barierele tarifare sau netarifare prin internet, alcãtuiþi un eseu cu
care þãrile dezvoltate, UE ºi SUA îºi protejeazã, printre altele, agricultura. tema: Situaþia conflictualã din
India este pe cale de a-ºi stabili statutul de putere regionalã ºi propriile Jammu ºi Kashmir.
ei vederi, ca un adevãrat potenþial jucãtor mondial important;
de asemenea, India este consideratã ca un rival pentru China. Fãrã
îndoialã, este cel mai puternic stat din Asia de Sud.
India are o viziune geostrategicã asupra rolului sãu regional, atât
faþã de cei ºase vecini, cât ºi în Oceanul Indian. Pentru americani, India
nu este o sursã de îngrijorare geopoliticã, la fel de mare ca Rusia sau
China – deranjând periferic interesele americane.

Brazilia
Aproape jumãtate din locuitorii acestei þãri au sub 20 de ani, iar l Suprafaþa: 8 544 418 km2
populaþia s-a triplat în ultimii 60 de ani. Astãzi, indigenii, primii locuitori l Populaþia: 184 284 898 loc.
ai þãrii, reprezintã sub 1%. l Capitala: Brasilia 2 282 049 loc.
Brazilia, Argentina, Paraguay ºi Uruguay au creat, în decembrie
1994, în vederea relansãrii cooperãrii regionale în America de Sud, zona
de liber schimb MERCOSUR. Ulterior, MERCOSUR a încheiat acorduri
comerciale cu Bolivia.
În lipsa unei politici a SUA, dinamice ºi orientate înspre viitor,
MERCOSUR s-ar putea transforma într-o replicã la tendinþele din cadrul
UE de definire a identitãþii politice, prin diferenþierea faþã de Statele
Unite.

101

l Suprafaþa: 1 219 090 km2
l Populaþia: 48 861 804 loc.
l Capitala:
Pretoria (peste un milion loc.),
capitala administrativã
Cape Town, 2 893 251 mil. loc.,
capitala legislativã
l Suprafaþa: 20 991 km2
l Populaþia: 7 109 929 loc., inclusiv
Ierusalimul de Est ºi înãlþimile Golan.
l Capitala: Ierusalim, 724 000 loc.
Ierusalim (Israel)
l Suprafaþa: 7 682 557 km2
l Populaþia: 20 006 031 loc.
l Capitala: Canberra, 324 736 loc.
Sydney (Australia)
102
*ALTE STATE
Republica Africa de Sud
Africa de Sud este un stat multirasial, în cadrul cãruia sunt recunos-
cute în mod oficial 11 limbi vorbite; este cea mai mare putere indus-
trialã de pe continent ºi produce o gamã largã de bunuri.
Din punct de vedere geopolitic, Africa de Sud este un stat-pivot,
deoarece este strategic ºi deþine o regiune-cheie de care marile puteri,
în elaborarea politicii lor externe, trebuie sã þinã seama.
Republica Africa de Sud este cea mai mare putere industrialã de pe
continent, producând o gamã largã de bunuri. Dezvoltarea acestei þãri
a fost impulsionatã de marile cantitãþi de pietre preþioase ºi de metale
(diamante, aur, platinã, crom, mangan); este cea mai mare þarã produ-
cãtoare de aur.
Israel
Aceastã þarã a luat fiinþã în 1948, ca patrie pentru evrei. Israelul
deþine o poziþie aparte faþã de restul Orientului Mijlociu, cu care s-a
aflat în conflict încã de la formare.
SUA menþine o relaþie strânsã cu Israelul, oferindu-i mai multe aju-
toare decât oricãrui stat. Relaþiile economice ºi comerciale ale Israelului
sunt bune ºi cu þãrile europene, mai puþin cu þãrile arabe vecine.
Aceastã þarã a avut aproape mereu conflicte politice ºi militare cu
vecinii, legate de dispute teritoriale: fâºia Gaza, care cândva fãcea parte
din Egipt, malul de vest al Iordanului, iar înãlþimile Golan au aparþinut
anterior Siriei.
Supravieþuirea statului evreu depinde de acoperirea diplomaticã ºi
în egalã mãsurã de echipamentul militar furnizat de SUA. Un Israel slab
ar invita vecinii sãi la izbucnirea conflictelor. Capacitatea de a instaura
un echilibru durabil faþã de palestinieni este una din problemele
decisive pentru viitorul Israelului.
Australia
Australia se comportã ca o putere regionalã a cãrei voce este
ascultatã ºi al cãrei parteneriat politic ºi economic este cãutat. Este un
partener foarte activ pe plan multilateral. Australia contribuie la men-
þinerea pãcii, la apãrarea drepturilor persoanei ºi la protejarea mediului
planetei în cadrul unui plan mondial de dezvoltare durabilã.
Australia considerã cã rolul ei politic viitor se va juca pe scena Asiei;
noile sale relaþii cu þãrile asiatice vor face sã se reînnoade legãturile cu
vechii adversari: Japonia, Coreea ºi China sau cu vechile puteri coloniale:
Marea Britanie, Olanda, Franþa.
Relaþii ambigue are cu vecina sa Indonezia – un gigant demografic
ºi un stat-pivot în Asia ºi Pacific.
Cu ceilalþi vecini asiatici relaþiile Australiei se caracterizeazã prin
realism – obiectivul fiind mai buna coordonare a intereselor fundamen-
tale cu Myanmar, Thailanda sau Cambodgia. În acest sens, coopereazã
strâns, pe teren bilateral, sau prin intermediul programelor interna-
þionale (în cadrul planului de la Colombo sau prin cel al Bãncii asiatice
de dezvoltare).
La Forumul Pacificului de Sud din 1986 s-a adoptat, sub presiunea
Australiei ºi a Noii Zeelande, tratatul de denuclearizare a zonei.
 103 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

ORGANIZAREA SPAÞIULUI MONDIAL

(ÞÃRI ÎN DEZVOLTARE, ÞÃRI
DEZVOLTATE, ALTE CATEGORII DE ÞÃRI)
RAPORTUL NORD–SUD
1. Organizarea spaþiului mondial
La început de secol XXI economia mondialã este mult diferitã faþã Sfârºitul Rãzboiului rece a însemnat
de cea caracteristicã perioadei de dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi dispariþia unor noþiuni larg rãspân-
ºi de cea din timpul Rãzboiului rece. dite; oamenii politici ºi mass-media
Începând cu anul 1974 s-a impus teoria sistemelor mondiale. au încetat sã mai vorbeascã despre
Geografia politicã nu considerã cã spaþiul poate fi central sau periferic, confruntarea Est-Vest ºi de aici, în
dar procesele care îl structureazã determinã dezvoltãri economice mod logic, nici despre Lumea a Treia,
inegale – fapt ce contribuie la conturarea unor regiuni centrale ºi cel puþin pe plan geopolitic. Astãzi,
periferice. expresia Lumea a Treia, reprezintã o
Structura centru–periferie include mai multe nivele: naþional, regio- sintagmã depãºitã de realitãþi ºi mai
este utilizatã doar pentru comoditatea
nal ºi mondial; aceastã structurã este mai evidentã la nivel continental exprimãrii.
ºi regional, oriunde pe Terra.
Astãzi, regiunea centralã mondialã este formatã din America de
Nord, Europa Occidentalã ºi Japonia. În Europa, centrul este situat în
partea nord-vesticã.
O altã categorie o constituie semiperiferiile, care combinã pro-
cesele din zonele centrale ºi din cele periferice; semiperiferia exploa-
teazã periferia ºi, la rându-i, este exploatatã de centru.
Regiunile periferice sunt formate din Lumea a Treia; economiile
respective nu intrã în economia mondialã ca parteneri egali, ele depinzând
de regiunile centrale (sub aspectul legãturilor politice, comerciale,
militare etc.).

Þãrile în dezvoltare
O caracteristicã a economiei mondiale contemporane este aceea cã
majoritatea þãrilor sunt cele cu economii în dezvoltare. Dupã originea
lor, þãrile cu economii în dezvoltare pot fi grupate în trei categorii:
a) foste þãri coloniale sau dependente;
b) foste þãri comuniste;
c) actuale þãri cu regim comunist.
Cele mai multe dintre ele se aflã în tranziþie cãtre economia de
piaþã. Raportul Mondial al Dezvoltãrii Umane al PNUD (1992) men-
þiona: „þãrile în dezvoltare au realizat în 30 de ani acelaºi progres pentru
care þãrilor industriale le-a trebuit aproape un secol...”. Dar, subdez-
voltarea n-a dispãrut ºi se menþine în anumite regiuni ale Terrei.
România se aflã în urma þãrilor dezvoltate.
Doar în perioada interbelicã s-au înregistrat standarde îmbunãtãþite ale
economiei. Dupã formarea statului naþional unitar român, cel de-al Doilea
Rãzboi Mondial a avut efecte devastatoare. Industrializarea forþatã a
neglijat total latura eficienþei. Dupã un deceniu ºi jumãtate de la prãbuºirea
regimului comunist, moºtenirea trecutului n-a fost în totalitate înlãturatã
ºi se mai aflã într-o prelungitã crizã structuralã. Alte þãri, precum Ungaria,
Cehia ºi Polonia au depãºit stadiul în care se aflau înainte de 1989.
China – þarã aflatã în dezvoltare, deºi confruntatã cu o diversitate
de factori potrivnici, printre care ºi numãrul impresionant al populaþiei,
a ajuns prin deschiderea cãtre þãrile pieþei libere, prin zonele economice
speciale, cea mai puternicã dintre þãrile în dezvoltare, dupã compararea
PIB-ului ºi numãrul firmelor cu capital integral strãin (locul patru
Shanghai (China)
mondial, ca nivel economic).

103

Kuala Lumpur (Malaysia)
n Federaþia Rusã, deºi are cea
mai mare suprafaþã dintre toate
þãrile, ºi resurse uriaºe nu se aflã
între primele state ca nivel de
dezvoltare (cauzele).
n Dacã România intrã în UE, pã-
ºeºte totodatã în rândul þãrilor
dezvoltate?
Fluxul schimburilor Nord–Sud
n Documentaþi-vã cu privire la
cauzele uriaºelor diferenþe dintre
þãrile dezvoltate ºi þãrile sãrace.
n De ce Africa este continentul
cel mai puþin dezvoltat? Cãu-
taþi argumente ºi prezentaþi
în timpul lecþiei un eseu cu
aceastã temã.
104
Brazilia, dupã criteriile ONUDI, este inclusã în categoria þãrilor în
dezvoltare cu orientare industrialã.
India a trecut dupã 1990 la o reformã care încurajeazã sistemul
privat ºi investiþiile strãine. Mãsurile de politicã economicã urmãresc
sã redea rolul cuvenit pieþei.
l Noile state industriale sunt cele mai avansate economic ºi social
în ansamblul þãrilor în dezvoltare.
Câteva þãri latino-americane (Argentina, Chile, Venezuela, Brazilia,
Columbia) ºi tinerii „tigri asiatici” (Singapore, Hong Kong, Taiwan,
Malaysia, Thailanda) – formeazã grupul þãrilor în dezvoltare cu cele mai
mari venituri pe locuitor. Acest grup are caracteristicile esenþiale ale
economiei de piaþã; veniturile pe locuitor sunt comparabile cu cele ale
unor þãri exportatoare de petrol.
Etiopia, Sierra Leone, Eritreea, Malawi, Ciad, dupã nivelul de dez-
voltare se aflã la „periferia” economiei mondiale – sunt þãrile cele mai
puþin avansate.
Þãrile dezvoltate
Acestea au ponderea cea mai mare în produsul brut mondial, în
exporturi ºi în investiþiile externe de capital. Dupã aceste criterii, SUA
este o superputere mondialã, cu un potenþial militar uriaº.
Deºi distanþatã de alte þãri dezvoltate, a doua putere economicã a
lumii este Japonia. Modelul de dezvoltare japonez se aliniazã treptat
modelelor occidentale.
Alte þãri dezvoltate sunt în Europa: Germania, Franþa, Marea Britanie,
Italia, iar pe continentul nord-american, Canada.
Þãrile mici dezvoltate alcãtuiesc un grup numeros, cele mai multe fiind
în Europa: Elveþia, Belgia, Suedia, Austria, Danemarca, Norvegia, Finlanda,
Grecia, Portugalia, Irlanda, Luxemburg.
În Asia, din categoria þãrilor dezvoltate mai fac parte Coreea de Sud
ºi Israel; tot în aceastã categorie sunt incluse Noua Zeelandã ºi Australia.
Spre marginile acestei categorii pot fi menþionate: Republica Africa de
Sud, Ungaria, Polonia ºi Cehia.
Lumea þãrilor dezvoltate nu este omogenã. Între aceste þãri sunt
deosebiri semnificative în ceea ce priveºte modul de viaþã, produsul
intern brut. Speranþa de viaþã a depãºit de cele mai multe ori pragul de
70 de ani, iar accesul populaþiei la serviciile de sãnãtate este total,
aportul de calorii depãºeºte nevoile reale, rata de ºcolarizare primarã ºi
secundarã este de peste 90%.
Trãsãturile comune ale þãrilor dezvoltate:
– economia bazatã pe informaþie ºi înaltã tehnologie;
– economiile realizeazã cea mai înaltã eficienþã;
– predominata la export a produselor cu grad înalt de prelucrare;
– ponderea superioarã a sectorului secundar ºi mai ales a celui terþiar;
– nivelul de trai cel mai ridicat din lume;
– transnaþionalizarea vieþii economice.
Pe lângã aceste trãsãturi comune se întâlnesc în þãrile dezvoltate ºi
deosebiri de nuanþe de la o þarã la alta.
l SUA se aflã în fruntea grupului marilor þãri industriale cu cel mai
mare PIB. Dupã Hegel, SUA reprezentau „pãmântul viitorului... pãmânt
dorit de cãtre cei care nu mai vor depozitul de istorie al bãtrânei Europe”.
l Japonia este distanþatã ºi ea de celelalte þãri industriale. Modelul
japonez este diferit de cel american, caracterizându-se prin rolul jucat
de stat, prin disciplina secularã a populaþiei ºi pe un orgoliu naþional
care a generat un spirit de sacrificiu deosebit.
l Germania, Franþa, Marea Britanie, Canada alcãtuiesc împreunã cu
SUA ºi Japonia „Grupul celor 7” al marilor þãri industrializate. Din anul
2002, în grupul marilor þãri industrializate a fost inclusã ºi Rusia (deºi nu
este o þarã puternic industrializatã). S-a trecut de la G 7 la G 8.
 l Þãrile mici alcãtuiesc un grup numeros al þãrilor dezvoltate. Cele
mai multe sunt în Europa: Olanda, Elveþia, Suedia, Austria, Danemarca,
Norvegia, Finlanda, Grecia, Portugalia ºi Irlanda.
Alte þãri dezvoltate cu economie de piaþã sunt: Coreea de Sud,
Canada, Australia ºi Noua Zeelandã.

Alte categorii de state

În timpul Rãzboiului rece, mai mulþi ani s-a putut vorbi despre o
ofensivã a comunismului care a vizat îndeosebi þãrile sãrace; la un
moment dat, în Africa se instaurase o adevãratã „centurã pro-comu-
nistã” care cuprindea la nord Algeria, Libia ºi Egiptul, la est Etiopia,
Tanzania ºi Madagascar, la vest Angola, R.P. Congo.
În þãrile care fac parte din aceastã categorie venitul real pe cap de
locuitor este mai mic decât veniturile reale din þãrile dezvoltate cu eco-
nomie de piaþã; apar inegalitãþi flagrante între bogaþi ºi sãraci, întârzieri
ale dezvoltãrii economice, iar potenþialul productiv progreseazã, în
general, lent. Într-o astfel de economie capitalurile existente nu ajung
pentru utilizarea deplinã a braþelor de muncã pe baza tehnicii moderne
de producþie, nici pentru punerea în valoare a resurselor naturale.
Dar diferenþele din punct de vedere al dezvoltãrii nu sunt îngheþate,
nu sunt date pentru totdeauna, ci se modificã; chiar procesele care le Ponderea Sudului în importurile
genereazã nu stau în loc, ci sunt dinamice. de confecþii (1980–2000)
dupã Bernard Guillochon,
2. Raportul Nord–Sud Impactul comerþului cu þãrile din Sud
asupra þãrilor dezvoltate
Relaþiile Nord–Sud sunt percepute ca un factor cheie în evoluþia
procesului de globalizare, de dezvoltare economicã ºi de creºtere a
fluxurilor comerciale dinspre Sud spre Nord. Pe de o parte, Sudul (mai
slab dezvoltat) va trebui sã rãspundã cerinþelor de integrare în sistemul
global, iar Europa, Japonia ºi SUA, pe de altã parte, sã exploreze carac-
terul, structura ºi volumul importurilor din Sud.
În condiþiile globalizãrii, pieþele (globale) încurajeazã competiþia –
singura opþiune fiind de a le respecta legile.
Sudul reprezintã un adevãrat mozaic de situaþii. Þãrile latino-ame-
ricane, în majoritatea lor sunt relativ avansate, unele pregãtindu-se în
anii care vin sã pãrãseascã grupul þãrilor în devotare.
Africa este, fãrã îndoialã, continentul cel mai puþin dezvoltat, dar
ºi unul dintre cele mai frãmântate de lupte interne ºi de guverne
rãsturnate. În Nigeria, în 10 ani au fost cinci guverne, dintre care douã
au venit la putere în urma unor lovituri de stat militare, iar în Sudan,
în 30 de ani s-au succedat ºase guverne.
Acolo unde existã naþiuni consolidate, procesul de instituþionalizare
este mai avansat, statul mai consolidat – cazul þãrilor Americii Latine,
al þãrilor arabe ºi al câtorva þãri asiatice – pe acest plan existã o sem-
nificativã rãmânere în urmã a Sudului faþã de Nordul dezvoltat, un mare Impactul comerþului cu þãrile din Sud
decalaj de dezvoltare instituþionalã. asupra þãrilor dezvoltate
În perioada postbelicã, în Africa, creºterea demograficã a avut cel (pãrþi procentuale ale importurilor
þãrilor în curs de dezvoltare ºi ale
mai ridicat ritm din lume, iar producþia agricolã a rãmas în urmã. Dupã
þãrilor Europei Centrale ºi Orientale
obþinerea independenþei, majoritatea guvernelor africane au neglijat în PIB, în perioada 1996–2000)
agricultura; acest sector primeºte 1/10 din totalul investiþiilor guver-
dupã Bernard Guillochon,
namentale; în schimb, sumele plãtite de numeroase state pentru impor- Impactul comerþului cu þãrile din Sud
tul de arme au crescut mai rapid decât oricare alt capitol de cheltuieli asupra þãrilor dezvoltate
bugetare.
Dorind sã obþinã devize strãine, guvernele mai multor state din
Africa au încurajat producþia de export în detrimentul celei tradiþionale
care acoperã necesitãþile de consum ale celei mai mari pãrþi a populaþiei
(meiul, sorgul, maniocul º.a.). Practicarea monoculturii a mãrit depen-
denþa faþã de evoluþia pieþei mondiale, atât de stabilã.

105

Ce þãri cu regim comunist mai
existã astãzi?

Ce categorii de factori au in-
fluenþat dezvoltarea economicã
ºi socialã?

Cui poate fi atribuitã vina sub-
dezvoltãrii?

Ce factori au frânat dezvoltarea
economicã a României?

Cum explicaþi progresul eco-
nomic rapid al Japoniei?

Ce factori au determinat SUA
sã ajungã o superputere econo-
micã ºi militarã?
Amsterdam (Olanda)

De ce multinaþionalitãþile intrã în
contradicþie cu statul-gazdã?

Ce înseamnã „coaliþie de forþe”
într-o þarã slab dezvoltatã?

De ce UE a preferat sã ajute fi-
nanciar Africa, iar SUA, America
Latinã?

De ce Rusia face parte din G 8?

Care sunt trãsãturile comune ale
þãrilor dezvoltate?
106
Totuºi, unele guverne au investit în irigaþii, dar sub imperiul grabei,
sau cel al penuriei de capital, s-a neglijat importanþa unui drenaj
corespunzãtor – urmarea fiind salinizarea unor mari suprafeþe (pe valea
Nilului, Nigerului º.a.). Tot datoritã irigaþiilor necontrolate, în zonele
tropicale ºi ecuatoriale au apãrut maladii parazitare.
O strategie agricolã raþionalã nu va ignora rolul femeii – principala
lucrãtoare a câmpului.
Nordul dezvoltat are în frunte triada SUA, UE ºi Japonia. În prezent,
în rândul þãrilor dezvoltate cu economie de piaþã sunt incluse oficial
29 de state din care cele mai multe (22) sunt europene. Acest fapt se
explicã prin startul timpuriu al industrializãrii în Europa.
Restul þãrilor dezvoltate se repartizeazã geografic astfel: câte douã
în America de Nord, Asia ºi Oceania ºi una în Africa.
Raporturi ºi strategii între þãrile dezvoltate ºi în dezvoltare
Relaþia Nord–Sud. Decalajele economice Nord–Sud s-au accentuat
atât de mult, încât s-a creat pericolul unei adevãrate schisme economice.
Sudul este gata sã coopereze, iar rãspunsul Nordului se lasã aºtep-
tat. Concesiile trebuie sã le facã Nordul.
Þãrile dezvoltate poartã responsabilitatea pentru existenþa subdez-
voltãrii în lume ºi, de aceea, a acorda un ajutor financiar þãrilor sãrace sau
în dezvoltare reprezintã o obligaþie moralã, o infimã compensaþie pentru
imensul prejudiciu material ºi spiritual adus acestor þãri când le-au stã-
pânit (în timpul colonialismului), sau când, pe calea comerþului inechitabil
ºi, mai ales a investiþiilor profitabile pentru marele capital, secole de-a
rândul ºi-au fondat bunãstarea pe exploatarea resurselor acestora.
Strategia Naþiunilor Unite pentru cel de-al doilea Deceniu al
Dezvoltãrii (1971–1980) a formulat recomandarea ca fiecare þarã dez-
voltatã sã asigure þãrilor în dezvoltare un transfer de resurse financiare
cu o valoare minimã anualã de 1% din PIB.
Doar în cel de al treilea Deceniu al Dezvoltãrii când ponderea valorii
ajutorului a ajuns la 0,75% din PIB, câteva þãri (Norvegia, Suedia,
Danemarca ºi Olanda) au îndeplinit acest obiectiv.
Intervenþia FMI ºi a Bãncii Mondiale pentru acordarea unor noi
împrumuturi a fost condiþionatã de angajamentul þãrii solicitante de a
adopta programe de reformã internã foarte severe (aºa-numitele
programe de ajustare).
Banca Mondialã, alãturi de alte agenþii specializate ale ONU, acþio-
neazã pentru reducerea decalajului ºi pentru a transforma resursele
þãrilor bogate în creºtere economicã ºi pentru þãrile sãrace.
Prin Banca Mondialã s-au furnizat sume impresionante, astfel:
– sub formã de asistenþã þãrilor cu venituri mici;
– sub formã de împrumuturi þãrilor în dezvoltare cu venituri mai mari;
– s-au investit resurse semnificative în activitãþile menite sã aibã un
impact global (ajutor pentru 26 de þãri sãrace în vederea reducerii
datoriei – banii economisiþi urmând sã fie dirijaþi cãtre construcþii
de locuinþe, învãþãmânt, sãnãtate ºi programe de ajutor social).
Tot Banca Mondialã, împreunã cu 189 de þãri ºi cu numeroase orga-
nizaþii, s-a angajat într-un parteneriat global fãrã precedent în
lupta contra sãrãciei. Obiectivele acestui parteneriat urmãresc þinte
precise de atins pânã în 2015 (înmatricularea ºcolarã, sãnãtatea mamei,
bolile ºi accesul la apã). Banca Mondialã a pus pe primul plan susþinerea
luptei contra HIV/SIDA în Africa subsaharianã.
Situaþia actualã indicã expansiunea economicã a þãrilor în dez-
voltare cele mai populate.
Creºterea economicã a Nordului va fi condiþionatã de pieþe ºi
stabilitatea Sudului.
*SPAÞIUL MEDITERANEAN
LA INTERFAÞA NORD–SUD
O Europã unitã, mai cuprinzãtoare ºi mai puternicã, va trebui sã-ºi
redefineascã politica de extindere în direcþia est, spre Rusia, a Mãrii
Mediterane ºi Africii de Nord, precum ºi a Oceanului Atlantic, spre unica
superputere mondialã, SUA, dar ºi spre Canada.
Europa a însemnat foarte mult în istoria omenirii, iar prin integrare,
va aºeza una din premisele esenþiale pentru a juca un asemenea rol ºi
în perspectivã. Modificarea de statut, pe care o va favoriza extinderea,
va obliga Uniunea Europeanã sã-ºi elaboreze o strategie în domeniul
relaþiilor internaþionale, care sã exprime noua situaþie ºi noul rol.
Astãzi, marile modificãri economice induc ºi rezultate geopolitice. Dez-
voltarea economicã a Asiei, exploatarea resurselor din Orientul Mijlociu
ºi din Africa de Nord contribuie la readucerea Mediteranei la tradiþionala
ei centralitate. Aceastã redobândire a centralitãþii schimbã statutul
geopolitic al Mediteranei; în sprijinul acestui progres nu vin numai relaþiile
economice dintre regiunile menþionate sau reconfigurarea unor trasee
comerciale, dar ºi semnificaþia unor zone ºi arii comerciale.
În spaþiul mediteranean se intersecteazã fluxurile de materii prime
energetice din Turkmenistan, Azerbaidjan, Orientul Mijlociu, Africa de
Nord, minereuri, produse textile ºi alimentare, echipamente industriale º.a. Tunisia – tradiþie ºi modernitate

Urmãriþi pe un atlas geografic

þãrmul de nord al Mãrii Mediterane
ºi identificaþi: insulele, peninsule,
golfurile, þãrile ºi porturile prin-
cipale. Efectuaþi acelaºi exerciþiu
pe þãrmul sudic (african) al Medi-
teranei.

Faceþi aprecieri cu privire la con-
secinþele redobândirii centralitãþii
Mãrii Mediterane.
Þãrile spaþiului mediteranean

Aceste schimburi economice au crescut rapid ºi se vor dezvolta în

continuare. Revenirea treptatã a Mediteranei la importanþa ºi rolul ei
de altãdatã, va fi o consecinþã a intensificãrii schimburilor economice
prin Canalul de Suez ºi Oceanul Indian, prin Gibraltar spre vestul Africii
ºi prin Atlantic spre America, dar ºi în direcþia nord-sud din Europa în
Africa ºi invers – ca urmare a modernizãrii transporturilor.
Pe þãrmurile Mediteranei se aflã un complex armonios de unitãþi
geografice, de culturi ºi civilizaþii, o succesiune de mãri ºi golfuri, de
insule ºi peninsule.
Strâmtoarea Gibraltar
Cândva, Mediterana era numitã „Marea cea mai ospitalierã de pe
Glob” – fiind un brâu care unea Africa de Nord cu Europa de Sud, adicã
„o singurã lume, un continent dublu” (Fernand Braudel, 1985).

107

Malta – destinaþie turisticã
Alep (Siria)

Cum explicaþi dinamismul demo-
grafic al statelor din nordul Africii
ºi din Orientul Mijlociu?

Care sunt cauzele puternicelor
fluxuri de emigranþi din þãrile
maghrebiene? Cum pot fi ate-
nuate aceste fluxuri?

Ce este o zonã de liber schimb?

Cum poate UE sprijini integrarea
statelor din Africa de Nord?

Va fi posibilã extinderea UE în
Israel ºi în unele þãri musulmane?
108
În perspectivã, ascensiunea, în principal economicã, a Mediteranei
va avea un impact semnificativ nu numai asupra Uniunii Europene, dar
ºi asupra Africii de Nord, Orientului Mijlociu, Caucazului, a tuturor þãrilor
riverane Mãrii Negre ºi chiar a Asiei Centrale.
Dacã Europa comunitarã s-a dezvoltat în jurul unui nucleu central
franco-german (cãruia i s-a adãugat o dimensiune britanicã, mai târziu),
revenirea Mediteranei ºi prefigurarea ei ca un nou centru, implicã o
proiectare mai elasticã a viitorului UE, în raport de potenþialul de evoluþie,
apariþia unor alte centre imprimã o altã vitalitate Europei comunitare.
Când vorbim despre Mediterana, ca un nou centru, avem în vedere
atât Uniunea Europeanã ca putere ºi structurã supranaþionalã, cât ºi cele
douãsprezece state de pe malul sudic ºi estic al mãrii: Maroc, Algeria,
Tunisia, Libia, Egipt, Israel, Palestina, Liban, Siria, Turcia, Cipru, Malta –
state în care trãieºte o populaþie care, ca numãr, este aproximativ egalã
cu a UE.
Toate aceste state formeazã o regiune cu un accentuat dinamism
demografic, dar care nu are suficiente locuri de muncã; spre Europa se
orienteazã astãzi puternice fluxuri de emigranþi din þãrile maghrebiene
ºi cel puþin douã milioane de turci.
Comerþul acestor þãri este desfãºurat, în principal, cu Europa, dar
ponderea lor în activitatea comercialã a Uniunii este foarte redusã; þãrile
din Africa de Nord acoperã 1/4 din cerinþele de gaze naturale ºi 1/3 din
cele de petrol ale Uniunii. Mai multe conducte pentru transportul
gazelor naturale din aceastã regiune spre Europa sunt în funcþiune, iar
altele sunt în construcþie.
Conferinþa Mediteraneanã de la Barcelona (1995) a stabilit ca
pânã în anul 2010 sã se creeze în bazinul mediteranean o zonã de
liber schimb.
O serie de acorduri de asociere de tip bilateral s-au încheiat cu Israel,
Tunisia, Maroc, Iordania – stabilindu-se o serie de facilitãþi financiare în
sprijinul restructurãrii economice, creºterii specializãrii ºi competitivitãþii
la schimburile comerciale cu Uniunea.
Banca Europeanã de Investiþii a creat condiþii avantajoase de
împrumut pentru firmele ºi proiectele economice din regiune. UE are
intenþia clarã de a sprijini aceste state pentru a-ºi dezvolta ºi diversifica
activitatea comercialã.
Cairo (Egipt)
Barcelona (Spania)
DE LA LUMEA UNIPOLARÃ
LA LUMEA MULTIPOLARÃ
1. De la lumea bipolarã la lumea unipolarã
Lumea se transformã într-un ritm alert. În ultimul deceniu al secolului XX
au avut loc rãsturnãri dramatice în geopolitica mondialã. O supremaþie militarã
l Treptat, lumea ex-sovieticã a început sã experimenteze libertatea. de necontestat
l Economia acestor þãri este reglatã astãzi de mecanismele pieþei,
iar libertatea de opinie ºi de expresie a fãcut mari progrese. Superioritatea militarã s-a mani-
l Germania reunificatã a devenit un stat puternic în centrul Europei, festat încã din timpul Rãzboiului din
Iugoslavia s-a destrãmat în urma unui rãzboi sângeros, Cehoslovacia Golf din 1990–1991, primul conflict
s-a divizat pe cale paºnicã. din perioada de dupã Rãzboiul rece,
l Tratatul de la Varºovia s-a desfiinþat. dar cu mijloace ce fuseserã prevãzute
Pe fondul acestor transformãri a avut loc ºi modificarea structurii pentru lupta împotriva adversarului
sistemului internaþional – realizându-se trecerea de la bipolarismul sovietic: tancuri grele vopsite în grabã
consacrat în perioada Rãzboiului rece la o lume unipolarã, cu o în culoarea galbenã a nisipului, bom-
singurã superputere, SUA. bardiere invizibile, avioane de luptã
Pentru prima oarã în istorie o putere non-eurasiaticã s-a impus nu pentru a înfrunta MIG-urile cele mai
numai ca principal arbitru în relaþiile de putere, dar ºi ca supremã putere moderne, rachete de croazierã al cãror
în lume. Dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice, pe ultima treaptã de ascen- prim scop nu era sã intre în clãdiri º.a.
siune rapidã a unei puteri din emisfera vesticã – Statele Unite ale Americii – Mijloacele moderne folosite de sta-
au devenit singura ºi de fapt, prima putere cu adevãrat globalã. tul major american nu mai erau ace-
Totuºi, Europa ºi Asia îºi pãstreazã importanþa geopoliticã. Europa leaºi ca în urmã cu 10 ani în rãzboiul
deþine încã o mare parte din puterea economicã ºi politicã a omenirii, din Afghanistan, fiind net superioare
iar Asia a devenit, în ultima vreme, un puternic centru de creºtere eco- celor ale tuturor þãrilor dezvoltate la
nomicã ºi de sporitã influenþã politicã. un loc.
SUA dispune de supremaþie economicã ºi financiarã. Ratele
dobânzilor sunt deosebit de mici pentru a nu frâna economia ºi a men-
þine inflaþia la acelaºi nivel cu creºterea.

2. Spre o lume multipolarã

Analiºtii politici americani, ºi chiar unii politicieni americani, consi-
derã Statele Unite ale Americii o superputere mondialã de duratã; alþii,
mai moderaþi, vorbesc de menþinerea acesteia încã 20–25 de ani ºi
apreciazã cã viitorul aparþine unei lumi multipolare.
l O revenire la un model bipolar (SUA ºi Rusia) este incertã. Dupã
dezintegrarea statului cu cea mai mare întindere teritorialã (URSS) s-a
creat o situaþie geopoliticã nouã care impunea reducerea anarhiei
politice, gestionarea puternicului arsenal militar, încurajarea de cãtre
Occident a transformãrii democratice ºi refacerii economice a Rusiei º.a.
Independenþa Ucrainei a deposedat Rusia de poziþia sa dominantã
Care sunt factorii care au produs
la Marea Neagrã. Rusia a pierdut poziþia dominantã la Marea Balticã. prãbuºirea sistemului comunist?
Dupã dobândirea independenþei Kazahstanului, Turkmenistanului ºi
Alcãtuiþi un eseu cu tema: Rãz-
Azerbaidjanului, Rusia a devenit doar unul din cele cinci state care boiul rece.
revendicã resursele Mãrii Caspice.
l Un model tripolar: SUA, Rusia ºi China.
Prãpastia dintre SUA ºi Rusia s-a adâncit datoritã refuzului Krem-
linului de a renunþa la toate cuceririle lui Stalin; mult timp, Rusia a avut
o atitudine ambiguã faþã de republicile baltice ºi a refuzat sã denunþe
limpede acordul secret cu Germania nazistã din 1939, menþine o stare
de tensiune cu Georgia, cu Republica Moldova (acordând sprijin militar
Alcãtuiþi un eseu cu una dintre
separatiºtilor din Transnistria), a creat o stare de nesiguranþã privind temele de mai jos (cãutaþi infor-
livrãrile de hidrocarburi în Georgia, Ucraina ºi în Europa Occidentalã. maþii ºi pe internet):
O coaliþie Rusia–China are mici ºanse: China este mai populatã, mai – Relaþiile SUA cu UE ºi cu Rusia.
întreprinzãtoare, mai inovatoare, ºi are unele pretenþii teritoriale faþã – Relaþiile SUA cu China ºi Japonia.
de Rusia. China nu are mijloacele necesare sã ajute Rusia pentru a depãºi – Relaþiile SUA cu lumea arabã.
rãmânerea în urmã. Treptat, Rusia, cu toatã uriaºa sa întindere, ar deveni
un stat-tampon între o Europã în dezvoltare ºi o Chinã puternicã.

109


Informaþi-vã cu privire la rãzboiul
ruso-cecen. Analizaþi informaþiile
ºi formulaþi concluzii, argumen-
tându-le la lecþie, în faþa colegilor.

Explicaþi cauzele conflictelor de
pe teritoriul ºi de la graniþele
Rusiei.

Comparaþi datele, extrase din lu-
crarea Statele lumii/Enciclopedia
statelor lumii, privind dezvoltarea
economicã a Rusiei, Chinei ºi SUA.

Reflectaþi asupra posibilitãþii creã-
rii unei lumi tripolare alcãtuitã din
SUA, Japonia ºi Germania.

Argumentaþi de ce nu existã po-
sibilitatea ca Germania ºi Marea
Britanie sã abandoneze bunele
relaþii cu SUA.
Pentru China, America ar trebui sã fie un aliat firesc, deoarece
Washingtonul nu are pretenþii pe continentul asiatic. SUA are o relaþie
strânsã cu Japonia maritimã, dar ºi cu Taiwanul.
Rolul regional ºi mondial al Chinei este, în esenþã, definit de inter-
acþiunile cu SUA ºi Japonia. În general, prognoza economicã ºi militarã
pentru China este promiþãtoare, chiar dacã sunt unele incertitudini ºi
rezerve majore. Ritmul creºterii economice ºi nivelul investiþiilor strãine,
printre cele mai ridicate din lume, prognozeazã cã în urmãtoarele douã
decenii China ar deveni o putere mondialã.
l Un model pentapolar. Celor trei þãri – SUA, China, Rusia, dacã li
se adaugã Japonia ºi Germania – þãrile cu cea mai puternicã dezvoltare
economicã dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial – ocupante ale locu-
rilor doi ºi trei în ierarhia mondialã a marilor puteri economice, al cãror
potenþial militar se poate mãri, ar putea constitui un model viabil.
Japonia este un stat-naþiune, cu un caracter unic ºi un statut special;
este o þarã insularã, cu un popor foarte muncitor ºi disciplinat, cu un
mod de viaþã distinct, cu o dinamicã ºi puternicã economie.
Atât Japonia, cât ºi Germania sunt aliaþi regionali ai SUA. Puterea
Americii pe cele douã continente (Asia ºi Europa) decurge din alianþele
cu aceste þãri.
Un model pentapolar ar putea fi urmat de o inevitabilã reducere a
limitelor puterii efective a Americii.
l Un model multipolar ar însemna adãugarea Braziliei, Indiei,
Indoneziei ºi a altor þãri cu o poziþie geostrategicã importantã (Turcia,
Iran, Egipt, Republica Africa de Sud, Ucraina º.a.).
Este în interesul fiecãrui popor (inclusiv al Americii) sã consolideze
pluralismul geopolitic. Apariþia unei coaliþii ostile care, în cele din urmã
ar cãuta sã conteste supremaþia Americii, ar trebui prevenitã. Un model
multipolar ar putea ajuta, pe termen mediu, la formarea unui sistem de
securitate mai cooperant, iar pe termen mai lung, ar putea deveni un
nucleu mondial de responsabilitate politicã relativ mai bine distribuitã.
Stimularea unor parteneriate într-o lume în care noþiunea de putere
devine mai difuzã, mai puþin limitatã de graniþe naþionale, cu o Europã
unitã ºi mai extinsã, o Chinã, o Japonie ºi o Indie care se vor apropia de
nivelul economic al Americii, cu bariere suplimentare în calea oricãrei
hegemonii mondiale de esenþã naþionalã – ar fi rãspunsul cel mai
potrivit al unui model multipolar.
Universalismul valorilor occidentale (drepturile omului, locul central
al experimentului democratic º.a.) prezintã o extremã importanþã ºi în
Asia, Africa sau America Latinã.
Crearea unei structuri funcþionale de cooperare mondialã, bazatã
pe realitãþile geopolitice, o nouã distribuþie a responsabilitãþilor ºi a pri-
vilegiilor, reþeaua corporaþiilor multinaþionale ºi ONG-urile, de comu-
nitãþi ºtiinþifice, întãritã de internet – care sã formeze un sistem mondial
neoficial – ar stimula cooperarea mondialã ºi ar promova respon-
sabilitãþi faþã de stabilitatea ºi pacea lumii.

Evaluare
1. Enumeraþi stadiile procesului mondializãrii economiei.
2. Care sunt provocãrile pentru securitatea statelor
ºi pentru securitatea internaþionalã?
3. Spaþiul de putere al emisferei nordice concen-
treazã principalii actori ºi câteva centre de
putere. Care este denumirea acestora?
4. Care sunt ameninþãrile transnaþionale care se
profileazã la începutul acestui secol?
5. Care sunt responsabilitãþile ºi provocãrile majore
pentru UE ºi actorii europeni, la începutul acestui
secol?
6. Mentionaþi politicile comunitare ale UE.
7. Ce elemente semnificative va aduce România la
integrarea in UE?
8. Pe scena politicã, China de astãzi este:
a) putere regionalã dominantã; b) jucãtor stra-
tegic; c) putere mondialã; d) putere regionalã;
e) pivot geopolitic; f) superputere;
Alegeþi varianta corectã de rãspuns.
9. În câte categorii pot fi grupate þãrile cu economii
în dezvoltare?

110
V
* Elemente
de geografie socialã
ºi culturalã

1.* Viaþa socialã ºi organizarea spaþiului

umanizat
2.* Spaþiul geografic ºi civilizaþia
3.* Mobilitatea geograficã a populaþiei
ºi spaþiul social
4.* Elemente de geografie culturalã:
originea, geneza ºi evoluþia ariilor
culturale
5.* Mondializarea, occidentalizarea
ºi impactul acestora asupra vieþii
sociale

În acest capitol vei învãþa:

l care sunt obiectele de studiu ale geografiei
sociale ºi ale geografiei culturale
l cum se organizeazã societatea umanã ºi ce
relaþii existã între elementele componente
l cum este structurat spaþiul din punct de vedere
social ºi cultural
l care sunt caracteristicile diverselor civilizaþii la
nivel mondial
l cum se manifestã procesul de mondializare
în plan social ºi cultural

Costumul feminin din spaþiul arab,
element de culturã tradiþionalã
Cultura Mall,
tip de civilizaþie modernã
112
* VIAÞA SOCIALÃ ªI ORGANIZAREA
SPAÞIULUI UMANIZAT
Sistemul socio-cultural – element component
al sistemului geografic
Marea complexitate a geosistemului rezultã din numãrul însemnat
de elemente componente, naturale ºi antropice, ºi din diversitatea
extremã de relaþii existente între acestea. Componentele antropice,
constituite la rândul lor într-un sistem aparte, sunt numeroase ºi variate.
Omul, unitatea de bazã a sistemului antropic, este o entitate socialã
care trãieºte ºi se organizeazã în grupuri mai mari sau mai mici, reuºind
sã se adapteze mediului geografic. Aceastã adaptare reprezintã relaþia
pe care o are cu mediul, relaþie de interdependenþã prin care omul ºi
societatea creatã de el rãspund influenþelor mediului, dar, în acelaºi
timp, îl condiþioneazã, transformându-l.
Sistemul antropic este rezultatul acestor relaþii de intercondiþionare
între mediul natural ºi om. Este alcãtuit din subsisteme cu rol deter-
minant, precum populaþia, aºezãrile, economia, relaþiile politice.
La toate acestea se adaugã sistemul social ºi cel cultural, rezultate
din formele de manifestare a vieþii sociale ºi culturale, care reprezintã
comportamentul uman.
Sistemul socio-cultural, ca oricare alt sistem, este alcãtuit din elemente
ºi din relaþiile dintre acestea, care formeazã un ansamblu funcþional
bine definit ºi cu o evoluþie coordonatã.
Elementele componente ale sistemului social sunt grupurile sociale
alcãtuite dintr-un numãr variat de indivizi, între care se stabilesc relaþii
sociale de diverse tipuri. Sistemul cultural are la bazã relaþiile interumane
care dau naºtere unor grupuri specifice, dar ºi relaþiile omului cu mediul
în care locuieºte, rezultatul fiind un comportament specific cu manifes-
tãri variate atât în timp, cât ºi în spaþiu. Cele douã sisteme formeazã un
întreg bazat pe caracteristicile specific umane, cea socialã ºi cea cul-
turalã, care se manifestã în planul real prin comportament.
Marea diversitate ºi complexitate a comportamentului uman se
remarcã ºi în dificultãþile pe care specialiºtii le au în definirea unor con-
cepte precum cultura ºi civilizaþia. Numeroasele definiþii date acestor
noþiuni subliniazã marea varietate de opinii ºi de forme de raportare a
omului la propriul comportament.
Cultura reprezintã un ansamblu structurat de valori create de societa-
tea umanã în procesul sãu evolutiv. Tot ceea ce facem, gândim, cu excepþia
câtorva elemente de comportament instinctiv, este condiþionat cultural.
Civilizaþia, noþiune strâns înruditã cu conceptul culturã, exprimã nivelul
de dezvoltare a unei societãþi determinate istoric. Este o etapã superioarã
în procesul de evoluþie a culturii, caracterizatã prin complexitate.
Toate subsistemele antropice menþionate sunt obiecte de studiu pentru
diverse ºtiinþe specializate: demografie, urbanism, economie, politologie,
sociologie, antropologie. Geografia, dezvoltatã ca o ºtiinþã de graniþã
între toate acestea ºi cele care studiazã elementele mediului natural, le
abordeazã la rândul sãu din perspectivã spaþialã.
Rezultatul constã în dezvoltarea unor ramuri specializate, precum geo-
grafia populaþiei, geografia aºezãrilor umane, geografia economicã etc.
În acest context, s-au dezvoltat ºi geografia socialã ºi geografia culturalã.
Ambele ramuri se orienteazã spre studiul comportamentului uman
în spaþiu ºi a structurilor socio-culturale rezultate.
Geografia socialã îºi concentreazã atenþia asupra formelor de
organizare spaþialã a indivizilor ºi a relaþiilor dintre ei, a cauzelor apariþiei
acestora, a diverselor procese care se produc în societatea umanã
(migraþii, conflicte etc.). Din aceastã perspectivã, geografia socialã se
înrudeºte cu sociologia, psihologia ºi geografia culturalã.
 Geografia culturalã studiazã repartiþia spaþialã, în relaþie cu evolu-  Ce relaþie se stabileºte între
þia istoricã, a elementelor componente ale culturii ºi civilizaþiei, clasificate geografia socialã ºi geografia
în trei categorii: elemente de culturã materialã, elemente ale culturii culturalã?
sociale ºi elemente ale culturii spirituale; se ocupã, de asemenea, cu
studiul proceselor culturale (descoperiri, invenþii, difuzie), care reflectã
relaþia dintre elementele componente, dintre acestea ºi mediul natural,
determinând modificãri importante în sistem.

Structuri de bazã ale sistemului social

Studiile efectuate asupra omului ca entitate componentã a geosis- Relaþiile de înrudire sunt cele mai
temului se pot plasa la diferite niveluri de analizã. Astfel, s-au nãscut strânse ºi mai trainice, dovadã fiind
ºtiinþe precum psihologia, care abordeazã comportamentul uman indi- arborii genealogici ai unor familii
vidual, demografia, care se ocupã cu descoperirea caracteristicilor unor renumite. Aceºtia demonstreazã vita-
ansambluri mari de populaþie ºi geografia populaþiei, care analizeazã litatea ºi continuitatea temporalã a
dimensiunea spaþialã a acestor fenomene demografice. Între cele douã familiilor respective, a relaþiilor dintre
niveluri de studiu, cel detaliat ºi cel generalizat, se regãsesc analizele din membrii lor.
domeniul geografiei sociale, care vizeazã structura de grup a societãþii.
Pentru a înþelege modul de formare a grupurilor sociale, caracte-
risticile ºi comportamentul lor, geografia socialã se concentreazã asupra
relaþiilor ºi interacþiunilor acestor „microsisteme“.
Din studiile efectuate de-a lungul timpului s-a remarcat faptul cã,
relaþiile de bazã care determinã formarea grupurilor sociale ºi com-
portamentul lor în societate sunt de douã tipuri: economice ºi culturale.
Este bine cunoscut faptul cã indivizi cu poziþii socio-economice simi-
lare au tendinþa sã se grupeze. De asemenea, cei care împãrtãºesc aceleaºi
idei despre lumea în care trãiesc ºi au acelaºi comportament socio-cul-
tural formeazã grupuri distincte. Din perspectiva teoriei acþiunii sociale,
procesul de interacþiune dintre douã persoane formeazã un microcos-
mos al sistemului social, acesta bazându-se pe un set de reguli.
Studiile de geografie socialã cu privire la elementele de bazã ale Arbore genealogic pictat
sistemului – grupurile – se orienteazã pe trei niveluri de analizã: struc- pe o casã din Müden (Germania)
tura internã a grupurilor, clasificarea lor în raport de caracteristicile
ºi relaþiile pe care le dezvoltã între ele ºi poziþia acestora în cadrul
societãþii, rezultatã din relaþiile cu întregul sistem.
1. Structura internã a grupurilor sociale
Luând în considerare structura internã (elemente componente ºi
relaþii), sociologii au clasificat grupurile în douã categorii majore:
l grupuri primare – la baza cãrora stau relaþiile de înrudire, cel mai
important grup fiind familia;
l grupuri secundare – realizate pe baza relaþiilor de asociere,
un astfel de exemplu fiind comunitatea.
Familia, grup de bazã al oricãrei societãþi, conþine un numãr mai
mic sau mai mare de membri între care relaþiile sunt strânse, chiar
Familia – grup de bazã
intime, ºi de duratã. În acest cadru apar primele forme de socializare al societãþii
a individului, se manifestã relaþii afective etc. Forma de bazã existentã
în toate tipurile de societãþi de-a lungul istoriei este familia nuclearã
(soþ, soþie, copii) care, aflându-se în relaþie cu mediul, suferã modificãri,
adaptându-se permanent la schimbãrile sociale.
De mai mare interes pentru geografia socialã sunt grupurile secun-
dare, formate pe baza relaþiilor de vecinãtate, ºi anume comunitatea.
Existã numeroase definiþii ale acestui grup, cu referire frecventã la
arealul pe care se extinde, legãturile de bazã, interacþiunile sociale.
O comunitate este un grup, un mic sistem social, ale cãrui relaþii se orien-
teazã spre nivelul naþional sau spre cel local. S-a remarcat ºi faptul cã
aceste relaþii sunt în general orientate local. De aceea, termenul „comuni-
tate“ este definit ca grup social la scarã redusã, bine închegat, sau ca set
Comunitatea Oneida (SUA)
de grupuri primare strâns relaþionate, cu o clarã delimitare spaþialã.

113

Alte caracteristici ale comunitãþii:
l membrii îºi cunosc bine locul în
societate;
l familiile reprezintã celulele comu-
nitãþii;
l cultura este omogenã;
l membrii sunt relativ imobili fizic
ºi social.
 Enumeraþi ºi analizaþi relaþiile
care stau la baza formãrii gru-
purilor primare ºi a celor secun-
dare.
 Ce fel de grupuri primare alcãtu-
iesc comunitatea din care faceþi
parte?
 Daþi exemple de grupuri secun-
dare existente în localitatea în
care locuiþi. Caracterizaþi-le.
Grup de voluntari în campania
electoralã, susþinãtori ai unui candidat
în alegerile organizate în statul
Cincinnatti (SUA, 2004)
Relaþiile dintre grupuri pornesc de
la patru caracteristici ale sistemului
socio-economic:
l conflictele între grupuri, rezultate
din competiþia permanentã faþã de
resursele limitate ale societãþii ac-
tuale, dominate de economia de piaþã;
l puterea deþinutã, exprimând poziþia
grupurilor aflate în aceastã compe-
tiþie, ce naºte o ierarhie pe verticalã;
l inegalitatea dintre grupuri, expri-
matã prin distribuþia resurselor, ca
urmare a puterii pe care o deþin
acestea;
l situaþia pieþei, sau poziþia relativã a
grupurilor în raport cu piaþa resur-
selor, o poziþie în plan orizontal.
114
Relaþiile sociale sunt bine definite, iar interacþiunile dintre indivizi se ma-
nifestã pe o mare varietate de planuri. Comportamentul este în general
reglat de obiceiurile locale, factorii de control fiind familia ºi biserica.
Tradiþia este, astfel, elementul esenþial, cu rol de susþinere a regulilor
sociale (codul moral) pe baza cãrora supravieþuieºte comunitatea.
Evoluþia societãþii umane din ultimele secole a determinat impor-
tante modificãri la nivelul relaþiilor interumane, ducând astfel la restrân-
gerea spaþiului de manifestare a comunitãþilor originare, care se mai
regãsesc în prezent cu precãdere în zonele rurale.
Ca urmare a creºterii complexitãþii sistemului socio-economic, socie-
tatea este grupatã astãzi pe alte criterii. Grupurile primare nu dispar,
ci îºi schimbã funcþionalitatea. Familia nuclearã devine cel mai impor-
tant grup primar, fiind puþin afectatã structural de schimbãrile sociale
ºi economice ale lumii moderne.
Indivizii continuã sã se grupeze, dar pe alte criterii, precum interesul
individual, ca în cazul grupurilor rasiale, etnice ºi religioase. Relaþiile
care duc la conturarea acestor grupuri sunt de naturã culturalã, eco-
nomicã sau politicã ºi sunt determinate de factori independenþi de
voinþa membrilor lor.
Un alt criteriu de grupare în prezent este interesul comun. Astfel
de motivaþii duc la naºterea a douã tipuri de grupuri:
l cu scopuri expresive (asociaþii voluntare) – caracterizate prin relaþii
ºi activitãþi care implicã satisfacþia membrilor componenþi;
l cu scopuri materiale (sindicate, asociaþii de afaceri, grupuri de
presiune, bande, partide politice).
Asociaþiile voluntare sunt compuse din indivizi care se grupeazã
pe baza unor interese comune, pe care le considerã ca determinante în
alcãtuirea ºi funcþionarea grupurilor respective (cluburi, societãþi).
Cel de-al doilea tip de grupuri, sindicate, asociaþii de afaceri etc.,
apar cu scopul de a obþine avantaje pe care membrii lor nu le pot ob-
þine individual.
Toate acestea sunt denumite grupuri prin asociere ºi apar, în
general, în societãþi dominate de relaþii pe scarã largã, tranzitorii ºi con-
tractuale. Membrii lor aparþin diferitelor sectoare ale societãþii, au
statute diferite ºi joacã diverse roluri. Se grupeazã pe baza unor interese
comune la un moment dat (hobby, nevoi materiale, întãrirea credin-
þelor) sau atunci când societatea îi trateazã ca pe un grup aparte.
Din acest punct de vedere, geografia socialã are ca principalã sarcinã
examinarea distribuþiei grupurilor, stabilirea proceselor care au deter-
minat gruparea, dispersia ºi regruparea spaþialã a acestora, relaþiile care
se dezvoltã între ele.
2. Relaþiile dintre grupurile sociale
Marea diversitate a grupurilor sociale existentã în prezent a determi-
nat nevoia cunoaºterii nu doar a configuraþiei lor interne, ci ºi a celor rezul-
tate din relaþiile ce se nasc între grupurile componente ale societãþii.
În cadrul tuturor tipurilor de societãþi existente de-a lungul istoriei
resursele au fost limitate. Nu întotdeauna, însã, acestea au fost un factor
determinant în conturarea relaþiilor sociale. În societãþile preistorice ale
vânãtorilor ºi culegãtorilor a existat un oarecare echilibru între resurse
ºi populaþie. În cele bazate pe principii egalitariste, se presupune cã resur-
sele sunt împãrþite în mod echitabil, astfel încât conflictele sunt anulate.
Nu acelaºi lucru se întâmplã, însã, în cazul aºa-numitelor societãþi com-
petitive, cele bazate pe relaþii de inegalitate socialã (feudale, capitaliste,
de piaþã), în care apar conflicte cu privire la ceea ce revine fiecãrui
individ.
Poziþia pe care o ocupã diversele grupuri în competiþia pentru resurse
este determinatã de puterea deþinutã în cadrul societãþii. Aceastã
putere rezultã din poziþia pe care ele o au pe piaþã, adicã din capa-
citatea lor de a acapara resursele existente. Din acest punct de vedere,  Cum se manifestã relaþiile dintre
strict economic, grupurile de bazã ale societãþii sunt clasele sociale. grupurile componente ale socie-
În raport cu poziþia lor în sistemul socio-economic, acestea au o tãþii în localitatea în care locuiþi?
anumitã putere de acumulare a resurselor, care determinã un anumit  Existã schimbãri în modul de orga-
nivel de trai ºi care influenþeazã ulterior poziþia spaþialã ºi accesul la nizare a vieþii sociale a spaþiului
resursele amplasate diferit în spaþiu. De aici rezultã inegalitatea acestor rural din România dupã 1989?
grupuri, atât în cadrul societãþii, cât ºi a distribuþiei lor spaþiale.
3. Poziþia grupurilor sociale în cadrul societãþii
Ca elemente componente ale sistemului social, grupurile se aflã în
relaþii de interdependenþã unele cu altele ºi în relaþii cu societatea ca întreg.
Ele determinã caracteristicile societãþii ºi sunt determinate, la rândul lor,
de aceasta ºi de modificãrile pe care ea le suferã în timp ºi spaþiu.
De-a lungul evoluþiei istorice a umanitãþii s-au produs importante
modificãri în cadrul relaþiilor sociale ºi ale structurii societãþii. Procesele
cu cel mai mare impact au fost industrializarea ºi urbanizarea.
Procesul de industrializare s-a manifestat în principal în spaþiul urban,
fiindu-i astfel condiþionatã localizarea ºi repartiþia spaþialã. Oraºele exis-
tente în momentul apariþiei primelor elemente industriale (întreprinderi)
au manifestat o puternicã concentrare spaþialã a unei numeroase populaþii,
care reprezenta atât un important potenþial de forþã de muncã, cât ºi
o valoroasã piaþã de desfacere pentru industrie. Odatã localizatã în Nobili în Franþa medievalã
spaþiul urban, aceasta a devenit un element atractiv pentru populaþia
ruralã, pe care a eliberat-o prin tehnologizarea agriculturii ºi a integrat-
o ca forþã de muncã proprie. Astfel, s-a ajuns la creºterea foarte rapidã
ºi însemnatã a populaþiei urbane.
Cele douã procese au indus, însã, importante schimbãri sociale, o
regrupare a indivizilor pe baza unor noi tipuri de relaþii. În cadrul societãþii
agrare predominã grupurile primare aflate în relaþie directã cu pãmântul,
ai cãror membri îºi cunosc foarte bine poziþia ºi rolul în societate.
În perioada Evului Mediu, societatea feudalã, ale cãrei relaþii de
producþie erau bazate pe proprietatea asupra pãmântului, familia era
unitatea de producþie de bazã, iar comunitatea avea un rol de control
asupra membrilor sãi. Principalele grupuri secundare, clase sociale ale
epocii, erau nobilimea, clerul ºi oamenii simpli (þãrani liberi, coloni, servi),
fiecare având o poziþie bine definitã în societate.
Procesul de industrializare, care a dus la apariþia societãþii moderne
industrializate ºi a celei de piaþã, a determinat ruperea acestor relaþii,
distrugerea regulilor anterior stabilite, înlocuirea lor cu altele de tip Þãrani muncind pe moºiile nobilimii
financiar, contractual.
Familia rãmâne grupul de bazã, dar se modificã atât structural, cât ºi
funcþional, având un impact din ce în ce mai slab în societate. Numãrul
membrilor sãi este în scãdere, relaþiile dintre aceºtia se schimbã, ca ºi rolul
pe care îl joacã fiecare în luarea deciziilor ºi susþinerea sa economicã.
Procesul de urbanizare determinã modificãri în structurile acesteia
(pe grupe de vârstã ºi sexe, etnicã, religioasã, ocupaþionalã, culturalã etc.),
în repartiþia sa spaþialã ºi în relaþiile sociale. Creºterea urbanã s-a bazat
pe atracþia populaþiei din diverse regiuni cu caracteristici socio-culturale
diferite, rezultatul fiind o eterogenitate socialã a spaþiului urban.
În aceste condiþii noi, comunitatea, ca grup secundar, este pe cale
de dispariþie, noile relaþii sociale ducând la apariþia altor grupuri. Se pro-
duce o specializare a forþei de muncã, care implicã o creºtere a eficienþei
ºi a productivitãþii, ce determinã o adâncire a diviziunii sociale a muncii.
Creºterea complexitãþii societãþii ºi a relaþiilor sale interne determinã
nevoia mai mare de organizare, atât în sfera economicã, cât mai ales
în cea politicã, care introduce organizarea de tip managerial ºi planifi-
carea afacerilor, a prioritãþilor, controlul asupra abuzurilor. Astfel apar
asociaþiile voluntare, sindicatele, asociaþiile de afaceri, partidele politice, Societate modernã industrializatã
grupurile de presiune, bandele.

115

 Ce diferenþe existã între spaþiul
social ºi spaþiul cultural?
 Care este comportamentul indi-
vizilor în situaþia în care le este
invadat spaþiul personal? Exem-
plificaþi.
Spaþiu familial
 Analizaþi relaþiile interumane
care se dezvoltã în spaþiul vostru
familial, în cel învecinat ºi în
spaþiul public din localitatea în
care locuiþi.
Spaþiu public – strada
116
* SPAÞIUL GEOGRAFIC ªI CIVILIZAÞIA
1. Spaþiul social ºi cultural
Spaþiul este elementul esenþial al sistemului geografic. O abordare
a problemelor cu care se confruntã mediul natural ºi societatea umanã
nu poate fi corectã fãrã o interpretare spaþialã. Niciuna dintre analizele
realizate de cãtre numeroasele ºtiinþe moderne nu eliminã spaþiul ca
element component al sistemului studiat. Între toate, însã, geografia
priveºte elementele sistemelor din perspectivã spaþialã.
Din acest punct de vedere, spaþiul poate fi abordat sub douã as-
pecte de bazã: ca recipient de elemente ºi ca atribut al elementelor.
Primul aspect vizeazã calitatea spaþiului de a încorpora elementele
tuturor sistemelor existente, ale mediului natural ºi ale celui antropic.
Poziþia în spaþiu a acestora determinã fragmentarea lui în areale (arii) ºi
regiuni. Conturarea ariilor ºi regiunilor depinde de calitãþile elementelor
respective, iar clasificarea ºtiinþificã se bazeazã pe criterii diverse, alese
în funcþie de nevoile studiilor ce urmeazã a fi realizate.
Al doilea aspect rezultã din modul de gândire sau percepþie umanã ºi
de folosire de cãtre societate a spaþiului. Omul percepe în mod diferit diver-
sele suprafeþe terestre, pe care le modificã în funcþie de necesitãþile proprii.
Spaþiul social este un complex, un mozaic de areale caracterizate
prin diverse relaþii interumane, fiecare fiind omogen din punctul de ve-
dere al locuitorilor sãi. Un astfel de areal sau teritoriu este un spaþiu con-
tinuu sau discontinuu, utilizat de un individ pentru satisfacerea nevoilor.
În funcþie de scara de analizã a spaþiului social, s-a realizat o ierarhie
pornind de la nivelul microteritorial, areale de dimensiuni foarte mici,
pânã la nivelul macroteritorial, suprafeþe extinse, care sunt compuse
din arealele mai mari.
Cel mai redus ca dimensiune este spaþiul personal, intim, indi-
vidual, cel care se aflã în imediata apropiere a corpului uman ºi care este
un „spaþiu portabil“. Fiecare individ transportã cu el un astfel de spaþiu,
care, dacã este invadat, determinã disconfort. Astfel se explicã relaþiile
încordate care apar între indivizi în situaþii de aglomerare.
La un nivel superior se plaseazã spaþiul familial, care este un cadru
personal de existenþã zilnicã a indivizilor, în care se dezvoltã cu prioritate
relaþiile casnice, dar care include ºi legãturi sociale în afara casei. Cuvân-
tul „acasã“ defineºte foarte bine spaþiul familial. În exteriorul acestuia,
înconjurându-l, se aflã spaþiul învecinat sau teritoriul interactiv, în care
se desfãºoarã deplasãrile zilnice ºi în care se dezvoltã relaþii secundare,
precum cele cu vecinii ºi prietenii. Este un spaþiu mai extins, cuprinzând
areale locuibile, spaþii comerciale, spaþii de recreere etc.
La cel mai înalt nivel se plaseazã spaþiul urban sau spaþiul regional,
care le înglobeazã pe toate celelalte ºi în care se dezvoltã toate tipurile
de relaþii sociale. Este un spaþiu de interacþiune a unui numãr mai mare
de indivizi, frecvenþa interacþiunilor fiind, însã, mai redusã. Acesta poartã
ºi denumirea de spaþiu public, cel în care individul are libertate de
acces, dar nu neapãrat ºi de acþiune. Este un spaþiu deschis ce poate fi
convertit de unele grupuri în spaþiu familial. În aceastã categorie sunt
incluse strãzile, drumurile, magazinele, parcurile, instituþiile publice etc.
Spaþiul social nu se defineºte doar prin dimensiunea sa fizicã, ci ºi
prin cea comportamentalã, a indivizilor care îl populeazã. El se supra-
pune pe spaþiul geografic, fiind o componentã a acestuia. Pentru a-l
înþelege trebuie studiate câteva caracteristici ale comportamentului
uman în spaþiu, ºi anume percepþia, miºcarea populaþiei ºi comunicarea.
Percepþia este noþiunea care reprezintã capacitatea indivizilor de
a cunoaºte mediul înconjurãtor prin intermediul propriilor simþuri. Prin
percepþie, spaþiul social devine o componentã a spaþiului psihologic.
Prin intermediul informaþiilor pe care le primesc din realitatea încon-
jurãtoare, indivizii ºi grupurile sociale îºi construiesc hãrþi mentale ºi imagini
pe care le utilizeazã în orientarea în spaþiu. De asemenea, percepþia se mai  Analizaþi împreunã cu colegii un
defineºte ºi prin sentimentele pe care grupurile sociale le au faþã de spaþiul areal cu anumite caracteristici
pe care îl locuiesc, mediul având astfel o conotaþie simbolicã ºi cultu- sociale din spaþiul în care locuiþi
ralã. În funcþie de acestea se contureazã comportamentul uman. ºi determinaþi diferenþele de
De exemplu, producerea inundaþiilor este perceputã ca un fenomen percepþie asupra acestuia.
grav pentru societate atunci când acestea afecteazã spaþiul locuit ºi produc
pagube materiale ºi pierderi de vieþi omeneºti. Nu aceeaºi conotaþie o dau
oamenii acestui fenomen în cazul în care el se produce într-un spaþiu
predestinat (luncile nelocuite ale râurilor) ºi când rezultatele sunt benefice.
Una dintre cele mai înfloritoare civilizaþii ale lumii, cea egipteanã,
s-a dezvoltat ca urmare a exploatãrii agricole a luncii Nilului, spaþiu
favorabil datoritã inundaþiilor care se produceau periodic ºi care aveau
rolul de a îmbogãþii solul cu substanþele necesare plantelor de culturã.
Spaþiul cultural nu se deosebeºte în mod esenþial de cel social,
fiind la rândul sãu alcãtuit dintr-un complex de areale mai mari sau mai
mici, cu caracteristici culturale distincte. Existã doi termeni utilizaþi în
acest caz: regiune culturalã sau arie culturalã.
Un astfel de areal nu se caracterizeazã printr-o realã omogenitate. Spaþiu public – supermarket
Ca în orice sistem teritorial, ºi în regiunea culturalã existã o mare diver-
sitate de elemente culturale, care dau naºtere unei mari varietãþi de
stiluri de viaþã ale indivizilor ºi grupurilor sociale. Totuºi, în cadrul fiecã-
reia se disting unele trãsãturi dominante care îi stabilesc personalitatea.
Aceastã personalitate rezultatã din comportamentul spaþial al gru-
purilor culturale se manifestã vizual prin peisajul cultural definit de
stilul arhitectural al clãdirilor, de tipul cãilor de comunicaþie, de modul
de utilizare a terenurilor ºi de alte forme materiale.
Alte elemente culturale care definesc regiunile sunt formele de comu-
nicare, între care limba este cea mai importantã, tradiþiile ºi obiceiurile care
se manifestã prin muzicã, dans, îmbrãcãminte specificã, credinþe religioase.
ªi în acest caz, se poate vorbi despre diverse niveluri de analizã regionalã.
La nivel global sunt delimitate câteva regiuni culturale, denumite ºi Peisaj cultural – piaþã în spaþiul urban
domenii culturale. Acestea sunt: domeniul est-asiatic (Extremul Orient), (Toulouse, Franþa)
domeniul indic (Asia de Sud ºi Sud-Est), domeniul islamic (nordul Africii,
Orientul Mijlociu ºi Apropiat, Indonezia), domeniul african (Africa centralã
ºi cea sudicã) ºi domeniul vestic (Europa împreunã cu întregul teritoriu
 Delimitaþi aria culturalã în care
locuiþi ºi descrieþi peisajul cultural.
rusesc, continentul american, Australia ºi Noua Zeelandã).

Domenii culturale pe Glob

117

În cadrul fiecãrui domeniu cultural
se regãsesc numeroase alte regiuni mai
mici care prezintã caracteristici pro-
prii. De exemplu, în spaþiul cultural
vestic, Statele Unite ale Americii ºi
Franþa pot fi considerate regiuni cul-
turale distincte datoritã diferenþelor
lingvistice ºi istorice. De asemenea,
SUA este subdivizatã în regiuni cultu-
rale mai mici, cum ar fi cea hispanicã,
extinsã pe suprafaþa câtorva state
sudice (Texas, New Mexico, Arizona,
Colorado ºi California), locuitã pre-
dominant de o populaþie de origine
hispano-indianã ºi mexicanã, a cãrei
limbã maternã este spaniola, iar religia
este romano-catolicã. La nivel local
pot fi delimitate arii culturale cu
caracteristici distincte, precum cea a
populaþiei Amish din spaþiul rural
al statelor americane Pennsylvania,
Ohio ºi Indiana.
Familie din comunitatea Amish
(SUA)
 Care sunt elementele care stau
la baza segmentãrii sociale a spa-
þiului geografic?
 Existã o segmentare socio-econo-
micã a spaþiului în care locuiþi?
Cum se manifestã?
118
2. Segmentarea socialã a spaþiului geografic –
elemente teoretice
Societatea actualã dezvoltatã în spaþiul geografic determinã prin com-
plexitatea sa o segmentare a acestuia, segmentare care rezultã din varie-
tatea indivizilor ºi a grupurilor sociale, a relaþiilor care se stabilesc între ele.
Din aceastã perspectivã, studiile cu privire la modul în care se grupeazã
indivizii în spaþiu iau în considerare câteva motivaþii majore.
Un prim element determinant este cel economic, care duce la apa-
riþia claselor sociale.
Al doilea tip de grupare se naºte în raport de caracteristicile biologice
ale indivizilor. Astfel apar grupuri alcãtuite pe baza vârstei membrilor,
dar ºi în raport de caracteristicile rasiale. Nici factorul cultural nu este
mai puþin important în delimitarea spaþialã a grupurilor. Multe dintre ele
se nasc pe baza apartenenþei etnice, lingvistice sau religioase.
Ca urmare, pe suprafaþa Globului se remarcã o multitudine de arii
cu caracteristici sociale ºi culturale distincte.
Aceste arii au dimensiuni diferite. Unele sunt foarte extinse, contu-
rându-se sub formã de regiuni, iar altele reduse, fiind doar suprafeþe
restrânse în interiorul spaþiului urban. Deºi mici, ele nu sunt mai puþin
importante, deoarece scot în evidenþã marea complexitate a societãþii mo-
derne din marile oraºe ºi dificultãþile cu care se confruntã populaþia lor.
3. Segmentarea socio-economicã
În concepþia marxistã cu privire la structura societãþii, concepþie
apãrutã în secolul al XIX-lea, clasa este un grup de indivizi care au
aceleaºi relaþii în raport cu proprietatea, au aceeaºi funcþie în orga-
nizarea producþiei, au relaþii similare cu puterea ºi societatea ºi au
tendinþa de a urma aceleaºi modele de comportament. Din aceastã
perspectivã, apartenenþa la o clasã socialã este determinatã strict eco-
nomic. Pentru perioada în care s-a emis teoria, douã erau clasele de
bazã ale societãþii: burghezia, proprietara sau cea care deþinea con-
trolul asupra mijloacelor de producþie ºi clasa muncitoare, cea care
se afla în poziþia de a-ºi vinde forþa de muncã.
Din perspectiva prezentului, acest model este învechit. În societatea
occidentalã actualã se adaugã un alt element în clasificarea grupurilor
sociale, ºi anume elementul cultural, reprezentând felul în care acestea
se raporteazã la societate ºi care reprezintã în esenþã respectul de sine.
Astfel, se impune o nouã clasificare, mai complexã, a grupurilor
sociale. Deºi poziþia lor în societate este determinatã în primul rând de
relaþia cu mijloacele de producþie ºi piaþa (elemente economice), ceea
ce oferã putere, control, capacitatea de a dispune de bunuri materiale,
de a obþine venituri, la acestea se adaugã ºi elemente culturale ºi poli-
tice care creeazã prestigiu, onoare ºi care pot susþine sau pot diferenþia
interesele determinate strict economic.
Cel mai bun exemplu este cel al accesului pe care grupurile îl au la
fondul locativ. În raport de poziþia economicã în cadrul societãþii, care
se reflectã în nivelul veniturilor, elitele deþin locuinþele de calitate supe-
rioarã (de lux), în timp ce grupurile cu venituri reduse ocupã clãdirile de
slabã calitate, în general cele mai vechi ºi neîntreþinute. Astfel se formeazã
un anumit tip de organizare spaþialã a oraºelor. Cartierele de locuinþe
apar ºi evolueazã în raport de elementele sociale menþionate.
În Antichitate, când structura societãþii era simplã, comunitãþile
urbane se grupau pe douã areale distincte: cel al elitei ºi cel al majo-
ritãþii (agricultori).
În Evul Mediu s-a produs aºa-numita „stratificare feudalã“, odatã cu
apariþia mai multor categorii: preoþimea, burghezia, oamenii simpli ºi
robii, care a determinat creºterea complexitãþii modelului spaþial urban.
Modelul acesta se remarcã prin relaþia ce se realizeazã între elemente:
centrul aparþine elitelor, iar periferia, clasei muncitoare. Segregarea
În prezent, oraºul vestic este rezultatul evoluþiei societãþii industriale, Apãrut prima oarã în secolul al XIII-lea
reprezentând o rãsturnare a ordinii anterioare. Centrul este liber, desti- în oraºele musulmane, ghetoul a devenit
nat serviciilor ºi afacerilor, urmeazã cartierele vechi aflate pe teritoriul un cartier regãsit frecvent în oraºul
vechiului centru urban, în care densitatea populaþiei este ridicatã, iar medieval ºi care adãpostea comunita-
condiþiile de locuit sunt precare, locuitorii acestor spaþii aflându-se la tea evreiascã. El s-a nãscut din dorinþa
baza ierarhiei sociale. Spre periferie ºi în spaþiul imediat învecinat de separare, izolare spaþialã atât a
oraºului se produce o descreºtere în densitate ºi o creºtere în calitate evreilor, cât ºi a societãþilor gazdã, ca
a spaþiului locuit, în paralel cu poziþia superioarã pe scara socialã a urmare a diferenþierilor existente în
indivizilor. Este vorba despre cartiere de lux. plan cultural-religios. Era, deci, o comu-
nitate închisã, înconjuratã de ziduri ºi
4. Segmentarea etnicã ºi rasialã porþi, izolatã total noaptea ºi în timpul
sãrbãtorilor creºtine, pentru a reduce
Spaþiul social este fragmentat ºi ca urmare a tendinþei indivizilor de impactul influenþelor religioase ale
a se grupa în raport de apartenenþa rasialã ºi de cea etnicã. Sentimentul societãþilor gazdã, cât ºi a feri comu-
apartenenþei la un astfel de grup este cu atât mai puternic cu cât indi- nitãþile evreieºti de eventualele reacþii
vizii sunt obligaþi sã trãiascã în condiþii aparte. Este vorba despre cazul violente ale acestora.
minoritãþilor rasiale ºi etnice. Acestea sunt obligate la o convieþuire Aceastã formã de segregare a dis-
spaþialã cu majoritãþile în mijlocul cãrora s-au format. pãrut de-a lungul ultimelor secole, dar
În funcþie de relaþiile existente între cele douã categorii sociale în plan comunitatea evreiascã a continuat sã
spaþial se manifestã trei procese: segregarea, asimilarea ºi acomodarea. se dezvolte relativ grupat.
Segregarea este un proces complex definit ca „relaþia între distanþa În prezent, termenul se utilizeazã
socialã ºi spaþiul geografic”, ceea ce se traduce prin segmentare (sepa- prin extindere în cazul tuturor situa-
rare) spaþialã. Astfel, gradul de interacþiune dintre grupurile minoritare þiilor de separare spaþialã (etnicã, ra-
sialã, culturalã, economicã), deºi deli-
ºi majoritatea populaþiei se reflectã în gradul de segregare, adicã tipul
mitarea nu mai este decât rareori strictã.
relaþiilor care se stabilesc între grupuri (relaþii de convieþuire paºnicã sau Noþiunea exprimã totuºi o segregare
conflictuale care determinã o separare spaþialã rigidã sau flexibilã). extremã, cu relaþii conflictuale. Recu-
Procesul de segregare se manifestã în plan spaþial prin apariþia noscute în toatã lumea sunt cartierele
ghetoului, un cartier în interiorul oraºului, care se deosebeºte de restul marilor oraºe vestice (Chicago, Los
spaþiului prin faptul cã adãposteºte o populaþie cu caracteristici distincte Angeles, Londra etc.): Little Sicily,
faþã de majoritatea urbanã ºi care este strict delimitat. German Town, Chinatown, sau car-
În ultimele decenii, oraºul modern s-a îmbogãþit cu noi tipuri de tierele elitelor, mult superioare din
cartiere închise (gated communities), dar care reflectã segregarea eco- punct de vedere tehnologic, în oraºele
nomicã. Ele aparþin elitelor cu venituri importante, care îºi permit sã coloniale din Africa ºi Asia.
creeze spaþii edilitare de calitate superioarã ºi sã se izoleze de restul
populaþiei. Aceste cartiere sunt izolate atât prin ziduri ºi porþi, în cazul
celor nou construite la periferia spaþiului urban, cât ºi prin metode
moderne de supraveghere (camere video) în interiorul oraºelor.
Procesul de segregare nu este însã ireversibil, interacþiunile dintre
minoritãþi ºi grupurile majoritare variind foarte mult în timp ºi spaþiu.
Între cele mai importante procese de interacþiune se numãrã asimilarea
ºi acomodarea.
Asimilarea reprezintã pierderea identitãþii grupurilor minoritare, atât
din punct de vedere social, cât ºi spaþial, integrarea lor completã în noua
societate. Aceasta se realizeazã prin educaþie, implicând însã ºi voinþa
minoritarilor. Este un proces care apare ca urmare a miºcãrilor migratorii
la nivel internaþional ºi care au ca rezultat apariþia grupurilor minoritare. Cartierul evreiesc din Ierusalim,
Se încheie ca proces dupã douã generaþii din momentul imigrãrii indi- model de segregare extremã
vizilor. Pãrinþii îºi pãstreazã limba maternã ºi obiceiurile din spaþiul de ca urmare a relaþiilor încordate
provenienþã, fiii, însã, educaþi la ºcoala „noii patrii“, îºi pierd identitatea. între evrei ºi palestinieni
Acomodarea este procesul în cadrul cãruia minoritãþilor li se per-
mite sã fie diferite de grupurile gazdã, sã aibã un stil de viaþã diferit, sã
se exprime printr-o „sub-culturã“ (devenitã ramurã a culturii gazdã), în  Daþi exemple de situaþii de segre-
contextul unor strânse legãturi cu majoritatea. Aceasta este o bunã gare spaþialã la nivel mondial.
metodã de a rezolva problemele grupurilor pe care societatea nu
doreºte sã le asimileze. Astfel de situaþii se întâlnesc în cazul populaþiei
 Analizaþi procesele (segregare,
asimilare, acomodare) care se ma-
de culoare din SUA ºi din Marea Britanie, a indienilor din Marea Britanie nifestã în spaþiul în care locuiþi.
ºi a evreilor din lumea musulmanã.

119

 Descrieþi caracteristicile sociale
ale fondului locativ (cartiere) din
localitatea în care locuiþi. Prin
ce se caracterizeazã mobilitatea
populaþiei în acest spaþiu?
 Alcãtuiþi un plan al oraºului în
care locuiþi delimitând spaþiile
sociale conturate în cadrul
acestuia ºi direcþiile miºcãrilor
intra-urbane cunoscute.
Locuinþã mare pentru o familie
numeroasã, cu copii în creºtere
Apartamente pentru familii mici,
fãrã copii
120
* MOBILITATEA GEOGRAFICÃ
A POPULAÞIEI ªI SPAÞIUL SOCIAL
Omul, element activ al mediului geografic, îºi bazeazã întreaga exis-
tenþã pe interacþiunile sale cu celelalte elemente componente ale geo-
sistemului. Pentru ca aceste interacþiuni sã se manifeste direct, a fost
ºi este nevoie de o permanentã deplasare în spaþiu.
Existã numeroase motivaþii pentru deplasãrile efectuate de indivizi
ºi grupuri: activitãþile economice, relaþiile sociale, nevoile materiale ºi
culturale, influenþele pozitive ºi negative pe care le suferã din partea
mediului geografic.
Din perspectiva dimensiunii spaþiale a miºcãrilor pe care indivizii le
realizeazã, se poate vorbi despre mobilitatea pe distanþe reduse, în spe-
cial mobilitatea intra-urbanã ºi în aria de influenþã a oraºelor ºi migraþia
populaþiei, care se produce în general pe distanþe mult mai lungi.
Deºi miºcãrile populaþiei au fost analizate din perspectivã demogra-
ficã ºi economicã, ele au ºi o dimensiune socialã, prin modificãrile pe care
le aduc structurii societãþii, grupurilor sociale ºi relaþiilor dintre ele.
1. Mobilitatea intra-urbanã
Spaþiul urban este un mediu foarte complex, în interiorul cãruia se
concentreazã un numãr foarte mare de elemente, care se manifestã
printr-o multitudine de procese. Interacþiunile sociale sunt variate ºi
implicã în mod determinant deplasãrile spaþiale.
Existã trei categorii de miºcãri intra-urbane: mobilitatea în cadrul
fondului locativ, deplasãrile pentru muncã ºi alte tipuri de deplasãri
(mobilitate socialã).
Mobilitatea în cadrul fondului locativ reprezintã tendinþa indivi-
zilor de a-ºi modifica poziþia spaþialã în oraº în raport de accesul la
fondul locativ. Aceastã mobilitate este determinatã de câþiva factori
sociali importanþi: stratificarea socialã (clasa, statutul social); vârsta;
factorul psihologic (satisfacþia atinsã în general atunci când necesitãþile
sociale se cupleazã cu oferta favorabilã a mediului; în aceste condiþii,
se contureazã teritoriul familial ºi sentimentul de „acasã“).
Aºa cum s-a precizat anterior, apartenenþa la o clasã socialã influen-
þeazã foarte mult gruparea indivizilor în spaþiul urban, ducând la apari-
þia de cartiere cu caracteristici foarte diferite. Cele douã extreme sunt
cartierele închise (izolate) ale elitelor ºi ghetourile specifice grupurilor
sociale cu venituri reduse, care de multe ori aparþin unor categorii
sociale (etnice, rasiale) marginalizate.
Mobilitatea spaþialã determinatã de vârsta indivizilor se referã la
tendinþa diferitelor grupe de vârstã de a se localiza în areale specifice.
Multe studii de geografie socialã analizeazã aºa-numita mobilitate în
raport de „etapele ciclului vital“, care se definesc în cazul indivizilor
ce urmeazã în general calea familialã de integrare în societate.
Se considerã cã pe parcursul vieþii omului existã cinci etape distincte,
care îi influenþeazã comportamentul: etapa familiei simple fãrã copii,
etapa familiei în aºteptare de copii, etapa familiei cu copii în creºtere
ºi educare, etapa familiei simple fãrã copii prin desprinderea acestora,
etapa vãduviei (familie cu un singur membru).
Fiecãrei etape îi este specific un anumit comportament uman ºi un
anumit spaþiu vital, ceea ce determinã importante miºcãri intraurbane
ºi modificãri ale modelelor de spaþialitate urbanã. Apar, astfel, cartiere
în care se concentreazã populaþia aparþinând uneia dintre etapele enu-
merate: cartiere ale familiilor tinere cu copii, care îºi doresc sã locuiascã
în clãdiri spaþioase ºi sã dispunã de spaþiu verde pentru creºterea ºi edu-
carea copiilor în condiþii optime, sau cartiere cu locuinþe mai modeste
pentru familii vârstnice, fãrã copii, de multe ori având un singur membru.
 Fiecare dintre aceste areale au caracteristici proprii ºi nevoi diferite.
De aceea, procesul de organizare spaþialã a oraºelor respective trebuie Criterii de clasificare a miºcãrilor
sã þinã cont de aceste specificitãþi ºi de problemele cu care se confruntã. migratorii pe plan mondial ºi local
Deplasãrile pentru muncã sunt la rândul lor miºcãri importante l dupã dimensiunea spaþiului pe care îl
în cadrul oraºului ºi în spaþiul sãu de influenþã, cu atât mai mult cu cât afecteazã, miºcãrile migratorii pot fi
ele se manifestã în mod frecvent, zilnic sau sãptãmânal. Acestea sunt regionale, naþionale, internaþionale;
miºcãrile pendulatorii, ce poartã ºi denumirea de navetism. Impactul lor l dupã modificãrile culturale implicate,
asupra societãþii nu este doar de naturã economicã, ci ºi socialã, prin acestea se grupeazã în douã categorii,
rolul pe care îl au în organizarea timpului indivizilor. Ele pot duce la exprimând direcþia ºi sensul de mi-
dezvoltarea unor relaþii interumane specifice ºi la diverse forme de graþie: rural–urban, urban–rural;
organizare spaþialã. l dupã gradul de implicare a propriei
Studiile cu astfel de subiecte scot în evidenþã principalele direcþii voinþe a emigranþilor, sunt voluntare
de deplasare zilnicã pentru muncã a majoritãþii populaþiei urbane, sau forþate;
ritmicitatea acestora ºi dimensiunile lor spaþiale ºi temporale, în funcþie l dupã tipul de societate în care se pro-
de care se dezvoltã reþeaua urbanã ºi suburbanã de transport ºi se duc, cu referire directã la migraþiile
delimiteazã noi cartiere de locuinþe. De asemenea, se pot lua anumite rural–urban, sunt migraþii în societãþi
mãsuri cu privire la protecþia mediului înconjurãtor. tradiþionale, în care predominã facto-
Mobilitatea socialã este cea care include deplasãrile rezultate din rii de respingere, migraþii în societãþile
relaþiile sociale (vizitele la prieteni, vecini, rude). Alte tipuri de deplasãri moderne, industriale, în care predo-
cu impact puternic asupra mediului urban sunt cele cu scop comercial. minã factorii de atracþie ºi miºcãri
Cunoaºterea unor astfel de modele de deplasare în spaþiu a indivizilor migratorii în societãþile post-indus-
este utilã în planificarea urbanã, cu precãdere a sistemului de transport. triale, în care predominã deplasãrile în
douã direcþii, mai ales cele inter-urbane;
2. Miºcãrile migratorii l dupã durata deplasãrii, în miºcãri mi-

Migraþia este un proces caracteristic omului de-a lungul întregii sale gratorii permanente ºi temporare.
istorii ºi care a implicat comunitãþi întregi sau grupuri largi din cadrul
societãþii, ale cãror motivaþii erau generale, nu individuale sau de grup.
Migraþia reprezintã în esenþã schimbarea reºedinþei dincolo de o
limitã administrativã sub impulsul unor factori determinanþi, specifici
locului ºi momentului istoric. La rândul sãu, acest proces are un puternic
impact asupra tuturor elementelor de mediu, natural ºi antropic.
Deºi consideratã un fenomen legat strict de caracteristicile demo-
grafice ºi economice ale geosistemului, miºcarea migratorie are puter-
nice implicaþii în domeniul social ºi cultural. Mase mari de populaþie
care emigreazã spre teritorii cu caracteristici socio-culturale total diferite
de cele ale spaþiilor din care provin determinã reale schimbãri.
Factorii care determinã deplasarea populaþiei în spaþiu au fost
grupaþi în douã categorii importante: factori de respingere ºi factori de
atracþie. Ambele categorii pot fi grupate, la rândul lor, în: factori politici,
factori economici, factori ecologici ºi factori sociali.
Factorii de respingere cei mai importanþi, enumeraþi în studiile
efectuate pânã în prezent, sunt: declinul resurselor sau al preþurilor la
nivel naþional, ca urmare a unor disfuncþionalitãþi economice; scãderea
numãrului locurilor de muncã; producerea unor catastrofe ecologice etc.
Factorii sociali de respingere sunt, la rândul lor, determinanþi: discri-
minãri de ordin politic, religios ºi etnic; alienarea în cadrul comunitãþilor
de origine; lipsa oportunitãþilor de a întemeia o familie în comunitatea de
origine. Refugiaþi etiopieni
Factorii de atracþie sunt în opoziþie cu cei de respingere ºi sunt mai
puternici, pentru a depãºi forþa de inerþie care se manifestã în spaþiile
de respingere ºi eventualele obstacole de pe traseu: ofertã superioarã
de locuri de muncã; oportunitatea obþinerii unor venituri mai mari; nivel  Ce miºcãri migratorii importante
cunoaºteþi la nivel global ºi care
de trai mai ridicat.
au fost cauzele acestora?
Între alþii, factori de ordin social sunt: oportunitatea atingerii unui
nivel înalt de educaþie ºi specializare în diferite domenii de activitate;  Prin ce se caracterizeazã miºcã-
deplasarea cu partenerul de viaþã sau în vederea cãsãtoriei; dorinþa de rile migratorii din localitatea în
care locuiþi. Ce cauze stau la
a se integra într-un nou tip de comunitate.
baza acestora?
Acesta reprezintã modelul clasic de migraþie, cel de respingere–atracþie.

121

Ceramicã celticã
Casã medievalã (Franþa)
Casã în Londra (sec. al XIX-lea)
Locuinþe circulare ale indienilor Sioux
(SUA)
 Câte tipuri de elemente culturale
cunoaºteþi?
 Analizaþi clãdirea în care locuiþi
prin prisma celor trei tipuri de
abordare a elementelor culturale
(materialã, socialã, spiritualã).
122
* ELEMENTE DE GEOGRAFIE CULTURALÃ
Cultura este unul dintre cele mai complexe elemente ale societãþii,
care defineºte nu doar comportamentul uman, ci ºi peisajul geografic.
Cultura a apãrut odatã cu omul, este parte integrantã a acestuia. Ea se
naºte din relaþia pe care omul o are cu mediul în care trãieºte, îi eviden-
þiazã, deci, personalitatea prin amprenta pe care o lasã.
Astfel se nasc ariile culturale, care definesc spaþii mai largi sau mai
reduse ocupate ºi impregnate cu personalitatea diverselor popoare ºi
grupuri sociale.
Cunoaºterea ºi înþelegerea marii varietãþi a elementelor culturale a
necesitat clasificarea acestora în trei categorii: elemente ale culturii
materiale, elemente ale culturii spirituale ºi elemente ale culturii sociale.
Toate acestea reprezintã rezultatul unor importante procese care s-au
manifestat în cadrul vieþii sociale de-a lungul istoriei.
Un prim proces important este cel al descoperirilor, reprezentând
modul de cunoaºtere a mediului de cãtre oameni. El a însoþit întreaga
istorie a omenirii ºi este încã prezent în societatea actualã. Prin invenþii
însã, oamenii au creat elemente noi care le-au completat pe cele desco-
perite în mediu. Au urmat evoluþia ºi difuzia, procese indispensabile
acumulãrii de noi informaþii ºi elemente culturale ºi rãspândirii acestora
pe mari suprafeþe ale Globului.
Elementele culturii materiale reprezintã expresia fizicã a relaþiei
omului cu mediul în care trãieºte. Ele se regãsesc în orice societate sub
forma uneltelor, a formelor de locuire ºi a modului de organizare a pro-
ducþiei. ªi astãzi, una dintre metodele de cunoaºtere a vechilor civilizaþii
istorice este cea a descoperirii vestigiilor materiale, care oferã nume-
roase informaþii despre viaþa socialã ºi culturalã a acestora.
Elementele culturii sociale sunt instituþiile din domeniile politic ºi
legislativ, cele ale sistemului educaþional, religios etc., care au rolul de
a consolida societatea. Ele coordoneazã comportamentul indivizilor,
al grupurilor sociale ºi al întregii societãþi prin regulile (legile) impuse.
Elementele culturii spirituale reprezintã partea nevãzutã a culturii,
exprimatã prin limbaj, credinþe, valori spirituale (artã, literaturã, religie).
Aceastã clasificare nu este însã strictã. Delimitarea categoriilor res-
pective este artificialã, cele mai multe dintre elemente putând fi incluse
în oricare dintre ele. Totul depinde de punctul de vedere din care aces-
tea sunt analizate. De exemplu, o casã este element al culturii mate-
riale, deoarece este o formã fizicã utilizatã ca adãpost. Este însã ºi un
element al culturii sociale, prin formã ºi dimensiuni, care depind de
structura sistemului familial, o exprimã.
Casele destinate familiilor nucleare sunt specifice societãþii moderne,
în care predominã acest tip de grupuri primare. În secolul al XIX-lea, dar
ºi în zonele mai slab dezvoltate din prezent, predominante sunt casele
destinate unor familii foarte numeroase, cu peste 10 membri. În acelaºi
timp, stilul construcþiilor, modul în care sunt aranjate acestea, exprimã
calitatea lor de elemente ale culturii spirituale. Ele fac parte din peisajul
cultural al diferitelor spaþii ale Globului, exprimã dimensiunea spiritualã
a indivizilor care le construiesc ºi le locuiesc.
Indienii Sioux din Statele Unite ale Americii se adãpostesc în locuinþe
cu forme circulare, „rotunde precum cuiburile pãsãrilor“, deoarece „puterea
Lumii se manifestã în cercuri“. Faptul cã civilizaþia „albilor“ le-a impus
traiul în locuinþe poligonale (pãtrate, dreptunghiulare) îi nemulþumeºte
profund. Indiferent de contextul cultural, casa este mai mult decât un
adãpost, este un „testament personal ºi social“, o implantare culturalã
în peisaj.
 1. Forme de comunicare
Un element esenþial al sistemului socio-cultural este comunicarea,
formã de interacþiune a indivizilor, de conturare a grupurilor sociale.  Daþi exemple de comunicare cor-
poralã, prin imagini ºi publicitarã
Existã numeroase tipuri de comunicare. Cea mai importantã este comu-
cunoscute în orizontul local ºi la
nicarea lingvisticã, prin intermediul limbilor ºi dialectelor. nivel mondial.
Toate populaþiile Globului au o limbã proprie sau un dialect utilizat
în comunicarea zilnicã. Alãturi de aceasta, existã ºi alte forme cuprinse
în aºa-numitul limbaj al semnelor. Categoria respectivã cuprinde formele
de comunicare corporalã, reprezentând semnele, miºcãrile anumitor
elemente componente ale corpului uman (membrele, capul, faþa) cu
ajutorul cãrora se transmit informaþii.
Existã apoi comunicarea prin imagini, care cuprinde diverse semne
cu conotaþie specificã fiecãrei culturi sau cu semnificaþie generalã.
Un exemplu de imagini cu semnificaþie generalã este cel al semnelor
de circulaþie folosite la nivel mondial. Utilizând toate aceste categorii,
limbajul publicitar este specific mass-mediei, care are ca scop convin-
gerea membrilor societãþii cu privire la diversele probleme ale mediului.
Comunicarea lingvisticã se realizeazã cu ajutorul limbilor ºi dia-
lectelor. Limba este un sistem de comunicare prin intermediul vorbirii,
o colecþie de sunete având un înþeles comun pentru un grup de indivizi.
Ea permite transmiterea ideilor ce stau la baza tuturor activitãþilor
umane ºi a relaþiilor socio-culturale care caracterizeazã o naþiune sau
un stat. Limbile internaþionale înlesnesc comunicarea în toate domeniile
la nivel global.
Comunicarea prin intermediul limbajului este deosebit de complexã,
ca urmare a faptului cã existã o mare variaþie în exprimare la nivelul
diverselor grupuri mai mari sau mai mici. Aceste diferenþe au dus la
conturarea unui numãr foarte mare de limbi pe Glob.
În acelaºi timp, existenþa variaþiilor în modul de exprimare pânã la Sãrutul este unul
nivelul unor grupuri mici a determinat specialiºtii sã ia în considerare dintre semnele care participã
existenþa unor ramuri ale limbilor respective, pe care le-au numit la comunicarea corporalã
dialecte. Acestea se caracterizeazã prin anumite particularitãþi fonetice, (Sãrutul, picturã de Gustav Klimt)
lexicale etc., care nu împiedicã total comunicarea cu grupul majoritar,
utilizatorul limbajului de bazã.
Delimitarea între limbi ºi dialecte nu este încã bine definitã, astfel cã
la ora actualã nu se cunoaºte numãrul exact de limbi existente pe Glob.
De asemenea, este foarte greu sã se delimiteze spaþial rãspândirea lor.
Unele limbi sunt utilizate de cãtre mai multe naþiuni, iar pe teritoriul
unor state se folosesc diferite limbi. Cele mai utilizate limbi pe Glob
Astãzi, se remarcã utilizarea pe scarã largã a unor limbi. Unele dintre (2006)
acestea sunt vorbite regional, dar, datoritã numãrului mare de locuitori
Limba Vorbitori
ai acelui spaþiu, reuºesc sã ocupe locuri fruntaºe în ierarhie.
vorbitã (mil.)
Chineza, hindi, bengaleza se utilizeazã aproape exclusiv pe teritoriul
statelor respective (China, India, Bangladesh), þãri cu o populaþie foarte chinezã 938
numeroasã. hindi 393
Engleza, spaniola, portugheza sunt limbi internaþionale vorbite pe englezã 366
teritoriile mai multor state, în principal datoritã evoluþiei istorice a aces- spaniolã 365
bengali 222
tora, existenþei imperiilor coloniale într-o anumitã etapã istoricã.
rusã 179
Utilizarea mai frecventã în prezent a limbii engleze este determinatã
portughezã 172
pe de o parte de recunoaºterea ei pe plan internaþional ca limbã oficialã
japonezã 134
în întâlnirile la nivel înalt între oficialitãþile diverselor state sau în cadrul
germanã 107
organizaþiilor mondiale, iar pe de altã parte datoritã influenþelor extinse
coreeanã 83
în toate domeniile (politic, economic, social, cultural) a civilizaþiei
francezã 83
americane. Un bun exemplu este cel al utilizãrii pe scarã foarte largã

123

Limba goticã
Limba goticã a fost cea mai impor-
tantã limbã din ramura germanicã uti-
lizatã în centrul ºi estul Europei, dar
dispãrutã datoritã convertirii vorbi-
torilor la alte limbi prin dominaþie
politicã sau religioasã, de exemplu
convertirea la Creºtinism ºi înlocuirea
limbii gotice cu cea latinã. Ultimul
vorbitor a dispãrut în secolul al XVI-lea
în Crimeea, Rusia.
Alfabetul gotic
Repartiþia principalelor limbi vorbite pe Glob
 Analizaþi harta lingvisticã a fiecãrui
continent.
124
a noilor tehnologii, a sistemelor computerizate, a formelor de comu-
nicare prin internet etc., care, provenite fiind în cea mai mare parte din
SUA, utilizeazã limba englezã ca formã de comunicare.
Repartiþia spaþialã a dialectelor este mult mai complexã, ca urmare a
folosirii lor de cãtre grupuri mai mici de populaþie ºi datoritã permanentei
lor modificãri. Ele evolueazã rapid în timp, datoritã comunicãrii frecvente
între diverse comunitãþi cu limbajele lor specifice. Acestea se adapteazã
pentru a înlesni contactele, dar diferenþele nu dispar.
Dialectele sunt cu atât mai diferite cu cât relaþiile între comunitãþile
respective sunt mai slabe. Situaþia aceasta este vizibilã în cazul grupu-
rilor izolate, ale cãror dialecte nu se adapteazã aproape deloc la modifi-
cãrile survenite de-a lungul timpului în limbile þãrilor pe teritoriul cãrora
se aflã amplasate. Comunitãþi izolate din Munþii Appalachi, SUA, utili-
zeazã ºi astãzi forme lingvistice elisabetane ale secolului al XVI-lea.
Deºi în prezent existã un numãr foarte mare de limbi ºi dialecte folo-
site la nivel global, lingviºtii considerã cã marea majoritate au rãdãcini
comune, astfel cã le-au grupat în familii ºi ramuri lingvistice.
Familia lingvisticã este o colecþie de limbi relaþionate printr-un
strãmoº comun, care este compusã din mai multe ramuri lingvistice
reprezentând colecþii de limbi, care au o origine comunã, dar care au
evoluat ca limbi individuale. Miile de limbi utilizate în lume pot fi gru-
pate într-un numãr relativ mic de familii lingvistice.
n Cea mai cuprinzãtoare este familia indo-europeanã, rãspânditã pe
toate continentele, alcãtuitã din patru ramuri importante: germanicã,
romanicã, balto-slavicã ºi indo-iranianã. Alãturi de acestea sunt incluse
ramuri mai mici, cu extindere redusã: albanezã, armeanã, celtã ºi greacã.
 l Ramura germanicã, extinsã spaþial în state din centrul, vestul ºi
nordul Europei, este împãrþitã la rândul sãu în grupuri: grupul vest-ger-
manic (limbile germanice de sus ºi cele de jos) în Europa centralã ºi
vesticã, grupul nord-germanic (limbile germanice de est ºi de vest) în
Euroapa nordicã ºi grupul est-germanic format din mii de limbi dis-
pãrute în prezent.
Engleza, limbã aparþinând grupului vest-germanic, are cea mai largã
rãspândire. Este utilizatã oficial nu doar în Marea Britanie, ci ºi în
America de Nord, în Africa de Sud, Australia ºi Noua Zeelandã.
l Ramura romanicã, având la bazã limba latinã, este alcãtuitã din
limbile teritoriilor dominate în Antichitate de Imperiul Roman: spaniolã,
portughezã, francezã, italianã ºi românã. Primele trei sunt utilizate nu
doar pe teritoriile statelor naþionale din care provin, ci ºi pe spaþiile care
aparþineau în trecut imperiilor lor coloniale (America de Sud ºi Centralã,
diverse regiuni din America de Nord, Africa). Aceastã ramurã lingvisticã
cuprinde ºi numeroase dialecte între care se disting cele reto-romane
utilizate în Elveþia, dialectul catalan în nord-estul Spaniei (Barcelona,
Andorra, estul munþilor Pirinei), dialectul provençal utilizat în estul
Franþei, limba sardinianã (Sardinia) etc. Scriere în limba arabã
Toate limbile aparþinând ramurilor germanicã ºi romanicã utilizeazã (manuscris din sec. al XIV-lea)
în scriere alfabetul latin.
l Ramura indo-iranianã este alcãtuitã din douã grupuri lingvistice.
Grupul indian cuprinde limbile urdu (Pakistan) ºi hindi (partea central-
nordicã a Indiei), care împreunã formeazã limba hindustani, urdu utili-
zând alfabetul arab, iar hindi alfabetul devanagari. Din acelaºi grup face
parte ºi limba bengali, predominantã în Bangladesh. Grupul iranian este
alcãtuit din limbile persanã (Iran), pashto (estul Afghanistanului ºi vestul
Pakistanului), kurdã (nordul Irakului, vestul Iranului ºi estul Turciei).
Aceste limbi utilizeazã alfabetul arab.
l Ramura balto-slavicã este alcãtuitã din douã grupe lingvistice:
limbile slave vechi ºi limbile baltice. Vechile limbi slave sunt la rândul lor
grupate în slave de est (rusa, ucrainiana, bielorusa), slave de vest (polo-
neza, ceha, slovaca) ºi slave de sud (slovena, sârbo-croata, macedo-
neana ºi bulgara). Limbile baltice sunt lituaniana ºi letona. Limbile
acestei ramuri folosesc alfabetul chirilic.
Scriere în limba chinezã
l Ramura celtã (irlandeza, welsha, galica, bretona) au fost rãspândite
în insulele britanice, Germania, Franþa, nordul Italiei, dar în prezent mai
supravieþuiesc pe spaþii restrânse în Irlanda, Scoþia, Þara Galilor ºi Cornwall.
n Existã numeroase alte familii lingvistice între care se distinge cea
sino-tibetanã, cuprinzând cea mai vorbitã limbã din lume – mandarina
(chinezã), utilizatã de trei sferturi din populaþia Chinei. Alte douã limbi
importante, thai (Laos, Thailanda, Vietnam) ºi burmanã (Myanmar), for-
meazã ramura tibeto-burmanã.
Vastul continent asiatic cuprinde numeroase alte limbi grupate în
câteva familii lingvistice importante: japonezã, coreeanã, sud-asiaticã
(vietnameza), austronezianã (malayo-polinezianã), altaicã (turcã, azer-
baidjanã, uzbekã, kazahã, tãtarã, mongolã etc.), uralicã (ramura finicã –
limba finlandezã, ramura ungricã – limba maghiarã) ºi afro-asiaticã (arabã
ºi ebraicã).
În Africa, limbile, foarte numeroase, sunt grupate în trei familii:
niger-congo, a cãrei ramurã principalã este benue-congo, cu cea mai
vorbitã limbã, swahili (utilizatã din Africa Centralã ºi de Vest pânã
în Africa de Sud), nilo-saharianã (nordul ºi estul Africii) ºi khoisan
(sud-vestul Africii).
Pe continentul american, dar ºi în multe alte colþuri ale lumii, existã
în prezent numeroase alte limbi obscure, considerate a fi pe cale de Scriere în limba ebraicã
dispariþie, aparþinând populaþiilor indigene.

125

 Definiþi noþiunea de religie.
 Câte tipuri de religii cunoaºteþi?
Prin ce se deosebesc ele?
Animism (Africa)
 Ce asemãnãri ºi deosebiri existã
între cele trei religii universale?
 Care este repartiþia spaþialã a
celor trei religii universale?
126
2. Caracteristici generale ale credinþelor religioase
Religia este un element esenþial al culturii, deci o permanentã pre-
zenþã în viaþa socialã. Fiind o formã de bazã a exprimãrii personalitãþii
umane, determinantã în comportamentul indivizilor, este ºi sursã de
conturare a unor grupuri sociale ºi, implicit, de segregare ºi conflicte.
Definirea noþiunii de religie s-a dovedit a fi o sarcinã grea pentru
diverºii specialiºti care s-au ocupat de studierea acestui fenomen.
S-a ajuns însã la concluzia cã religia este un sistem unitar de credinþe
ºi practici cu privire la fiinþe sau forþe supranaturale (Dumnezeu, zei,
îngeri, duhuri, demoni etc.), care determinã formarea unei comunitãþi
morale alcãtuitã din indivizii ce aderã liber la aceasta.
Vechimea acestui tip de comportament uman este foarte mare. Se
presupune cã apariþia credinþei în elemente supranaturale a însoþit pro-
cesul de formare a conºtiinþei sale în relaþie cu mediul pe care îl locuia.
Studiile realizate de-a lungul timpului cu privire la credinþele religioase
au scos în evidenþã faptul cã toate religiile lumii au origini comune,
multe dintre caracteristicile lor fiind asemãnãtoare, iar scopul, unul ºi
acelaºi – cunoaºterea lumii înconjurãtoare, a universului ºi a legilor sale.
Astfel, se presupune cã toate religiile au o sursã comunã de infor-
maþie, indiferent de momentul apariþiei lor în timp, concluzie la care
s-a ajuns ca urmare a numeroaselor asemãnãri dintre ele.
Specifice multor religii sunt credinþa într-unul sau mai mulþi zei, exis-
tenþa unor scrieri sfinte, a unor întemeietori, personalitãþi marcante
care au iniþiat aceste sisteme de gândire. De asemenea, apar asemãnãri,
dar ºi deosebiri în ceea ce priveºte evoluþia lor în timp ºi spaþiu, formele
de organizare ºi de manifestare.
În cazul tuturor religiilor se poate vorbi despre un sistem de orga-
nizare mai mult sau mai puþin complex, despre practici fundamentale,
despre obiceiuri ºi tradiþii, despre spaþii sacre ºi peisaje specifice.
Diferenþe importante apar, însã, în ceea ce priveºte numãrul de
adepþi ai fiecãrei religii ºi repartiþia lor spaþialã. Aceste diferenþieri s-au
transformat în principalele criterii pe baza cãrora s-a nãscut o clasificare
unanim recunoscutã. Astfel, se considerã cã, pe plan mondial, existã
trei categorii principale de religii: universale, etnice ºi tribale.
n Religiile universale sunt cele care au deschidere cãtre întreaga
populaþie a Globului. Cele trei religii universale unanim acceptate sunt
creºtinismul, islamismul ºi budismul. Integrarea lor în aceastã cate-
gorie a fost determinatã de modul în care au evoluat ºi s-au rãspândit
în spaþiu. Existã un interes permanent în cadrul celor trei religii faþã de
atragerea de noi adepþi, indiferent de provenienþa etnicã, socialã sau
geograficã. În consecinþã, includerea în comunitãþile respective este în
general un proces simplu.
În creºtinism, aceasta se manifestã prin botez ºi comuniune, în
islamism este necesarã recitarea doctrinelor, iar în budism aderarea
la practici specifice. De asemenea, cele trei religii s-au caracterizat
ºi încã se mai caracterizeazã printr-un misionarism activ, care are
ca rezultat rãspândirea rapidã ºi pe spaþii largi a convingerilor respec-
tive. Ca urmare, în prezent, ele sunt cele mai rãspândite pe Glob, având
ºi cei mai numeroºi adepþi.
n Religiile etnice se caracterizeazã printr-o restrictivitate accentuatã
la nivelul unor grupuri etnice sau a unor state, fiind astfel puternic
dependente de spaþii specifice, cu trãsãturi fizice ºi culturale care le
influenþeazã direct. Transformarea în adepþi ai unora dintre aceste religii
este deseori dificilã. Cu excepþia celor nãscuþi în respectivele comunitãþi,
nu sunt acceptaþi decât cei care le adoptã întregul sistem de valori. În
multe cazuri, chiar cãsãtoria cu membri din alte comunitãþi religioase
este interzisã. Ca urmare, distribuþia lor spaþialã este redusã, rezultatul
fiind un mozaic religios la nivel global.
 Principalele religii considerate a fi etnice sunt hinduismul, ºintois- Numãrul adepþilor principalelor
mul, iudaismul, confucianismul ºi taoismul. Ultimele douã, alãturi religii de pe Glob (2005)
de budism, formeazã aºa-numitul „complex religios chinez“.
Religia Nr. adepþilor
n Religiile tribale sunt puternic legate de mediul natural în care au
apãrut ºi se manifestã. Ele se caracterizeazã prin credinþa ºi închinarea Creºtinism 2,1 mld
la spirite ale naturii materializate în elemente precum stânci, copaci, Islamism 1,3 mld
animale, despre care se presupune cã posedã puteri supranaturale ce tre- Ateism 1,1 mld
buie respectate. Acestor religii li se atribuie termenul comun de animism. Hinduism 900 mil
Alãturi de religiile clasice amintite, în ultimul timp au apãrut noi Religiile tradiþionale ale Chinei 394 mil
credinþe, care au determinat formarea unor comunitãþi distincte, ale Budism 376 mil
Animism 300 mil
cãror ideologii se bazeazã pe noile informaþii ºtiinþifice cu privire la
Religii tradiþionale africane 100 mil
mediul natural, dar ºi pe caracteristicile psihicului uman.
ªikism 23 mil
Un bun exemplu în acest sens este ateismul, considerat a fi una Iudaism 14 mil
dintre doctrinele actuale ale lumii, caracterizat prin lipsa credinþei în Baha’i 7 mil
zeitãþi, înlocuirea acestora cu explicaþii oferite de ºtiinþele moderne. Jainism 4,2 mil
Un alt exemplu este cel al scientologiei, un sistem de credinþe ºi ªintoism 4 mil
practici apãrut în 1952 în SUA, care are ca scop declarat reabilitarea Zoroastrism 2,6 mil
spiritului uman, ajutorarea celor cu probleme de sãnãtate fizicã ºi Altele 4,2 mil
psihicã, a celor cu probleme de integrare în societate.
Importanþa ºi impactul pe care toate aceste religii le au în societate
sunt strâns legate de dimensiunile lor numerice ºi spaþiale. Cele mai noi Cei mai numeroºi adepþi, peste douã
statistici cu privire la numãrul adepþilor reliefeazã faptul cã rãmân miliarde, îi are creºtinismul, care rãmâne
predominante pe Glob religiile clasice, în mod special cele universale. astfel prima religie a lumii. Mai puþin
În ultimii 10 ani s-a înregistrat o creºtere constantã a membrilor tuturor numeroºi, depãºind totuºi un miliard,
sunt adepþii islamismului. Pe locul al
comunitãþilor religioase, aceasta fiind determinatã de evoluþia în creºtere treilea se aflã ateismul, fapt ce de-
a populaþiei Globului. Cel mai însemnat ritm de creºtere l-au înregistrat monstreazã caracteristicile ideologice
adepþii credinþelor religioase din China, urmaþi de musulmani. ale lumii contemporane, orientarea
din ce în ce mai pregnantã spre inter-
3. Rãspândirea geograficã a credinþelor religioase pretarea strict ºtiinþificã a realitãþii
înconjurãtoare.
Cele trei religii universale, creºtinismul, islamismul ºi budismul, Deºi o religie etnicã, limitatã teri-
prezintã numeroase asemãnãri, dar ºi deosebiri. Fiecare a fost înteme- torial la un spaþiu restrâns din sudul
iatã de câte o personalitate marcantã, care a adus importante modi- Asiei, hinduismul, dezvoltat într-un
areal puternic populat, se plaseazã pe
ficãri în sistemul religios în cadrul cãruia s-a manifestat. Aceste noi al patrulea loc în ierarhie, cu 900 de
învãþãturi au fost adunate în aºa-numitele cãrþi sfinte, care se pãstreazã milioane de adepþi. Mult mai puþin
pânã în prezent ca dovadã ºi susþinere a ideologiilor respective. numeroºi sunt adepþii celorlalte reli-
Forþa cu care s-au manifestat de la început a determinat atragerea gii, datoritã rãspândirii lor pe supra-
a numeroºi adepþi, al cãror numãr a fost în continuã creºtere, astfel feþe destul de reduse ale Globului.
încât, în prezent, aceste religii sunt cele mai rãspândite pe Glob.
Toate trei au structuri complexe, fiind organizate în ramuri, deno-
minaþii ºi secte. O ramurã este o diviziune importantã ºi fundamentalã
în cadrul religiei respective; denominaþia este o diviziune a unei ramuri,
iar secta este un grup relativ mic, desprins dintr-o denominaþie ºi care
nu mai are relaþii cu religia de origine.
Diferenþierile existente între cele trei religii se manifestã în planul
percepþiei cu privire la originea universului ºi a omului, a relaþiei acestuia
cu divinitatea ºi în ceea ce priveºte originea ºi teritoriul pe care îl ocupã
în prezent. De asemenea, practicile fundamentale ºi peisajul religios
sunt foarte diferite.
Ideologiile acestor religii creeazã anumite tipuri de comportament
uman, care determinã adepþii respectivi sã se grupeze în comunitãþi
religioase ºi sã dezvolte relaþii specifice, care pot fi în concordanþã sau
în contradicþie cu alte grupuri, implicit cu întreaga societate. Evoluþia numericã a adepþilor
diferitelor culte religioase pe Glob
l Creºtinismul are trei ramuri majore: catolicismul, protestantismul
ºi ortodoxismul. Acestea au apãrut în urma a douã crize importante
în sânul Bisericii Creºtine, numite schisme. Prima schismã (Marea schismã)  Prin ce se caracterizeazã spaþiul
s-a produs în anul 1054, datoritã luptelor pentru supremaþie ºi a diver- religios mondial în prezent? Ana-
genþelor teologice. Astfel,126 au apãrut catolicismul ºi ortodoxismul. lizaþi graficul ºi tabelul de mai sus.

127

Icoanã ortodoxã reprezentându-l
pe Iisus Hristos (Biserica Sfânta Sofia,
Constantinopol, sec. al XII-lea)
Biblie în limba latinã (sec. al XIV-lea)
128
Mai târziu, în secolul al XVI-lea, s-a produs a doua schismã în sânul
Bisericii Catolice din care s-a desprins Biserica Protestantã. Iniþiatorul
celei de-a doua schisme a fost cãlugãrul augustinian Martin Luther,
profesor de teologie la Universitatea din Wittenberg. Astfel a apãrut
prima Bisericã protestantã, cea luteranã. În timp, s-au produs rupturi
numeroase ºi în protestantism, astfel încât în prezent existã numeroase
alte Biserici autonome ºi secte.
Segmentarea Bisericii Creºtine a dus la conturarea unor spaþii bine
determinate în cadrul cãrora predominã cele trei ramuri. Cei aproxi-
mativ 1 miliard de adepþi ai catolicismului sunt locuitori ai þãrilor din
centrul ºi sudul Europei (Lituania, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria,
Croaþia, Slovenia, Austria, Italia, Spania, Franþa, Belgia, Irlanda ºi terito-
riile sudice ale Elveþiei ºi Germaniei), din America Centralã ºi America
de Sud, din sudul SUA ºi estul Canadei ºi chiar în Insulele Filipine.
Cei peste 500 de milioane de adepþi ai protestantismului, apar-
þinând diverselor Biserici din aceastã categorie, sunt predominanþi în
þãrile din nordul ºi vestul Europei (Norvegia, Suedia, Finlanda, Letonia,
Estonia, nordul Germaniei ºi al Elveþiei, Olanda, Danemarca ºi Marea
Britanie), în centrul ºi vestul Canadei, în marea majoritate a statelor din
SUA, în Africa de Sud ºi parþial în alte state din centrul ºi sudul Africii,
în Australia ºi Noua Zeelandã.
Adepþii ortodoxismului, în numãr de peste 200 milioane, ocupã
partea de rãsãrit a Europei (Grecia, Macedonia, Serbia, Bulgaria, România,
Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Rusia) ºi mari pãrþi din Asia (Siberia,
ca teritoriu aparþinând Rusiei, dar ºi alte state foste sovietice, precum
Georgia, Armenia ºi nordul Kazahstanului).
Deºi aceste arii de influenþã sunt bine conturate, nu existã o sepa-
rare spaþialã extremã a adepþilor. Se remarcã în general o convieþuire
paºnicã a credincioºilor în toate aceste regiuni, indiferent de predomi-
narea uneia sau alteia dintre ramuri.
Repartiþia religiilor pe Glob
 l Islamul are trei ramuri principale, bazate în special pe dezacordul
istoric privind succesiunea autoritãþii dupã moartea lui Mahomed.
Acestea sunt cunoscute ca islamism sunnit, shi’it ºi kharijite.
Islamismul ocupã întinse suprafeþe din centrul ºi sud-vestul Asiei,
fiind religia de bazã a unor state precum Pakistan, Afghanistan,
Turkmenistan, Uzbekistan, sudul Kazahstanului ºi vestul Chinei, Iran,
Irak, Azerbaidjan, Siria, Iordania, Turcia ºi statele din Peninsula Arabã.
De asemenea, state musulmane sunt ºi cele din spaþiul saharian al
Africii, inclusiv Etiopia ºi Somalia, localizate în Africa de Est. Islamismul
ocupã teritorii importante ºi în sud-estul Asiei, în Indonezia ºi Malaysia.
Cei mai numeroºi ºi mai rãspândiþi adepþi sunt cei ai islamismului sunnit
(83%), comunitãþile shiite fiind dominante doar în Iran, sudul Irakului,
Bahrain ºi vestul Yemenului, minoritãþi importante fiind ºi în Afghanistan,
Kuwait, Liban ºi Emiratele Arabe Unite. Profetul Mahomed
l Marile ºcoli sau tradiþii budiste care reprezintã ramuri ale acestei religii (Shiraz, 1480)
sunt Theravada (învãþãtura bãtrânilor sau a înþelepþilor), Mahayana
(marele vehicul) ºi Vajrayana (Calea de Diamant, budism tibetan).
Budismul, în forma sa Vajrayana, este religia care predominã în
centrul ºi în nordul Chinei, în Mongolia ºi Bhutan ºi se regãseºte sub
forma unor minoritãþi importante în nordul Nepalului ºi al Indiei.
Theravada este religia predominantã în þãri din sud-estul Asiei (Myanmar,
Laos, Thailanda, Cambodgia). Adepþi ai Mahayana se regãsesc în Tibet,
Mongolia, China, Japonia ºi Vietnam.
l La religiile etnice intrã un numãr important de credinþe religioase,
la fel de variate în ceea ce priveºte caracteristicile specifice pe cât sunt
de dispersate pe suprafaþa Globului. Cele mai importante, cu impact
puternic asupra spaþiilor în care se manifestã, dându-le acestora o per-
sonalitate specificã sunt hinduismul, iudaismul, confucianismul,
daoismul ºi ºintoismul.
Toate acestea provin ºi sunt localizate în Asia. Cu excepþia iudais- Coranul
mului, care a avut o evoluþie spaþialã sinuoasã, celelalte au rãmas în
arealele lor de origine: hinduismul în India ºi Nepal, confucianismul ºi
daoismul în China, ºintoismul în Japonia. Iudaismul, apãrut în antica
„þarã sfântã“ Canaan, ca urmare a vicisitudinilor istoriei a migrat odatã
cu adepþii sãi în Europa, America de Nord ºi în diverse alte spaþii
asiatice, dispãrând aproape în totalitate din teritoriul de origine.
Dupã al Doilea Rãzboi Mondial, ca urmare a unor înþelegeri inter-
naþionale, statul Israel a renãscut pe vechiul amplasament, creând astfel
posibilitatea reinstalãrii iudaismului în aria sa de provenienþã.
Spre deosebire de celelalte religii menþionate, iudaismul este însã
mult mai rãspândit, aproape jumãtate dintre adepþii sãi (peste 5 mi-
lioane) locuind încã în SUA ºi în multe alte state ale lumii, cu precãdere
în cele europene. Mici comunitãþi ale religiilor etnice pot fi întâlnite în
multe alte þãri de pe Glob, în mod special în spaþiul urban al statelor cu
un potenþial economic mai ridicat ºi cu un comportament permisiv faþã
de grupurile venite din alte arii culturale.
Reprezentare a lui Buddha
4. Religiile ºi organizarea spaþiului geografic (Vajrayana, secolul al XIV-lea)

Ca element component al sistemului geografic, fenomenul religios  Ce asemãnãri ºi deosebiri existã

între religiile etnice studiate?
se aflã într-o strânsã corelaþie cu toate celelalte elemente ale acestuia.
Toate religiile lumii sunt direct influenþate de mediul în care au apãrut  Care este repartiþia spaþialã a reli-
giilor etnice studiate?
ºi s-au dezvoltat ºi, la rândul lor, au un impact puternic asupra lui. De
aceea, se poate vorbi despre relaþia care se naºte între religie ºi mediul  Ce alte religii sau ramuri ale reli-
geografic ºi care se materializeazã prin organizarea spaþiului. giilor mai cunoaºteþi?

129

În cazul religiilor universale, calen-
darul nu se suprapune în mod real
ritmurilor naturii. Deºi la început nu
au existat diferenþe, faptul cã aceste
religii s-au extins spaþial foarte mult,
în teritorii cu climat mult diferit de cel
din arealul de origine, s-a ajuns la si-
tuaþia ca în aceste noi spaþii sãrbã-
torile sã nu coincidã cu momentele
cheie din calendarul naturii.
Principalele sãrbãtori din calenda-
rele budist ºi creºtin sunt în relaþie
directã cu evenimentele pe care le-au
trãit fondatorii lor. De exemplu, sãr-
bãtoarea Paºtelui la creºtini este le-
gatã de un anumit moment în ciclul
agricol, moment care diferã, însã, în
raport de poziþia pe Glob a comuni-
tãþilor respective.
Calendar iudaic – mozaic
din sinagoga Beit Alpha (Israel)
Haridwar (India)
Moscheia al-Haram al-Sharif
(Mecca, Arabia Sauditã)
130
Impactul mediului natural asupra organizãrii religioase
Influenþa mediului fizico-geografic asupra modului de manifestare
ºi organizare a sistemelor religioase se produce în trei moduri:
l prin încorporarea sau integrarea fenomenelor naturale în struc-
turile religioase;
l prin desemnarea unor trãsãturi fizice ca fiind sfinte;
l prin organizarea spaþiului în structuri teritorial-administrative
pentru difuzarea mesajelor religioase.
Procesul de încorporare a fenomenelor naturale se manifestã prin
apariþia aºa-numitei cosmogonii, set de credinþe religioase cu privire
la originea universului. Toate religiile au o cosmogonie proprie pe baza
cãreia se organizeazã. Existã, însã, diferenþe între ele.
Religiile apãrute în sud-vestul Asiei (iudaismul, creºtinismul, islamis-
mul) considerã cã Dumnezeu a creat întregul univers ºi l-a oferit omului
pentru a definitiva aceastã creaþie. Omul are, deci, datoria sã utilizeze
mediul natural, sã îl transforme, slujindu-l astfel pe Dumnezeu.
Alte religii (taoismul) considerã cã cele douã creaþii ale divinitãþii,
natura ºi omul, sunt egale ºi trebuie sã trãiascã în armonie, ceea ce
înseamnã cã omul trebuie sã exploateze mediul fãrã sã îl deregleze.
Religiile animiste considerã omul supus în totalitate divinitãþii ºi
naturii, cu care se aflã într-o comuniune perfectã, astfel încât omului
nu îi este permis decât sã supravieþuiascã în mijlocul naturii (sã vâneze
ºi sã culeagã ceea ce i se oferã).
Calendarul, ciclul anual de variaþie a condiþiilor climatice, este, la
rândul sãu, un element esenþial în determinarea credinþelor religioase.
Toate religiile þin cont de ritmurile naturii, esenþiale vieþii populaþiilor
în cadrul cãrora au apãrut ºi care erau legate strict prin activitãþile
agricole de mediul natural. De aceea, multe dintre religii sãrbãtoresc
momentele importante ale ciclului natural.
Existã numeroase ritualuri prin intermediul cãrora credincioºii se
roagã pentru obþinerea unor recolte bune, pentru alungarea calamitã-
þilor sau sãrbãtoresc încheierea cu bine a muncilor agricole.
Diferenþele apar ºi în cazul tipurilor de calendare existente. Cele mai
multe religii utilizeazã calendare solare, iudaismul ºi islamismul folosesc,
însã, calendarul lunar.
Aflându-se în relaþie atât de strânsã cu mediul natural în care s-au
format, religiile ºi-au dezvoltat fiecare un spaþiul sacru, în care acti-
vitatea lor se intensificã. Existã douã tipuri de spaþii sacre: elemente
fizico-geografice distincte (munþi, râuri, stânci) ºi diverse elemente ale
peisajului în relaþie cu care au apãrut ºi s-au rãspândit religiile respective.
În hinduism malurile râurilor ºi þãrmurile mãrilor sunt locuri sacre de
îmbãiere sau purificare a adepþilor. Gangele este considerat râul cel mai
sfânt al Indiei, deoarece se crede cã izvorãºte din pãrul zeului Shiva.
Haridwar este cel mai cunoscut loc de îmbãiere în acest fluviu, alãturi
de care existã ºi multe alte puncte de importanþã localã.
Spaþiul sacru budist este alcãtuit din cele patru locuri importante
în viaþa lui Buddha concentrate în nord-estul Indiei: Lumbini – locul de
naºtere, Bodh Gaya – locul unde a atins înþelepciunea absolutã, Deer
Park din Sarnath – locul unde a organizat prima ceremonie religioasã,
Kusinagara – unde a murit la 80 de ani ºi a trecut în Nirvana. Alãturi de
acestea, numeroase alte locuri sfinte ale miracolelor sale sunt consi-
derate importante.
Islamul considerã ca elemente esenþiale ale spaþiului sãu sacru
câteva oraºe. Cel mai important este Mecca din Arabia Sauditã, care
este locul de naºtere a lui Mahomed. În centrul acestuia se aflã
Moscheia al-Haram al-Sharif care pãstreazã o structurã cubicã – Ka’ba,
în interiorul cãreia se aflã o bucatã de rocã consideratã a fi adusã de
Adam din Grãdina Edenului. Tot aici se gãsesc ºi mormintele lui Ismael
ºi Hagar, strãmoºii lui Mahomed ºi fântâna Zamzam cu aceeaºi sursã
de apã din care au bãut cei doi în drumul lor prin deºert. Al doilea oraº
sacru este Medina, în care se aflã mormântul lui Mahomed, acestea
fiind principalele locuri de pelerinaj.
Creºtinismul are la rândul sãu spaþii sacre care diferã de la o ramurã
la alta. Catolicismul se concentreazã puternic în spaþiul Vaticanului,
acesta fiind situat în centrul oraºului Roma. Vaticanul, cel mai mic stat
al lumii, este reºedinþa Papei, conducãtorul suprem al Bisericii catolice.
Creºtinismul ortodox considerã Muntele Athos din Grecia ca fiind
cel mai sacru spaþiu al sãu, areal în care multe dintre Bisericile ortodoxe
ºi-au construit mãnãstiri. Vatican (Roma)
Alãturi de aceste spaþii de înaltã sacralitate se gãsesc numeroase
altele în care se aflã mãnãstiri, biserici, temple, care atrag milioane de
credincioºi anual. Aceste miºcãri migratorii cu scop religios numite
pelerinaje reprezintã evenimente importante în viaþa comunitãþilor.
O altã caracteristicã care stã la baza bunei desfãºurãri a activitãþii
spirituale ºi care diferenþiazã religiile între ele este dimensiunea spaþialã
a acestora. Nivelul de dispersie spaþialã impune nevoia de organizare a
religiilor, astfel încât informaþia din centrele spirituale sã poatã ajunge
la toþi credincioºii, indiferent unde se gãsesc. Aceasta înseamnã nevoia
de administrare a spaþiului, care dã naºtere unor structuri teritoriale
specifice. Ele sunt constituite din unitãþi teritoriale controlate de insti-
tuþii specializate în organizarea spaþiului. Din acest punct de vedere, Muntele Athos (Grecia)
structurile teritoriale religioase se clasificã în douã categorii: sisteme
locale autonome ºi sisteme ierarhice.
În primul caz este vorba despre iudaism, islamismul sunnit ºi hinduism,
în cadrul cãrora unitãþile de bazã – comunitãþile religioase – se pot or-
ganiza singure, independent de centrele religioase. În aceeaºi categorie
intrã ºi unele Biserici protestante, precum cea baptistã. Acest tip de
organizare poate induce uneori o slãbire a legãturilor între congregaþii,
totuºi, credinþa puternicã în propria religie ºi întreþinerea contactelor
indiferent de distanþa care separã comunitãþile (ca de exemplu cele
evreieºti) pãstreazã tradiþiile aproape intacte. Însã cel mai bun exemplu
de sisteme locale autonome sunt religiile tribale, care se dezvoltã la
nivelul unor grupuri singulare, în spaþii restrânse.
Cele mai cunoscute exemple de sisteme ierarhice sunt Biserica
romano-catolicã ºi Biserica lui Iisus Cristos a Sfinþilor din urmã (Biserica Bazilica Sant’Apollinare (Ravena, Italia)
Mormonã). Suprafaþa foarte extinsã pe care Biserica romano-catolicã
o dominã a necesitat din cele mai vechi timpuri o bunã organizare spa-
þialã, care sã permitã accesul tuturor adepþilor la informaþiile venite din
centrul religios Vatican. De aceea, aceastã Bisericã este organizatã în
câteva mii de unitãþi de bazã numite dioceze, conduse de episcopi, ºi care
sunt divizate în mai multe parohii conduse de preoþi. Diocezele sunt
grupate în provincii controlate de arhiepiscopi, toate acestea la rândul
lor fiind subordonate Papei, care este ºi episcop al Diocezei de Roma.
Biserica mormonã este organizatã în subunitãþi controlate de auto-
ritatea centralã (un preºedinte ºi un consiliu de conducere), localizatã
în capitala statului american Utah, Salt Lake City ºi care stabileºte poli-
ticile ºi doctrinele religioase.

5. Impactul religiei în peisaj

Ca structuri sociale complexe ale mediului antropic, religiile au un
rol esenþial în dezvoltarea acestuia. Impactul pe care îl au determinã
modificãri ale peisajului, care devine, astfel, purtãtorul informaþiei cu Domul din Köln (Germania)
privire la manifestãrile religioase specifice diverselor areale de pe Glob.
Amprentele pe care religiile le lasã în peisaj se manifestã sub douã
 Descrieþi caracteristicile religiei
(religiilor) care se manifestã în
forme de bazã: structurile sacre sau clãdirile specifice fiecãrui cult ºi spaþiul în care locuiþi.
elementele de organizare a spaþiului, materializate în spaþiile cu încãr-
cãturã religioasã (locurile de înmormântare), aºezãrile religioase ºi
 Descrieþi peisajul religios din spa-
þiul în care locuiþi.
toponimia (denumirile elementelor geografice).

131

Catedrala ortodoxã Sf. Petru ºi Pavel
(Peterhoff, Rusia)
Moscheia Masoumeh (Iran)
Templu hindus în Colombo (India)
132
Structurile sacre sunt foarte variate pe plan mondial. Ele exprimã
nu doar valorile religioase, ci ºi pe cele tradiþionale, folclorice, ceea ce
subliniazã calitatea lor de elemente culturale. Aceste clãdiri sunt locuri
de rugãciune necesare tuturor religiilor lumii, spaþii în care credincioºii
ºi membrii angajaþi în structurile religioase desfãºoarã activitãþile speci-
fice fiecãrui tip de religie.
Bisericile ºi mãnãstirile împodobesc peisajul creºtin, fiind o expresie
a principiilor sale religioase, spaþii încãrcate de sacralitate. Numãrul lor
este foarte mare, deoarece viaþa creºtinã se desfãºoarã în relaþie directã
cu aceste structuri. În cadrul lor au loc slujbele religioase, activitãþi per-
manente în cadrul comunitãþilor creºtine. Imaginea bisericilor variazã
foarte mult în spaþiu, depinzând atât de caracteristicile arhitecturale ale
epocilor în care au fost construite, cât ºi de specificul cultural al locului.
Primele biserici, numite bazilici, au fost construite în stilul arhitec-
tural al clãdirilor publice romane ºi sunt specifice spaþiului catolic. În
secolele XII–XIV alãturi de acestea au apãrut bisericile în stil gotic,
domurile gotice, renumite pentru dimensiunile lor impunãtoare.
Spaþiul ortodox a dezvoltat o arhitecturã proprie, aºa-numitul stil
bizantin, aparþinând vechiului Imperiu Bizantin ºi care se caracterizeazã
printr-o intensã ornamentare ºi o iconografie originalã. În contrast cu
aceasta, spaþiul protestant dezvoltã o arhitecturã simplã, cu o lipsã
totalã de ornamente. Personalitatea fiecãrei clãdiri rezultã mai ales din
materialele de construcþie utilizate.
În cadrul celorlalte religii apar forme arhitecturale diverse. Peisajului
islamic îi sunt caracteristice moscheile, clãdiri fãrã o conotaþie sacrã,
simple locuri de întâlnire ºi rugãciune pentru membrii comunitãþilor.
Aceleaºi caracteristici se regãsesc ºi în structurile sacre orientale.
Templele hinduse ºi pagodele budiste ºi ºintoiste au rolul de a
adãposti altarele închinate diverselor zeitãþi, activitãþile religioase de
bazã desfãºurându-se în cea mai mare parte acasã, în sânul familiei.
Organizarea spaþiului se manifestã prin modalitãþile în care activitãþile
umane sunt aranjate în spaþiu ºi prin nivelul de dezvoltare al acestora.
La nivel micro-teritorial (local), un foarte bun exemplu de organizare
a spaþiului ºi cu un puternic impact în peisaj sunt locurile de înmormân-
tare. Acestea reflectã diferenþele existente în ceea ce priveºte practicile
de înmormântare, care depind foarte mult de caracteristicile mediului ºi
de credinþele religioase. Cimitirele sunt specifice multora dintre religiile
lumii, care obiºnuiesc sã îºi îngroape morþii în spaþii special amenajate în
apropierea localitãþilor. Ele sunt considerate de cele mai multe ori spaþii
sacre, care devin chiar centre de pelerinaj. În multe dintre oraºele mari
ale lumii, în cadrul cãrora arealul construit este foarte aglomerat, cimiti-
rele rãmân printre puþinele spaþii verzi ale acestora.
Unele religii au îmbrãþiºat alte practici. De exemplu, hinduismul
utilizeazã incinerarea, pe care o considerã un act de purificare. Aceeaºi
metodã este utilizatã ºi de cãtre preoþii budiºti din Tibet.
La nivel superior, procesul de organizare a spaþiului se manifestã prin
apariþia ºi dezvoltarea unor aºezãri cu funcþionalitate religioasã,
care ulterior au cãpãtat ºi funcþionalitate economicã. Cele mai multe
astfel de aºezãri, construcþii planificate ºi care s-au dovedit utopice, se
aflã în Statele Unite ale Americii. Prima, Bethlehem, a fost fondatã în
1741 în Pennsylvania de cãtre un grup de imigranþi moravieni proveniþi
din Europa Centralã (Cehia de astãzi). Cel mai renumit exemplu rãmâne
însã Salt Lake City din statul Utah, aºezare religioasã a mormonilor, a
cãrei construcþie a început în 1848.
Impactul religiei în peisaj se manifestã, de asemenea, prin topo-
nimie. Un numãr foarte mare de aºezãri create de emigranþii europeni
romano-catolici în Lumea Nouã poartã nume religioase. Existã o mare
densitate de astfel de aºezãri în statul Ontario din Canada.
* MONDIALIZAREA, OCCIDENTALIZAREA
ªI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA
VIEÞII SOCIALE
Omul a cãutat întotdeauna sã îºi îmbunãtãþeascã condiþiile de viaþã
ºi de muncã, dorinþã care s-a materializat printr-un proces continuu
de dezvoltare economicã. De-a lungul timpului, societatea umanã a
cunoscut importante transformãri pe toate planurile, pornind de la
modificãrile survenite în domeniul economic.
Îmbunãtãþirea continuã a uneltelor, a sistemelor de producþie a
ajutat societatea umanã sã treacã de la stadiul de societate agrarã la
cea industrialã. Acest pas important a permis omului sã obþinã produse
peste nevoile proprii, fapt ce a impulsionat dezvoltarea comerþului.
Schimburile economice s-au conturat mai întâi la nivel regional, apoi
s-au extins pe tot Globul. S-a nãscut, astfel, comerþul internaþional. Odatã
cu apariþia acestuia s-a fãcut simþitã manifestarea unui proces foarte me-
diatizat în ultimele decenii, procesul de mondializare sau globalizare.
Mondializarea este un fenomen foarte complex care afecteazã
întreaga societate umanã. Deºi iniþializat de puternica dezvoltare indus-
trialã din ultimul secol (secolul al XX-lea), procesul acesta se manifestã Culturã de tip „Mall“ (Jakarta)
pe toate planurile: economic, demografic, social ºi cultural. Se poate
defini ca o luptã între vechea tradiþie ºi modernitate, în care cea de-a
doua câºtigã din ce în ce mai mult teren.
Tradiþia este un ansamblu de valori, concepþii, credinþe, obiceiuri
care se formeazã în cadrul unor grupuri sociale (popoare, naþiuni, clase)
ºi sunt transmise din generaþie în generaþie. Este consideratã ca o verigã
de legãturã între trecut ºi prezent, un principiu de unitate ºi continuitate
în planul existenþei ºi al conºtiinþei de sine. Cuprinde atât elemente
înaintate, progresiste, cu valabilitate generalã (obiceiuri moderne), cât
ºi elemente perimate sau conservatore (obiceiuri vechi, tradiþionale).
În plan social, modificãrile s-au manifestat în cadrul relaþiilor inter-
umane, fapt ce a dus la dispariþia în multe areale ale Globului a gru-
purilor secundare clasice, comunitãþile.
Odatã cu transformarea multor aºezãri rurale în localitãþi urbane,
comunitãþile s-au dizolvat, în locul lor apãrând diverse alte grupuri
sociale aspaþiale (fãrã o poziþie bine delimitatã în spaþiu). Aceastã ten-
dinþã de evoluþie a pornit din arealele puternic dezvoltate ºi urbanizate
spre teritoriile cu economii slab dezvoltate sau în dezvoltare ºi care se
confruntã în prezent cu un intens proces de urbanizare.
Pe continentul african ºi pe cel asiatic se cunosc mari teritorii în care Costum tradiþional african
societatea este încã în stadiul relaþiilor de tip comunitar, în care familia
ºi membrii marcanþi ai comunitãþii au un rol determinant în întreaga viaþã
socialã. Cu toate acestea, existã pericolul ca în viitorul apropiat ºi aceste
spaþii sã sufere importante transformãri, pornite din arealele urbane care
ºi-au schimbat deja structura socialã sub impactul globalizãrii.
Un bun exemplu este cel al comunitãþilor arabe din þãrile asiatice
în care relaþia dintre femei ºi bãrbaþi era definitã prin superioritatea
bãrbatului ºi marginalizarea rolului femeii în societate. Unele comunitãþi
încã mai pãstreazã acest tip de relaþii, multe dintre ele, însã, transfor-
mându-se sub influenþa sistemului social occidental, care pledeazã
pentru egalitatea dintre sexe.
Cel mai vizibil este impactul mondializãrii în plan cultural. Marea
diversitate a obiceiurilor tradiþionale (folclorice) este ameninþatã de
procesul de uniformizare prin adoptarea de obiceiuri moderne provenite
din spaþiul occidental. Este vorba de influenþe venite din spaþiul nord-ame-
rican, dar ºi din cel vest-european, care la rândul sãu se confruntã cu
o infuzie culturalã de peste ocean. Acest proces, numit occidentalizare,
afecteazã toate elementele societãþii ºi este din ce în ce mai agresiv, Obiceiuri tradiþionale în România
extinzându-se pe mari suprafeþe ale Globului.

133

Restaurant McDonald’s
(Seoul, Coreea de Sud)
Coca-Cola în Brazilia
Tradiþie ºi modernitate în
vestimentaþie (India ºi Pakistan)
 Cum consideraþi impactul occi-
dentalizãrii sociale ºi culturale
a mediului în care locuiþi. Enu-
meraþi influenþele negative ºi pe
cele pozitive.
134
Influenþele culturale se manifestã la nivelul tuturor elementelor
componente: îmbrãcãminte, muzicã, dans, obiceiuri culinare etc. Între-
gul proces se desfãºoarã prin intermediul tehnologiilor avansate din
domeniul transmiterii de informaþii. La ora actualã, televiziunea, inter-
netul, telefonia mobilã s-au extins pe întreaga suprafaþã terestrã,
permiþând transmiterea unui volum foarte mare de informaþii într-un
timp foarte scurt, ceea ce faciliteazã schimbãrile din plan cultural.
Vechile tradiþii culinare sunt înlocuite în multe regiuni cu obiceiul
modern de a consuma hranã semipreparatã în aºa-numitele restaurante
„fast-food“, care au apãrut în spaþiul nord-american, ca urmare a noului
comportament economic al indivizilor – petrecerea unui timp înde-
lungat la locul de muncã, ceea ce a dus la pierderea obiceiului de a
lua masa în familie, implicit de a consuma hranã preparatã în casã.
Un exemplu cunoscut este cel al restaurantelor de tip McDonald’s,
care au apãrut în întreaga lume, cu precãdere în spaþiul urban. În
aceeaºi categorie intrã ºi industria bãuturilor rãcoritoare. Firma Coca-Cola
ºi-a deschis filiale în aproape toate statele lumii.
Îmbrãcãmintea tradiþionalã este ºi ea din ce în ce mai mult înlocuitã
cu cea modernã. Pe mari suprafeþe ale Globului populaþia îmbracã zilnic
îmbrãcãmintea modernã, de influenþã occidentalã, costumele tradiþio-
nale îmbrãcându-le doar în unele zile de sãrbãtoare.
Cea mai mare rãspândire a cunoscut-o costumul bãrbãtesc clasic,
care este utilizat ºi în state ce au suferit influenþe mai slabe de acest fel.
De asemenea, foarte rãspândit, mai ales printre tineri, este obieciul
de a purta pantalonii Jeans a cãror arie de provenienþã este cea
nord-americanã. Deºi la origine erau un obiect de îmbrãcãminte al clasei
muncitoare, aceºtia au cãpãtat în a doua jumãtate a secolului trecut
o semnificaþie revoluþionarã, de luptã pentru independenþã a tinerilor
americani într-o societate consideratã mult prea conservatoare.
Muzica ºi dansurile moderne sunt prezente în spaþiul urban din
întreaga lume. În marile centre urbane, în oraºe mai mici ºi chiar în unele
areale rurale existã cluburi amenajate pentru manifestãri de acest gen
(discoteci). De asemenea, în multe colþuri ale lumii se organizeazã
festivaluri de muzicã pop, rock etc. Un bun exemplu este activitatea
internaþionalã a postului de televiziune MTV, care are filiale în multe þãri
ºi organizeazã manifestãri muzicale în fiecare an.
Occidentalizarea se face simþitã ºi în plan arhitectural. Din ce în ce
mai multe civilizaþii ale lumii adoptã metode moderne de construcþie ºi
se adapteazã noilor forme arhitecturale.
Aceastã tendinþã generalã este consideratã beneficã de unii, dar
este respinsã de cele mai multe state slab dezvoltate sau în dezvoltare,
care îºi vãd ameninþat patrimoniul cultural. Reprezentanþii acestora
considerã cã uniformizarea culturalã ºi spiritualã nu este altceva decât
o formã de dominare a statelor dezvoltate, din care celelalte pierd.
Evoluþia spaþialã a restaurantelor McDonald’s pe Glob
 Proiect de dezvoltare a relaþiilor sociale ºi a potenþialului cultural
din spaþiul rural al regiunii Bucovina, România
Pentru conceperea unor proiecte de dezvoltare Emanciparea redusã a populaþiei feminine prin
integratã a regiunilor ºi localitãþilor trebuie sã se menþinerea ei în sfera economiei þãrãneºti
realizeze un studiu complex al spaþiului respectiv,
care se materializeazã în final printr-o analizã SWOT. În urma acestor concluzii ale studiului se pot trasa
Aceasta conþine punctele tari ºi punctele slabe ale câteva direcþii de dezvoltare în plan social ºi cultural:
geosistemului respectiv. l Angrenarea femeilor în sfere de activitate
În cazul spaþiului rural al Bucovinei, analiza reali- extra-domestice pentru participarea lor mai
zatã are urmãtoarele rezultate: intensã la viaþa socialã a comunitãþii rurale.
Puncte tari: Responsabilizarea acestora prin plasarea lor în
Structurã echilibratã a populaþiei pe grupe de funcþii de rãspundere din cadrul comunitãþii.
vârstã ºi sexe l Atragerea tinerilor în activitãþile sociale ºi
Indice de îmbãtrânire redus culturale. Responsabilizarea acestora prin
Mare varietate etnicã ºi confesionalã plasarea lor în funcþii de rãspundere din cadrul
Mare varietate a elementelor culturale comunitãþii.
Existenþa unui numãr important de vechi l Dezvoltarea unor activitãþi de colaborare între
monumente de arhitecturã grupurile etnice ºi religioase din regiune, pentru
Pãstrarea ºi protejarea arhitecturii tradiþionale ºi prevenirea unor posibile situaþii de segregare ºi
obiceiurilor populare promovarea celor de acomodare care susþin
Puncte slabe: diversitatea socio-culturalã a regiunii.
Sold natural negativ l Dezvoltarea unor proiecte de protejare a patri-
Ratã redusã de activitate a femeilor moniului cultural regional. Desfãºurarea de
Ratã ridicatã a femeilor în economia tradiþionalã activitãþi culturale, care sã promoveze regiunea
(activitãþi casnice, rurale) în rândul celor cu recunoaºtere internaþionalã.
Ratã ridicatã a ºomajului l Promovarea unor proiecte de organizare spa-
Impactul din ce în ce mai puternic al culturii þialã, care sã susþinã dezvoltarea echilibratã a
moderne în peisajul cultural civilizaþiei rurale, fãrã o presiune prea mare
Oportunitãþi: (distructivã) din parte obiceiurilor moderne
Marea varietate socio-culturalã – sursã impor- care se infiltreazã din ce în ce mai mult în
tantã de diversificare ºi dezvoltare a regiunii spaþiul bucovinean tradiþional.
Restricþii: l Promovarea culturii locale în dezvoltarea
Marginalizarea socialã a femeilor activitãþilor turistice, cu precãdere a celor
Marginalizarea socialã a tinerilor agroturistice.

Evaluare
1. Comunitatea este grup social la scarã:
a) redusã; b) urbanã; c) naþionalã;
2. Care sunt cele patru caracteristici ale comunitãþii?
3. Cele douã criterii de formare a noilor grupuri
sociale sunt: . . . . . . . . . . . . . . ºi . . . . . . . . . . . . . . .
4. Alcãtuiþi o schemã care sã reflecte structura
societãþii din cadrul localitãþii în care locuiþi.
5. Cele douã caracteristici ale spaþiului din pers-
pectiva geografiei sociale sunt: . . . . . . . . . . . . . . ºi
.............. .
6. Utilizând harta de la pagina 117, menþionaþi
din ce arii culturale fac parte: comunitatea
palestinianã din Israel; triburile de boºimani;
comunitãþile budiste din Tibet.
7. Asimilarea reprezintã . . . . . . . imigranþilor atât
din punct de vedere social, cât ºi spaþial, . . . . . . .
în noua societate.
8. Ghetoul este un rezultat al procesului de:
a) asimilare; b) acomodare; c) segregare.
9. Cele patru categorii de factori de respingere ºi
atracþie în procesul de migraþie sunt: ............... .
10. Enumeraþi în ordinea descrescãtoare a numã-
rului de adepþi cele trei religii universale.
11. Realizaþi un eseu utilizând harta repartiþiei reli-
giilor pe Glob.
12. Realizaþi un scurt eseu utilizând harta repartiþiei
limbilor pe Glob.
13. Ortodoxismul predominã în: a) Europa de Sud;
b) Europa de Est; c) Europa de Vest.
14. Rãspundeþi cu adevãrat sau fals:
Acomodarea este procesul în cadrul cãruia gru-
purilor li se permite sã fie diferite de grupul
gazdã, sã aibã un stil de viaþã diferit, în con-
textul unor strânse legãturi cu grupul gazdã.

135
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ
Bari I. (2003) – Probleme globale contemporane, Editura
Economicã, Bucureºti.
Bãlteanu D., ªerban Mihaela (2005) – Modificãrile globale
ale mediului. O evaluare interdisciplinarã a incertitudinilor,
Editura Coresi, Bucureºti.
Bonnet J. (2000) – Marile metropole mondiale, Institutul
European Iaºi.
Brown L. R., Flavin C., French H. (coordonatori) (2000) –
Starea Lumii 2000. Probleme globale ale omenirii, Editura
Tehnicã, Bucureºti.
Flavin C., French H., Gardner G. (coordonatori) (2000) –
Starea Lumii 2002. Probleme globale ale omenirii, Editura
Tehnicã, Bucureºti.
Gore A. (1993) – Pãmântul în cumpãnã. Ecologia ºi spiritul
uman. Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnicã,
Bucureºti.
Guran-Nica Liliana (coordonator) (2004) – Rolul diversificãrii
activitãþilor economice în realizarea aºezãrilor rurale din
Bucovina, Editura Ars Docendi, Bucureºti.
Iaþi C., Muntele I. (2002) – Geografie Economicã, Editura
Economicã, Bucureºti.
Ionaºcu S. Gh. (2002) – Amenajarea teritoriului, Editura
Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti.
CUPRINS
Capitolul I. Mediul înconjurãtor – problemã
fundamentalã a lumii contemporane . . . . . . . . 3
Mediul înconjurãtor – aspecte generale . . . . . . . . . 4
*Modificãri recente ale mediului terestru. . . . . . . 10
Factorii geoecologici – caracteristici
ºi aspecte generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
Geosistemul, ecosistemul ºi peisajul geografic . . . 18
*Factorii geoecologici – caracteristici
ºi funcþionalitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
Tipurile de medii geografice ºi tipurile
de peisaje geografice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
*Mediile zonei temperate . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
Hazarde naturale ºi antropice . . . . . . . . . . . . . . . 32
Despãduririle, deºertificarea ºi poluarea.
Efecte ale activitãþilor umane asupra mediului . . . 36
*Scenarii despre evoluþia mediului. . . . . . . . . . . . 38
Protecþia, conservarea ºi ocrotirea mediului . . . . . 40
Managementul mediului înconjurãtor . . . . . . . . . 43
Capitolul II. Regionalizarea ºi globalizarea
lumii contemporane. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
Dimensiunile ºi domeniile regionalizãrii
ºi globalizãrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
*Spaþiul geografic ºi globalizarea . . . . . . . . . . . . 54
Identitatea, uniformizarea ºi diversificarea lumii
contemporane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
Capitolul III. Populaþia, resursele naturale
ºi dezvoltarea lumii contemporane . . . . . . . . 59
Evoluþii geo-demografice contemporane.
Diferenþieri regionale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
Resursele umane ºi dezvoltarea . . . . . . . . . . . . . . 67
Raportul dintre aºezãri ºi ritmul de dezvoltare.
Tendinþe ale evoluþiei aºezãrilor umane . . . . . . . . 71
136
Lorenz K. (2006) – Cele opt pãcate capitale ale omenirii
civilizate, Editura Humanitas, Bucureºti.
Lovelock J. (2006) – Gaia. O nouã perspectivã asupra vieþii pe
Pãmânt, Editura Devadata, Bucureºti.
Posea Gr., Armaº Iuliana (1998) – Geografie fizicã. Terra-
cãmin al omenirii ºi sistemului solar, Editura Enciclopedicã,
Bucureºti.
Posea, Gr. (2004) – Geografia fizicã a României, partea a II-a,
clima, apele, biogeografia. Hazardele naturale. Editura
Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti.
Reeves H. and Lenoir F. (2005) – Pãmântul e bolnav – ce
ºanse avem sã supravieþuim?, Editura Humanitas, Bucureºti.
Joans, E., Eyles, J. (1977), An Introduction to Social
Geography, Oxford University Press, UK.
Norris, E.R., Keith, D.H., Vitek, D.J. (1982), Geography.
An Introductory Perspective, Charrles E. Merrill, Publishing
Company, USA.
Rubenstein, J.M. (2005), An Introduction to Human
Geography. The Cultural Landscape, Eight Edition, Pearson
Prentice Hall, New Jersey, USA.
Stoddard, R.H., Blonet, W.B., Wishart, J.D. (1986), Human
Geography, People, Places, and Cultures, A Division of
Simon &Schuster Inc. Englewood Cliffs, New Jersey, USA.
Gestionarea resurselor, dezvoltarea economicã
ºi dezvoltarea durabilã. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
Resurse rurale ºi agricole. Impactul exploatãrii
ºi valorificãrii resurselor asupra mediului . . . . . . . 79
Capitolul IV. Sistemul economic ºi sistemul
geopolitic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
Evoluþia economiei mondiale ºi sistemul economic
mondial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
Sistemul geopolitic mondial actual . . . . . . . . . . . 89
Ansambluri economice ºi geopolitice
mondiale actuale (Uniunea Europeanã,
APEC etc.) – aspecte generale . . . . . . . . . . . . . . . 94
Rolul unor state în sistemul mondial actual:
Statele Unite ale Americii, Federaþia Rusã,
Japonia, China, India, Brazilia. *Alte state . . . . . . 98
Organizarea spaþiului mondial (þãri în dezvoltare,
þãri dezvoltate, alte categorii de þãri).
Raportul Nord–Sud . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
*Spaþiul mediteranean la interfaþa Nord–Sud . . . 107
De la lumea unipolarã la lumea multipolarã. . . . 109
*Capitolul V. Elemente de geografie
socialã ºi culturalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
*Viaþa socialã ºi organizarea spaþiului umanizat . . . 112
*Spaþiul geografic ºi civilizaþia . . . . . . . . . . . . . . 116
*Mobilitatea geograficã a populaþiei
ºi spaþiul social . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
*Elemente de geografie culturalã: originea,
geneza ºi evoluþia ariilor culturale . . . . . . . . . . 122
*Mondializarea, occidentalizarea ºi impactul
acestora asupra vieþii sociale . . . . . . . . . . . . . . 133
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136