LITERATURA PAȘOPTISTĂ

PREZENTARE SCHEMATICĂ

„Paşoptismul este o direcţie literară cu valoare de paradigmă, în care însă greutatea

politică, socială şi culturală a conceptului ocultează dimensiunea estetică. Perioadă de
coexistenţă, de asimilare, de contradicţie a culturalului cu literalul, paşoptismul n-ar
îndreptăţi, prin urmare, o abordare pur şi simplu estetică.” ( Gh. Crăciun)
Literatura pașoptistă corespunde unui moment răspântie în evoluția istorică a țărilor române,
marcând trecerea de la feudalism la capitalism, de la vasalitate la independență.
Ea exprimă conștiința de sine a unui popor care se trezește la viața dinamică a secolului,
redescoperind vechimea și noblețea originii, unitatea și continuitatea pe teritoriul vechii Dacii,
precum și aptitudinile spirituale ce-i dau dreptul să participle la marea operă a dezvoltării
civilizației omenești.
Literatura pașoptistă continuă literatura anterioară a Școlii ardelene și a primilor scriitori
culți din principatele române, fiind denumită de unii cercetatori literatură premodernă (
A.Piru), nu numai în sens cronologic, ci și în sensul moștenirii ideologice.
De fapt, formele literare anterioare- foarte puține, de altfel: Istoria ieroglifică, Viața lumii,
Psaltirea pre versuri tocmită, Țiganiada, precum și o anumită expresivitate involuntară (
E.Negrici ) recuperată din scrierile istoriografice sau cele religioase –reprezintă excepțiile de la
regulă, fapt pentru care nu se poate vorbi de o literatură în adevăratul sens al cuvântului.
!!! Abia odată cu scriitorii care se afirmă în jurul anului 1848 se poate vorbi de o literatură în sens
esthetic, diversificată acum pe genuri și specii.

PARTICULARITĂŢI ALE LITERATURII PAŞOPTISTE:

• Este o literatură de generaţie, care s-a manifestat în două direcţii distincte: luministă şi
revoluţionară.
1.)Paşoptiştii luminişti au fost cei care au contribuit la marea operă de asimilare a cunoştinţelor,
tehnicilor şi formelor instituţionale ale apusului, dorind ca prin instrucţie şi reforme chibzuite să
înalţe neamul românesc din înapoiere. Reprezentanţi: Gh. Asachi, I. H. Rădulescu, P. Poenaru,
învăţaţi ardeleni, profesori şcolari din Moldova şi Muntenia.
2.)Paşoptiştii revoluţionari care considerau acţiunea de culturalizare insuficientă şi vroiau să o
dubleze prin luptă politică, pe căi legale sau conspirative: M. Kogălniceanu, Al. Russo, V.
Alecsandri, C. Negri, N. Bălcescu, C. Rosetti ş. a.
Scriitorii epocii pașoptiste au câteva trăsături comune: ,
- cei mai mulți și-au început învățătura cu dascăli particulari, în limba greacă și, apoi, au
continuat studiile în Franța;
Reprezentanții pașoptismului- oameni instruiți și de gust ( P.Cornea)- sunt formați în spiritual
culturii occidentale, majoritatea urmând diferite stagii de instruire la mari universități europene.
!!! Această primă sincronizare cu Occidentul constituie un impuls necesar al acestui timp al
proiectelor cultural rapide, cele mai multe desfășurându-se sub impulsul mimetismului.
Imperativul lui I.H.Rădulescu – Scrieți, băieți, numai să scrieți!...Scrieți cât veți putea și cum veți
putea!- trebuie înțeles doar din această perspectivă a nevoilor imediatului, a dominației factorului
cantitativ în vederea elaborării unei rețele cultural, urmând ca apoi să fie făcută o selecție
calitativă.
 - majoritatea au participat la Revoluția de la 1848 și apoi au fost obligați să ia calea
exilului ;
- fiind participanți activi la viața social –politică, au scris opere literare cu un conținut
patriotic și militant , exprimând idealurile luptei pentru emancipare socială și națională,
pentru unitate națională – năzuințe de veacuri ale poporului român .

• Literatura pașoptistă exteriorizează o orientare unitară, de o remarcabilă coerență

launtrică. Principiile care o călăuzesc îi accentuează caracterul de angajare în istorie;
așadar, aceasta poate fi definită o literatură cu mesaj, al cărei program poate fi
caracterizat prin următoarele trăsături :
- subordonarea creației față de idealul eliberării și unității naționale;
- simpatia pentru clasele dezmoștenite și în primul rând pentru țăranime;
- tendința autohtonizării inspirației, îndrumand-o spre trecut, folclor și realitățile locale/
naționale;
- critica neajusurilor epocii de tranziție, a viciilor orânduirii fundale;
- credința în puterea educativă a artei și literaturii, în primatul utilului asupra esteticului și al
interesului obștesc asupra celui personal.
• o literatură de sinteză estetică;
• Un nou personaj: presa
Începuturile presei - o primă etapă a ei - datează din jurul anului 1829, atunci când la 8
aprilie, la București, sub conducerea lui I. H . Rădulescu, apare Curierul românesc, iar
la 1 iunie, la Iași, apare, tutelată de Gh. Asachi, Albina românească.
Gazeta lui Heliade va fi acompaniată de două suplimente culturale: Gazeta teatrului
național ( 1835-1836) și Curierul de ambe sexe ( 1837-1847).
Gh.Asachi tipărește și el un supliment cultural numit Alăuta românească ( 1837-1838).
!!! Marile reviste pașoptiste sunt legate de numele lui M.Kogălniceanu: Dacia literară ( 1840-
din care au apărut numai 3 numere) și Propășirea ( 1844), avându-i colaboratori pe I.Ghica și
V.Alecsandri.
Rolul acestor publicații este deopotrivă informativ și educativ.

CERINŢE:
1. În poezia paşoptistă sunt valorificate trei formule estetice fundamentale. Completează
tabelul, precizând principalele trăsături ale curentelor menţionate:

PREROMANTISM ROMANTISM CLASICISM

ÎNALT Îmblânzit
( Hight ( Biederemeier)
Romanticism)
1.Admirația și interesul 1. accentul pus pe 1.Preferința 1.Primatul rațiunii în
pentru natura neatinsă de subiectul uman: de pentru valori artă;
civilizație, mai ales pentru ex. Fr. Schelling a morale și
peisajele sălbatice; ajuns la concluzia domestice;
că omul poate
accede la adevăr și
cunoaștere numai
prin introspecție și
autocunoaștere,
căci a te cunoaște
pe tine înseamnă a
 cunoaște Totul;
!!! Un rol deosebit
revine artistului
care, animat de o
tainică energie
creatoare, are
menirea de a
reface unitatea
dintre om și
natură.
2.Prioritatea acordată 2. vizionarism, 2. 2.Cultul măsurii, al
sentimentului în detrimentul misticism; conservatorismul, echilibrului și al
rațiunii; echilibrul, armoniei;
temperarea;
3.Preocuparea pentru istorie, 3.simț cosmic, 3.intimismul, 3.Autonomia
mai ales pentru Evul mediu; capacitatea de a idilismul; genurilor și speciilor
crea noi universuri literare;
imaginare,
alternative la
lumea reală;
4. Cultivarea unei tematici și 4. intensitate 4.resemnarea sau 4.Obiecttivitatea
a unei rețele de motive pasională; ironia: dezgustat creatorului, dublată de
specifice: tema trecerii de real, artistul verosimilitatea și
ireversibile a timpului și tema romantic are inteligibilitatea
degradării materiale și tendința de a se mesajului artistic;
spirituale, tema ruinelor a refugia într-o
mormintelor. lume imaginară,
produs al propriei
fantezii; în același
timp, el este însă
prea lucid pentru
a nu deveni
conștient
inconsistența
acestui univers,
pe care îl supune
deriziunii
sarcastice,
atitudine
cunoscută sub
denumirea de
ironie romantică.
5. Cultul unor personalități 5. explorarea 5. eclectismul: 5.respectarea unor
istorice legendare, care se zonelor abisale ale există un filon reguli, precum:
transformă în adevărate ființei și iluminist care • Regula celor
modele atât pentru scriitori, valorificarea străbate harta trei unități (
cât și pentru cititorii lor. experiențelor literară pașoptistă, de loc, de
onirice ( visul= o adaptată timp, de
formă de evaziune ideologiei acțiune);
din real, dar și o romantice, cu • Regula
 formă de deosebire celei bunului - simț,
cunoaștere); franțuzești. a bunei -
Spirite credințe ( =
revoluționare, les
pitorești sau bienseances )
marcate de = opera
sentimentalism, trebuie să
precum corespundă
Lamartine, Hugo, gustului
Michelet, sunt epocii);
exemple pentru • Regula
care pașoptiștii miraculosului
creează un fel de ( = le
cult. merveilleux),
Cu toate acestea, ce se aplică
nu se face doar în
abstracție de genurile
elementul eroice,
autohton: Rolul tragedia și
istoric al epopeea
pașoptismului a Se face simțit un
fost tocmai de a proces de raționalizare
cerne ideile a mitologicului,
sociale, politice și evidențiat prin
estetice ale frecvența de utilizare
Europei prin sita a tehnicii
specificului personificării și a
național. ( alegoriei.
P.Cornea)
2. Numeşte, cel puţin, cinci poezii paşoptiste în care se regăsesc aceste formule estetice.
Extrage, din fiecare, secvenţe sugestive, precizând trăsăturile identificate. Completează
tabelul:

POEZIA- SECVENŢA/ SINTAGMA SELECTATĂ TRĂSĂTURA

IDENTIFICATĂ