G.

CĂLINESCU - ROMANCIER

 Plăcerea regiei = plăcerea jocului superior, a inteligenței

 Gustul extraordinar pentru monumental, grandios, enorm = cirezile
enorme din Enigma Otiliei
 Imaginea rabelais-iană = personajele sunt privite în detalii exagerate
până la grotesc: Stănică Rațiu, moș Costache, mătușa Aglae
 Jocul presupunerilor, al comentariilor psihologice sau eseistice =
comentariul interior al lui Felix în fața fotografiei Otiliei, crearea unor
personaje al căror comportament scapă determinărilor exacte – Otilia.
 G. CĂLINESCU - ROMANCIER

 Literatura nu e în legătură cu psihologia, ci cu sufletul uman.

 Trebuie să fim cât mai originali, și ceea ce conferă originalitatea unui
roman nu este metoda, ci realismul fundamental.
 Romanele sale depășesc realismul clasic, asimilând experiențele
romanului modern: creează caractere dominate de o singură trăsătură
majoră, ridicate la tipologii de mare circulație universală: avarul, arivistul.
 Tehnica narativă = fixarea caracterelor în spațiu și timp, descrierea
minuțioasă a cadrului fizic, erudită atenție pentru arhitectura clădirilor,
detașarea față de personaje, crearea de tipuri.
 ÎNCADRARE ÎN CONTEXT (OPERA
AUTORULUI, EPOCĂ, SPECIE LITERARĂ

 ENIGMA OTILIEI (1938) = un roman de critic, în care realismul,

balzacianismul și obiectivitatea au devenit program estetic. (Nicolae
Manolescu)
 Un roman al vocației critice și polemice cu evidente implicații
moderne un balzacianism fără Balzac (Nicolae Manolescu, Arca lui
Noe, I, Doricul)
 ÎNCADRAREA ÎN SPECIE ȘI CURENT
LITERAR: ROMANUL REALIST

Opera literară Enigma Otiliei de G. Călinescu este un roman realist de

tip balzacian prin: atenta observație a socialului, zugrăvirea unor
caractere bine individualizate, gustul detaliului, observarea
umanității sub latura morală, fresca Bucureștiului de dinainte de
Primul Război Mondial, narațiunea la persoana a III-a și
menținerea naratorului omniscient ... (Gheorghe Glodeanu,
Poetica romanului românesc interbelic), dar depășește modelul
realismului clasic, al balzacianismului, prin spiritul critic și
polemic (parodic, ludic etc.), ca și prin diferite elemete ale
modernității.
 VIZIUNE DESPRE LUME

Romanul trebuie să fie neapărat epic, să dea impresia de viață, să fie

autentic, obiectiv, să refuze lirismul (Poetica romanului românesc
interbelic – Gheorghe Glodeanu)

Romanul ... O scriere de dimensiuni mari, bizuită pe fapte ca elemente

de documentare a conștiinței umane ... Și consideră că numai
orientarea ... Spre o psihologie caracterologică și spre o umanitate
canonică duce la adevărata creație în roman (Sensul clasicismului -
G. Călinescu)
 BALZACIANISMUL
 Presupune:
 1. INCIPITUL care răspunde unor topoi: CINE?, UNDE?, CÂND?
 2. DESCRIERILE REPREZENTATIVE care își activează, la nivelul discursului
 - FUNCȚIA MIMEZICĂ (prin construirea unui univers textual analog al universului
real), funcția de verosimilizare, mimetic, timp, spațiu, construcția cronotopului,
construcția personajului: atribute fizice, gesturi, vestimentație = prosopografie;
 - FUNCȚIA MATEZICĂ (naratorul deține cunoștințe, este un specialist,
ȘTIINȚIFICITATE, descrierea – o teatralizare a cunoașterii);
 3. TIPUL DE NARAȚIUNE (relația narator-diegeză): EXTRADIEGETICĂ (absența
naratorului din evenimentele povestite);
 HETERODIEGETICĂ (pe baza raportului narator / tipul de enunțare narativă distingem
acest tip de narator (heterodiegetic / eul care narează / enunță la persoana a III-a);
 BALZACIANISMUL

 Metoda balzaciană recurge la un element arhitectonic ca să

recompună o casă, o ambianță, o biografie, o dramă, un destin.
 Casa – document sociologic, moral
 ENIGMA OTILIEI

ROMANTIC, prin
paginile de autentic
CLASIC, prin arta
scenică, peisajul
ROMAN lirism însoțind idila
Felix-Otilia; cuplu;
REALIST, prin
clasic, dialog, prin magistrala
tipologiile create;
unitatea descriere a
analiza psihologică
caracterologică a Bărăganului; gustul
de tip stendhalian;
majorității pentru grandios, pentru
prin plasticitatea
personajelor, colosal; dilatarea la
detaliului; caracterul
acuratețea stilistică; infinit a timpului;
de frescă a societății
bucureștene de la
începutul secolului al
XX-lea; mijloacele de
caracterizare; critica
socială în manieră
balzaciană; detașarea
față de personaj;
 VIZIUNE DESPRE LUME
 Imaginea societății românești bucureștene de la începutul secolului al xx-lea:
 Atenta observare a socialului
 Problematica îmbogățirii
 Problema paternității
 Tema, structură simetrică, circulară, specificul secvențelor descriptive ,
realizarea personajelor = aspectul moral, tipologiile, modalitățile de
caracterizare
 Detaliere = mediul familial, universitar, al restaurantelor, al cinematografelor,
al plimbărilor cu trăsura, arhitectura specifică, preocupările oamenilor:
căsătorie, carieră, îmbogățire prin orice mijloace
 PERSPECTIVA NARATIVĂ ÎN
ROMANUL STUDIAT

 Persoana a III-a; viziunea dindărăt, narator obiectiv, detașat, neimplicat în

faptele prezentate, condiția impersonalității este încălcată prin comentariul unui
estet.
 Naratorul omniscient = știe mai multe decât personajele sale
 Omniprezent = controlează evoluția lor ca un regizor universal. El plăsmuiește
traiectoriile existenței personajelor, dar acestea acționează automat, ca niște
marionete.
 Ton obiectiv, naratorul nu este absent, ci comunică, prin postura de spectator și
comentator al comediei umane reprezentate, cu instanțele narative.
 Naratorul se ascunde în spatele diverselor măști – personajul reflector, Felix
Sima, prin intermediul căruia sunt prezentate alte personaje, fapt dovedit și de
limbajul uniformizat.
 TEMA ROMANULUI

 Tema = roman balzacian și citadin (aspect al modernismului

lovinescian) = istoria moștenirii lui moș Costache Giurgiuveanu
 Frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului al xx-lea,
prezentată în aspectele ei esențiale, sub determinare social-
economică, imaginea societății constituie fundalul pe care se
proiectează formarea / maturizarea tânărului Felix Sima, care,
înainte de a-și face o carieră, trăiește experiența iubirii și a relațiilor
de familie.
 Roman al unei familii și istorie a unei moșteniri, cartea se
încadrează în categoria prozei realist-balzaciene prin motivul
moștenirii și al paternității.
 ENIGMA OTILIEI

Sincronizare cu Originalitatea lui G.

literatura franceză Călinescu
 Realist-clasic prin temă,  Roman polemic la adresa
conflict și prin realizarea convențiilor balzaciene
unor tipologii
 Balzacianism fără Bazac
 Realismul balzacian :
familia, căsătoria,
parvenirea, eșecul erotic,
motivul moștenirii și al
paternității
 ENIGMA OTILIEI

 Frescă  Bildungsroman

 Imaginea societății  Formarea / maturizarea

unui tânăr
 COMPOZIȚIA ROMANULUI
SEMNIFICAȚIA TITLULUI

 Cartea trebuia să se numească, în intenția autorului, PĂRINȚII OTILIEI, ea

ilustrând ideea balzaciană a paternității, urmărită de Călinescu în relațiile ei
de la părinți la copii, dar mai ales în determinările ei social-economice.
 Ovidiu S. Crohmălniceanu observa că fiecare dintre personaje, inclusiv
Stănică Rațiu, devin ,,părinții” Otiliei, pentru că, într-un fel, îi hotărăsc
destinul.
 Enigma Otiliei = titlu schimbat din motive editoriale; deplasează accentul
de la tema specific realistă a paternității la misterul prin care se
caracterizează comportamentul protagonistei.
 STRUCTURA ROMANULUI ȘI
TEHNCI NARATIVE
 20 CAPITOLE
 MAI MULTE PLANURI NARATIVE
 DESTINUL UNOR PERSONAJE, PRIN ACUMULAREA DETALIILOR:
destinul Otiliei, al lui Felix, al membrilor clanului Tulea, al lui Stănică
 UN PLAN = lupta dusă de clanul Tulea pentru obținerea moștenirii lui
Costache Giurgiuveanu și înlăturarea Otiliei Mărculescu
 AL DOILEA PLAN = destinul tânărului Felix Sima, orfan, vine la
București, pentru a studia Medicina, locuiește în casa tutorelui său,
Costache Giurgiuveanu, și trăiește iubirea adolescentină pentru Otilia.
 PLANURILE SECUNDARE = imaginea amplă a societății citadine
 STRUCTURA ROMANULUI ȘI
TEHNCI NARATIVE
 ÎNLĂNȚUIREA = succesiunea secvențelor narative = respectarea cronologiei
faptelor
 INSERȚIA = unor micronarațiuni în structura romanului
 SECVENȚE NARATIVE REALIZATE SCENIC = cap. I , XVIII: dispunerea
personajelor, spontaneitatea dialogului, elocvența discursului, notarea gesturilor,
vestimentației, ca în didascalii. Dialogul conferă veridicitate și concentrare epică.
 DESCRIEREA spațiilor (în proza realistă): strada, arhitectura, decorul interior –
camera + vestimentația = susține impresia de univers autentic (mimesis), iar prin
observație și notarea detaliului semnificativ, devine mijloc de caracterizare
indirectă și de conturare a caracterelor.
 Imaginea Bărăganului = descriere de tip romantic: proiecția realității în plan
fantastic
 PARTICULARITĂȚILE
INCIPITULUI

 Incipitul romanului realist fixează veridic cadrul temporal

într-o seară de la începutul lui iulie 1909 și spațial
- descrierea străzii Antim, din București, a arhitecturii
casei lui moș Costache, a interioarelor, prezintă
principalele personaje, sugerează conflictul, trasează
principalele planuri epice.
 PARTICULARITĂȚILE FINALULUI
RELAȚIA DINTRE INCIPIT ȘI FINAL

 Finalul este închis, deoarece aduce rezolvarea conflictului

(deznodământul) și este urmat de un epilog.
 Simetria incipitului cu finalul = descrierea străzii și a casei lui moș
Costache, din perspectiva lui Felix, în două momente diferite, ale
existenei sale (adolescența și aproximativ zece ani mai târziu: după
război.
 Simetria: nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc - replica lui moș
Costache adresată lui Felix, pe care și-o amintește în finalul
romanului.
 CONSTRUCȚIA SUBIECTULUI

RELAȚII TEMPORALE ȘI SPAȚIALE / EXPOZIȚIUNE / INCIPIT

EXPOZIȚIUNEA = metoda realist-balzaciană – situarea exactă a acțiunii în timp și spațiu, veridicitatea
susținută prin detaliile topografice, descrierea străzii în manieră realistă, finețea observației, notarea detaliului
semnificativ.
Într-o seară ...
Caracteristicile arhitectonice = ochiul unui estet = un narator specializat = observația îi este atribuită
personajului-reflector, Felix Sima
Familiarizarea cu mediul = prin procedeul restrângerii treptate a cadrului: stradă – casă – interioare – fizionomia
– gesturile locatarilor = tehnica focalizării = o modalitate de pătrundere a psihologiei personajelor din acest
spațiu, prin reconstituirea atmosferei
Balzac : casa = document sociologic +moral
Pretenția de confort și un gust a unor locatari bogați, burghezi îmbogățiți cândva vs. inculți, (aspectul de
Kitsch, amestecul de stiluri arhitectonice incompatibile, zgârciți (case mici, cu ornamente din materiale ieftine),
snobi (imitarea arhitecturii clasice), delăsători (urme vizibile ale umezelii și ale uscăciunii, impresia de
paragină).
Arhitectura = o lume în declin = care a avut cândva energia necesară pentru a dobândi avere, dar nu și fondul
cultural.
CONFLICTUL ROMANULUI

 DOUĂ CONFLICTE SUCCESORALE

 1. AVEREA LUI MOȘ COSTACHE
 2. CONFLICTUL EROTIC
 CASA LUI COSTACHE
GIURGIUVEANU

 CASA CLANULUI TULEA  CAMERA OTILIEI bogată în

 Personajele duc o existență dantele, strălucitoare, cu

comună, după cum încăperile dezordinea și cu nimicurile ei,

în care locuiesc sunt încărcate reprezintă un alt univers spiritual,

de mobile vechi, cu miros de care o situează în afara clanului.

mucegai, cu dulapuri închise,

totul pare prăfuit și șters.

 AGLAE TULEA

 Personaj balzacian, ,,baba absolută” (Weismann), ,,geniul rău,

răutatea ei este supremă”, ,,acreala este totală”, înveninează tot ce
atinge, ,,este zgârcită și rapace”. Este mărginită, nu are încredere
decât în avere, desconsideră orice preocupare intelectuală sau
profesiune. Este odioasă și meschină, capabilă să o distrugă pe
Otilia în favoarea copiilor ei.
 STĂNICĂ RAȚIU

 La fel de cumplit și de venal ca și Aglae. Îl ucide pe moș Costache

(smulge banii bătrânului, provocându-i un atac de apoplexie).
 Demagog, avocat, are influență asupra Aglaei căreia îi schimbă
gândurile și atitudinile.
 Costache Giurgiuveanu îl simte viclean și priceput.
 Arivist, lacom, versatil, ține teorii ,,cu superioritate” despre
libertate, despre societate, familie, profesiuni și poezie, într-o
ticluire retorică, fără principii etice.
 MANIACII

 Costache Giurgiuveanu
 Simion
 Titi
 Aurica
 SIMION TULEA

 Soțul Aglaei, devine senil, apatic, chinuit de melancolii. (Se crede

Isus Hristos. Hainele, rufăria sunt pentru el ființe vii, purtătoare ale
unor duhuri. Nebunia lui se manifestă prin stări de muțenie sau
prin stări agitate, scandaloase.
 FELIX SIMA, OTILIA
MĂRCULESCU

 Felix + Otilia = cuplu de personaje = tema iubirii adolescentine;

 = orfani care cer ocrotire (din perspectiva lui Pascalopol)
 OTILIA MĂRCULESCU

 Enigma = tot acel amestec de luciditate și ștrengărie, de

onestitate și de ușurință.
 AUTOCARACTERIZARE

 Ce tânăr de vârsta mea îți închipui că m-ar iubi pe mine

așa cum sunt? Sunt foarte capricioasă, vreau să fiu liberă!
... Eu am un teperament nefericit: mă plictisesc repede,
sufăr când sunt contrariată.
 PASCALOPOL

 Generos (,,un bărbat șic, și singur, săracul” – caracterizare directă

de către alte personaje – Otilia);
 Îndrăgostitul matur, dezamăgit și trist ,,pentru că nu trăiește decât
o iluzie” – caracterizare directă de către narator;
 Moșierul bogat și dezamăgit;
 CARACTERIZAREA PERSONAJELOR ÎN
ROMANUL REALIST-BALZACIAN

 Tehnica focalizării + acumularea detaliilor (fapte, gesturi, replici,

vestimentație, relații între personaje).
 Tehnici moderne: portretul Otiliei = realizat prin comportamentism
(notarea unor fapte, gesturi, replici, fără a-i cunoaște gândurile din
perspectiva unică a naratorului).
 Reflectare poliedrică a personalității Otiliei în conștiința celorlalte
personaje = ambiguitatea personajului, în plan simbolic sugerează
enigma, misterul feminității.
 FELIX SIMA

 Felix = portretul = ambiguitate = 1. iese din profilul clasic

al ambițiosului lipsit de scrupule, prin capacitatea de a iubi
dezinteresat, prin luciditatea și profunzimea intelectuală cu
care este hotărât să-și facă o carieră; un ambițios idealist;
 CURENTUL LITERAR
REALISMUL CRITIC SAU REALISMUL
BALZACIAN

 Curentul literar se naște prin convergența, la un moment

dat, a mai multor particularități: de ideologie comună, de o
anumită conștiință estetică (vădită în programe și
manifeste poetice), de preferințe tematice și tipologice, de
similitudini stilistice și de legături practice (prin reviste și
grupări) între scriitorii unei epoci literare.
 Curentele literare au fost experiența unei stări de spirit
dominante la un moment dat.