Enigma Otiliei, G.

Călinescu
- Gheorghe Vișan- prin adopție Gheorghe Călinescu- G.Călinescu
- Ramiro Ortiz- un profesor de origine italiană care îl influențează foarte mult-
datorită acestuia iubește italiana si ajunge să o predea- în timpul facultății
traduce Un om sfârșit de Giovanni Papini( inspirație pentru Eliade în Romanul
adolescentului miop)
- Romanul poate fi considerat a face parte dintr-o trilogie cu sursă autobiografică-
Enigma Otiliei- radiografia tinereții si a dorinței de realizare a unei cariere,
Cartea nunții- imagine a propriei căsnicii, Bietul Ioanide- ipostază a
maturității, a omului aflat în apusul existenței
- Romanul apare în 1938, este cel care îl consacră ca scriitor, opera sa de critic
literar având un impact major asupra evoluției literaturii române: Istoria
literaturii române de la origini până în prezent, Viața și opera lui Mihai
Eminescu, Viața lui Ion Creangă etc- apar si studii de estetică, teorie litearară,
filozofie, poezii etc
- Opera transfigurează prin influență balzaciană, motivul orfanului și cel al
paternității- inițial, romanul se intitulează Părinții Otiliei.( Costache
Giurgiuveanu- Leonida Pascalopol)- primul motiv are sursă autobiografică,
creând o legătură de sens între viața lui Călinescu și cea a personajului său, Felix
Sima, despre care critica literară afirmă că ar fi un alter-ego al autorului său.
- Paternitatea își are originile tot în opera lui Balzac, dar și în viața autorului,
desemnând un parcurs dificil al individului care poartă acest semn distinctiv al
destinului său
-imaginea personajului eponim este inspirată de o realitate trăită de autor, aceasta
fiind o verișoară îndepărtată, care trăia în străinătate și care vine în țară la moartea unei
mătuși, episod înregistrat în romanul Cartea nunții- tânăra stă doar câteva ore și lasă
o impresie atât de puternică asupra tânărului, încât va fi urmărit multă vreme de
imaginea sa enigmatică, ceea îi inspiră crearea acestui personaj- redat prin
pluriperspectivism, reflectare poliedrică.-Otilia nu este niciodată redată de
naratorul obiectiv, omniscient- nu există o viziune oficială, deoarece personajul este
redat prin ochii celorlate personaje- din prisma lui Felix care devine personaj-reflector-
imaginea Otiliei este compusă si din opiniile contradictorii ale Aglaei, Auricăi, a lui
Stănică Rațiu, a Olimpiei
- prin acest roman, Călinescu impune în literatura română scrierea de inspirație
citadină- accentul naratiunii se deplasează către mediul urban și către relația omului cu
această lume- ROMAN MODERN, CITADIN, BALZACIAN, OBIECTIV
- roman-frescă a începutului de secol XX, o imagine a burgheziei bucureștene, dominate
de lăcomie, avariție, definite prin dezumanizare, meschinărie, goliciune interioară, o
totală lipsă a valorilor, KITSCH-UL
Relația incipit-final
-intrarea în spațiul ficțiunii se face prin intermediul unui personaj care va deveni
reflector, romanul având aceeasi compoziție de natură realistă, prin corespondenta
dintre incipit și final, ceea ce conturează aspectul circular al operei( alte elemente
realiste prezente: narator obiectiv, stilul sobru, tipuri de personaje,
anticiparea, contrapunctul, temele de factură socială: familia, mostenirea,
averea)
Romanul este unul de factură balzaciană prin inserarea temelor de origine
realistă, a unor tehnici specifice, dar și a motivului orfanului sau la
paternității.
- Tehnica detaliului semnificativ și cea a basoreliefului- redau ipostaza
spațiului și a personajului-TEHNICA DE ORNAMENTARE UTILIZATĂ ÎN
ARHITECTURĂ, DESTUL DE INCĂRCATĂ ȘI MIGĂLOASĂ, CARE
PRESUPUNE SCOATEREA ÎN EVIDENȚĂ A DETALIILOR- TRĂSĂTURILE
ACESTEI LUMI SUNT RELIEFATE, UNEORI EXCESIV, CU SCOPUL DE A
SUGERA ANUMITE CARENȚE, MINUSURI, VICII ALE PERSONAJELOR SAU
ALE CADRULUI
- Tehnica determinismului ambiental- mediul spune totul despre om-
descrierea caselor si a străzii Antim, unde ajunge Felix într-o seară de iulie
- Motivul orfanului redă caracterul defavorizat al tânărului care pornește intr-o
lume necunoscută fără susținerea părinților, dar reflectă si statutul Otiliei- In
opera lui Balzac și in general, in textele realiste orfanul este protagonist,
tocmai pentru ca naratorul să surprindă modul inedit in care acesta
evoluează și isi transformă viața
- Dickens- Marile speranțe, Oliver Twist
- Personajele realiste pornesc de jos si au o ascensiune bazata pe
suferinta, dileme, frustrari-exista 2 căi- una corectă, dreaptă, in care
individul se defineste prin munca, perseverenta- a doua, care este cea
a parvenirii, tipul arivistului( Stendhal, Roșu și negru- Julien Sorel-
Nicolae Filimon- Ciocoii vechi și noi- Dinu Păturică)-Stănică Rațiu
- Paternitatea se leagă în mod absolut de motivul anterior, la Balzac existand si
ipostaze denaturate ale tatălui, căruia nu ii pasă de soarta copiilor,
sau este avar, extrem de zgârcit, meschin, violent.
- Moștenirea este o temă preluată tot de la Balzac, deoarece oferă prilejul ca
omul să își arate adevarata față, uneori viclenia, gândirea
rudimentară, pasiuni ascunse etc
În fond, romanul lui Călinescu are și trăsături clasice, care se raportează la
echilibrul compozițional, la realizarea unității construcției narative,
chiar dacă aceasta se axează pe două planuri ale acțiunii: istoria moștenirii
lui Costache Giurgiuveanu-planul principal in care este inserată si povestea lui Felix,
devenirea sa, iubirea pentru Otilia- mostenirea lui Simion Tulea la care aspiră
Stănică Rațiu, ginerele acestuia.
Tema familiei: destrămare, insingurare, indiferență-scena vegherii lui moș
Costache este realizată prin tehnica dramatică, a introducerii replicilor personajelor
cu două puncte, discursurile acestora fiind complet separte- ei nu comunică, ci se
comnunică, monologând fiecare despre ceee ce îl interesează
Tema iubirii vine să completeze sfera semnificațiilor, propunand cititorului
povestea mai multor relații amoroase, a unor esecuri, frustrari, dragostea fiind
 vazuta si ca modalitate de ascensiune socială: Aurica tinde la căsătorie pt a se
îmbogăți și a se realiza social, Olimpia este profund nefericită cu Stănică, Titi își
caută fericirea pe care o găseste, Felix o iubeste pe Otilia dar se refugiază in bratele
Georgetei, Stănică este complet dezinteresat de ideea de iubire și se ghidează doar
după instinctul de acaparare, fiind tipul arivistului. Otilia se căsătoreste cu
Pascalopol, dar nu rămâne cu acesta, căutandu-si in altă parte fericirea. Ideea
elaborării romanului s-a configurat în timpul unui eveniment familial, moartea uneia
dintre mătușile lui Călinescu, în casa cărora a crescut. La înmormântare vine și
verișoara sa, Otilia, o tânără care locuia în strănătate și pe care o vede preț de câteva
ore, lăsându-i impresia unei personalități enigmatice. Chipul și atitudinea fetei sunt
cele care generează ipostaza personajului feminin./eponim
Circularitatea operei este afirmată în primul de raportul dintre secvenșa inițială și cea
finală, redate din perspectiva personajului-reflector, tânărul Felix Sima, rămas orfan,
care ajunge la Bucuresti pentru a locui în casa tutorelui său, Costache GIURGIUVEANU.
Începutul stă sub semnul balzacianismului și al tehnicii de focalizare asupra detaliilor
care vor evidenția elemente ale acțiunii și conflictul.
-fixare a coordonatelor spațio-temporale și introducerea motivului drumului, a străzii pe
care păseste tânărul- inceputul lui iulie 1909, strada răcăroasă și fosnitoare ca o pădure-
motivul labirintului- intrarea in aceasta lume este o probă a maturizarii, personajul
parcurgand o prima etapă a propriei deveniri
- portretul fizic al băiatului de 18-19 ani relevă inocența, eleganța, dar și hotărârea de a
se descurca, simbolizata de aerul bărbătesc-modul dezorientat în care inaintează denotă
confuzia, nesiguranța sa, mai ales ca spațiul îi inspiră singurătate- strada era pustie și
lumea părea adormită
- descrierea caselor de pe strada Antim este realizată din perspectiva unui specialist,
care urmăreste detalii de natură arhitectonică, linii, planuri, care semnifică la rândul lor
trasaturi ale locuitorilor- strada avea aspect bizar, casele nu aveau cat superior- expresie
a absentei elevatiei, a ascensiunii de natură morală, spirituală-amestecul de stiluri,
kitsch-ul, degradarea pereților transformă strada într-o caricatură în moloz a unei
străzi italice.- determinismul ambiental face ca locuintele să vorbească de la sine despre
oameni, senzația de pustietate și de degradare întâmpinându-l pe tânăr și in fata casei
unchiului
-clădirea se incadrează perfect in peisaj, dă aceeasi impresie de destramare, cadere,
părăsire, poarta și gardul stând să cadă, iar curtea este năpădită de buruieni- intrarea in
sptiul acesta presupune teamă, un sentiment negativ, deoarece ușa scârțîie- epitetul
schelălăit metalic sugerează suferința, goliciunea de natură interioară.
- zgomotele aproape infernale ale scării pregătesc apariția bătrânului, un omulet
subțuire si putin incovoiat, aproape absent, care afirmă că Acolo nu stă nimeni, dorind
sa scape cât mai repede de musafirul nepoftit- bâlbâiala bătrânului îl derutează pe Felix,
care nu intelege daca a gresit adresa- aparitia Otiliei îi confirmă că a juns unde trebuie și
reprezintă un aspect important al incursiunii sale in această lume- fata este o prezență
fermecătoare, total nepotrivită în acel mediu, o imagine a unei frumuseți feminine
misterioase: un cap prelung și tânăr de fată încărcat cu bucle căzând până pe umeri
- nu aceeasi impresie o are FELIX ÎN FINALUL ROMANULUI, când, intalnindu-se cu
Pascalopol, acesta îi arată o fotografie în care nu o recunoaste pe această Otilie pe care o
iubise și pe care o intalnise in casa unchiului său.- femeia din fotografie avea un aer
exotic, gen actriță intreținută și un aer de platitudine, o lipsă a trăirii.- Pascalopol: o
fată delicioasă, pentru mine a fost o enigmă.
- casa lui mos Costache pare neschimbată pentru Felix, care trecând pe aceeasi stradă
Antim, la varsta maturitatii, pare că aude vocea batrânului și bâlbâiala sa
inconfundabilă: Nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc.
- utilizarea adjectivelor leproasă și innegrită cu referire la casa lui Giurgiuveanu dezvoltă
aceeasi simbolistica a degradării materiale și spirituale, de care Felix reuseste sa se
detaseze, privind distant această lume in care odată a locuit
- FRAGMENTUL INITIAL INTRODUCE COORDONATELE SPTIO-
TEMPORALE ALE ACȚIUNII, O SEARĂ DE IULIE DE LA INCEPUTUL
SECOLULUI AL XX-lea, mai exact anul 1909, pe strada din București
apărând tânărul Sima la casa unchiului său- Felix rămâne orfan iar
unchiul devine tutorele său
- Spațiul descoperit de acesta este unul nou, necunoscut, strada pare
fosșnitoare ac o pădure, iar tânărul este dezorientat- caeastă
trăsătură este una definitorie pentru Felix si mai târziu, deoarece nu
se poate obișnui cu mediul din csa unchiului
- El poartă uniforma de licean, iar potretul fizic dezvăluie inocența
tânărului, iar pe de altă parte hotărârea cu care ajunge în capitală,
decis să urmeze Facultatea de Medicină
- Strada dă impresia de pustietate, iar lămplie au globuri de sticlă
mată, ca expresie a opacității unui univers ostil pentru provinicial,
dar validează și confuzia protagonistului
- Descrierea străzii se realizează detaliat, prin tehnici specifice, care
atestă prezența ochiului unui specialist, elemnetele de natură
arhitectonică având rolul de a conferi unicitate spațiului și de a spune
ceva despre oamneii locului: aspect bizar, nicio casă nu avea cat
superior( exprimă absența elevației de natură morală), ciubucăria
ridicolă prin grandoare contrastează cu aspectul de ruină a clădirilor
la care lemnul este umflat de umezeală, pereții crăpați de pe care cade
varul.
- Strada este o caricatură în moloz a unei străzi italice- decrepitudinea,
kitsch-ul(imitație ieftină și nereușită), dorința de a da impresia
grandorii, a luxuluidar nu prin elelmnte potrivite- locul îi inspiră
tânărulu Felix sentimente amestecate, casa lui moș Costache
integrându-se perfect în acest spațiu
- Grădina năpădită de buruieni, poarta care stă să cadă, ușa ce scârțâie îngrozitor îl
înspăimântă realmente pe Felix care pătrunde ezitant în locuința unchiului său
- Câmpul semnatic al arhitecturii prezent in acest incipit(frontoane, ogive, cat,) se
explică prin predilecția autorului pentru domeniul arhitecturii, aspect regăsit si la
 nivelul stilului său narativ- Arhitectura romanelor călinesciene presupune exact
aceeși aplecate către detaliu, organizare, o construcție minuțioasă, similară cu cea
reală a uunei clădiri.
- Clopoțelul scoate un schelălăit metalic- ca in niște spații mari și goale cu ecou
rău- o caasă care nu este primitoare, inspiră ostilitate, aceeasi regăsită și in
vorbele bătrânului chel care apare si afirmă, bâlbâindu-se : Nu-nu stă nimeni
aici, nu cunosc...
- Apariția Otiliei sfârseste starea de emoție, nesigutrantă a tânărului care nu stie ce
să creadă despre familia in care a juns- Comparatia privi ca spre un cer deschis la
auzul vocii cristaline evidentiază speranta si prezenta de bub augur a Otiliei- Un
cap prelung si tânăr de fată, inacracta cu bucle căzând pe umeri
- Finalul romanului il infatisează pe același Felix, care peste ani, trece pe strada
Antim care pare neschimbată- Are impresia că il aude pe bătran refuand sa il
primească, iar strada ii inspiră aceeasi pustietate
- In fotografia pe care i-o arată Pascalopol Otilia este de nerecunoscut, mosierul
marturisind ca si pentru a fost o enigmă această fată, care in cele din urma l-a
parasit, pentru a se căsătoi in strainatate
- Felix cel nesigur, nehotarât apare in final un om realizat, implinit, cu o singura
urmade nostalgie pentru otilia de altă dată pe care o iubise
Conflict. Subiect. Acțiune( Scene reprezentative)
Conflictul epic al romanului este edificat prin aducerea în prim=plan a familiei lui
Costache Giurgiuveanu și a surorii sale, Aglae Tulea, transfigurand tema balzaciană a
paternitatii și a mostenirii.
Istoria a două moșteniri trasează două linii principale în evoluția conflictului, ce
are atât valențe exterioare, propriu-zise, cât și interioare, concentrat asupra devenirii lui
Felix Sima și asupra metamorfozei sale.
Felix Sima este singurul personaj care se transforma din punct de vedere interior, fiind
surprins in evoluție- toate celelalte personaje se evidentizează prin platitudine,
stagnare- aceeasi ipostază si la inceputul romanului și la sfârsit.
Otilia suferă la rândul său o schimbare, pierzând-și verva tinereții, bucuria de a trăi,
in fotografie având un aer plictisit, semn al unei existențe anoste, care a consumat-o
emoțional.
Conflictul succesoral principal vizează averea lui moș Costache, în jurul căreia se
concentrează acțiunea, iar refuzul lui Simion de a-i da fiicei sale, Olimpia, averea
promisă stârnește alte nemulțumiri și îl implică pe Stănică Rațiu, un personaj care
face legătura între cele două planuri narative, tipul arivistului, al parvenitului,
un produs clar al societății de la inceput de secol.
Subiectul evoluează cronologic din momentul apariției în casa lui Giurgiuveanu a
tânărului Felix, proaspăt absolvent de liceu, care vine la București cu mari gânduri de a
realiza o carieră în medicină, dar și cu gândul de a își întemeia o familie. Lupta pentru
moștenire a celor două familii scoate la iveală patimi, răutăți, pasiuni rudimentare,
caractere mici, meschine, între care Otilia, personaj eponim, rămâne o figură diferită,
unică. Totuși, aceasta se incadrează la rîndul său într-o tipologie bine determinată,
reprezentând în galeria personajelor lui Călinescu omul perfect adaptat lumii sale, care
trăieste instinctual, fără a fi preocupat de devenirea morală.
*Rezumat-15 rânduri-planul principal/planul secundar- Stănică Rațiu
Intruziunea lui Felix în casa unchiului său prilejuieste una dintre cele mai
importante scene ale romanului, o expozițiune clasică în care sunt introduse figurile
membrilor noii familii, pe care tânărul le descoperă cu mare curiozitate, dar și cu
timiditate, chiar teamă, atitudinea necunoscuților inhibându-l. De altfel, interiorul casei
seamănă cu exteriorul, ceea ce motivează din nou una dintre tehnicile realismului
balzacian, determinism ambiental, intrucât si oamenii împrumută din întunecimea și
decrepitudinea spațiului. Viziunea asupra familiei Giurgiuveanu și Tulea este redată
prin ochii lui Felix, căruia i se pare că a nimerit într-o lume ce îi este profund străină,
singura senzație de familiaritate dându-i-o chiar Otilia, fata subțiratică și veselă. Femeia
matură, moșierul ce salută ceremonios, bătrânul cu preocupări feminine, tânărul cu un
comportament ciudat reprezintă pentru Felix acest nou univers.
- PRIMUL CĂRUIA OTILIA I-L PREZINTĂ PE FELIX ESTE PASCALOPOL, CEEA
CE MOTIVEAZĂ IMPORATNTA ACESTUIA IN VIAȚA FAMILIEI, CELELALTE
FIGURI FIIND REDATE LA FEL DE MINUȚIOS, CU INSISTENȚĂ ASUPRA
TRĂSĂTURILOR FIZICE DIN CARE REZULTĂ CELE MORALE.- Pascalopol
este intruchiparea elegantei absolute, Aglae este simbolul răutății, baba absolută,
vicleană și condusă de prejudecăți, Aurica este fata bătrână invidioasă pe succesul
Otiliei și pe frumusestea acesteia, Simion Tulea, intruchiparea senilității, desi ar
fi trebuit sa fie autoritatea in familie, el renunta la acest rol, preluat de Aglae.
Adaptarea sa nu este un ușoară, dar mediată de OTILIA DE CARE SE
ÎNDRĂGOSTEȘTE treptat, considerându-l pe Pascalopol un adevărat rival la dragostea
fetei. Camera Otiliei în care Felix poposește în prima sa noapte în casa unchiului
inseamnă pentru acesta descoperirea personalității fetei, un amestec de lucruri diverse,
dezordine, romantism, un real haos care îi motivează firea temperamentală și
misterioasă. Era hotărât să nu se culce, ci numai să se odihnească, intimidat de acest
interior care nu părea pregătit să-l primească.
Felix recunoaște că o iubeste pe Otilia, capitolul VII continând o scenă relevantă
în evoluția acțiunii.
- Vizita la mosia lui Pascalopol
- Privegherea lui mos Costache
- Plecarea Otiliei
Subiectul se dezvoltă cronologic pe parcursul a 20 de capitole centrate asupra
psihologiei unui adolescent în plină criză de creștere și de formare a personalității, de
descoperire a iubirii, dar și a unor aspecte de viață reală cu care nu se confruntase până
atunci. De exemplu, tânărul află cu stupoare că unchiul său, în ciuda avariției și a
decrepitudinii sale, este implicat în tot felul de afaceri imobiliare, închiriind camere
studenților. De asemenea, personalitatea lui Stănică Rațiu îl intrigă, neînțelegând cum
poate un om să aibă atâta viclenie, lipsă de scrupule, dar și o sinceritate debordantă
uneori, care alternează cu o acută ipocrizie. Pe Pascalopol îl admiră și îl invidiază pentru
atenția pe care Otilia i-o acordă, visând să ajungă un om la fel de elegant, cult,, stilat,
asemenea moșierului. Faptele care alcătuiesc diverse nuclee epice realizează o țesătură
narativă complexă, care surprinde existența umană în diversitatea sa, pasiuni, vicii,
iubiri, aspecte menite să îl educe pe tânărul abia sosit în capitală.
SCENE REPREZENTATIVE
1. Una dintre secvențele relevante în desfășurarea acțiunii este momentul în care
Felix conșientizează faptul că o iubește pe Otilia, această mărturisire
reprezentând mobilul faptelor sale de mai târziu și generând în același timp o
anumită atitudine a fetei. Relația dintre cei doi se conturează în opoziție, tânărul
fiind extrem de serios, dar în același timp imatur, trăind pentru prima dată o
iubire, Otilia, frivolă în atitudine, îl ia în râs, fără a-i confirma faptul că îl
iubește: Otilia, e adevărat? Mă iubești ? -Ei, ei nu ți-a spus nimeni că te
urăște.Inteligentă și matură, fata îi cere mereu să aibă rabdare, convinsă că
privațiunile de ordin material i-ar distruge dragostea și că aceasta ar sta în calea
realizării lui profesionale: Felix, ești încă prea tânăr, nu trebuie să te gândești
la iubire, înainte de a-ți face o carieră strălucită.
TEMĂ
a. Prezintă în 10-15 rânduri intalnirea dintre Felix si Otilia din
capitolul VII, evidentiind relația dintre cei doi
b. Reciteste scena vizitei la mosia lui Pascalopol- pentru conturarea
relatiei dintre personaje
2. Vizita la moșia lui Pascalopol motivează componenta romantică a operei lui
Călinescu, redând o viziune asupra timpului etern și dimensiunii destinului
uman pe fundalul acestei mari curgeri. Câmpia Bărăganului pe care cei doi, Felix
și Otilia, alături de Pascalopol o străbat pentru a ajunge la moșie reprezintă un
mediu pur, natural, opus urbanului definit de prost gust și imitație. Senzația de
nesfârșit, galopul cailor, perspectiva largă asupra câmpului provoacă o senzație
de visare în care Felix se afundă alături de fata de care este îndragostit. Noaptea,
privirea cerului de pe căpița de fân, luna care protejează cuplul creează una
dintre cele mai frumoase imagini ale naturii in proza luI Călinescu. Descrierea
câmpiei este completată de cea a moșiei propriu-zise, a conacului care este
organizat, aranjat în același stil rafinat, cu mult bun gust, elementele
tradiționale fiind dispuse armonios.(Cap 6)-momentul in care Felix se
indragosteste de Otilia, devenind gelos pe atenția pe care fata i-o acordă lui
Pascalopol
Spațiul natural, in opozitie cu cel urban accentuează diferenta dintre lumea goală,
perfidă, grotescă a Bucureștiului și cea simplă, nealterată a satului. Locul
definește personalitatea moșierului, care se dovedeste a fi un simbol al unei lumi
la care Otilia visează, stârnind gelozia lui Felix

Începutul capitolului al optulea inseamnă intelegerea de către Felix a iubirii

pe care i-o poartă Otiliei, sentimentele sale fiind confuze, nestiind daca să ii
mărturisească acest lucru sau cum să facă acest gest. In cele din urmă tânăra află
că Felix o iubeste dar incearcă să il indepărteze de ideea căsătoriei, considerând
ca trebuie mai intai sa isi facă drumul profesiei, o carieră în Medicină,
 motivandu-i că prezenta ei i-ar fi o piedică-tânăra afirmă că realizarea pe plan
profesional este cel mai important aspect al vietii lui Felix, crezând cu tărie că
propria sa existență este supusă efemirității, de altfel faptul că frumusetea si
tineretea ei se vor stinge in 5-6 ani, pe care doreste să-i trăiască la maximum. Se
conturează un egoism aparte al fetei care nu isi doreste sa aibă responsabilități
Plecarea Otiliei provoacă o criză în sufletul lui Felix, care este extrem de gelos pe
Pascalopol și se refugiază în brațele Georgetei,o femeie matură care îl înțelege: Ești
tânăr. De ce crezi c-a fugit Otilia?Orice fată inteligentă intuiește tulburările băieților.
A fugit fiindcă îi e frică de tine și te iubește.
- moș Costache suferă un atac cerebral, ceea ce aduce împreună familia, Aglae arătându-
se interesată de această situație nefericită, atitudine pe care o motivează doar dorința sa
de a supravghea averea bătrânului, ca să nu dispară nimic.- Stănică urmăreste să obtina
de la Simion averea promisă Olimpiei
-lipsită de empatie, Aglae se comportă autoritar, certându-l pe bătrân pentru indraznela
de a i se face rău chiar atunci.
ALTE SECVENȚE REPREZENTATIVE PENTRU TEMA MOȘTENIRII
-scena in care replicile personajelor sunt introduse cu două puncte, conform tehnicii
dramatice, familia reunindu-se pentru a-l veghea pe mos Costache care trage să moară
- în capitolul 18 se conturează o imagine aproape grotescă a familiei care îl veghează pe
bolnav, fara a fi cu adevărat interestaă de starea acestuia
- spectacolul lăcomiei și al meschinăriei este condus de Stănică, care se cred deja stăpân
al locului
-bătrânul este abandonat in altă cameră în timp ce ceilalți se infruptă din alimentele
găsite în dulap, gandindu-se că trebuie să păzească pentru a nu dispărea nimic
- sosirea preotului pentru a-l spovedi pe Costache prilejuieste un alt moment de ridicol,
de umor incarcat de sarcasm, deoarece nici acesta nu este un reper de moralitate
- naratorul obiectiv inregistrează cu aceeasi stupoare declinul unei lumi si pierderea
completa a verticalitatii
Caracterizarea Otiliei
Caracterizarea Otiliei
1. Introducere modernism și romanul balzacian
- Tematica- mostenirea, paternitate, avaritia, arivism, iubirea neîmplinită
- Influența negativă a banului asupra ființei umane- tipologii de burghezi
frivoli, superficiali, lacomi, avari care se definesc prin câte o trăsătură
dominantă
- Frescă socială a burgheziei bucureștene la inceputul secolului al XX-lea
prin tehnica detaliului, a determinismului ambiental, a basoreliefului
conținute în descrieri sugestive ale locurilor, respectiv ale oamenilor
care le imprimă un anumit aer
 - Structura romanului de tip balzacian este una echilibrată, impletindu-se
echilibrul compoziției clasice cu elemnte realiste: circularitate prin
corespondența incipit-final, organizarea cronologică a evenimentelor,
definirea ipostazei avarului și a tânărului intelectula îndrăgostit,
relevarea adevărului de natură soacială și a dramelor de tip familial
concentrate în jurul a două moșteniri, aceste drame scoțând la iveală
cele mai urâte trăsături de caracter ale celor implicați: aviditatea,
caracterul meschin, malițiozitatea, invidia, ura, superficialitatea,
iresponsabilitatea părintească etc
- Elementele romantice completează tabloul unei narațiuni perfecte dpdv
compozițional și structural, prin zugrăvirea idilei dntre Felix și Otilia, dar
și a contrastului dintre urban și rural, primul mediu fiind unul
dezumanizant, decăzut. Caracterizat de non-valoare, aspecte regăsite la
locuitori străzii Antim, unde ajunge într-o seară de vară un tânăr licean,
alter-ego al autorului și personaj-reflector
2. Introducere text- titlul inițial- in care se regăsește numele persoanjului
feminin principal, in strânsă legătură cu motivul paternității- Părinții
Otiliei( dubla protecție pe care Otilia o primeste din partea lui Costache
Giurgiuveanu, tatăl adoptiv și din parte lui Pascalopol care o iubește sincer,
amestecând sentiemntele paterne cu cele pasionale)
- Titlul final reface destinul acestui personaj, inscriindu-l in sfera
misterului, o prezență feminină unică in liteartura română, redată rprin
tehnica reflectării poliedriec, a pluriperspectivismului
- Personajul este creat după un model real, al unei verișoare a autorului,
pe care o cunoaste in casa mătușilor sale și care îi lasă o puternică
impresie, deși petrece în compania sa doar câteva ore
- Metoda flaubertiană în construcția personajului( Gustave Flaubert:
Madame Bovary c’est moi)- mai târziu Călinescu face aceeasi afirmație,
in contextul in care persoanjul Otilia Mărculescu este o reflectarea a
propriilor aspirații a idealurilor, a frământărilor sufetesti, o oglindă in
care se reflectă toate celelalte personaje
- Existența a două fire narative, unul principal care conține și destinul pers
eponim, unul secundar care vizează istoria mostenirii lui Simion Tulea,
cele două planuri intersectându-se in principal prin ambițiile lui Stănică
 Rațiu, personaj ubicuu, care urmărește una dintre moșteniri, dar și
intrigile romantice
3. – pers eponim, definit prin substantivul enigmă, ca expresie a personalitatii
sale aproape de nepătruns pentru Felix, celelalte persoanje, dar și pentru
cititor
Otlia Mărculescu- social, moral, psihologic
Social- fiica adoptivă a lui moș Costache, mai târziu soția lui Pascalopol de
care se va despărți, devenind soția unui conte exotic din Argentina
- In afmilie are un statut ingrat, considerată de Aglae Tulea o rivală directă
la mostenirea fratelui său
- În viziunea Aglaei este o dezmățată, o destrăbălată
- Este invidiată de Aurica pentru succesul pe care îl are, fiind admirată de
bărbații din jurul său
- Moș Costache o iubeste sincer, vrea să o protejeze, este fe-fetița lui
- Același sentiment de protecție manifestă și Pascalopol, care, mai
presusu de acesta, o ințelege si o acceptă asa cum este ea: Otilia e un
temperament de artistă, care simte nevoia luxului, a schimbării. A o
inchide acum intr-o căsătorie însemană să-i deformezi caracterul, să-
stingi avântul, grația. E ca o rândunică: închisă în colivie, moare.
Moral: Tânăra are un singur principiu existențial, cel al libertății, al
exprimării necenzurate a spiritului, de aceea respinge inițial căsătoria cu
Felix, considerând că nu poate fi constantă, stabilă în sentimentele sale,
deoarece își dorește să călătorească, să cunoască lumea
- De asemenea, firea sa capricioasă, atrasă de lux motivează în bună parte
comporatmentul oscilant care îi definește profilul psihologic
- Schimbătoare în atitudine, temperamentală, spontană, dezordonată,
aceasta îl fascinează pe Felix, dar îi dă și sentimentul neseriozității, al
unui dezechilibru pe care nu îl înțelege, devenind la un moment dat și
gelos pe Pascalopol care îi poate satisface capriciile
Stănică Rațiu afirmă, in incercarea sa de ail consola pe Felix pentru
pierederea acestei iubiri: Ca Otilia sunt sute. Numai să-ntinzi mâna.
Nostimă fată, delicioasă, de acord, dar ușuratică, cheltuitoare, e femeia
care te ruinează.
4. Ipostaza personajului cu referire la conflict, acțiune, caracterizare directă și
indirectă
 - Conflictul exterior generat de moștenirea lui moș Costache se întâlnește
tangențial cu destinul Otiliei, doar în măsura în care ea este considerată
o rivală, un adevărat pericol dpdv al familiei Tulea, in soecial al Aglaei,
care nu concepe ca Otilia să obțină averea lui Giurgiuveanu
- Otilia îl are ca protector pe Pascalopol care îi satisface capriciile de
natură materială, motiv pentru care respinge cererea în căsătorie a alui
Felix, considerând că nu ar putea să îl susțină în mod corespunzător în
viitoarea sa carieră
- Conflictul de natură interioară redat din perspectiva personajului Felix
Sima care se indrăgostește de Otilia nu reflectă în mod direct acest
persoanj feminin, dar descrie tulburarea tânărului, frământarea sa,
dorința de își face un viitor alături de Otilia, care îl respinge, in cele din
urmă căsătorindu-se cu Pascalopol
- Fiind un personaj redat prin viziunea celorlate caractere, Otilia rămâne o
prezență misterioasă, subtilă, fără a fi definită prin conflict interior
- Ipostaza inițială a persoanjului care apare în incipit îi definete statutul și
conține elemente de portret fizic: fată subțirică, părea să aibă
optsprezece-nouăsprezece ani, fața măslinie, nasul mic și ochii foarte
albaștri, trupul subțiratic cu oase delicate de ogar, de un stil perfect
- În ciuda trăsăturilor adolescentine, ea dovedește o stăpânire desăvârșită
de femeie, care îl impresionează pe Felix, îl atrage, fata dovedind
dezinvoltură, sinceritate și sponataneitate în gesturi și mișcări: îi întinse
cu franchețe un braț gol.
- Camera Otiliei în care Felix ajunge pentru a petrece prima noapte în casa
unchiului său îl impresionează și este o emblemă a personalității
complexe a acestei fete- caracterizată prin dezordine, sertare trase, cutii
de pudră, rochii, pălării, lenjerie, jurnale de modă franțuzești, dar și un
morman de cărți , toate evidențiind preocupările fetei și stilul balzacian
al descrierii, care se realizează prin tehnica detaliului semnificativ
- Finalul oferă o perspectivă opusă asupra fetei devenite între timp soția
unui conte exotic din Argentina- fotografia pe acre i-o arată Pascalopol-
aerul de paltituidine, o femeie gen actriță întreținută, cu un aer de
platitudine- Pentru mine a fost o enigmă.- Pascalopol
5. Două scene semnificative
 - Cap VI- VIZITA LA MOSIA LUI PASCALOPOL- 10 RÂNDURI- relevă
imaginea reală a Otilei, caracterul ei boem, spontaneitate, trăirea
sinceră, ea se bucură de fiecare clipă, este copilăroasă etc
- ( această scenă este relevantă pt a sugera diferenta dintre autenticitatea
spatiului rural, traditional și decrepitudinea celui urban, decăzut)-
elemente romantice
- Cap VIII- Felix ii mărturiseste Otiliei că o iubeste- 10 rânduri
- Autocaracterizare, caracterizarea directă făcută de narator,
carcterizarea indirectă prin limbaj
- Exemple elocvente comentate
- P.125,126, 127 pdf
6. Încheiere