ROMANUL OBIECTIV / REALIST

Romanul este opera epica, in proza, de mare intindere, cu o actiu

ne desfasurata pe mai multe planuri si la care participa un numar mare de person
aje.
Trasaturile romanului obiectiv:
isi propune sa reflecte existenta obisnuita;
universul fictiv al operei literare este construit dupa principiul verosimilitat
ii;
constructia subiectului respecta ordinea cronologica;
incipitul se afla intr-o stransa legatura cu finalul;
incipitul prezinta cadrul actiunii, fixeaza timpul, reuneste cele mai importante
personaje din roman;
actiunea se desfasoara coerent, fara aparitia unor situatii neprevazute, evoluti
a ei putand fi anticipata;
finalul este inchis, rezolvand conflictele si nepermitandu-i cititorului alte in
terpretari;
personajul este reprezentativ pentru o categorie sociala sau umana, fiind deseor
i vorba de tipuri;
personajul este surprins intr-un proces de transformare;
naratorul este omiscient, relatand la persoana a III-a, neutru si impersoanl, fa
ra sa emita judecati de valoare, sa comenteze faptele sau sa explice situatiile.
Elemente de realism balzacian:
tema romanului: alcatuirea unei imagini complete a burgheziei de la inceputul se
colului al XX-lea;
motivul mostenirii;
motivul paternitatii;
expozitiunea stabileste fixarea exacta in timp si spatiu, descrierea mediului;
caracterizarea personajelor se realizeaza prin legatura cu mediul ambiant, vesti
mentatie; acestea sunt incadrate intr-o tipologie;
notarea amanuntelor semnificative;
descrieri minutioase, tehnica detaliului.
ENIGMA OTILIEI
Romanul Enigma Otiliei, numit initial Parintii Otiliei, a fost pu
blicat in anul 1938. Romanul a pus inca de la aparitia lui problema incadrarii i
ntr-un curent literar. Structura, compozitia, personajele, procedeele folosite,
o serie de pasaje lirice, demonstreaza ca romanul este in acelasi timp clasic, r
omantic si realist. Se pot observa si anumite accente romantice, mai ales in des
crierea Baraganului in momentul in care personajele fac o vizita la mosia lui Pa
scalopol. Totusi, elementele care primeaza sunt realiste, romanul apartinind rea
lismului critic sau realismului balzacian. In perioada interbelica, tenhicile ba
lzaciana, proustiana, stendhaliana dobandisera un mare prestigiu datorita operel
or Hortensiei Papadat-Bengescu, lui Camil Petrescu sau George Calinescu. Nu este
vorba insa de o copiere a unor modele straine, ci de adaptarea lor in maniere i
nsolite.
Romanul Enigma Otiliei se inscrie in sfera realismului critic bal
zacian, fiind un roman social si citadin, care ofera cititorului o imagine ampla
a societatii bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea.
Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana
a III-a, care presupune un narator omniscient, deoarece stie mai mult decat per
sonajele sale, si omniprezent, controland evolutia acestora. desi adopta un ton
obiectiv, naratorul nu este absent, ci comunica, prin postura de spectator si co
mentator al comediei umane reprezentate, cu instantele narative.
Prin tema, romanul este balzacian si citadin. Enigma Otiliei desc
rie istoria unei familii al carei destin este strans legat de o mostenire. In ac
elasi timp, se prezinta o imagine completa a burgheziei bucurestene de la incepu
tul secolului al XX-lea, care se afla sub determinarea social-economica, banul f
iind valoarea suprema dupa care se ghideaza. Pe acest fundal social, este urmari
t procesul de formare si maturizare al lui Felix Sima care, inainte de a-si face
o cariera, traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie. Romanul este
realist-balzacian prin aparitia unor motive specifice operei scriitorului franc
ez Honore de Balzac: motivul mostenirii si motivul paternitatii.
Romanul, alcatuit din douazeci de capitole, este construit pe mai
multe planuri narative, care urmaresc destinul unor personaje, prin acumularea
detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al membrilor familiei Tulea, al lui
Stpnica Ratiu etc. Cele doua planuri principale ale naratiunii prezinta istoria
mostenirii si maturizarea lui Felix. Primul plan urmareste lupta dusa de clanul
Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu care presupune inlat
urarea Otiliei Marculescu. Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima
, care vine la Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la tutorele lui si
se indragosteste de Otilia. Autorul acorda importanta si planurilor secundare de
oarece ele realizeaza o imagine ampla a societatii citadine.
Succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire, res
pectandu-se ronologia faptelor. Alaturi de naratiune, autorul foloseste si celel
alte moduri de expunere. Cu ajutorul dialogului, se caracterizeaza personajele,
oferind in acelasi timp caracterul scenic unor secvente narative. Descrierea est
e folosita pentru a sustine impresia unui univers autentic, dar si pentru caract
erizarea personajelor: descrierea spatiilor exterioare (strada, arhitectura, dec
orul interior, camerele), descrirea vestimentatiei. Imaginea Baraganului este re
data cu ajutorul unei descrieri de tip romantic, deoarece realitatea este proiec
tata in plan fantastic.
Titlul initial, Parintii Otiliei, reflecta ideea balzaciana a pat
ernitatii, pentru ca fiecare dintre personaje determina intr-un anumit fel desti
nul orfanei Otilia, ca niste parinti. Autorul schimba titlul si deplaseaza accentu
l de la un aspect realist, la tehnica moderna a reflectarii poliedirce, prin car
e este realizat personajul principal. Otilia devine o enigma pentru ca fiecare p
ersonaj din roman o percepe in mod diferit, nereusind sa o defineasca in totalit
ate.
Actiunea romanului incepe, dupa cum precizeaza si autorul, in iul
ie 1909 si are in principal, ca spatiu de desfasurare, casa lui Mos Costache. Al
te locuri unde se desfasoara o parte din evenimentele prezentate in carte sunt:
casa familiei Tulea, casa lui Leonida Pascalopol, mosia acestuia din Baragan, ca
sa Georgetei sau cea a lui Stanica Ratiu.
Incipitul (expozitiunea), specific romanului realist, fixeaza ver
idic cadrul temporal si spatial al actiunii: Intr-o seara de la inceputul lui iul
ie 1909, cu putin inainte de orele zece, un tanar de vreo optsprezece ani, imbra
cat in uniforma de licean, intra in strada Antim, venind dinspre strada Sfintii
Apostoli [...] In aceasta obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nicio casa n
u era prea inalta si aproape niciuna nu avea cat superior. Insa varietatea cea m
ai nepravazuta a arhitecturii (opera indeobsta a zidarilor italieni), marimea ne
obisnuita a ferestrelor, in raport cu forma scunda a cladirilor, ciubucaria, rid
icula prin grandoare, amestecul de frontoane grecesti si chiar ogive, facute ins
a din lemn vopsit, umezeala, care deghioca varul, si uscaciunea, care umfla lemn
aria, faceau din strada bucuresteana o caricatura in moloz a unei strazi italice
. Caracteristicile arhitectonice ale unei case reflecta caracterul oamenilor care
o locuiesc. Pentru Balzac, o casa este un document sociologic si moral. Strada
si casa lui mos costache sugereaza, prin detaliile surprinse, contrastul dintre
pretentia de confort si bun gust a unor locatari bogati si realitate: inculti (a
spectul de kitsch, amestecul de stiluri arhitectonice incompatibile), zgarciti (
case mici, cu ornamente din materiale ieftine), delasatori (exista urme vizibile
ale umezelii si uscaciunii, impresia de paragina). Arhitectura sugereaza imagin
ea ueni lumi in declin, care a avut candva energia necesara pentru a dobandi ave
re, dar nu si fondul cultural.
Personajul martor, din perspectiva caruia este descrisa strada si
casa lui Costache Girgiuveanu, este Felix Sima. Acesta este fiul doctorului mil
itar Iosif Sima de la Iasi. Ramas orfan, este nevoit sa se afle sub tutela lui m
os Costache, un fel de unchi prin alianta. Tanarul, inca minor, vine la Bucurest
i pentru a-si continua studiile. Prima intalnire cu tutorele sau este una care d
efineste caracterul acestuia din urma: cand ajunge in strada Antim, batranul ava
r il intampina cu urmatoarea afirmatie care il deruteaza pe Felix: - Nu-nu-nu sti
u... nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc... Incipitul se afla in stransa legatura cu
finalul, care il prezinta pe Felix cu aproximativ zece ani mai tarziu, plimband
u-se din nou pe Strada Antim pentru a revedea casa in care a locuit: Dinadins, in
tr-o duminica, o lua pe strada Antim. Prefacerile nu schimbara cu totul caracter
ul strazii. Casa lui mos Costache era leproasa, innegrita. Poarta era tinuta cu
un lant, si curtea toata napadita de scaieti. Nu mai parea sa fie locuita. Cele
patru ferestre din fata, de o inaltime absurda, inaltau rozetele lor gotice praf
uite, iar marea usa gotica avea geamurile plesnite. Felix isi aduse aminte de se
ara cand venise cu valiza in mana si trasese de schelalaitorul clopotel. I se pa
ru ca teasta lucioasa a lui mos Costache apare la usa si vechile vorbe ii rasuna
ra limpede in ureche: Aici nu sta nimeni!
Inca din prima seara petrecuta in casa tutorelui sau, Felix ia co
ntact cu toate persoanele apropiate familiei Girgiuveanu. Il cunoaste pe rafinat
ul Leonida Pascalopol, protectorul Otiliei, apoi pe membrii familiei Tulea alcat
uita din Aglae, sora lui Costache, Simion, sotul senil al acesteia si cei trei c
opii: Olimpia, casatorita cu Stanica, Aurica, o fata batrana, obsedata sa se cas
atoreasca, si Titi, intr-un fel retardat mintal. Felix asista la jocul de carti
care aduna in jurul mesei toate personajele, fiecare aducand o nota aparte prin
trasaturile sale de caracter: mos Costache si Aglae sunt avizi dupa castig, Pasc
alopol este blazat si dezinteresat, Aurica este anosta si uneori absenta la ce s
e petrece in jurul ei. Spectatorii jocului sunt Felix, Otilia, care sta tot timp
ul in prejma lui Pascalopol, si Simion Tulea. Portretele fizice ale personajelor
sunt alcatuite cu ajutorul detaliilor vestimentare si fiziologice, care sugerea
za, in maniera clasica, trasaturi de caracter: Aglae este vazuta ca o doamna cu f
ata galbicioasa, gura cu buzele subtiri, acre, nasul incovoiat si acut, obrajii
brazdati de cateva cute mari, acuzand o slabire brusca. [...] ridica o fata scru
tatoare si examina din cap pana in picioare pe Felix, ridicandu-si in acelasi ti
mp cu multa demnitate mana spre a-i fi sarutata., Aurica este o fata cam de treize
ci de ani, cu ochii proeminenti ca si ai Aglaei, cu fata prelunga, sfarsind intr
-o barbie ca un ac, cu tample mari incercuite de doua siruri de cozi impletite, i
n timp ce Simion Tulea este un barbat in varsta, cu papuci verzi in picioare si c
u o broboada pe umeri [...]. Avea mustati pleostite si un mic smoc de barba. [..
.] ridica asupra lui Felix niste ochi grozavi de spalaciti si-i lasa apoi asupra
masutei, fara sa scoata o vorba. Toate aceste aspecte alcatuiesc atmosfera ostil
a, neprimitoare, imaginea mediului in care patrunde tanarul si prefigureaza cele
doua planuri narative si conflictul.
Intriga se dezvolta pe doua planuri care se intrepatrund: istoria
mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si destinul tanarului Felix Sima. Competit
ia pentru mostenirea batranului avar este un prilej pentru observarea efectelor
morale pe care le are obsesia banului asupra oamenilor. Istoria acestei mostenir
i include doua conflicte succesorale: primul este iscat in jurul averii lui mos
Costavhe si se refera la adversitatea manifestata de Aglae impotriva Otiliei, ia
r al doilea este reprezentat de interesul lui Stanica Ratiu pentru banii batranu
lui care duce la destramarea familia Tulea. Mos Costache traieste cu iluzia unei
vieti vesnice doar pentru a nu fi nevoit sa realizeze un testament care sa asig
ure viitorul fiicei vitrege, Otilia Marculescu. Desi isi iubeste fiica nu face n
iciun demers pentru a o proteja, de dragul banilor, dar si din teama de sora lui
, Aglae. Aceasta, impreuna cu intreaga familie Tulea, doreste obtinerea averii t
otale a lui Costache, plan care poate fi periclitat de infierea Otiliei. Un alt
personaj care doreste sa puna mana pe averea batranului este Stanica Ratiu. Repr
ezentativ pentru categoria parvenitilor din literatura romana, acesta se casator
ise cu Olimpia Tulea doar pentru averea ei, dar sfarseste prin a pune mana pe av
erea lui Costache. Casa Giurgiuveanu este spionata sistematic de Stanica. Acesta
apare si dispare fara motiv, transmintand diferite vesti intre cele doua case.
Cand Costache are a doua criza, acesta profita de scurta absenta a Otiliei si a
lui Felix si ii fura banii de sub saltea. Din cauza durerii ca a pierdut banii,
batranul moare. Familia il ingroapa cu oarecare fala spre a nu fi de rasul lumii
. Astfel se rezolva si conflictul exterior al cartii si problema mostenirii.
Aspectele sociale descrise in roman sunt completate de aspectele
familiale: relatiile dintre parinti si copii, relatiile dintre soti, situatia or
fanilor. Casatoria este si ea analizata dintr-o perspectiva critica: Aurica, fat
a batrana, are obsesia casatoriei, Titi traieste o scurta experienta matrimonial
a, Stanica Ratiu se insoara cu Olimpia doar pentru zestrea ei, Pascalopol se cas
atoreste cu Otilia pentru ca isi doreste o familie chiar daca stie ca aceasta nu
ii impartaseste sentimentele, iar in final Felix, ratand prima iubire, se va ca
satori dupa ce isi va face o cariera. In general, motivul pentru care relatiile
dintre soti se strica este obsesia pentru bani. Cazul cel mai relevant este parv
enitul Stanica Ratiu care, casatorindu-se doar din consideratii materiale, nu is
i indeplineste datoria de sot si de tata. In momentul in care, prin insusirea ba
nilor lui Costache, nu va mai depinde financiar de clanul Tulea, isi va parasi s
otia si familia. Motivul paternitatii este infatisat sub doua ipostaze: Costache
Giurgiuveanu isi iubeste sincer fiica, desi nu o adopta legal si nu ii asigura
viitorul, in timp ce Aglae, adevaratul avar al romanului, striveste personalitat
ea copiilor sai, anulandu-le orice sansa de a avea o viata normala.
Al doilea plan al romanului se refera la procesul de formare al l
ui Felix Sima si include si conflictul erotic al romanului care prezinta rivalit
atea dintre adolescentul Felix si maturul Leonida Pascalopol pentru mana Otiliei
. Se urmaresc experientele pe care le traieste in casa unchiului sau, mai ales i
dila plina de inedit dintre acesta si Otilia. Casa lui Giurgiuveanu reflecta zga
rcenia acestuia: interiorul este slab luminat, mobilele adunate de ocazie, peret
ii scorojiti, scarile scartaie. Totul necesita reparatii, dar acestea nu se fac
din avaritie. Casa este intr-o puternica antiteza cu camera Otiliei, plina de lu
cruri scumpe si de bun gust, toate furnizate de generosul Pascalopol. Avand ocaz
ia sa-i observe pe cei din jur, Felix se izoleaza, devenind in timp interiorizat
. Spre a se salva de aceasta lume, scrie un jurnal in care are curajul sa noteze
starile afective pe care i le produce frumoasa Otilia, dar si dispretul fata de
ceilalti membrii ai familiei. Fata de Pascalopol are senimente contradictorii:
il respecta, se revolta impotriva lui sau il uraste, in functie de atentia pe ca
re i-o acorda acestuia Otilia.
Otilia este, la fel ca si Felix, un amestec ciudat intre copilari
e si maturitate. Felix va fi mirat de faptul ca, fara a-i spune ceva, Otilia ple
aca pentru cateva luni la Paris insotita de Pascalopol, dupa vizita pe care o fa
cusera impreuna la mosia acestuia din Baragan. Aceasta perioada este pentru Feli
x un lung moment de framantare pe care incearca sa-l depaseasca vizitand-o pe Ge
orgeta, curtezana unui general batran. Revenirea acasa a Otiliei se face firesc,
totul reintra in normal iar declaratiile de dragoste sunt mai pronuntate, desi
tot atat de pure si de frmoase ca mai inainte.
Idila celor doi se opune vietii meschine a clanului Tulea, care m
anifesta un mare interes pentru banii lui Costache Girgiuveanu, fiind manipulati
si de Stanica Ratiu. Toti sunt interesati daca batranul a facut vreun testament
in care sa-i lase casa si banii Otiliei. Intr-un fel, ei isi potolesc interesul
in momentul in care batranul incepe sa construiasca o casa, in gradina celei in
care locuieste pe strada Antim. Constructia pare sa fie nefasta pentru batran d
eoarece, in timp ce inspecta materialele, sufera un prim accident vascular. Fami
lia pune stapanire pa casa si il pazeste pe batran asteptand sa moara. Dar Mos C
ostache isi revine si incepe sa se intereseze din ce in ce mai mult de sanatate
si de suflet. Incearca chiar sa-si aduca in casa o femeie, pe Paulina, insa refu
za sa o treaca in testament si atunci aceasta pleaca.
Casa Giurgiuveanu este spionata sistematic de Stanica. Acesta apa
re si dispare fara motiv, transmintand diferite vesti intre cle doua case. Cand
Costache are a doua criza, acesta profita de scurta absenta a Otiliei si a lui F
elix si ii fura banii de sub saltea. Din cauza durerii ca a pierdut banii, batra
nul moare. Familia il ingroapa cu oarecare fala spre a nu fi de rasul lumii.
Intr-o situatie dilematica ramane Otilia, pentru care Mos Costach
e nu apucase sa depuna la banca decat o suta de mii de lei. Otilia refuza sa se
casatoreasca cu Felix, pe motiv ca ar constitui o piedica in calea realizarii sa
le profesionale, si paraseste casa fara ca Felix sa o mai vada vreodata. Dupa ma
i multi ani, acesta se reintalneste cu Pascalopol care ii spune ca Otilia este i
n Spania, casatorita cu un conte. Felix ajunge, asa cum visase, un doctor de ren
ume, profesor universitar si realizeaza si el o casatorie fericita. Revazand-o i
ntr-o fotografie oferita de Pascalopol, lui Felix ii este cu neputinta sa o recu
noasca in femeia aceea cu trasaturi fine pe Otilia cea plina de ciudatenii si co
pilaroasa din anii tineretii. O ascensiune spectaculoasa are Stanica Ratiu care,
devenit bogat, gratie banilor furati de la Mos Costache, o paraseste pe Olimpia
, se casatoreste cu Georgeta si ajunge om politic.
Romanul are o constructie simetrica deoarece, in final, Felix se
intoarce pe strada Antim si revede casa lui Mos Costache, lasata in paragina, am
intindu-si de replica batranului, acum adevarata: Aici nu sta nimeni.
In concluzie, Enigma Otiliei este un roman realist de factura bal
zaciana prin prezentarea critica a unor aspecte ale societatii de la inceputul s
ecolului al XX-lea, prin motivul paternitatii si cel al mostenirii, structura, s
pecificul secventelor descriptive (observaaia si detaliul semnificativ, rolul ve
stimentatiei), realizarea unor tipologii, veridicitatea si uitlizarea naratiunii
la persoana a III-a. Dar, depaseste modelul realist clasic, prin elemente ale m
odernitatii: ambiguitatea personajelor, interesul pentru procese psihice deviant
e (Simion si Titi Tulea), tehnicile moderne de caracterizare (comportamentism, r
eflectarea poliedrica).
PERSONAJELE
Talentul si modernitatea lui George Calinescu se observa din felu
l in care isi construieste personajele. Acestea sunt definite in spiritul realis
mului balzacian, deducandu-se caracterul si preocuparile lor din modul cum se im
braca, dupa mediul ambiant, dupa preferintele pentru jocuri sau intruniri de fam
ilie. Prin tehnica focalizarii, caracterul personajelor se dezvalui treptat, por
nind de la datele exterioare si ajungand la relevarea trasaturilor de caracter.
In mod direct, naratorul da lamuriri despre gradele de rudenie, starea civila, b
iografia personajelor, preocuparile lor. Caracterele dezvaluite initial nu evolu
eaza pe parcursul romanului, dar trasaturile se ingroasa prin acumularea detalii
lor in caracterizarea indirecta (prin fapte, gesturi, replici, vestimentatie, re
latii intre personaje). Portretul balzacian porneste de la caracterele clasice (
avarul, ipohondrul, gelosul, cocheta, fata batrana), carora realismul le confera
dimensiune sociala si psihologica, adaugand un alt tip uman, arivistul. Tendint
a de generalizare conduce la realizarea unei tipologii: mos Costache avarul iubi
tor de copii, Aglae baba absoluta fara cusur in rau, Aurica fata batrana, Simion d
ementul senil, Titi debil mintal, infantil si apatic, Stanica Ratiu arivistul, O
tilia cocheta, Felix ambitiosul, Pascalopol aristrocratul rafinat. George Caline
scu depaseste insa estetica realista si pe cea clasica.
O trasatura a formulei estetice moderne este ambiguitatea personaj
elor. Mos Costache nu este un avar dezumanizat: el nu si-a pierdut instinctul de
supravietuire, pune sanatatea mai presus de bani, si isi iubeste sincer fiica v
itrega. Astfel, reprezinta o combinatie intre doua caractere balzaciene: avarul
(mos Grandet) si tatal (mos Goriot). Calinescu realizeaza simultan tipuri si ind
ividualitati. Aproape toate personajele ilustreaza tipologi, cu trei exceptii: F
elix, Otilia si Pascalopol. Pe Leonida Pascalopol il unicizeaza strania dragoste
pentru Otilia, despre care spune: ... n-am prea stat ca sa disting ce e patern s
i ce e viril in dragostea mea. . Felix nu este ambitiosul lipsit de scrupule, ci
un adolescent orfan capabil de a o iubi dezinteresat pe Otilia, dar in acelasi t
imp hotarat aa-si faca o cariera. Analiza lui asupra mediului in care traieste s
i asupra oamenilor cu care intra in contact in casa unchiului se bazeaza pe luci
ditate, spirit critic si profunzime intelectuala.
Alt aspect modern, influentat de estetica naturalismului, este int
eresul pentru procesele psihice deviante, motivate prin ereditate si mediu: alie
narea si senilitatea. Simion Tulea reprezinta categoria estetica a uratului, gro
tescul chiar. Titi, fiul retardat care se indreapta spre dementa, este o copie a
tatalui. Aurica, fata batrana, invidioasa si rea, este o copie degradata a mame
i. Lumea familiei Tulea se afla sub semnul bolii, al degradarii morale reflectat
e in plan fizic. Autorul dispune personajele in planuri antitetice: inteligenta
lui Felix se opune imbecilitatii lui Titit, in timp ce feminitatea misterioasa a
Otiliei contrasteaza cu uratenia Auricai.
Pe de alta parte, imaginea unui personaj este completata de prezen
tarea parerilor celorlalte personaje despre acesta, formula care poarta denumire
a de reflectarea poliedrica. Un exemplu elocvent, este Aglae Tulea. In timp ce O
tilia o accepta asa cum este, fara sa aiba resentimente pentru rautatea ei, Feli
x traieste un sentiment de dispret atat pentru ea, cat si pentru familia ei. Sta
nica o prezinta astfel: Asta n-are nimic sfant. Barbat, frate, toti-s fleac pentr
u ea. Ambitioasa si veninoasa., iar Weissmannn o defineste foarte bine intr-o sin
gura propozitie: Esta baba absoluta, fara cusur in rau. O alta tehnica folosita es
te comportamentismul. De exemplu, o mare parte din roman Otilia este prezentata
exclusiv prin comportamentism (descrierea faptelor, gesturilor, replicilor), far
a ca naratorul sa-i prezinte gandurile din perspectiva sa ominscienta, cu except
ia celor marturisite chiar de personaj. Spre final se foloseste si tehnica polie
drica, fapt care sporeste ambiguitatea personajului si care sugereaza enigma, mi
sterul feminitatii ei. Relativizarea imaginii prin reflectarea in mai multe ogli
nzi alcatuieste un portret complex si contradictoriu: fe-fetita cuminte si iubitoa
re pentru mos Costache, fata exuberanta, admirabila, superioara pentru Felix, feme
ia capricioasa cu un temperament de artista pentru Pascalopol, o dezmatata, o stric
ata pentru Aglae, o fata desteapta, cu spirit practic pentru Stanica, o rivala in c
asatorie pentru Aurica.
RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE: FELIX SI OTILIA
Felix si Otilia alcatuiesc un cuplu de personaje care ilustreaza
tema iubirii in acest roman realist. Cocheta si ambitiosul, din tipologia clasic
a, fata exuberanta si tanarul rational, personaje ce pun in evidenta antiteza ro
mantica, dar si atractia contrariilor, au in comun conditia sociala, amandoi sun
t orfani, dar si statutul intelectual superior fata de copiii cu parinti din cla
nul Tulea. In general, caracterizarea personajelor se realizeaza ca in romanul r
ealist-balzacian. Prin tehnica focalizarii, caracterul personajelor se dezvaluie
progresiv, pornind de la datele exterioare ale existentei lor: prezentarea medi
ului, descrierea locuintei, a camerei, a fizionomiei si a gesturilor. In mod dir
ect, naratorul da lamuriri despre gradele de rudenie, starea civila etc. Caracte
rizarea initiala se completeaza prin adaugarea detaliilor in caracterizarea indi
recta: fapte, gesturi, replici, vestimentatie, relatii dintre personaje.
Inca din incipitul romanului personajele sunt prezentate in mod d
irect de catre narator. Intrusul Felix Sima este un tanar de vreo optsprezece ani
, imbracat in uniforma de licean, [...] Uniforma neagra ii era stransa bine pe t
alie, ca un vesmant militar, iar gulerul tare si foarte inalt si sapca umflata i
i dadeau un aer barbatesc si elegant. Fata ii era insa juvenila si prelunga, apr
oape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau de sub sapca, dar cu
loarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota
voluntara intaia impresie. Felix vine in casa batranului avar deoarece vrea sa s
tudieze medicina si are nevoie de un loc unde sa locuiasca, acesta fiind numit t
utorele lui. Este primit cu raceala de familia Tulea, Aglae vorbind cu usurinta
despre situatia si familia lui, fapt care il contrariaza: De unde sa ma cunoasca
? Intreba Aglae. Cand a murit ma-sa, era numai atat. De atunci nu l-am mai vazut
. Tu ti-l amintesti, Aurico? Rusinat de bruschetea expresiunii ma-sa si de familia
ritatea cu care oameni straini vorbeau de familia lui, Felix privi sfios la acee
a pe care o chema Aurica. De asemenea, Aglae vorbeste cu raceala si despre statut
ul lui de copil orfan: N-am stiut: faci azil de orfani. Felix are venitul lui pro
testa Otilia nu-i asa, papa? [...] Atuncea faceti pensiune, continua implacabil
Aglae. Singura persoana care il primeste cu caldura este Otilia, fiica vitrega a
lui Costache, studenta la Conservator, al carei prim portret fizic este realizat
din perspectiva tanarului in momentul in care intra in casa: Felix privi spre ca
patul scarii ca spre un cer deschis si vazu in apropierea lui Hermes cel vopsit
cafeniu un cap prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle, cazand pe umeri. Veris
oara Otilia pe care o stia doar din scrisori il surprinde in mod placut, mai ales
ca portretul ei apare conturat in opozitie cu acela al fetei batrane Aurica: Par
asit de toti, obosit, Felix examina mediul in care picase. Otilia il surprinsese
de la inceput si n-ar fi putut spune ce sentiment nutrea fata de dansa, simtea
doar ca are incredere in ea. Fata parea sa aiba optsprezece-nouasprezece ani. Fa
ta maslinie, cu nasul mic si ochii foarte albastri, arata si mai copilaroasa int
re multele bucle si gulerul de dantela. Insa in trupul subtiratic, cu oase delic
ate de ogar, de un stil perfect, fara acea slabiciune supta si patata a Aureliei
, era o mare libertate de miscari, o stapanire desavarsita de femeie.
< Otilia ii va purta de grija lui Felix inca din prima seara in ca
re soseste in casa lui mos Costache. Neavand o camera pregatita, fata ii va ofer
i cu generozitate camera ei, prilej pentru Felix de a desoperi in amestecul de d
antele, partituri, romane frantuzesti, cutii de pudra si parfumuri, o parte din
personalitatea acesteia: Sertarele de la toaleta si de la dulapul de haine erau t
rase afara in panglici, camasi de matase mototolite, batiste de broderie si tot
soiul de nimicuri de fata. Cutii de pudra numeroase, unele desfundate, flacoane
de apa de Colonia destupate erau aruncate in dezordine pe masa de toaleta, ca in
tr-o cabina de actrita, dovedind graba cu care Otilia le manuia. Rochii, palarii
zaceau pe fotolii, pantofi pe sub masa, jurnale de moda frantuzesti mai peste t
ot, amestecate cu note muzicale pentru pianoforte. Intre cei doi se naste inca de
la inceput o afectiune delicata, determinata de conditia lor de orfani. Impulsi
v si inca imatur, Felix percepe dragostea la modul romantic, transformand-o pe O
tilia intr-un ideal feminin: Otilia i se infatisase inca de la inceput ca o final
itate, ca un premiu mereu dorit si mereu amanat, al meritului lui. Voia sa faca
ceva mare din cauza Otiliei si pentru Otilia. El are nevoie de certitudini, iar c
omportamentul derutatant al fetei il descumpaneste, pentru ca nu-si poate explic
a schimbarile de atitudine, trecerea ei brusca de la o stare la alta. Insusi scr
iitorul justifica misterul personajului feminin prin prisma imaturitatii lui Fel
ix:Nu Otilia are vreo enigma, ci Felix crede aceasta. Pentru orice tanar de douaz
eci de ani, enigmatica va fi in veci fata care il va respinge, dandu-i totusi do
vezi de afectiune. Irationalitatea Otiliei supara mintea clara, finalista a lui
Felix. [...] enigma este tot acel amestec de luciditate si strengarie, de onesti
tate si de usurinta.
Otiliei ii lipseste structura profunzimilor, recunoaste cu sincer
itate ca este o fiinta dificila si se autocaracterizeaza astfel: Ce tanar de vars
ta mea iti inchipui ca m-ar iubi asa cum sunt? Sunt foarte capricioasa, vreau sa
fiu libera!. Ea este enigmatica pentru Felix, prin maturitatea ti imaturitatea p
e care acesta le descopera in comportarile ei, in intuirea naturii fiecaruia din
tre membrii clanului Tulea, in cunoasterea celorlalti si in felul cum se foloses
te de ei. Pentru Pascalopol, ea este o fata delicioasa, fragila, candida, neajut
orata, dornica de lux. La mosia lui Pascalopol, Otilia alearga, urca pe stoguri,
iar la helesteu, spre spaima mosierului, se pregateste sa intre in apa. Exubera
nta, gesturile si trairile Otiliei raspund parca amanuntelor semnificative aglom
erate in descrierea camerei ei. Totul este firesc in mimica Otiliei, in gesturi,
in ceea ce spune, iar aceste lucruri creeaza o atmosfera care o reprezinta. In
ciuda efuziunilor care parca nu mai puteau fi stavilite si care se indreptau pe
rand cand spre Pascalopol, cand spre Felix, facandu-i pe amandoi sa sufere, Otil
ia devine deodata rezervata, reflectand la viitorul lui Felix, sau, cocheta, mar
turisind: Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt c
ontrariata.
Caracterizarea Otiliei se realizeaza si cu ajutorul tehnicilor mo
derne: comportamentismul si reflectarea poliedrica. Pana in capitolul al XVI-lea
, Otilia este prezentata exclusiv prin comportamentism (fapte, gesturi, replici)
, fara a-i cunoaste gandurile din perspectiva unica a naratorului, cu exceptia c
elor marturisite chiar de personaj. Ambiguitatea personajului este conferita de
utilizarea celei de-a doua tehnici. Otilia este vazuta diferit de personajele ro
manului, fapt care sugereaza in plan simbolic si enigma, misterul femninitatii.
Relativizarea imaginii prin reflectarea in mai multe oglinzi alcatuieste un port
ret complex si contradictoriu: fetita cuminte si iubitoare pentru mos Costache,
femeia capricioasa cu un temperament de artista pentru Pascalopol, o dezmatata s
i o sricata pentru Aglae, o fata desteapta cu spirit practic pentru Stanica Ratiu,
o rivala in casatorie pentru Aurica, cea mai eleganta conservatorista si mai man
dra pentru colegii lui Felix care il invidiaza, un amestec de copilarie si maturi
atate, dar si un mister feminin pentru Felix. Cel care intuieste adevarata dimen
siune a personalitatii Otiliei este Weissmann, prietenul lui Felix, care ii spun
e acestuia, la un moment dat: Orice femeie care iubeste un barbat fuge de el, ca
sa ramana in amintirea lui ca o aparitie luminoasa. Domnisoara Otilia trebuie sa
fie o fata inteligenta. Dupa cate mi-ai spus, inteleg ca te iubeste. Contradicti
ile Otiliei il contrariaza pe Felix. Initial, tanarul ezita intre a crede barfel
e clanului Tulea si a-i pastra o dragoste pura Otiliei, iar mai apoi, cand aceas
ta pleaca pe neasteptate la Paris cu Pascalopol, are o scurta aventura cu George
ta, pe care i-o prezinta Stanica Ratiu.
Otilia are o spiritualitate moderna, sentimente si atitudini cont
radictorii, care fac din ea o fiinta enigmatica. Este o adolescenta care, prin i
ndeciziile ei, il tulbura atat pe Pascalopol, mosierul bogat si dezamagit, cat s
i pe Felix, inca un copil. Felix este un intelectual superior, el vrea sa se rea
lizeze profesional. Otilia simte ca lui Felix, in ciuda stapanirii de sine, ii l
ipseste ceva: Daca un tanar ar avea rabdarea si bunatatea lui Pascalopol, l-as iu
bi. Exista insa o aspiratie secreta a Otiliei spre Felix deoarece este constienta
ca el este o valoare la care nu poate ajunge. Ultima intalnire dintre Felix si
Otilia, inaintea plecarii ei din tara, este esentiala pentru intelegerea persona
litatii tinerilor si a atitudinii lor fata de iubire. Daca Felix este intelectua
lul ambitios, care nu suporta ideea de a nu realiza nimic in viata si pentru car
e femeia reprezinta un sprijin in cariera, Otilia este cocheta care crede ca ros
tul femeii este sa placa: Rostul femeii este sa placa, in afara de asta nu poate
exista fericire! [...] Singura noastra forma de inteligenta, mai mult de instinc
t, e sa nu pierdem cei cativa ani de existenta, vreo zece ani cel mult. [...] Su
ccesul nostru in viata e o chestiune de viteza, iubite Felix. Otilia concepe iubi
rea in felul aventuros al artistului, cu daruire si libertate absoluta, in timp
ce Felix este dispus sa astepte oricat in virtutea promisiunii ca, la un moment
dat, se va casatori cu ea. Dandu-si seama de aceasta diferenta, dar si de faptul
ca ea ar putea reprezenta o piedica in calea realizarii lui profesionale, Otili
a il paraseste pe Felix si alege siguranta casatoriei cu Pascalopol.
In epilog, cativa ani mai tarziu, Felix se intalneste cu Pascalop
ol care ii dezvaluie faptul ca i-a redat libertatea Otiliei, care s-a casatorit
cu un conte. Mosierul ii ofera o fotografie cu Otilia, in care Felix nu o mai re
cunoaste pe fata vesela si exuberanta de care era indragostit: Speriat, Felix se
mai uita o data. Femeia era frumoasa, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era f
ata nebunatica. Un aer de platitudine feminina stingea totul. Pascalopol afirma d
espre ea: A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma., in timp
ce Felix constata ca nu numai Otilia era o enigma, ci destinul insusi. Tot in epil
og, naratorul precizeaza ca Felix isi realizeaza ambitiile profesionale, devenin
d un medic renumit si profesor universitar, casatorit intr-un chip care se cheama
stralucit si intra, prin sotie, intr-un cerc de persoane influente. Iubirea dint
re Felix si Otilia esueaza pentru ca nu se implineste matrimonial, casatoria fii
nd unul dintre lait-motivele romanului. Felix este gelos pe Pascalopol, batranul
rafinat si bogat, dar nu ia nicio decizie in ceea ce o priveste pe Otilia deoar
ece primeaza dorinta de a-si face o cariera. Otilia il iubeste pe Felix, dar dup
a moarte lui mos costache ii lasa tanarului libertatea de a-si implini visul si
se casatoreste cu Pascalopol, care ii poate oferi siguranta materiala, inteleger
e si protectie. In ambele cupluri, Felix-Otilia, Pascalopol-Otilia, femeia este
cea care decide. Felix nu este facut pentru o viata aventuroasa, dar nici Otilia
pentru o viata modesta alaturi de studentul Felix, prin urmare ea este cea care
decide ca fiecare sa mearga pe drumul pe care si l-a ales. Otilia reprezinta pe
ntru Felix o imagine a eternului feminin, iar pentru Pascalopol o enigma.