Enigma Otiliei, G.

Călinescu
- Gheorghe Vișan- prin adopție Gheorghe Călinescu- G.Călinescu
- Ramiro Ortiz- un profesor de origine italiană care îl influențează foarte mult- datorită
acestuia iubește italiana si ajunge să o predea- în timpul facultății traduce Un om sfârșit
de Giovanni Papini( inspirație pentru Eliade în Romanul adolescentului miop)
- Romanul poate fi considerat a face parte dintr-o trilogie cu sursă autobiografică- Enigma
Otiliei- radiografia tinereții si a dorinței de realizare a unei cariere, Cartea nunții-
imagine a propriei căsnicii, Bietul Ioanide- ipostază a maturității, a omului aflat în apusul
existenței
- Romanul apare în 1938, este cel care îl consacră ca scriitor, opera sa de critic literar
având un impact major asupra evoluției literaturii române: Istoria literaturii române de
la origini până în prezent, Viața și opera lui Mihai Eminescu, Viața lui Ion Creangă etc-
apar si studii de estetică, teorie litearară, filozofie, poezii etc
- Opera transfigurează prin influență balzaciană, motivul orfanului și cel al paternității-
inițial, romanul se intitulează Părinții Otiliei.( Costache Giurgiuveanu- Leonida
Pascalopol)- primul motiv are sursă autobiografică, creând o legătură de sens între viața
lui Călinescu și cea a personajului său, Felix Sima, despre care critica literară afirmă că ar
fi un alter-ego al autorului său.
- Paternitatea își are originile tot în opera lui Balzac, dar și în viața autorului, desemnând
un parcurs dificil al individului care poartă acest semn distinctiv al destinului său
-imaginea personajului eponim este inspirată de o realitate trăită de autor, aceasta fiind o
verișoară îndepărtată, care trăia în străinătate și care vine în țară la moartea unei mătuși,
episod înregistrat în romanul Cartea nunții- tânăra stă doar câteva ore și lasă o impresie atât de
puternică asupra tânărului, încât va fi urmărit multă vreme de imaginea sa enigmatică, ceea îi
inspiră crearea acestui personaj- redat prin pluriperspectivism, reflectare poliedrică.-Otilia nu
este niciodată redată de naratorul obiectiv, omniscient- nu există o viziune oficială, deoarece
personajul este redat prin ochii celorlate personaje- din prisma lui Felix care devine personaj-
reflector- imaginea Otiliei este compusă si din opiniile contradictorii ale Aglaei, Auricăi, a lui
Stănică Rațiu, a Olimpiei
- prin acest roman, Călinescu impune în literatura română scrierea de inspirație citadină-
accentul naratiunii se deplasează către mediul urban și către relația omului cu această lume-
ROMAN MODERN, CITADIN, BALZACIAN, OBIECTIV
- roman-frescă a începutului de secol XX, o imagine a burgheziei bucureștene, dominate de
lăcomie, avariție, definite prin dezumanizare, meschinărie, goliciune interioară, o totală lipsă a
valorilor, KITSCH-UL
-p 78- de citit fragmentul din P.Constantinescu
- de redactat in 10-15 rânduri o cronică literară a ultimei cărți citite
- cronica literară: 2-3 enunțuri obiective despre acțiune, personaj, alte aspecte-din punct de
vedere știintific
- un element de teorie literară- naratorul, o tehnică, mai multe voci narative,
personaj-reflector etc
- un enunț care vizează propria opinie- motivarea ei
Relația incipit-final
-intrarea în spațiul ficțiunii se face prin intermediul unui personaj care va deveni reflector,
romanul având aceeasi compoziție de natură realistă, prin corespondenta dintre incipit și final,
ceea ce conturează aspectul circular al operei( alte elemente realiste prezente: narator
obiectiv, stilul sobru, tipuri de personaje, anticiparea, contrapunctul, temele de factură
socială: familia, mostenirea, averea)
Romanul este unul de factură balzaciană prin inserarea temelor de origine realistă, a unor
tehnici specifice, dar și a motivului orfanului sau la paternității.
- Tehnica detaliului semnificativ și cea a basoreliefului- redau ipostaza spațiului și a
personajului-TEHNICA DE ORNAMENTARE UTILIZATĂ ÎN ARHITECTURĂ,
DESTUL DE INCĂRCATĂ ȘI MIGĂLOASĂ, CARE PRESUPUNE SCOATEREA ÎN
EVIDENȚĂ A DETALIILOR- TRĂSĂTURILE ACESTEI LUMI SUNT RELIEFATE,
UNEORI EXCESIV, CU SCOPUL DE A SUGERA ANUMITE CARENȚE, MINUSURI,
VICII ALE PERSONAJELOR SAU ALE CADRULUI
- Tehnica determinismului ambiental- mediul spune totul despre om- descrierea caselor
si a străzii Antim, unde ajunge Felix într-o seară de iulie
- Motivul orfanului redă caracterul defavorizat al tânărului care pornește intr-o lume
necunoscută fără susținerea părinților, dar reflectă si statutul Otiliei- In opera lui Balzac
și in general, in textele realiste orfanul este protagonist, tocmai pentru ca naratorul să
surprindă modul inedit in care acesta evoluează și isi transformă viața
- Dickens- Marile speranțe, Oliver Twist
- Personajele realiste pornesc de jos si au o ascensiune bazata pe suferinta, dileme,
frustrari-exista 2 căi- una corectă, dreaptă, in care individul se defineste prin munca,
perseverenta- a doua, care este cea a parvenirii, tipul arivistului( Stendhal, Roșu și
negru- Julien Sorel- Nicolae Filimon- Ciocoii vechi și noi- Dinu Păturică)-Stănică Rațiu
- Paternitatea se leagă în mod absolut de motivul anterior, la Balzac existand si ipostaze
denaturate ale tatălui, căruia nu ii pasă de soarta copiilor, sau este avar, extrem de
zgârcit, meschin, violent.
- Moștenirea este o temă preluată tot de la Balzac, deoarece oferă prilejul ca omul să își
arate adevarata față, uneori viclenia, gândirea rudimentară, pasiuni ascunse etc
În fond, romanul lui Călinescu are și trăsături clasice, care se raportează la echilibrul
compozițional, la realizarea unității construcției narative, chiar dacă aceasta se axează pe
două planuri ale acțiunii: istoria moștenirii lui Costache Giurgiuveanu-planul principal in
care este inserată si povestea lui Felix, devenirea sa, iubirea pentru Otilia- mostenirea lui
Simion Tulea la care aspiră Stănică Rațiu, ginerele acestuia.
Tema familiei: destrămare, insingurare, indiferență-scena vegherii lui moș Costache este
realizată prin tehnica dramatică, a introducerii replicilor personajelor cu două puncte,
discursurile acestora fiind complet separte- ei nu comunică, ci se comnunică, monologând
fiecare despre ceee ce îl interesează
Tema iubirii vine să completeze sfera semnificațiilor, propunand cititorului povestea mai
multor relații amoroase, a unor esecuri, frustrari, dragostea fiind vazuta si ca modalitate de
ascensiune socială: Aurica tinde la căsătorie pt a se îmbogăți și a se realiza social, Olimpia
este profund nefericită cu Stănică, Titi își caută fericirea pe care o găseste, Felix o iubeste pe
Otilia dar se refugiază in bratele Georgetei, Stănică este complet dezinteresat de ideea de
iubire și se ghidează doar după instinctul de acaparare, fiind tipul arivistului. Otilia se
căsătoreste cu Pascalopol, dar nu rămâne cu acesta, căutandu-si in altă parte fericirea.
-incipitul fixează coordonatele spatio-temporale, acțiunea petrecându-se în Bucuresti, la
inceputul, 1909, tânărul Felix Sima intrand pe strada Antim, pentru amerge la unchiul
său, devenit intre timp tutore
-spațiu-labirintic, necunoscut, capitala fiind comparată cu un mare sat, iar strada cu o
pădure, pe care Felix o descoperă cu teamă
- naratorul creionează portretul fizic al tânărului, elementele nonverbae și paraverbale ale
comunicării narative evidentiind sentimentele acestuia
- fața juvenilă și prelungă denotă inocența tânărului, lipsa maturității care sunt insa
compensate de aerul bărbătesc și elegant, sau de tăietura elinică a nasului care îi dădea o
notă voluntară-se reflectă caracterul ambițios al băiatului, dorinta de a se realiza,
idealurile care il animă
-înaintează dezorientat, ca expresie a unie oscilații de natură interioară
- strada este descrisă in stil balzacian, prin tehnica detaliului semnificativ, a badoreliefului,
din perspectiva ochiului unui specialist care inregistrează cu acuratețe particularitatile de
natură arhitectonică a caselor
-strada dă impresia de pusietate, becurile sunt ascunse in globuri de sticlă mată ca simbol
al opacității de natură interioară( inchiderea lumii), casele nu au etaj superior(absența
elevației morale și intelectuale a posesorilor acestor case), amestecul de ornamente și
ruina clădirilor, lipsa bunului gust, kitsch-ul caracterizează acest loc care îi inspiră lui Felix
ostilitate- Strada era caricatura în moloz a unei străzi italice.
- aglomerarea cuvintelor din sfera semantica a arhitecturii, tocmai pentru a denota avariția,
grandomania, impresia de bogăție care este anulată de aspectul clădirilor gata să se
prăbușească, cu var dezghiocat de pe pereți sau lemnărie umflată-mensole, frontoane,
ogive, ciubucăria
-casa lui mos Costache se incadrează perfect in peisaj, cu zidaria crăpată, buruoeni care ies din
aceste crăpături, o curte năpădită de buruieni și un grilj de fier gata de prăbușire

- usa gotică, impunătoare scârtîie ingrozitor iar soneria are un schelălăit metallic

- câmpul lexical al bolii, al descompunerii defineste monetul in care Felix ajunge in casa unchiului-
umflat, descleiat, bubos, străvechi etc

- asa cum observa Nicolae Manolescu descrierea este facuta cu ochiul estetului care observă
alterarea frumusetii, ridicolul ornamentatiei, obiectele care nu se potrivesc si care dau impresia de
prost gust a unei imitatii ingrozitoare

Evidentiati ipostaza fiecărui personaj din scena expozitivă , momentul in care Felix ii cunoste pe
membrii familiei- un citat semnificativ din expozitiune- Vizionati primele 10 minute din filmul Felix
si Otilia, observand asemanari si deosebiri intre carte si film