ENIGMA OTILIEI

GEORGE CĂ LINESCU
1938
Opera literară „ Enigma Otiliei ” de George Călinescu este un roman
realist de tip balzacian, cu elemente moderniste, aparținând poeziei
interbelice.
„ Enigma Otiliei ” este un roman prin amploarea actiuni, desfasurata pe
mai multe planuri narative, cu un conflict complex. Este un roman realist
prin: tema, structura, realizarea personajelor.
Proza realist-obiectiva se realizezeaza prin naratiune la persoana a III –
a, cu un narator omicient care nu se implica in faptele prezentate.
Prin tema, romanul este balzacian si citadin. Caracterul citadin este un
aspect al modernismului.
Imaginea societatii prezentate constituie fundalul pe care se proiecteaza
maturizarea unui tanar care, inainte de a-si face o cariera, traieste experienta
iubirii si a relatiilor de familie. Roman al unei famili si istoriei a unui
mosteniri, romanul este realist-balzacian prin motivul mosteniri si al
paternitatii.
Titlul initial, „ Parintii Otiliei ”, reflecta ideea balzaciana a paternitatii,
pentru ca fiecare dintre personaje determina cum va arata soarta orfanei
Otiliei, ca niște „ părinții ”.
Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, este construit pe mai
multe planuri narative, care urmaresc destinul unor personaje, prin
acumularea detalilor: destinul Otiliei, a lui Felix, al membrilor clanului Tulea,
a lui Stanica Ratiu. Un alt plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru
obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei
Marculescu.
Al doilea plan urmareste destinul taranului Felix Sima care, ramas
orfan, vine la Bucuresti pentru a tudia medicina, locuieste la tutorele lui si
traieste iubirea adolescentina pentru Otilia.
Incipitul romanului realist, fixeaza veridic cadrul temporal ( „ intr-o
seara de la inceputul lui iulie 1909 ” ) si spatial ( descrierea strazi Antim, a
arhitecturii casei lui Mos Costache etc ). Finalu este inchis prin rezolvarea
conflictului.
Simetria incipitul cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a
casei lui Mos Costache, din perspectiva lui Felix, in diferite momente
( adolescenta si aproximativ zece ani mai tarziu ).
 Actiunea romanului incepe cu venirea tanarului Felix, orfan,
absolvent al liceului Internat din Iasi, la Bucuresti, in care unchiului si tutorele
legal, pentru a urma Facultatea de Medicina.
Expozițiunea este realizată prin situarea în timp și spațiu a acțiunii,
descrierea străzi in maniera realistă și notarea detaliului semnificativ.
Caracteristicile arhitectonice ale străzi și ale casei lui Moș Costache
sunt surprinse din perspectiva naratorului specializat. Familiarizarea cu
mediu, prin procedeul restrângeri treptate a cadrului de la stradă, la casa, la
interior, la fizionomia personajelor, este o modalitate de pătrundere a
psihologiei personajelor.
Pentru Balzac, o casă este un document sociologic și moral. Strada și
casa lui Moș Costache sugerează contrastul dintre confort și bun gust și
realitate: inculți ( aspectul de Kitsch ), zgârciți ( ornamente ieftine ) delăsători
( urme vizibile ale umezelii ).
Pătruns in locuință Felix îl cunoaște pe unchiul său, un omuleț straniu
care îi răspunde bâlbâit: „ Nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc, pe domnișoara
Otilia ”. Naratorul îi atribuie lui Felix observarea obiectivă a personajelor,
fiind prezentate portretele fizice ale acestora cu detalii vestimentare și
fiziologice ce sugerează trăsăturile de caracter.
Intriga se dezvoltă pe doua planuri care se întrepătrund: I: Istoria
moștenirii lui Costache Giurgiuveanu; II: Destinul tânărului Felix Sima.
Competiția pentru moștenirea bătrânului avar este un prilej pentru
observarea efectelor, îmi plan moral, ale obsesii banului .
Bătrânul avar, proprietar de imobile și restaurante nutrește iluzia
longevității și nu pune în practică niciun proiect privitor la asigurarea
viitorului Otiliei, pentru a nu cheltui .
Într-un plan secundar Stanica Rațiu, urmărește să parvină, visează
averea clanului tulea, dar smulge banii lui Moș Costache.
În deznodământ: Olimpia e părăsită de Stănică, Aurica nu-și poate face o
situație, Felix o pierde pe Otilia .
Alături de avariție, lăcomie și parvenitism, fenomene sociale supuse
observației în Romanul realist, sunt prezentate aspecte ale familiei
burgheze.Căsătoria face parte din preocupările unor personaje: Aurica, fata
bătrână, Titi trăiește o scurtă experiență matrimonială, Pascalopol se
căsătorește cu Otilia, Stănică se însoară cu Olimpia, Felix se va căsători latent
prima iubire, după ce își va face o carieră.
Planul formării tânărului Felix, urmărește experiențele trăite de acesta în
casa unchiului său, Otilia îl iubește pe Felix, dar după moartea lui Moș
Costache, îi lasă acestea libertatea de a-și îndeplini visul de a și se căsătorește

2
cu Pascalopol. Otilia devine soția unui cont de exotic și rămâne pentru Felix o
imagine a eternului feminin iar pentru Pascalopol o enigmă.
Conflictul romanului se bazează pe relațiile dintre familii înrudite,
familia este ceea a lui Costache Giurgiu Vianu și Otilia Mărculescu, în care
pătrunde și Felix Sima. A doua familie, vecină și înrudită, care aspiră la
moștenire, este familia surorii bătrânului alcătuite din: soțul Simion tulea, cei
trei copii Olimpia, Aurica și Titi , și în final Stănică Rațiu .
Conflictul erotic privește rivalitatea adolescentului Felix și maturul
Pascalopol pentru mâna Otiliei.
Pentru portretizarea personajelor, autorul alege tehnica descrierii
mediului și fizionomiei pentru deducerea trăsăturilor de caracter . Astfel se
realizează următoarele tipologie: Moș Costache – avarul, iubitori de copii,
Aglae – baba absolută fără cusur în rău, Aurica – fata bătrână, Simion –
dementul senil, Titi – debil -ul mintal, Stănică Rațiu – arivist -ul, Otilia –
cocheta, Felix – ambițiosul, Pascalopol – aristocratul rafinat.
Alt aspect modern este interesul pentru procesele psihice motivate prin
creditare și mediu: alinierea și senilitatea. Simion tulea reprezintă categoria
estetica uratului, fiul Titi, fiul retard este o copie a tatălui, Aurica invidioasă și
rea, este o copie a mamei, astfel lumea lor se află sub semnul bolii și al
degradării morale .
Caracterizarea personajelor se realizează ca un roman realist balzacian
prin tehnica focalizării, caracterul personajelor se dezvăluie progresiv,
pornind de la datele exterioare ale existenței lor: prezentarea mediului de
scriere a locuinței, etc . trăsăturile personajelor se concretizează prin
Acumularea detaliilor în caracterizarea indirectă ( prin fapte, vorbe,
vestimentație, etc).
O excepție face portretul Otiliei, realizat prin tehnici moderne:
comportamentul și reflectarea poliedrică ( din mai multe perspective ).
Această tehnică este dublată, pe același spațiu narativ de reflectarea poliedrică
a personalității Otiliei în conștiința celorlalte personaje, ceea ce conferă
ambiguitate personajului, devenind o enigmă. Acesta este „ fe-fetiță ”cuminte
pentru Moș Costache, fata exuberantă pentru Felix, femeia capricioasă pentru
Pascalopol, „ o stricată ” pentru Aglae.
Enigma Otiliei este un roman realist balzacian prin: prezentarea critică
a unor aspecte ale societății bucureștene, de la începutul secolului 20, motivul
paternității și al unor moștenirii, structură, realizarea unor tipologii,
veridicitatea, utilizarea narațiunii la persoana treia. Dar depășește modelul
realismului clasic, prin elemente ale modernității ( ambiguitatea personajelor,
interesul pentru procesele psihice deviante, tehnicile moderne de
caracterizarea – compartamentism, reflectarea poliedrică, etc.

3
4