Leonhard Euler

Leonhard Euler a fost un matematician și fizician elvețian. Euler este

considerat a fi fost forța dominantă a matematicii secolului al XVIII-lea și unul
dintre cei mai remarcabili matematicieni și savanți multilaterali ai omenirii.

Acesta s-a născut pe 15 aprilie 1707, în Basel (Elveţia), părinţii săi fiind
apropiaţi de Johann Bernoulli, unul dintre cei mai faimoşi matematicieni ai acelei
perioade. La 13 ani, Euler intră la Facultatea din Basel, unde studiază filosofia, iar
la 19 ani acesta îşi ia doctoratul cu o teză referitoare la propagarea sunetului.

Ajuns la Berlin în 1741, la propunerea lui Frederic cel Mare al Prusiei,

EULER a început cea mai prolifică perioadă a vieţii sale, în care a scris 380 de
articole, 200 de scrisori pe teme ştiinţifice şi două cărţi de analiză matematică.
Întors în Rusia spre finalul vieţii, EULER orbeşte, dar continuă să creeze lucrări
ştiinţifice de o valoare inestimabilă.

Leonard Euler a avut contribuții relevante în numeroase domenii precum

matematica, fizica, precum și logica.

Leonard Euler a lucrat în aproape toate ramurile matematicii, printre care

geometrie, trigonometrie, algebră, analiză şi teoria numerelor. Acesta a introdus
noţiunea de funcţie matematică şi a fost primul care a notat cu „f(x)” aplicarea
funcţiei f numărului x. Tot  Euler a introdus notaţiile pentru funcţiile
trigonometrice, litera e pentru baza logaritmului natural, litera grecească sigma
pentru sumă şi litera i pentru unitatea imaginară. De asemenea, Euler a popularizat
folosirea literii greceşti pi pentru raportul dintre circumferinţa unui cerc şi
diametrul său, chiar dacă ideea nu a fost a sa.

Când vine vorba de fizică, în mecanica fluidelor , Euler a formulat sistemul

de ecuații care descrie mișcarea unui fluid; împreună cu ecuația de continuitate,
acest sistem este cunoscut în prezent sub numele de „ecuațiile lui Euler pentru
fluidele ideale”.

În afară de implementarea cu succes a metodelor sale de calcul analitic la

problemele de mecanică newtoniană, Euler a aplicat, de asemenea, aceste metode
la problemele de astronomie. Lucrările sale în acest domeniu au fost recunoscute și
prin numeroasele premii decernate de către Academia de Științe din Paris de-a
lungul carierei sale. Realizările sale includ determinarea cu mare precizie
a orbitelor cometelor și a altor corpuri cerești, precum și înțelegerea naturii
cometelor; de asemenea, el a realizat un calcul suficient de precis, pentru acea
perioadă, a paralaxei solare. Calculele sale au contribuit, printre altele, la
dezvoltarea tabelelor exacte ale longitudinilor.

În domeniul logicii, Euler este cel care a ilustrat pentru prima oară (în 1768)
raționamentele de tip silogistic cu ajutorul curbelor închise. Aceste scheme logice
au rămas cunoscute sub numele de diagrame Euler. El le-a utilizat mai întâi în
Scrisoarea 103 în care îi preda logica prințesei Frederike, pag. 398 și a aplicat-o în
diverse situații ipotetice, până la scrisoarea 108 inclusiv. Începând cu 1960, s-au
folosit diagrame Euler (cum sunt numite acum), împreună cu diagramele Venn (un
caz special de diapozitive Euler suprapuse concepute de John Venn c. 1880) pentru
a ilustra relația diferitelor elemente ale unei mulțimi. Semnificația ei nu este
dimensiunea sau forma curbelor, ci modul în care acestea se suprapun. O curbă
care este conținută complet în interiorul alteia reprezintă o submulțime a acesteia.