PLAN DE PREDARE ŞI DE STUDIU

ROMANUL REALIST MODERN : ,,ENIGMA OTILIEI’’ DE G. CÃLINESCU

G. Cãlinescu (1899-1965) face parte din seria scriítorilor de formaţie enciclopedicã având o activitate
plurivalentã, atât în domeniul literaturii (proza: romanele: «Cartea nunţii", ..Enigma Otiliei’’, ,,Bietul
Coordonate ale vieţii Ioanide", ,,Scrinul negru"; poezie : vol. nPoezii", ,,Lauda lucrurilor" , teatru: nSun sau Calea neturburatã"),
şi operei scriitorului cât şi în cel al publicisticii (vol. nCronicile optimistului", ,,Ulysse"), eseisticii (nPrincipii de esteticã",
,,Sensul clasicismului", ,,Estética basmului"), istoriei şi criticii literare ( nViata luí Mihai Eminescu", ,,Opera
luí Mihai Eminescu", ,, Viata luí Ion Creangã’’ , „ Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent",
Jstoria literaturii române. Compendiu’’ , “Universul poeziei" etc.) .
Opinii estetice:
 ideea unui roman de atmosferã modernã
 ,,ceea ce conferã originalitate unui roman nu este metoda, ci realismul fundamental"
 un roman trebuie sã fie, în mod firesc, analitic
 cunoaşterea de cãtre criticul / istoricul literar mãcar a unei literaturi strãine
Trãsãturile prozei cãlinesciene:
 plãcerea regiei;
 gustul pentru grandios;
 imaginaţia rabelais-iană ( personajele privite în detalii exagérate pânã la grotesc);
 jocul presupunerilor, al comentariilor psihologice.
Contextul cultural-istoric şi al creaţiei autorului:
Încadrarea operei în Publicat în 1938, la sfârşitul perioadei interbelice când romanul se afirmase puternic ca specie literarã; este
contextul literaturii al doilea dintre cele 4 romane cãlinesciene : ,, Cartea nunţii’’-1933, ,,Enigma Otiliei’’-1938, ,,Bietul
române/ în curent/ Ioanide’’ – 1953, ,,Scrinul negru’’ -1960.
contextul cultural-
istoric al vremii/
creaţia autorutui

Specia  Roman:
prin amploarea acţiunii, desfãşurată pe mai multe planuri, cu un conflict complex, la care participã numeroase
personaje.................................................................................................................................
Tipul  Roman realist:
 reprezentarea verídicã a realitãţii contemporane scriitorului, a societãţii sub determinismul social-
economic (teme: banul, moştenirea, zestrea, parvenirea etc.);
 iluzia vietii, verosimilitatea;
 obiectivitatea;
 lipsa de idealizare a realitãţilor sociale, a vieţii de familie etc.;
 observaţia socialã şi psihologicã;
 tipizarea şi personajele típice;
 complexitatea personajului, surprinderea lui în transformare, individualizarea acestuia prin fapte,
limbaj, relaţiile cu alte personaje etc.;
 tehnica detaliului, notarea amãnuntului semnificativ, descrierile minuţioase (mediul ambiant,
vestimentaţia, fizionomia) au conotaţii în plan moral;
 rolul expoziţiunii (situarea exactã în timp şi spaţiu), veridícitatea;
 structura închisã a romanului (simetria incipit-final; final închis; epilog);
 stilul sobru, impersonal, obiectiv;
 atitudinea criticã.
 Roman balzacian:
prin motivul moştenirii şi al patemitãţii (preluate din opera lui H. de Balzac- nMos Goriot" sau Eugénie
Grandet")
 Roman social: romanul este o fresca a burgheziei bucureştene de la începutul sec. al XX-
lea, prezentatã în aspectele ei esenţiale (viaţa de familie, relaţiile interpersonale) sub determinare
socio-económicã.
 Roman citadin: locul acţiunii este oraşul Bucureşti
 Roman modern: prin :
 ambiguitatea personajelor (Costache Giurgiuveanu nu e un avar dezumanizat cãci cheltuieşte
pentru propria sãnãtate şi o iubeşte sincer, paternal, pe Otilia; Pascalopol o iubeste şi el patern şi
viril în acelasi timp; Felix este ambitios, lucid, hotãrât sã-şi facã o carierã, dar capabil sã iubeascã
dezinteresat; Stãnicã este un arivist şi un demagog al ideii de paternitate, dar principial şi

1
 sentimental);
 interesul pentru procesele psihice deviante (specific naturalismul): alienarea şi senilitatea (Simion
Tulea şi Titi);
 dispunerea personajelor în planuri antitetice, prin reflectare inversatã (inteligenţa lui Félix se
opune imbecilitãții lui Titi, iar feminitatea şi farmecul Otiliei e inversul urâțeniei Auricãi),
relativizarea imaginii personajului Otilia (vãzutã diferit de celelalte persoanje- reflectarea în mai
multe oglinzi, - a se vedea fişa sintezã).
Surse de inspiraţie 1. Autobiografía autorului:
 moartea mãtuşii Tinca şi cãutarea febrilã, de cãtre rude, a banilor şi a obiectelor de preţ în casã;
 trãsãturile unchiului Bica Simion (preluate de autor în portretul lui Stãnicã Raţiu);
 amintirile autorului legate de familia adoptivã;
 existenţa de licean ( internist);
 pasiunea pentru psihiatrie şi chiar elemente ale portretului fizic împrumutate luí Félix;
 existenţa unei veríşoare îndepãrtate pe nume Otilia, mai în vârstã decât el.
2. Románele balzaciene: ,,Moş Goriot", ,,Éugenie Grandet’’ (teme preluate: paternitatea, familia,
moştenirea, eşecul erotic/marital)
Titlul Titlul iniţial al romanuluí fusese ,,Pãrinţii Otiliei", tocmai pentru a reliefa ideea balzacianã a
paternitãţii, pentru cã - aşa cum observa Ov. Crohmalniceanu -,,fiecare dintre personaje determinã
cumva soarta orfanei Otilia, ca nişte ,,pãrinţi" (Pascalopol şi Félix au o atitudine ocrotitoare,
Costache intenţioneazã sã-i lase un cãmin drept moştenire, Stãnicã şi Aglae au o atitudine sfãtuitoare -
chiar dacã într-un registru negativ).
Autorul schimbã din motive editoriale titlul în ,,Enigma Otiliei’’ pentru a deplasa accentul asupra
fascinaţiei pe care o exercita Otilia asupra lui Félix şi Pascalopol. Ea rãmâne surprinzatoare prin
amestecul unui farmec juvenil cu o maturitate profundã. ,,Enigma" ei se naşte mai ales în inima lui
Félix care nu poate gãsi explicaţii plauzíbile pentru comportamentul fetei, care rãmâne, pânã în finalul
romanului o tulburatoare întruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin.
G.Cãlinescu mãrturiseşte : ,, voisem sã numesc cartea „Părinţii Otiliei”, dar editorului i s-a pãrut
mai sonor titlul ,, Enigma Otiliei’’. Otilia, cei inteligenţi vor fi observat, nu e personajul principal.
Felix şi Otilia sunt acolo în calitate de victime şi de termeni angelici de compara ție. Nu Otilia are vreo
enigmã, ci Felix crede cã le are. Pentru orice tânãr de 20 de ani, enigmaticã va rãmâne în veci fata
care îl respinge, dându-i, totuşi, dovezi de afecțiune. Apoi Otilia, fãrã interes material propriu-zis,
aratã afecțiune pentru Pascalopol. Asta, pentru Felix, este o enigmã’’.
Instan tele Autorul, G. Calinescu, surprinde în romanul sau complexitatea unor fenomene precum avaritia,
comunicarii arivismul, invidia, îngroşând trăsăturile personajelor sale până la grotesc. Naratorul adoptă un ton
narative (autor, obiectiv, dar de fapt se ascunde sub mãştile sale, personajele, ale căror caractere se dezvăluie progresiv,
narator, pornind de la dátele exterioare ale existentei lor şi culminând cu cele de ordin interior. Naratorul
personaje, cititori; stârneşte curiozitatea cititorilor şi stabileste o legatură cu aceştia, cu care se identifică, prin folosirea
marcile prezentei persoanei I plural în formulãri de genul: ,,Uimirea liceanului va părea cum nu se poate mai
naratorului) îndreptăţită, dacă vom şti cine era. Se numea Félix Sima..."

Perspectiva Naraţiunea este nonfocalizatã şi se realizează la persoana a Ill-a Naratorul este obiectiv, detaşat, nu se
narativa (subiectiva/ implică în faptele prezentate, dar condiţia impersonalităţii este încălcată prin comentariile sale de estet..
obiectiva/ ,,Obiectivitatea însăşi este una paradoxală, căci nu mai desemnează absenţa din evenimente a unui
relativizata/detasata/ narator imparţial sau a demiurgului balzacian, ci amestecul permanent al unui comentator savant şi
omníscienta/ expert, care, în loc să înfăţişeze lumea, o studiază cu probe de laborator’’. (N. Manolescu, ,,Arca lui
omniprezenta) Noe")
Naratorul este omniscient, fapt ce-i îngăduie să ştie totul despre personajele sale, să emită aprecieri
asupra lor şi să introducã perceptia auctorialã caracterologicã în locul perspectivei personajelor.
Tema/  Tema cãrţii este viaţa burgheziei bucureştene de la începutul secolului al XX-lea, prezentată în
problematica/ aspectele ei esenţiale, sub determinare social- economică (averea), într-o societate degradatã
motive moral. Imaginea societăţii constituie fundalul pe care se proiectează formarea / maturizarea
unui tânãr care, înainte de a-şi face o carieră, trăieşte experienţa iubirii şi a relaţiilor de familie.
 Problematica: roman al unei familii şi istorie a unei moşteniri.
 Motive: motivul moştenirii şi al paternității (motive balzaciene)
Constructia Succesiunea secvenţelor narative este redată prin înlantuire (respectarea cronologiei faptelor),
discursului narativ completate prin insertia unor micronaratiuni în structura romanului.
(unitate, inlãnțuire, Romanul este unitar, apare simetria incipit - final ( Incipitul şi finalul redau imaginea străzii Antim şi
pauza descriptiva, a casei lui Giurgiuveanu:
alternante etc.)  Incipitul: ,,Dinadins, într-o duminicã, o lua pe strada Antim. Prefacerile nu schimbaserã cu
totul caracterul strãzii. Casa lui mos Costache era leproasã, înnegritã. Poarta era ţinută cu

2
 un lanţ şi curtea toată nãpãditã de scaieţi. Nu mai pãrea sã fie locuitã..."

 Compozitia:
Structura textutui/ Romanul cuprinde 20 de capitole şi e structurat pe mai multe planuri narative, care urmăresc destinul
compozitia (incipit, personajelor prin acumularea detaliilor.
final, episoade/  Un prim plan urmăreşte eforturile membrilor clanului Tulea de a obţine mostenirea lui
secvente narative, Costache Giurgiuveanu în defavoarea Otiliei, fiica vitregă a acestuia.
planuri...)  Un alt plan principal prezinta destinul tânărului Felix Sima, care pe parcursul romanului
experimentează viaţa de familie, iubirea / eşecul sentimental şi succesul profesional.
 Planurile secundare: planul lui Pascalopol, al Auricăi, al lui Stănica Raţiu.
 Incipitul:
Romanul începe prin precizarea timpului şi a spatiului desfăşurării acţiunii, autorul folosind tehnica
detaliului: ,, Într-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece", Felix Sima, un
tânãr de vreo optsprezece ani, absolvent al Liceului Internat, soseşte de la Iasi pe strada Antim din Bucuresti
pentru a-şi cãuta unchiul, pe Costache Giurgiuveanu, dupã ce a rãmas orfan de ambii pãrinti. La
Bucuresti, Felix intentioneaza sã urmeze Facultatea de Medicina, pentru a deveni doctor cum fusese şi tatãl
sãu. Dupã ce face un portret detaliat tânãrului Felix, naratorul ne descrie, în maniera balzacianã strada
Antim, în detalii ce au rol caracterizator pentru locuitorii din aceasta zona a capitalei (condiţie socială
modestă, cultura mediocrã). Casa lui Costache Giurgiuveanu sugereazã zgârcenia proprietarului prin peretii
grosolan tencuiti şi prin starea de paraginã în care se aflã. Tot în incipit sunt prezentate principalele
personaje aflate în casa lui Moş Costache:…………………………………………………………………..
 Finalul:
este închis prin rezolvarea conflictului şi este urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul se
realizează prin descrierea strãzii şi a casei lui moş Costache, din perspectiva lui Felix - strãinul din familia
Giurgiuveanu - în momente diferite ale existenţei sale: adolescenţa şi maturitatea.
 Secvente narative:
 sosirea lui Felix în casa unchiului sãu;
 uimirea cu care tânãrul observă ciudăţeniile rudelor sale;
 vizita pe care Felix şi Otilia o fac în Bãrãgan, la moşia lui Pascalopol;
 eforturile lui Stãnicã de a-l determina pe Simion Tulea sã-i dea zestrea Olimpiei;
 cãsãtoria acestuia cu Olimpia;
 încercãrile lui mos Costache de a-i construi o casa Otiliei;
 moartea bãtrânului şi furtul banilor de cãtre Stãnicã Raţiu;
 plecarea secretã a Otiliei cu Pascatopol etc
Moduri de expunere  Naratiunea e modul principal de expunere.
 Dialogul conferă veridicitate şi concentrare epică şi are rol în caracterizarea personajelor.
 Descrierea spaţiilor (strada, arhitectura, decorul interior) şi a vestimentatiei personajelor
susţine impresia de univers autentic (mimesis), iar descrierea fizionomiei personajelor are
conotații în plan moral, contribuind la caracterizarea acestora.
Constructia  Expoziţiunea:
subiectului) Acţiunea romanului începe cu venirea tânãrului Felix, orfan, absolvent al Liceului Internat din Iaşi, la
(momentele Bucureşti, în casa unchiului şi tutorelui sãu legal, pentru a urma Facultatea de Medicinã. Caracteristicile
subiectului arhitectonice ale strãzii şi casei lui moş Costache sunt surprinse de ,,ochiul unui estet’’, din perspectiva
naratorului specializat, desi observatia este atribuitã personajului-martor / intrus, Felix Sima……………..
 Intriga………………………………………………………………………………………….
 Desfãşurarea acţiunii ………………………………………………………………………….
 Punctul culminant ……………………………………………………………………………..
 Deznodãmântul …………………………………………………………………………………

Relatii temporale si Perspectiva temporalã e cronologicã, bazatã pe relatarea evenimentelor în ordinea derulãrii lor. Actiunea
spatiale romanului se desfăşoară în perioada iulie 1909 - martie 1911 şi este urmată de epilogul prezumtiv, plasat la un
deceniu şi jumătate distanţă.
Spaţiul acţiunii este, în cea mai mare parte, oraşul Bucureşti (casele de pe strada Antim unde locuiesc
fam. Giugiuveanu şi Tulea); o secvențã are loc în Bãrãgan, unde se aflã moşia lui Pascalopol).
Caracterizarea Costache Giurgiuveanu..
personajelor (tipuri Pascalopol
de personaje, Felix Sima
trãsãturi fizice/ Otilia Mãrculescu
morale, modalitãţi Aglae Tulea
de caracterizare, Aurica

3
relaţii între personaje, Simion
încadrare în Titi
tip/individualitate) Stãnicã Raţiu

Conflictul Conflictul exterior : se bazeazã pe relaţiile dintre cele două familii înrudite: Giurgiuveanu (Costache,
Otilia + intruşii Felix şi Pascalopol) şi Tulea (Aglae, Simion, Olimpia, Aurica, Titi + Stãnicã Raţiu). În roman
apar două conflicte exterioare legate de avere :
 Aglae - Otiliei
 Stănică - mos Costache şi
un conflict erotic:
 Felix - Pascalopol (rivalitatea pentru Otilia)
Limbajul prozei Formula esteticã: modernã ( a se vedea tipul: roman modern)
narative/ Îmbinarea elementelor realiste şi moderne cu cele clasice (simetria romanului, personajele-
modalitatí ale caractere constituite pe o dominantã psihicã) şi romantice (procedeul antitezei dintre
nararii/ arta personaje: Felix-Títi, Otilia-Aurica, Costache-Pascalopol; descrierea naturii-Bãrãganul; motivul
narativa/ stil ,,orfanului’’-Felix, Otilia)
(direct, indirect/ Limbajul uniformizat : realizat prin aceleaşi mijloace lingvistce:
indirect liber...)/  Fraza amplã. …………………………………………………………………….
formula esteticã;  Preferinţa în descriere pentru grupul nominal şi epitetul neologic ,, faţa juvenilã’’,
ntãietura elinicã a nasului", ,pustietatea scitica", naspect bizar" etc.)
Accentele comice se îmbinã cu cele groteşti şi tragice :
 efortul uriaş fãcut de mos Costache de a strânge bani şi inutilitatea acestuia când banii
sunt furaţi, cu neruşinare, de Stãnicã;
 moartea prematurã a bãtrânului;
 destrãmarea iluziilor sentimentale ale lui Felix;
 evoluţia decepţionantă a Otiliei;
 îmbãtrânirea solitarã a moşierului Leonida Pascalopol)
Sursa comicului e efortul mereu anulat al micii burghezii (Aglae vrea sã-şi vadã copiii aşezaţi
şi nu şi-i aşazã; Olimpia se vrea soţie şi mamã şi este ,,lãsatã liberã’’ de soţ; Aurica face inutil
plãcinte şi tururi erotice pe Calea Victoriei, cãci rãmâne fatã bãtrânã), disproportţa dintre
efortul enorm şi obiectivul precar.
Ironia disimulată, dar permanentã.
Parodierea.
Receptarea  Pompiliu Constantinescu: ,, Enigma ei (a Otiliei) este însãşi feminitatea ei, mereu
criticã a operei. proaspãtã, de un magnetism care deformeazã şi pe avarul Costache şi pe cei mai rigizi
duşmani ai ei"
 Nicolae Manolescu : ,, Prin Enigma Otiliei, romanul clasic se priveşte în oglindâ, luând
parcã act de sine şi de reţeta de fabricare.’’
 ………………………………………………………………………………………
 ………………………………………………………………………………………
 ………………………………………………………………………………………