BAUDELAIRE ȘI PARADISURILE ARTIFICIALE

În cartea sa Paradisurile Artificiale, Baudelaire vorbește despre vin și hașiș și despre efectele
lor asupra psihicului uman. Vizează aspectele dezinvolturii și ale dezinhibării în urma
consumului acestor substanțe. Vorbește despre acțiunile acțiunile omului aflat sub influența
vinului și a hașișului.
Baudelaire spune despre vin că “e asemenea omului: nu vom ști niciodată până la ce punct
poate fi stimat și disprețuit, iubit și urât, și nici la câte acțiuni sublime sau nelegiuiri
monstruoase este capabil.”, apoi dă exemplu tovărășia dintre un pietrar și un muzicant, care
ajung să cânte împreună, pietrarul reușind să scape de tracul de scenă doar în urma consumului
de vin. Așadar, vinul poate fi numit un liant social. Vinul amplifică personalitatea și accentuează
răul sau bunul dintr-o persoană. ( o persoană rea va deveni și mai rea sub imperiul vinului, o
persoană bună va deveni și mai bună)
Hașișul, spune Baudelaire, că “nu face decât să dezvolte peste măsură personalitatea umană în
circumstanțele reale în care este plasată.”, așadar consumatorului care este anxios i se va
accentua și mai tare starea de anxietate. Dacă în cazul vinului omul scapă de starile ce îl macină,
hașișul amplifică aceste stări, efectul fiind completat de dilatarea timpului. Omul poate percepe
un minut sub influența hașișului ca o veșnicie. “A doua fază se anunță prin senzația de răcire a
extremităților și o mare slăbiciune; ai, cum se spune, mâinile de cârpă, îți simți capul greu și o
stupoare în întreaga ființă. (…)Încep halucinațiile. Obiectele exterioare iau aparențe
monstruoase. Ți se revelează sub forme necunoscute până atunci. Apoi se deformează, se
transformă, și în sfârșit pătrund în ființa ta sau, mai bine spus, tu pătrunzi în ele.”

Am ales să scriu despre LSD și efectele sale.

LSD-ul este sintetizat din Acidul lisergic (dietilamida acidului lisergic) găsit în anumite tipuri de
ciuperci.

Efectele LSD-ului, la fel ca și la hașiș, depind de starea în care consumatorul se află. Există doua
tipuri de experiențe pe care utilizatorul ar putea să le aibă: așa zisele good trip și bad trip. Un
om care experimentează un good trip simte o stare de euforie, viața pare frumoasă iar
interacțiunile interumane par profunde și însemnate. În cazul unui bad trip se pot resimți stări
de paranoia, agitație, frică și în cazuri extreme gânduri de suicid. Marca LSD-ului sunt efectele
vizuale: obiectele par că iau viață, pereții par că respiră, pot fi percepute forme geometrice sau
distorsionari sub formă de vârtej ale obiectelor. De asemenea, culorile percepute de omul
intoxicat cu LSD sunt mult mai vii. Poate apărea și sinestezia, adică, simțurile precum vazul,
auzul și mirosul se confundă creând impresia de auz al mirosurilor, miros al culorilor ș.a.m.d.
Halucinațiile provocate de LSD sunt numeroase, însă cele mai întâlnite sunt vederea unor
lucruri care nu sunt reale, auzitul unor zgomote inexistente, simțirea unor obiecte care nu sunt
acolo etc.

Una dintre cele mai fascinante aspecte ale LSD-ului este, în opinia mea, vizualizarea fractalilor
(posibilă și in cazul psylocibinei sau a DMT-ului). Fractalii sunt o parte invizibilă din lumea
noastră înconjurătoare care este revelată în timpul unei experiente cu LSD.
Consider că LSD-ul este o experieță individuală și intens artistică, chiar și pentru persoanele
care nu au tangență cu lumea artei. Este o experiență unică, deschizătoare de minți și suflete
din care nu mai revii niciodată la “tu” cel de dinainte.