l\icolae

BREBAI\
V,^tt* r4,e-a/

POTIROM
2017
 Cuprins

CapitolulI . .. . ... .7
Capitolulll... ...81
Capitolullll ... ..104
Capitolullv... ..M5
Capitolul V (Labig. Pdunescu. Ceaugescu) . . . . . . . 180
Capitolul VI (Ivasiuc. Manolescu. Nichita) ...... . 195
Capitolul VII (Emigraqia pariziand,. Eliade. Cioran) . . . . . . . 219
..
Capitolulvlll ..249
Capitolullx... ..275
Capitolul X (Prietenia. Prieteniile literare) . . . . . . . 310
Capitolul XI (Femeile din viaga mea). . . . . 364
(Cariera)
CapitolulXII ....391
CapitolulXIII(Exilul) ....413
CapirolulXIV(Suspiciunea). ....471
CapitolulXV(Tatdl) .....484
 11 ianuarie 2O16

Capitolul I

1.

E timpul, este intr-adevir timpul, es ist bochste Zeit,

sd purced la o asemenea acfiune, epic5, ampld gi intimd
confesiune in care sd-mi mdrturisesc nu numai viala,
periplul existengial, aventurile, egecurile, cele cXteva reu-
gite ce au fost mai degrabi pe terenul scrisului, al
ficliunii romanegti, ca gi dezamdgirile aspre, dureroase,
unele teribile, nu lipsite de o anume dozd de mister,
datorate nu rareori propriei mele firi. $i mai pulin oame-
nilor sau istoriei.
Cum afirmam gi in primul volum al tetralogiei mele
Sensul uielii, vin dintr-o familie din ceea ce s-ar numi
mica burghezie de provincie: tatdl, preolul greco-catolic
Vasile Breban, fiul protopopului Nicolae Breban, care
a zidit o frumoasi bisericd in satul Cicdrldu, de pe ldngd
oragul Baia Mare, unde m-am ndscut, ei ingigi descen-
denli ai unor genera\ii de preoli ai Bisericii Unite cu Roma,
venili din Maramureg, satul Breb, probabil, viefuind pe
ldngd \dranii gi oamenii acestor locuri, luptlnd nu numai
pentru credinla lo; dar gi pentru limba gi istoria acestor
locuri, pentru drepturile romdnilor mult vitregiti gi umilifi
in secole de dominafie austro-maghiard..
Dupd rramd, Constanla Esthera Olga Bohmler, mii
trag dintr-o spi!5 de qvabi care, in secolul al XVIII-lcrr,
Nicolae Breban

sub domnia Mariei Tereza, au colonizat cee ce azi

numim Banatul s2rbesc gi rom2nesc, ,,peticul de pdmdnt"
cuprins intre Belgrad gi Satu Mare, Timigoara qiOravila,
ldngd, Dundre. Generaqii de mici meseriagi gi comerciangi,
un strdbunic al mamei mele a venit, se pare, din Alsacia-
Lorena, il chema Kuno, transformat in Kunerth, gi era
t6.mplar de ,,mobile stil", pdstrez qi acum in casd doud
piese lucrate de el, un dulap gi un pat Biedermeier.
Descendelii sdi au fost comercianfi, bunicul meu, Iozsef
Bohmler, cdztst in primul rdzboi in armata austriacd, a
fost secretarul unui mare potentat, contele Szapdry, ce
avea un castel in satul Alberti-Irsa, ldngd" Budapesta.
Unicul fuate aI Mamei mele, cu care se pare cd semdnam
mult fizic, in tinerelea mea mai ales, mare comerciant
in ,,fieroase", a murit in oragul Eisenstadt, ldngd Viena.
Dupd cum ugor se poate vedea, o descendengdhlbridd,
nu numai din punctul de vedere al ,,spi1ei", al ,,sdngelui",
dar gi a\ marii distange fizice gi culturale, istorice chiar
intre cele doui clanuri. Dar nu cred cd prin asta ag fr
o mare raritate pe solul etno-genetic a ceea ce numim
azr, dupd un secol, Rom2nia, mulgi, foarte mu19i cetdleni
rom2ni se trag din combinagiile cele mai diverse, spec-
taculoase qi ,,colorate" etnic gi geografic posibile, iar
dacd pentru unii sceptici gi defdimdtori ai neamului
nostru, cel romdnesc, aceastd diversitate de ,,sdnge",
tipicd de altfel intregii zone pe care o numim a centrului
sau sud-estului european, constituie un impediment major
in ceea ce numim unitate nationald, eu consider - gi
sunt convins cd nu sunt singurul! - cd tocmai aceastd
diversitate gi aceastd ,,izbire" de seminlii, familii, istorii
.,si moravuri nu rareori antagonice ne-au dat aceastd
1'11gr5qie, aceastd vitalitate rard qi capacitatea formidabilZ
rlt' r'rcrrfie, pe care unii g2nditori, mai ales ardeleni, nu
Iru t'zi(lrt si o consemneze. Dacd, bineingeles, gtim sd
IJ
 Viala mca

ne gerdm caracteristicile qi sd ne punem cu adevdtat in

valoate realele atuuri, cu osebire in vremuri de rdscruce'
Vremuri, timpuri ale tiraniei unuia sau altuia dintre impe-
riile ce ni se invecineazd si care vor pofti intotdeauna,
viclean gi cinic, la locul bogat, de o parte 9r de alta a
Carpagilor, la nord de Dundre, linut mindru gi de o
9i resurselor sale
-ui" ur-onie a reliefului, vegeta;iei Imperiului
naturale, lard. penttu a cdtei cucerire Roman
i-au trebuit aproa2e doud secole.
M-am ndscut in provincie, la Baia Mare, apoi, cum
la cedareaArdealului de Nord de cdtre Hitler maghiarilor
lui Horthy statul romdn a pus la dispozigia funcgionarilor
publici mijloace de evacuare pentru cei care se ,,refu-
giatJ" , tatdl meu, patriot romXn 9i incurajat de enoriaqii
sdi, ldrani ai satului Recea din periferra Bdit Mari, a
refuzat sd plece gi primul meu an de invdldmdnt, la
gase ani, la gcoala primard din sat, l-am fdcut cu manuale
maghiare; dar, cum tatdl meu ,,nu-si linea gura" 9i chiar
in predicile sale in bisericd nu ocolea sd aducd aminte
cd facem parte din neamul mindru rominesc, descen-
denli ai lui Traian, a fost tdtdtla inchisoarea din ,,Oradea
Mafe".
De acolo a reugit sd fugd, ascuns de mecanicul romln
in tenderul de cdrbune al unei locomotive ce cdra
doar materiale de tdzboi in acea ratnd a lui 1'941', in
care se pregdtea Frontul de Est contra Ilniunii Sovietice'
in absenga lui, Mama a vlndut averea familiei, ce consta
mai ales din dota ei bogatd, bani, mobild, batozd de
lreierat (lata s-a insurat fecior-sdrac, al treisprezecelea
copil al protopopului Nicolae Breban din Cic2rldu, fdculi
cu aceeagi femeie, Elena, ndscutd Roman de Jugastra,
cum atesti gi mormlntul unic din curtea bisericii care
se inalEd ca o catedrald, ziditd, cum spuneam' tot de
el), gi cei doi soli s-au int2lnit, apro^pe din intXmplare,
 Nicolae Breban

in oragul Lugoj, inBanat, pe malul Timigului, care gdzduia

gi o Episcopie Greco-Catolicd.; dar era, nu_i a,sa, o vreme
fastuoasd gi prielnicd unor ample intdmpldri tragicomice,
absurde, ridicole, dar gi fatale, cum se intilnesc mai
ales in paginile unor romancieri harnic j de_a doua mind.

Da, e adevdtat, dau acestui op un titlu jumdtate

modest, aptoape umil, gi jumdtate atogant, cu pretenfia
de a-mi afiga biografia gi intdmpldrile care o impestri_
teazd ca pe ceva... interesant! Meritoriu a fi adus la
cunogtinla publici - Viala mea.
Dar in aceastd. sintagmd de-o banal itate fdrd. margini
se ascunde un cuvdnt, uiala, notiune, termen, cum vreti
s-o luati, despre care unii eroi ai ultimelor mele texte
epice afirmd, pur gi simplu ci nu existd, ci e o simpld
;i gogonatd reduc{ie a unor fenomene gi procese, seg_
mente si scene care, privite dintr_un anume unghi nece_
sarmente subiectiv gi de la o anume distangd, pot da
impresia unui intreg. A unui unic proces si fenomena_
litate care se invlrte in jurul unei anumite persoane,
aflatd, ca gi alte milioane, pe talazurile mari ale unui
anumit timp, cel pe care l_am putea numi ,,social,,,
,,timpul social", al ,,celor mulgi,' gi vegnic trecdtori!...
Viata cuiv:r ca o felie din existenta tuturor sau un pur
gi stingher segment clin fenomenalitatea unui secol, a
unei anumite zctnc climaterice, impregnatd. mai mult sau
mai pugin de prejuclcci{ile .si icliosincraziile locului.
$i
cdreia ,,autorul", prin reclucqii mr-rltiple si generalizdri
abuzive, vrea gi pretinde si-i clea o anume unitate, poate
chiar si o anume ,,caracteristicd,', ,,refeten\ialitate,;, mai
gtii, poate chiar 9i ,,semnificaqie,,!
10
 Viala m,ea

Da, cum spuneam, ,,o felie", tat pe acest ,,concept",

pe aceastd ,,idee epicd", marele constructor de ,,lumi
Lpice", la sfXrgitul secolului al XIX-lea francez, Emile
Zola, a fdcut epoci in litetatura continentului. Creator
nu numai de ,,lumi", dar 9i de ,,limbaj", cum afitmam
in unele din textele mele, qi din care s-au hrdnit multe
literaturi nayionale, printre care 9i cea autohtond, romd-
neascd, prin Liviu Rebreanu gi al sdu lon, cum se qtie,
reugind acesta gi cu o anume intdrziere fagd de marele
Apus, dar gi fagd" de Rdsdrit, cel rusesc, crednd o funda;ie
c2t de clt solidd, pereni, genului amplu epic numit
roman, ce urma - gi o face gi azit' - sd devind stllpul
de suslinere al intregului continent al literelor. Md refer
la ,,acel roman", construclie epicd ampl/a, pe cate genialii
pionieri ai geniului, francezulBalzac 9i contele rus Tolstoi,
l-au scos din niga sa frecventatd de,,bone", de menajere
adicd, gi de ingi avizi de scene tan, pipdtate sau ,,enig-
matice", urcdndu-l pe treptele cele mai inalte ale spiri-
tului, clidind adevdrate catedrale cu pereti nevd.zu,ti,
dar cu altare, st1lpi, cupole 9i vitralii de-un unic 9i
misterios spectacol. Apoi descendenlii lor, un Marcel
Proust, un Faulkner, Th. Mann, Th. Hardy sau D'H'
Lawrence, au dus acest,,product" pdnd la limitele cunoag-
terii, ldrgind enorm arrvetgura, capacttatea psihicului
uman cle a cuprinde arii diverse ale spiritului, inc2t
fllozofi contemporani nu obosesc de a cita personaje
gi procese, ,,cazuri", dar 9i idei ,,revolulionare" ce au
nelinigtit un secol din romanele unui Marcel Proust sau
Dostoievski. $i poate e mai pulin uimitor decdt pare
cd la o drstarrgd' continentald 9i civiliz totre de vrctr
5.000 de kilometri, dar cam in acelaqi timp, Nietzst'ltc:
gi Ivan Karamazov anun\d acele scurte 9i parc:ll littlrlt:
propozigti pe care nici azi nu le desluqim prea bitrc': ',l)rtcri
i1
 Nicolae Breban

Dumnezeu nu existd, totul e posibil!,,. Sau, francamente,

,,Gott ist totl", ,,Dumnezeu e mort"l
Da, prieteni, dupd cum vedeti din acest lung excurs
tipic autorului care sunt - si care peste un alt timp va
fi sau nu va mai fi, uaste sujetl -, viala, da, existd, dar
numai ?n formi epicd, o formd cdreia eu i-am inchinat
energia gi timpul pe care, poate nechibzuigi, mi l-au
acordat Zeiil (Cdrora, recent, le-am inchinat un volumag
de poeme, in siajul lui Holderlin, numit C6.nturi; gi cu
insolenla tipicA unui diletant in ale poeziei, ii invitam
pe sus-numi\Ii Zei de a reveni printre noi, crezXnd eu,
autorul acestui minuscul op, cd rdtd,cirile grave gi falsele
probleme, crime gi enorme fundituri in care se rdtdceste
omenirea de azi, cea europeand cu sigurangd, se dato-
reazd ,,absenfei" lorl ln spiritul nostru, se ingelege, in
prejudecigile noastre fundamentale. $i atunci eu, in
haina provizorie de poet-bufon, ii chem sd alerge, sd
sufere, sd ierte gi sd judece, sd moard gi si petreacd cu
noi la nunlile noastre imaginare, si invele gi si se con-
tagieze, de ce nu, de bolile, de erorile noastre necesare,
de visele noastfe, da, ii indemn pe Zej nici mai mult,
nici mai pulin decdr sd pdrrundd pe vasrele pajigti gi in
clddirile baroce sau nu ale oniricului! $i-atunci, mai stii,
poate, ajutagi incd o datd de ei, ne va veni mintea la
cap, vom pdrdsi cu o imensd usurare autostrd"zlle atdtor
nimicuri, otrdvurile atatcl. falgi profeqi gi revolutionari,
regisind acea cd.rdruie fermecatd ce se pierde in peisajul
bogat gi verde si care ne va conduce inci o datd, ca gi
in infinita qi niciodatd reala noastrd copildrie, 7a acel
zid rotund, nu foarte inalt, incdrcat de ciorchini de
verdeatd,, care insd ascunde o poartd sau o portitd ce
ne-ar plltea primi; poate chiar... ,,salva,,!)

ll
 Viala mea

Aveam gase ani, aptoape gapte cdnd ,,am fugit" cu

Mama, cu Ana-neni, o gvdboaicd din satul Kudritz, de
ldngd Vdrgeg (aproape de Belgrad), satul in care mama
Mamei me\e, Omama, Olga Kunerth-Bohmler linea sin-
guri o prdvd.lie, tdndrd vdduvi, dupd ce fiul ei, Mihail,
cu cinci ani mai mare decXt sora sa, Olga, Mama mea,
fusese adopl^t de o mitugd' bogatd' din Eisenstadt, 16'ngd'
Viena. Ana, o femeie simpld, frriulein, cu un picior
echin, o crescuse pe Mama gi acum avea grijd, de noi,
de mine gi de fratele meu, Alexandru, ndscut in anul
lg39incomuna Recea, unde pdstorcatatdl meu. Aceastd
cdldtotie, fugd, in gerul unui ranuafie furtunos, '41, cu
tot Ardealul in enormd tulburare dupd sf2gierea tetito'
riului, este una din amintirile cele mai pregnante pe care
\e pdstrez: un drum lung, nesfXrgit, intr-o cdtufd, un frig
atroce, apoi poposirea sus, pe Dealul Feleacului, in
Cluj, zond pe unde trecea noua granild intr-o clddire
improvtzatd. a Cructt Roqii, 9i momentul, ,,minutul" ce
mi s-a crestat in memorie: grupul nostru, doud femei
tinere gi doi copilagi, ageza+ila o masd pe care se gdseau
cegti cu ceai, lume in jur, indistinctd, 9i apoi, deodatd,
figura unui tandr ofiger rom2n cu un chipiu ce atbota
o rozetd minusculd, dar pe care se deslugeau extrem
de vizibil pentru mine, cu o ,,stridenfd" ce avea sd-mi
rdmdnd pe veci incrustatd in minte gi in ceea ce numim
suflet, tricolorul rom1nesc, ro9u, galben 9i albastru.
Mi-au dat, brusc, lacrimile, gi cine at putea sd explice
acest mdrunt miracol, deoarece md aflam in compania
a doud nemloaice gi vorbeam german zi qi noapte? Sd
fi fost, bntsc, in mintea copilului rzbucnirea acelei scene
intl.mplate cu cdteva sdptdmdni inainte, cdnd l-am zdrit
pe t^td.l meu, un tdnfu bdrbat de 35 de ani, in casa
t3
 Nicolae Breban

noastrd" parohiald, din Recea, dus, purtat de doi jandarmi

unguri, bdrbagi inalgi, uriagi, cu o arogantd. pand. de
cocog la pdldrie sau la cugmd, ducdndu-l la inchisoare,
la Baia Mare?! A fost, se pare, prima oard, cdnd a treslrit
in mine, in copilul care eram, sentimentul patriotic, care
lni-a mai apdrut doar in anumite momente ce !in, pro-
babil, de evenimente, dar si de starea mea psihicd"; sal,
mai probabil, de ceea ce-mi recomanda tatdl meu, pe
care il vedeam in mare ,pretesug" cu simpatici evrei,
unguri, vorbind o perfectd maghiafi", deoarece igi fdcuse
liceul 7a Oradea Mare, o gcoald, aptoape o fortdrea[d.,
linuH de preoli minorili unguri, in anii doud.zeci:
Tatd, cAnd trebuie si fim gi sd ne simlim romini?
- Foarte simplu, a sosit rdspunsul, cdnd
- ,tara rroastrd.,
Rom1nia, e contestatd.; sau cdnd se afld, in pericol!
Un alt moment ce-mi rdmdne clar impregnat in amin-
tire, din puginele amintiri pe cate 7e pd.strez din cei vreo
pal.ru ani din prima mea copilirie, petrecutd in satul
Recea, a fost cel trdit in sala modestd a unei gcoli pri-
mare din sat, cu bdnci de lemn, maro, grosolane gi bine
scrijelite de acei copii de ldrani de v2rste amestecate,
dintre care unii se aflau in jurul meu, cu cioareci si
opinci, iar tatdl meu, pdrintele Vasile, ?n civil, dar cu
vestd neagrd., canonicd", plimbl.ndu-se printre bdnci gi,
probabil, deslugindu-ne cu rdbdare sensul unor pilde gi
invdldminte ale Bibliei gi Noului Tesrament. gi-apoi a
td.sunat, aptoape ca un tunet, in culoarul ?ntortocheat
al memoriei mele, intrebarea:
$titi voi, copii, de ce a fd.cut Dumnezeu lumea?
-Si cum, bine se inlelege, rdspunsul intdrzia, din nou
aud vocea genitorului meu, rdspunzdnd la una dintre
cele mai grele, mai fundamentale intrebdri ale omului:
Dumnezeu a flcut lumea ca sd-l... glorifice, sd-l
-
sklvcascd la nesfdrqitl
14
 Viala mca.

(Am inscris aceastd scurtd gi ,,teribili", bulversantd

scend in unele din textele mele in prozd sau eseu, scrise
in ultimul deceniu, deoarece, dupd cum ugor se poate
constata, ea are un efect, poate tdrziu, dar cu atdt mai
semnificativ, mai tulburitor asupta mea, in anii senec-
tufii. $i nu ata(" simplul, nudul moment, minut al intlm-
pldrii, al amintirii pe care cutia de cristal a memoriei
mele a pdstrat-o, cdt rdspunsul dat de acel tdnir preot
in modesta, umila sald de curs a unei gcoli de gard din
Ardealul anilor patruzect; un rdspuns care se afld in nu
puline tratate de dogmaticd, dar pe care creierul meu
abia acum, dupd o bogatd gi extrem de incdrcatd bio-
grafie umand, sociald gi cultural5, il dezbate; de care
are nevoie abia acum!)
Nu am prea multe amintiri din primii gase ani de
vragd petrecuti in satul Recea, de ldngd Baia Mate, afard
de mirosuri, priveligti, ,,d2mbul" pe care urca goseaua
ce mergea spre ,,Baie" si unde se afla biserica lJnttd,
ldngd modesta gcoald qi vizavi de casa parohial'a, ,,horin-
cia", cazanul de fiert luicd din prune, horinca, in curtea
primarului badea Ianog Haugi, cu care s-a asociat tatdl
meu, tdndr preot pentru prima oard instalat la o parohie
rurald, dupd ce slujise anila r2nd in birourile Episcopiei
Greco-Catolice, inainte de hirotonisire, sub pdstoratul
episcopului Alexandru Rusu, slujind ;i ca gofer pe ,,Fordul
de B" al episcopiei in vizitagille canonice ale vlddicii,
fapt de cate era foarte m2ndru.
E primul sat in care mi-am petrecut cdgiva ani de
viald, eu, ndscut ,,la oraq" gi urmdnd si-mi petrecintreaga
via\d pe asfaltul multor orage, din \ard gi din strdindt^te.
Urma apoi, intre anli'4L si'48, sd-mi petrec multe luni,
vacanle gcolare sau nu in satul Ydrddia din judegul Carzr;,
unde strd-mdtuga mea,'$Tilhelmina Ketzenmachcr, sora
bunicii mele Olga Bohmler, mdritatd a doua oarii t'tt un
15
 Nicolae Breban

frate a7 bunicului meu, Nicolae Bohmler,linea o prdvdlie,

dupd ce o adoptase pe mama mea, la vdrsta fragedd"
de gase ani. Doud comunitdgi rurale, una in nord, in
Maramureg, aproape de originile paterne, si cealaltd,
Ydrd.dia, in sud-vest, nu departe de Dundre, de Serbia,
de Vdrgel, ldngd oragul Oravi\a, pe vremea aceea capitald"
de judeg gi doar la cativa kilometri peste nou_trzisata
granild, dupd primul rd,zboi mondial de satul Kud,ritz,
unde, cum spuneam, tinea tot prdvdlie bunica mea,
Omama. Scriitorul, romancierul care sunt, a tras multe
foloase ;i mai ales a cules gi a ftdit acolo, inffe
ldranii
nemti, gvabi, din satul Kudritz sau ?ntre rom2nii, valahii,
din Vdrddia, acele unice ,,experiente',, ttd.irj, adevdrate
gocuri pentru o conqtiintd" vie, imaturd,, in puternicd gi
aproape explozivd. formare ce fin de imponderabil, dar
care lasd, amprente addnci in inconqtient gi mai ales in
ceea ce numim subconstient. (\&zi capitolul al trejlea
al romanului meu de tinerege in absenla stdpdnilor, ce
trateazd., absolut episodic, experienlele copilului Herbert
sub titlul,,Oglinzile carnivore,'.)
in acest fel am nu numai amintiri despre satul romd-
nesc, dar gi despre cel gvibesc gi pdstrez incd, din
fericire, o foarte ptoaspdtd" amprentd,, ,,imagine,, dar gi
miros, peisaj, costume, porturi, vorbe, ,,limbi,,, figuri,
personaje, ritualuri, munci in comun la cdmp,la sdlaguri,
cabane de lemn ldngd, ,,hotar',, ll.ngd mai mult sau mai
pulin indepdrtatele pim2nturi gi unde ld.ranli igi lin
uneltele gi vara, cXnd trebuie sd te prindd rdsdritul soa_
relui deja ,,asudat de muncd,,, loc de dormit pentru
intreaga familie, o ,,amprentd,,, o ,,fotmd. esentiald',, aproape
o matrice pentru ceea ce ulterior urma sd aflu din lite_
raturd despre sat. Ca gi o nedis imulatd. gi mereu vie
simpatie, interes, aproape complicitate ideaticd. pentru
,,gAndirigti", pentru un Nichifor Crainic qi Lucian Blaga,
l(r
 Viaya mea

dar gi pentru ata+ia al+ii, mari scriitori ai neamului meu

in modernitate, care au adus elogii ,,satului romdnesc".
Iar celor care indrdznesc apostrofe sau sarcasme la
adresa acestor tttani ai scrisului le pdstrez un dispreg
calm gi o umand duiogie fagd" de prostia arogantd.
Satul, cred eu, este intr-adevdr o matrice reald, ,,fixd",
in ciuda atdtor transformdn ale civllizagiilor europene;
un cristal, un principiu al oricdrei intemeieri. Ca sd fiu
bine inleles, voi afirma aici, in acest text oarecum tes-
tamentar, ci gcolarul, tdndrul gi apoi maturul individ
care am fost, ca sZ inqeleg bine unul din conceptele,
din ,,cristalele", din ,,nodulii" esentiali ai civllizagiei gi
culturii vechi grecegti, fondatoarc a spiritului european,
de ceea ce s-a numit polisul grecesc, centru fix gi tiranic
al intregului cosmos antic grecesc, eu m-am apropiat,
am incer cat s d,,ingele g " ajutdndu- md, da, sprij inindu-md
in nu puline momente de derutd gi confuzie a ingelegerii
gi a conceptelor auguste, academice, pe acele urme vii,
nestinse, pdlpdinde in acele culoare ale memoriei pe
care le numim subconqtient sau pur gi simplu vise, pe
care le pdstram din copildrie, din satul pe care l-am
trdit eu insumi; si, ca o ciudatd" premonilie pentru sta-
tutul meu civic ulterior - Acolo, eu eram mefeu neamgul,
nemfoniul in satul Ydrd"dla gi valahul in satul gvdbesc,
de mari viticultori, Kudrttz. Da, satul romXnesc, ca un
polis al locului oarecum etern gi magic al nostru, la
nord de Dunire gi ldngn coroarra Carpagilor, iar dacd
Blaga afirmd" ,,cd vegnicia s-a ndscut la sat" sau ,,cocogi
apocaliptici (ce) tot strigd, tot strigd din sate", eu o
inleleg gi ,,o trliesc" aidoma gi mai mult decdt fermecat,
profund, addnc convins ca acest loc se afld,intr-o unduire
fizicd", dar qi ,,amprentaId", una in care mdsura, propor-
gionalitatea intre extreme, susul gi josul, fierbintele gi
recele, fluidul gi densul nu erau niciodatd" discordante.
t7