Chirea Alexandra Madalina,anul III,forma ID,grupa RE.

Kitsch-ul in opera Insuportabila usuratate a fiintei de Milan Kundera

Marii oameni de litere ai Europei central au fost interesati ,nu atat de modernitate cat de conceptual de kitsch.Notiunea de kitsch pare a se exclude reciproc cu cea de modernitate,termen ce inglobeaza antitraditional,experimental,noutatea de tip fa sa fie nou a lui E.Pound,imbratisarea schimbarii,in timp ce kitsch-ul cu marea sa diversitate,sugereaza repetitive,banalitate,trivialitate,experienta de imprumut si senzatii contrafacute. Cu toate aceste aspect antitetice,atat din punct de vedere tehnologic cat si estetic,kitsch-ul este unul dintre cele mai tipice produce ale modernitatii. Legatura dintre kitsch si dezvoltarea economica este intr-adevar atat de stransa,in cat prezenta lui in tarile mai putin dezvoltate,poate fi un semn inconfundabil de modernitate. Odata ce kitsch-ul devenise profitabil din punct de vedere economic,proliferarea imitatiilor de tot felul,ieftine sau nu,nu mai este limitata decat de cerinta pietii,facand din estetica unor lucruri unice,inimitabile,sa fie la dispozitia uzului caznic. Primul istoric si sociolog al culturii care a analizat efectele democratice modern asupra artelor,Alexis de Tocqueville ,a explicat de ce democratia conduce in mod necesar la o coborare a standardelor,atat in domeniul creatiei,cat si al consumului; Intr-o democratie moderna numarul consumatorilor creste,dar se raresc consumatorii rafinati si bogati; dupa Tocqueville,una dintre caracteristicile fundamentale ale modernitatii este ipocrizia luxului, consumul ostentativ. Totusi arta si pseudoarta moderna comercializate,nu pot fii explicate exclusive prin cautarea unei pozitii sociale.Iubitorii de kitsch-uri sunt poate in cautare de prestigiu,sau de iluzia reconfortanta a prestigiului,insa esenta kitsch-ului o constituie si intermedierea sa fara limite,forta vag halucinatorie ,reveria neautentica,fagaduinta unui catharsis facil,kitsch-ul ca parodie a catharsisului.

Fie ca ofera cautarea pozitiei sociale,fie o placuta evadare din monotonia vietii cotidiene moderne,intreg conceptual de kitsch,se circumscrie in mod limpede unor notiuni precum imitatia,contrafacerea,falsitatea si estetica amagirii si autoamagirii,fiind strans legate de iluzia moderna ca frumosul de poate cumpara si vinde. Kitsch-ul apare intr-un moment al istoriei in care frumosul,in diversele sale forme,ajunge sa fie distribuit social,ca orice alt produs,in virtutea legii pietii: cerere si oferta. Pierzandu-si pretentia etilista la unicitate si fiind raspandit dupa criterii banesti sau politice frumosul se dovedeste usor de fabricat. Dupa o perioada de semi-triumf in domeniul marii arte , s-a crezut despre kitsch ca ramane in randul imitatiilor ieftine si propagantismului,insa monstrul polimorf al pseudoartei are o putere adanc inradacinata,puterea de a satisface idealul vag de frumusete al clasei mijlocii. Un alt factor care a contribuit la recenta reaparitie a kitsch-ului pe teritoriul artei autentice,a fost tendinta kitsch-ului de a se preta ironiei. De la pretuirea lui Rimbaud pentru rahatul poetic si picturile stupide,Dadaism si suprarealism,avangarda rebela a facut uz de o multitudine de tehnici si elemente imprumutate direct din kitsch,pentru a-si atinge scopurile ironic dezintegratoare,de aceea,cand avangarda a ajuns la moda,mai ales dupa cel de-al doilea Razboi Mondial,kitsch-ul a ajuns sa se bucure de un ciudat prestigiu negativ,fapt ce duce la aparitia sensibilitatii camp,care sub masca unui rafinament ironic, se cufunda in placerile kitsch-ului. Termenul kitsch,ca si conceptual pe care-l desemneaza este foarte recent.A intrat in uz in anii 60-70 ,in jargonul pictorilor si comerciantilor de arta din Munchen,fiind utilizat pentru a desemna productia artistica ieftina,si abia in primele decenii ale secolului XX,kitsch ul devine termen international. Kitsch-ul se aplica in sens peiorativ: arhitecturii,peisagisticii,decoratiilor interioare,mobilierului,picturii si sculpturii,cinematografiei ,muzicii si literaturii. In cadrul literaturii,putem distinge doua mari categorii ce includ fiecare un numar nedefinit de genuri si subgenuri. Astfel exista kitsch-ul produs in scopuri propagandiste kitsch-ul politic,religios si kitsch-ul produs pentru amuzament : povesti de dragoste,poezie din magazinele de suveniruri,maculatura,plagiate,etc. Indiferent de clasificarea contextelor in care apare,kitsch-ul implica intotdeaua notiunea de nepotrivire estetica .

In literatura,cele mai novatoare idei in special despre atitudinea si comportamentul kitsch,sunt expuse de romancierul Milan Kundera.In romanul Insuportabila usuratate a fiintei ,prin alegoriile despre cacat,ofera o definitie concise kitsch-ului kitschul este negarea absoluta a cacatului,atat in sensul figurat cat si propriu. Kitsch-ul exclude tot ceea ce omul considera dificil de acceptat,oferind in schimb o imagine cosmetizata, a lumii de plastic in care salasluieste comunismul hidos sub o masca stralucitoare,ascunzand realitatea barbara pe care o crea zi de zi. Sabina nu este revoltata pe doctrina comunista,cu traiul greu si mizer,ci de minciuna ce clocoteste in spatele acestor zambete false,din spatele cortinei,este revoltata pe kitsch-ul comunist. Etalonul de kitsch comunist este in special ziua de 1 Mai,in care oamenii tampi si veseli fara motiv,defileaza pe strazi,fac diverse demonstratii si unde se flutura pancarde,nu cu sloganul Traiasca comunismul ,ci cu Traiasca viata,tautologie stupida ce manipuleaza viclean chiar si oamenii apolitici. Kundera prezinta kitsch-ul si ca idiotenie in masa,ca efect de turma , unde senzatiile contrafacute sunt niste elemente generalizante. In povestea cu Senatorul American,Sabina este compatimita de acesta ca vine dintr-o tara comunista,infatisandu-I o imagine cu viata stereotipa,in care copii alearga pe iarba prospat tunsa de pe domeniul acestuia imagine c ear smulge lacrima oricarui falsificator de sentimente. Senatorul exclama dulceag Asta numesc eu fericire,aratand ostentativ inspre domeniul sau opulent si spre copii,imagine perfecta pentru reclama la Kinder. Kitsch-ul este cel mai des intalnit in propaganda politica,este idealul estetic al tuturor politicienilor,al tuturor miscarilor politice; impinsi de estetica kitschului,politicienii devin de obicei penibili in fata aparatelor foto,luand orice copil din aria lor vizuala,pentru a-l ridica in brate si saruta cu ostentatie,savarsind astfel penibilul ritual de kitsch,demn de piliticieni. Kundera se razvrateste impotriva kitsch-ului totalitar,ce apare acolo unde o singura miscare politica detine intreaga putere,unde oamenii isi pierd individualitatea si creativitatea,iar orice manifestare de individualism este socotita o flegma scuipata pe obrazul fraternitatii surazatoare. Dupa primul Razboi Mondial,cand avea varsta de douazeci de ani si era studenta la Institutul de arte Frumoase,Sabinei si colegilor ei li s-a prezentat axioma artei socialiste in voga,de catre profesorul de Marxism,care afirma ca in

cadrul societatii sovietice,conflictul nu este dintre bine sir au,ci dintre bine si si mai bine,excluzand din nou cacatul,care nu isi avea locul in cea mai buna dintre lumi. Deasemenea,ironia kunderiana critica si filmele care rulau la acea vreme,care erau extreme de artifiocioase,in care conflictul se producea din cauza neintelegerilor amoroase si se termina cu un happy end,aceste filme denaturau imaginea sumbra a comunismului,creand,prin kitsch,idealul communist. Cel mai reprezentativ pasaj din roman, in care se trateaza subiectul kitschului,cu ironia specific kunderiana,este alegoria mortii fiului lui Stalin,din capitolul sase,intitulat Marele Mars,care incepe cu relatarea mortii fiului lui Stalin,Iakov,intamplare prosteasca kitsch,in care mandria acestuia nu ii permite sa discute despre motivul disputei care este cacatul,in schimb allege sa se sinucida demn,jerfindu-si viata pe altarul cacatului. In afara de kitschul de propaganda politica,Kundera trateaza si kitsch-ul religios,amintindu-si cum in copilarie,rasfoind Biblia repovestita si ilustrata,vede imaginea cliseizata a lui Dumnezeu,care apare ca un mos cu barba lunga,iar analizandu-l,copilul Kundera,realizeaza ca,avand gura,Dumnezeu trebuia sa manance,iar daca manca,avea intestine,deci automat defeca. Potrivit antropologiei crestine,omul a fost creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea sa,iar aici intervine disconcordanta intre cacat si Dumnezeu. Omul are sau nu infatisarea Domnului,cum scrie in Geneza?Atunci apare intrebarea cruciala: ori Dumnezeu defeca,ori omul nu a fost creat cum a spus Geneza. Kundera vrea sa scoata in evidenta kitsch-ul din ideologia teologica,unde apare din nou refuzul existentei cacatului,printr-un comportament artificial,de eschiva a inevitabilului si a inecceptabilului. Cacatul devine o problema teologica dificila,deoarece se presupune ca Dumnezeu nu este responsabil de crimele umanitatii. Tot astfel,s-a pus si problema actului sexual in Paradis,parintii Bisericii ajungand la concluzia ca in paradis,exista voluptate dar nicidecum excitatie. Momentul defecarii constituie dovada,de zi cu z ice contesta momentul creatiei biblice. Asemenea doctrinei crestine care exclude cacatul,in lumea kitsch-ului totalitar,raspunsurile sunt prefabricate,excluzand orice intrebari suplimentare,dupa Kundera,cel curios ce pune intrebari,este adevaratul adversar al kitsch-ului totalitar intrebarea este ca un cutit ce taie panza pictata a unui dcor spre a se putea

observa ce se ascunde in spatele lor,asa cum picturile Sabinei infatiseaza minciuna inteligibila in prim plan,iar in planul al doilea,se intrezareste adevarul neinteligibil. Kundera prezinta insa kitsch-ul ca pe o maladie colectiva,in care oricine poate fi contaminat: sarac,bogat,cult,incult etc. Sabina,luptatoare atroce impotriva kitsch-ului,poarta totusi in adancul fiintei sale,esenta kitsch-ului,care in viziunea ei,este tihna unui camin pasnic,in care sa existe un tata iubitor si o mama plina de intelepciune,de aceea,de fiecare data cand vede niste ferestre luminate de o lumina calda,pasnica,imaginea caminului fericit pe care nu l-a avut niciodata ,o sensibilizeaza pana la lacrimi. Asadar,conceptia kunderiana despre kitsch,este ca Indiferent care ar fi dispretul pe care ni-l inspira,kitsch ul face parte din conditia umana ,la fel ca si fecalele.

Bibliografie : Matei Calinescu Cele cinci fete ale modernitatii, Milan Kundera Insuportabila usuratate a fijntei