Sunteți pe pagina 1din 2

Insemnari din subteran

Fyodor Dostoievski

“Insemnari din subteran”, scris in 1864 de Fyodor Dostoievski,este un


roman scurt,fiind considerat primul roman existentialist din lume.
Romanul este prezentat sub forma trairilor si memoriilor unui personaj
obscur si nedenumit,fost functionar public ce locuieste in ST.Petersburg.
Principalul sentiment pe care personajul principal il simte este
dusmania,oftica.(“Am mintit din oftica”)
Opera incepe cu o introducere facuta de autor care spune ca,desi personajul
este fictional,”este clar ca asemenea persoane,precum scriitorul acestor
insemnari,nu numai ca poate exista,dar cu siguranta,trebuie sa existe,in
societatea noastra”.
Romanul este impartit in 2 parti,prima avand 11 capitole a doua 10.
In primul capitol sunt ridicate o serie de intrebari despre identitatea
personajului principal,numit de multi critici “Omul din subteran”,intrebari
care isi vor gasi raspunsul pe parcurs.
Capitolele 2,3 si 4 vorbesc despre suferinta si o oarecare placere provocata
de aceasta.Aici Omul din subteran aminteste de un alt personaj al lui
Dostoievski,Marmeladoff,personaj episodic in romanul “Crima si
pedeapsa”.
Capitolele 5 si 6 trateaza probleme precum oscilarea intelectului si a
constiintei umane, inactivitatea si lenea.
In capitolele 7 si 8 sunt prezentate teorii despre moralitate,logica si
ratiune.Aici se vorbeste si despre libertatea de alegere a oamenilor in
viata,Omul din subteran sustinand ca “doar diavolul stie” ce sta la baza
deciziilor umane.De asemenea el sustine ca alegerile pe care le facem tin de
perceptie si nu de ratiune,”Cateodata alegem absurditati,deoarece,in prostia
noastra,vedem in aceste absurditati,cea mai usoara cale de a obtine un
avantaj de orice fel”.
Ultimele capitole ofera un rezumat al primei parti si fac o trecere spre partea
a II-a.
Din prima parte reiese ca principala problema a Omului din subteran este
faptul ca a ajuns un punct de inactivitate in viata,un punct de sovaiala
intelectuala.
Tot in prima parte este criticat determinismul si incercarile intelectualizate
de a explica actiunile umane,pe care Omul din subteran le compara cu o
problema de matematica ,”[..]vor tipa la tine,nu are rost sa protestezi:este un
caz de 2 inmultit cu 2 face 4!Natura nu iti cere permisiunea, nu are nimic de-
a face cu dorintele tale[..]”.El spune ca desi umanitatea incearca sa creeze o
lume utopica,nu se poate evita simplul fapt ca oricine,la orice moment,poate
decide sa actioneze impotriva a ceea ce este considerat bun,doar pentru a-si
valida existenta.
Partea a II-a este povestea propriu zisa si duce la o dezvaluire a psihicului
Omului din subteran.
In inceputul celei de-a doua parti, el are o obsesie fata de un politist care il
impinge pe strada fara un motiv aparent.El il urmareste pe politist pe strada
gandindu-se la feluri in care sa se razbune,hotarandu-se intr-un final sa il
impinge si el la randul sau pe politist,lucru pe care il face numai pentru a
afla ca politistul nu il observa.
Intr-o alta secventa a celei de-a doua parti,Omul din subteran este invitat la
cina de catre niste vechi colegi de scoala,pentru a-si lua ramas bun de la
Zverkov,un alt coleg ce urma sa fie transferat in alt oras.
Dupa o cearta cu colegii pe care Omul din subteran nu ii suporta si pe care I
folosea ca symbol pentru societatea pe care o uraste,el ajunge intr-un
bordel,unde cunoaste o prostituata pe nume Liza.El ii prezinta acesteia o
imagine a viitorului ei, facand-o pe aceasta sa isi planga conditia si sa il vada
pe Omul din subteran ca pe o persoana incisiva ce critica problemele
societatii.El ii ofera acesteia adresa lui,lucru pe care il regreta mai tarziu
cand aceasta il viziteaza si ii vede apartamentul lovit de saracie.Aici el ii
spune ca retrage tot ce a spus despre ea deoarece a facut acest lucru doar
pentru a se simti puternic fata de cineva.
Liza realizeaza patetismul Omului din subteran pe care il
imbratiseaza,numai pentru a-l parasi mai tarziu fara ca acesta sa mai auda de
ea vreodata.
In opinia mea, Omul din subteran este asemanator lui Patrick Bateman,
personajul principal al romanului “American Psycho” de B.E. Ellis,ca
diferente avand doar perioada in care traiesc cei doi si situatia financiara
mult mai buna a celui din urma.