Lirica barocului

Abordarea istorica plaseaza epoca baroca in contextul turbulentelor secolului al XVII-lea.

Miscarea antireformista si razboiul de treizeci de ani au zguduit Europa si au lasat in urma
suferinta si foamete. In acest context, renuntand la optimismul Renasterii, barocul este
caracterizat in special de trei motive: reflectia asupra mortii (memento mori), asupra
caracterului trecator al vietii si al tuturor aspectelor ei (vanitas) si dorinta de a trai intens clipa
(carpe diem). Confruntarile violente genereaza o astfel de atitudine contradictorie asupra vietii,
ce oscileaza intre mai multi poli: preocuparea cu privire la moarte si la aspectul trecator al vietii,
trairea intensa a vietii si entuziasmul religios. La fel ca si in arhitectura, operele literare ale
epocii se folosesc de forme caracterizate de exagerari si de elemente de infrumusetare.

Barocul german – Dupa ce Umanismul si Renasterea au orientat privirea catre viata, creand o
viziune laica a lumii, barocul transforma inca o data perspectiva, in contextul miscarii
antireformiste: moartea este omniprezenta, iar pofta de viata este intotdeauna umbrita de
certitudinea finalitatii. Doi dintre cei mai proeminenti autori ai epocii baroce, Christian
Hofmann von Hofmannswaldau si Andreas Gryphius, abordeaza in sonetele lor tema “totul este
desertaciune”. Decadenta morala si insingurarea omului in timpul razboiului de treizeci de ani
sunt motive centrale ce se regasesc in multe dintre creatiile acestor doi autori.

Poetul exceptional al acestei epoci este Andreas Gryphius. Poeziile sale si-au dovedit pana in
zilele noastre vitalitatea, adresanduni-se cu o profunda seriozitate, umanitate si maturitate a
exprimarii artistice. Necazurile provocate de razboiul de 30 de ani si loviturile personale ale
destinului au influentat tonul liricii sale. Poetul se afla sub impresia trecutului si a zadarniciei ,
fiinta umana este pentru el o minge a norocului, o lumanare arsa pana la capat.

Gryphius variaza idea de vanitas in lanturi intregi de propozitii, in succesiuni de imagini

amenintatoare, valorizeaza expresii din Biblie. Ideea trecerii inexorabile a timpuluidomina
creatia sapornind de la primele poezii pana la tragedia martirilor. In aceasta tragedie poetul a
gasit puterea unei consecvente de nezdruncinat in pofida tuturor loviturilor destinului.

Deja in primul volum de poezii in limba germana editat in anul 1637 de Gryphius, ideea de
vanitas este prioritara. Poetul, un martor al persecutiilorreligioase si al crimelor de razboi,
mediteaza la sentimentul zadarniciei. In sonetul “Vanitas, Vanitatum et omnia vanitas” a carui
versiune ulterioara se numea “Es ist alles Eitel”, el cantareste ideea tercerii inexonerabile a
timpului intr-o succesiune de jumatati de versiuni antitetice.

Martin Opitz. O importanta deosebita revine operei lui Martin Opitz. In afara de sonete, de ode
si de drame, Opitz a scris „Cartea despre poezia germana’, in care a tratat delimitarea dintre
genuri, mijloacele stilistice si modurile de utilizare a liricii. Prin apelul sau la utilizarea metricei
accentuate, prin care sa se armonizeze accentul cuvintelor si accentul versului, autorul a creat
premisa dezvoltarii liricii germane.

Christian Hofmann von Hofmannswaldau s-a bucurat la trecerea dintre secole de renumele
celui mai mare poet de limba germana. Poezia lui Gryphius si cea a lui Hofmannswaldau par sa
reprezinte cele doua posibilitati extreme ale barocului.

Lui Gryphius, poet serios marcat de ideea de vanitas i se opune Hofmannswaldau avand o faima
redutabila din cauza exprimarii frecvente a pasiunii si a erotismului. Aceasta opozitite este cel
putin puternic exagerata si definite partial prin diversitatea genurilor comparate. Gryphius si
Hofmannswaldau apartin aceluiasi timp din diversitatea creatiei lor demonstreaza posibilitatile
polare ale literaturii baroce. In timpul vietii Hofmannswaldau a publicat numai epigrame.

Dupa moartea lui a aparut un volum de poeme pregatite de insasi autorul. Alte poeme printer
care ode si sonete erotice au fost editate de Benjamin Neukirch. In sonetele de dragoste,
Hofmannswaldaupractica cu placer un joc cu ideea de vanitas si de carpe diem.

Prostul sau renume il datoreaza mai ales odelor sale erotice. Tema acestora este iubirea
senzuala, fascinatia placerii, complementele frivole, visele de iubire, dorul de iubire si suferinta
din dragoste sunt motivele principale ale odelor. Intelegerea galanta a iubirii sta intr-o opozitie
clara cu petrarchismul unui Opetz sau Fleming in pofida folosirii vocabularului pretios. Barbatul
doreste femeia si incearca sa o castige prin lauda si inselatorie. Pe fundalul atitudinii de carpe
diem, se afla mai mult sau mai putin explicit sentimental trecerii exonerabile a timpului.

Alti autori ai epocii baroce. Pe langa Martin Opitz si Andreas Gryphius, trebuie mentionate
numeroase alte nume si grupari literare din aceasta epoca. De exemplu, teoreticianul literar
August Buchner, care definea poezia drept „pictura care vorbeste”. Printre discipolii sai s-au
numarat numerosi poeti renumiti ai perioadei baroce. In prima jumatate a secolului al XVII-lea,
in prim-plan au ajuns poetii din Konigsberg, printre acestia numarandu-se Johann Peter Titz,
poet foarte productiv si admirator al lui Opitz, si Simon Dach, profesor de lirica si discipol al lui
Buchner, care in scurta perioada de creatie a scris peste 1000 de poezii scurte, cu rezonanta
sentimentala, folosind un limbaj simplu, popular. Un alt grup literar, cel de la Leipzig, era format
din studenti si avea in centru pe Paul Fleming. Acesta poet baroc, de formatie medic, s-a opus
modelelor lui Opitz si Petrarca. Temele centrale ce se regasesc in lirica grupulul de la Leipzig
sunt dragostea si suferintele amoroase. Apar primele elemente ale unei limbaj liric specific
german.