Sunteți pe pagina 1din 7

Paradisurile artificiale

Charles Baudelaire

Charles Baudelaire se nate n anul 1821, la Paris. n martie 1851, apare Despre vin i
hai, iar n 1860 Paradisurile artificiale.
1) Despre vin si hasis
- VINUL
Astfel, vinul e asemenea omului: nu vom sti niciodata pana la ce punct poate fi stimat si
dispretuit, iubit si urat, si nici la cate actiuni sublime sau nelegiuiri monstruoase este capabil.
Este dat in continuare exemplul tovarasiei dintre un pietrar si un muzicant, care ajung, in cele
din urma, sa cante impreuna; se evidentiaza ca pietrarul a reusit sa cante doar datorita vinului
baut inainte, ajungand sa scape de inhibitii si sa se simta in largul lui pe scena.
Baudelaire arata ca vinul are puterea de a accentua personalitatea omului, de a-i aduce unele
simturi la cote maxime, astfel incat se poate spune ca anumite bauturi poseda facultatea de a
mari peste masura personalitatea fiintei ganditoare si de a crea, ca sa spunem asa, o a treia
persoana, operatie mistica, in care omul primitiv si vinul, zeul animal si zeul vegetal, joaca rolul
Tatalui si al Fiului din Sf. Treime; ei zamislesc Duhul Sfant, omul superior, cel ce izvoraste
deopotriva din amandoi.
-oamenii rai de la natura devin si mai rai, in timp ce oamenii buni devin mai buni (influenta
vinului -> acesta acceantueaza adevarata natura a omului care il bea).
- HASISUL
Compozitia hasisului consta intr-un decoct de canepa Indiana, unt si o cantitate mica de opiu.
Spre deosebire de vin, hasisul nu face decat sa dezvolte peste masura personalitatea umana in
circumstantele reale in care este plasata. Vinul este favorbil actiunii, omul devine social, activ,
vessel, energic, in timp ce hasisul este neprielnic actiunii, iar cea mai evident caracteristica este
ELIMINAREA VOINTEI OMULUI.
Consumatorul de hasis dispune de o mare bunavointa, iar starile lui sufletesti, indifferent care
ar fi acestea, sunt amplificate la maxim; daca vinul avea capacitatea sa consoleze, hasisul nu
face asta; de aceea, daca cel care il consuma, se confrunta cu stari de angoasa, depresie,
melancolie, starea lui nu va fi decat accentuate si nicidecum uitata.
Timpul si spatial dispar, o singura secunda pare sa dureze o vesnicie. A doua faza se anunta
prin senzatia de racire a extremitatilor si o mare slabiciune; ai, cum se spune, mainile de carpa,
iti simti capul greu si o stupoare in intreaga fiinta. ()Incep halucinatiile. Obiectele exterioare
iau aparente monstruoase. Ti se reveleaza sub forme necunoscute pana atunci. Apoi se
deformeaza, se transforma, si in sfarsit patrund in fiinta ta sau, mai bine spus, tu patrunzi in
ele.
A treia stare este cea de fericire absoluta, beatitudine calma si imobila.
In ziua de dupa consum, prima senzatie este de mirare, pentru ca timpul a disparut si apar
intrebari de tipul am dormit sau n-am dormit?, dar e cu neputinta sa stii. Consumatorul este
lipsit de energie, se misca greu, fiind incapabil de munca.

Ceea ce vinul si hasisul au in comun este dezvoltarea poetica excesiva a omului. Gustul
frenetic al omului pt toate substantele, sanatoase si periculoase, care ii exalta personalitatea,
marturiseste maretia lui. => de aici si titlul, Paradisuri artificiale, caci oamenii cauta metode
de evadare spre un paradis pe care altfel nu l-ar putea atinge.
Aspirand neincetat sa-si reinvie sperantele si sa se inalte spre
infinit, acesta a dovedit, in toate tarile si in toate timpurile, o
inclinatie frenetic pentru toate substantele, chiar periculoase
care, exaltandu-I personalitatea, puteau sa dea nastere pentru o
clipa in ochii lui acestui paradis de ocazie, obiect al tuturor
dorintelor, si, in sfarsit, ca acest spirit indraznet, razbatand, fara
s-o stie, pana in infern, isi marturisea astfel maretia sa originara.
Diferenta dintre vis si hasis este urmatoarea: vinul transforma omul intr-o persoana sociabila
si activa, energica, stimulandu-i vointa; activeaza digestia, fortifica muschii si imbogateste
sangele, neptrovocand tulburari pe o perioada foarte lunga. Pe de alta parte, hasisul izoleaza
omul, ii accentueaza tendinta spre solitudine, iar efectele lui pot dura si 24 de ore; fizic,
slabeste membrele si intrerupe functiile digestive, iar in ceea ce priveste vointa omului, ea este
total anihilata, incat acesta nu mai poate face nimic.
Vinul este pentru cei care muncesc si merita sa-l bea. Hasisul apartine clasei de bucurii solitare;
este facut pentru nefericitii trandavi. Vinul este folositor, produce efecte rodnice. Hasisul este
nefolositor si periculos.
Vin si opiu: placerea data de vin creste pana ajunge la un moment critic, dupa care scade
repede, in timp ce placerea opiului dureaza de la 8 la 10 ore, constant (Confesiunile)
Tinctura de opiu = laudanum -> produce intoxicatii, opiul insa, nu.

2) Paradisurile artificiale

- POEMUL HASISULUI

Oamenii de lume si nestiutorii, curiosi sa cunoasca placerile exceptionale, sa stie deci bine ca
nu vor gasi nimic miraculous in hasis, absolute nimic altceva decat naturalul in exces.
Contemplarea obiectelor exterioare te face sa uiti de propria ta existent si sa te confunzi
curand cu ele. tocmai pentru uita de el si se confunda cu alte obiecte, nu mai are cunostinta
de sine si este purtat in diverse lumi, prin vise si, uneori, halucinatii, iar atunci cand efectul
hasisului trece, el poate spune ca simte o satisfactie prozaica atunci cand in sfarsit m-am simtit
acasa, acasa din punct de vedere intelectual, in viata reala, vreau sa spun. Cu toate acestea,
ti-ai risipit personalitatea in cele patru vanturi si acum iti este greu s-o aduni si s-o
concentrezi!- de aici reiese si marea oboseala resimtita, lipsa de vlaga si energie si
imposibilitatea de a intreprinde ceva, intrucat creierul si intregul organism au fost supusi unei
excitabilitati extreme.
Proportiile timpului si ale fiintei sunt complet perturbate de multitudinea si imensitatea
senzatiilor si ideilor. S-ar zice ca traiesti mai multe vieti in spatiul unei ore. Nu cumva te-
asemeni atunci unui roman fantastic care ar fi viu in loc sa fie scris?

Mai mult decat raul fizic pe care il produce hasisul, Baudelaire atrage atentia asupra MORALEI
acestuia; astfel, trebuie avut in vedere efectul pe care il are asupra spiritului uman, pentru ca el
duce la exagerarea sentimentelor si la deformarea acestora, propaganda-le intr-o atmosfera
exceptionala, pornind insa de la realitate.
Hasisul este mult mai vehement decat opiul, in mai mare masura dusman al vietii obisnuite,
intr-un cuvant, cu mult mai tulburator.

Consumatorul de hasis considera rezolvate toate problemele filosofice si toate contradictiile, el
simtindu-se superior tuturor; in viziunea lui, afectata de hasis, toti ceilalti ii sunt inferiori si nu il
pot intelege, nu pot ajunge la el si, totodata, are tendita de a se izola, savurandu-si solitudinea.
Confunda complet visul cu actiunea si imaginatia lui se inflacareaza tot mai mult in fata
spectacolului incantator al propriei nature corectate si idealizate, substintuind aceasta
fascinanta imagine a sa persoanei lui reale, atat de saraca in vointa, atat de bogata in
vanitate.
MORALA : Omul a vrut sa fie Dumnezeu si iata-l curand, in virtutea unei legi morale
incontrolabile, cazut mai jos decat natura lui reala. Este un suflet care se vinde cu amanuntul.
=> pedeapsa unei incalcari a legilor firesti ale naturii (ideea ca omul a devenit Dumnezeu) este
manifestata sub forma starii teribile de a doua zi; toate organele slabite, nervii destinsi,
pofta de a plange, imposibilitatea de a te apuca de un lucru sustinut iti arata fara
menajamente ca ai jucat un joc interzis.

- UN OPIOMAN

Opiul este folosit atat ca medicament, de cei care sufera de boli fizice, care implica dureri (si nu
numai), dar si ca sursa de placere, pur si simplu.
Opiul poseda arta de a subjuga toate sentimentele si de a le regla la propriul lui diapazon.
()un consummator de opiu e prea fericit ca sa observe trecerea timpului.
Vointa nu mai are forta si nu mai stapaneste facultatile. Memoria poetica, odinioara sursa
nesfarsita de juisare, a devenit un arsenal inepuizabil de instrumente de supliciu.

Din conferintele tinute de Baudelaire:
Vreau sa dovedesc ca cei care cauta paradisul isi construiesc infernal, il pregatesc, il sapa cu
un success a carui premonitie i-ar inspaimanta, poate.




CONFESIUNILE UNUI OPIOMAN
Thomas de Quincey
Thomas de Quincey arata in cartea sa circumstantele in care a inceput sa consume opiu,
devenind, in cele din urma, un opioman inveterat.
El afirma ca la inceput, a folosit opiu drept calmant, dar daca ar fi stiut dinainte despre puterile
subtile, ascunse in acest narcotic, de a potoli orice iritare a sistemului nervos, de a stimuli
puterea de desfatare su de a tube treaza 24 de ore la rand fortele fizice, () as fi preferat sa-mi
incep cariera de opioman ca unul care cauta sa-si sporeasca puterea si desfatarea, si nu ca unul
care vrea sa-si micsoreze chinul.
Coleridge afirma ca de Quincey a devenit opioman doar datorita placerii drogului, in
timp ce el s-a vazut nevoit sa apeleze la opiu, din cauza durerilor fizice (lucrur
neadevarat, caci de Quincey a luat prima data fiind chinuit de o durere de dinti).
Viata lui

La 11 ani, ajunge in casa unei adevarate familii, unde duce o viata minunata, de
adevarat camin englezesc
Face liceul in Manchester; nu avea nici cunostine de greaca, nici de latina exceptionale,
dar se putea exprima foarte bine
In timpul liceului, sta in internatul domnului Lawson, acolo simtindu-se o vreme
deprimat, motiv pentru care unul dintre colegi ii ofera conica ceea ce duce la o
schimbare a starii de spirit (prima data in care ia contact cu substante de genul acesta)
Desi se simtea bine in compania unor colegi, avea tendinta de a se izola, bucurandu-se
de singuratate
Se imbolnaveste de ficat, din cauza programului foarte strict impus de Lawson si a unui
tratament impropriu, recomandat de un farmacist devine melancholic si hotaraste sa
fuga (urmeaza momentul in care primeste o scrisoare si niste bani, care nu ii sunt
destinate, de fapt, lui si pe care, ulterior, le inapoiaza)
Dupa ce pleaca de la internat, merge la familia lui in Chester (adica la mama si fratii lui,
pentru ca tatal murise, el fiind lasat in grija unor tutori); mama lui nu este de accord, dar
el nu se mai intoarce la scoala si continua sa umble din han in han; se simte mult mai
bine datorita miscarii fizice si, pentru o vreme, se descurca si cu banii; se hotaraste sa
plece la Londra, imprumutand bani de la prieteni
Oamenii mai putin sensibili nu pot intelege cat de profund sunt influentate si dominate
gandurile altora de decorul din imediata apropiere. () Adesea, fara exagerare, toata
diferenta dintre o minte care nu mai concepe viata si aceeasi minte impacata cu viata
atarna de aspectul exterior al aceluiasi dcor, de care privirile se lovesc in fiecare clipa.
-> se observa sensibilitatea firii lui si inclinatia spre meditatie; este usor influentabil si
foarte receptive la tot ceea ce vine din exterior;
Are adesea presimtiri in legatura cu soarta nefavorabila (si irevocabila) care il asteapta
si in care se va avanta de bunavoie.
Ajuns la Londra, planuieste sa faca un imprumut, dar dureaza foarte mult timp pan ail
primeste, astfel incat ajunge foarte sarac; nu mai are unde sa doarma, dar este
adapostit de avocatul Brunel in casa lui. Acolo se chinuie insa ingrozitor, din cauza
foamei si a frigului
Aici va intalni o tovarasa de suferinta, o copila care locuia in aceeasi casa si se afla in
aceeasi situatie ca si el; ea ii va salva viata la un moment dat, cand, chinuit ingrozitor de
dureri de stomac, fata ii aduce Porto si il calmeaza
Ulterior, isi reia studiile si face pace cu tutorii; se casatoreste cu MARGARET SIMPSON;
Locuieste intr-o vila, in munti, studiaza metafizica germane (Schelling, Fichte, Kant) si ia
opiu, fiind acum un opioman inveterat, nu un consumator de opiu cu intermitenta.
VOLUPTATILE OPIULUI
Fericirea nu a durat foarte mult pentru Thimas de Quincey (2 ani); aceasta insa a reprezentat
perioada in care statea intr-o casa in munti; o seara perfecta pentru el se desfarsura iarna, sau,
in orice caz, cand afara era vreme rea, intr-o camera plina cu carti (avand langa el una de
metafizica germane), band ceai de la 8 p.m. pana la 4 a.m., avand-o alaturi pe sotia lui si,
bineinteles, luand opiu.
CHINURILE OPIULUI
Chinurile provocate de opiu se leaga de suferintele prin care a trecut la Londra.
Dupa prima sau a doua vicotire asupra mea in cursul acestei lupte desi nu mi-am dat seama
ca este imposibil sa resist mai mult de cateva luni fara sa iau opiu am observat totusi ca
dominatia tiranica a necesitatii lui, cu timpul, s-a atenuat tot mai mult.
Opiul poate vindeca tuberculoza pulmonara
Din cauza opiului, nu a mai putut sa studieze
Mirarea si curiozitatea erau emotii care de mult timp murisera in mine.
Cand descriu si exemplific apatia mea intelectuala, ma refer la acele perioade cand m-
am aflat sub vrajile circeene ale opiului.
()ceea ce considera mental posibil depaseste nemarginit puterea lui nu doar de a
duce la indeplinire, dar chiar si de a-si propune sa indeplineasca ceva. El se afla in
permanenta sub apasarea unei lumi de duhuri rele si cosmaruri.

STARILE OPIOMANULUI
A. Vedea tot felul de fantome, creatii ale mintii lui afectate de opiu, care se transpuneau si
in vise, motiv pentru care avea un somn extreme de nelinistit in permanenta.
- Visa scene cu personalitati din trecut, avea vise arhitectonice, vise cu lacuri, ape,
mari, oceane
- tirania chipului uman zbuciumul meu nu mai cunostea margini; spiritual
parea ca mi se zvarcoleste in oceanul agitat si se rostogleste odata cu valurile
tumultoase.
- Visa peisaje asiatice, din cauza intalnirii cu malaiezul, vise orientale, care
produceau groaza morala si spiritual
- Nu mai putea sa doarma si avea palpitatii.
B. profunda neliniste si tristete funebra simtea ca se cufunda intr-un abis din care nu
poate scapa, din care nu poate evada orice ar face.
C. Spatiul si timpul se diluasera uneori aveam senzatia ca traisem intr-o noapte 60 sau
100 de ani.
D. Retraia intamplari din copilarie () infricosatoarea carte a socotelilor de care vorbesc
scripturile este, in realitate, insasi mintea fiecarui om.



De Quincey afirma ca a renuntat in cele din urma la opiu, dar ca efectele lui nu au fost
niciodata eliminate complet din organism; cu toate acestea, Baudelaire, in cartea sa, are
anumite reticente in aceasta privinta.