1. Statul in ofensiva culturala intregirea neamului reclamé, in prima linie, unificarea orga- nizagiunii invaqamintului intr-un singur tip de scoala unitard. in hotarele Roméniei sint astizi 4 tipuri de organizatiuni scolare care s-au dezvoltat in imprejurari si sub influente diferite si si-au croit traditii proprii de viaja. [...] Scoala trebuie sd provoace pretutin- deni c primenire a sufletelor ; sit trezeascd constiinta nationala la cultura si viata roméneascd si sé inchege unitatea sufleteasca a tuturor roménilor. Numai luminind si intarind constiinfa nationala, vom spori puterile de viata si rezistenta ale neamului la toate asal- turile dinafard si dinduntru si vom asigura tréinicia stapiniril noas- tre in noile granite ale statului. CONSTANTIN ANGELESCU, 1924 Atit ,,vechii" cit si ,noii romani luptau pentru unificarea noilor teritorii cu Vechiul Regat; cu toate acestea, unificarea a avut loc in mare masura sub egida si in condiliile impuse de Vechiul Regat, ale ciirui institutii au jucat un rol disproportionat in statul ce-gi sporise dimensiunile. Transilvanenii, bucovinenii si basarabenii participau alituri de regaijeni la schimbiirile si fu- ziunile institutionale aflate in curs, dar structura de putere a Romaniei Mari favoriza reactiile Regatului la dificultatile crescinde ale firii si solutiile oferite de acesta la problemele gene- rate de asimilarea unor teritorii si populatii noi, diferite. Pe scurt, institutional si politic Vechiul Regat reprezenta piatra de temelie a statului Romania Mare. Traditii in tnvatamintul din Vechiul Regat in momentul Marii Uniri, structurile educationale ale Regatu- lui erav produsul reformelor din secolul al XIX-lea. Introducind jnvatamintul gratuit si obligatoriu inaintea multor altor tari eu- ropene, legea reformei din 1864 a insemnat pentru Romania »inceputul unei noi ordini in invatimint". Era socotita o lege42 CULTURA $I NATIONALISM IN ROMANIA MARE extrem de avansatd pentru vremea aceea si printre cele mai pro- gresiste din lume.! fnvatamintul obligatoriu exista insi numai pe hirtie. Lipsa de cladiri si de profesori calificati, ca i stracia si inertia populatiei au ficut ca peste 50% dintre copii de virsti scolara si rimina nescolarizati inainte de primul rizboi mondial? In consecinta, analfabetismul era precumpanitor: 78% dintre romani, iar in mediul rural chiar 85%, nu stiau s& scrie si sa citease’ in 1899.3 Aceasta situatic a inspirat reformele scolare ale Jui Spiru Haret. Cariera sa in Ministerul Educatiei a inceput in 1885, cind a devenit secretar general al ministrului liberal Dimitric Sturdza4 Mai tirziu, Haret insusi a fost ministru al educatiei in trei rin- duri in cadrul guvernelor liberale: 1897-1899, 1901-1904 si 1907-1910.5 Legat de activitatea sa, Haret a scris in 1905 Ches- tia jardneascé, 0 lucrare ce trata subiectul din perspectiva ,,popo- ranismului luminat"S, Cautind cdi de usurare a situatiei dezastruoase a tarinimii si de rezolvare a ,,chestiei tarinesti*, el 1 Vezi Onisifor Ghibu, ,Probleme de organizare 2 invatimintului romanesc", cursuri tinute la Seminanul Pedagogic universitar din Cluj, parte din Cursurile de directori ai invatamintdlui secundar si din Cursurile pentru revizorii scolari din Transilvania (1929), p. 12, note luate de un audient, manu- scris, Atbiva O. Ghibu; si Ministerul invitamintului, [storia invatamintului din Romania (Editura didactic’ si pedagogic, Bucuresti, 1971), p. 118. 2 Ministerul Invagimintului, [storia invaamintului, p. 122 si Cons escu, ,,{aret, pedagog si reformator scolar", in Comemorarea lui Spiru Haret de citre Academia de Stiinte din Romania in sedinta din 19 ianuarie 1943. Publicatiile Academiei de Stiinte din Romania, seria a III-a, Memo rii si monografii, nr. 1, pp. 23-24. in 1904, doar 41% din copii ae virsta scolari mergeau 1a ycoali. > Vezt Ministerul Instructiunii, Lege pentru avéiidmeintul primar al stati- tui (scoale de copii miei, scoate primare, scoate yi cursuri de adulfi, scoalele si clasele speciale pentru copii debili si anormali educabili) si invaaimtntul normal-primar (Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1925), pp. 77-78. 4 Gheorghe Adamescu, ,,Biografia ui Spiru Haret“, in Spiru C. Haret, Operele, vol. 1 (Editura Cartea Romaneasci, Bucuresti, 19127), p. XXIX. * Emil Baldescu, Spiru Haret i suiinta, filozofie, politica, pedagogic, invaqamint (Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972). © Titu Georgescu si fon Tlincioiu, ,,Intelectualitatca gi rascoala tiranilor“, in Marea rascoala a téranilor din 1907, ed. Andrei Oretea si Ton Popescu-Puturi (Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1967), pp. 656-657. O a doua editie a brosurii a fost publicat’ in 1907.STATUL IN OFENSIVA CULTURALA 43 a diagnosticat in acest domeniu o problema de cultura.7 Re- formele sale erau socotite a face din scoala un mijloc eficace de »lupta impotriva dificultatilor vietii* la indemina tiranilor. Invitind aritmetica, de pilda, tranii ar fi putut s-si tind eviden- {ele cum trebuie, evitind si fie inselati de banci, cAmitari, pro- prietari de pimint si arendagi.? Pentru a face din scoli un avantaj pentru tirani, iar din (ran un ,,producitor instruit", Haret s-a desprins de traditia educationala asezind prioritatile rurale deasupra celor urbane si chestiunile practice deasupra celor teoretice.!¢ Insistenta sa asupra educatiei agricole semina din ce in ce mai mult cu o .campanie militanta, deoarece facea ape] la invatatori si la preoti sd-s bilizeze clasele si parohiile pentru a schimba fata satului."! T-a jndemnat de asemenea pe invititori sa ofere ajutor in bincile ru- rale si cooperativele de credit si si desfasoare activita{i cultu- vale parascolare cum ar fi cercuri de lectura, clase de alfabetizare si conferinte.'? Pe baza intelegerii faptului ci pentru a ridica fntr-adevr nivelul de cultura al maselor era nevoie de mult mai mult decit de citiva ani de scoala, inovatiile lui Haret au largit conceptul de scolarizare. Desi reusita sa a fost fn cel mai bun ‘oala si invaiitorii si devin accesibili si folositori taranimii a ramas una din marile idei ale gindirii sociale si pedagogice romanesti a secolului XX.23 Efortul educational in sens larg al Jui Haret este legat direct de programul de industrializare claborat de Partidul Liberal pen- caz partialii, intentia de a face ca s 7Vezi Adamescu, ,,Biografia", p. XXXVIL. * Catherine Durandin, ,,Une Iinage de Pidéologic nationale roumaine: La voie de I’Etat nation paysan“, in CNRS, Paris, Decembrie 9-12, 1981, p. 9 Wilhelm Filderman, ,My Life“, manuscris, Yad Vashem Archives (in continuare YV), P 6 2-1, p. 31. 100, Baldescu, Spiru Haret, p. 249 si Durandin, ,.Jmage de Vidéologie“, pp. 12-14, 11 Durandin, ,,Image de Vidéologie", p. 14. 2 Baldescu, Spiru Haret, p. 248 si Damian Hurezeanu si Mircea losa, »Situafia socioeconomica $i politic a t4rinimii la inceputul secolului al XX-lea", in Ofetea gi Popescu-Puturi, ed., 7907, pp. 117-118. 13 Billdescu, Spiru Haret, p. 248. Critica adusi de Nicolae Iorga a fost aceea c& ,,scoala rurala (...] n-a reprezentat nici macar dup’ reformele lui Spiru Haret un mijloc de a ridica pe t€ran in Jocul stiu de bastin’, ci mai de- graba unul de a] dezridicina din mediul su si de 2-1 impinge si plece la oras*. Citat de Andrei Otetea, ,,.storiografia riscoalei“, in Ofetea si Po- pescu-Puturi, ed., 1907, p. 22.44 CULTURA SI NATIONALISM IN ROMANIA MARE tru economia romneasca intr-o perioada de scidere a pretului mondial al cerealclor.'4 Legea Bancilor Populare din 1903 si Legea Obstilor Satesti din 1904 erau indreptate citre stabilirea unei economii sitesti viabile gi a unci picte interme complemen- tare pentru industria indigend. Cercurile culturale duminicale, la care Haret fi indemna pe invititori si preoti sii participe, au in- curajat bancile populare si cooperativele sitesti.'> Incepind din 1898, institutiile culturalc parascolare au devenit nuclee ale unei structuri sociale rurale alternative.!® Ele s-au opus puterii pro- prietarilor de piimint, arendasilor si c&mitarilor, cireia irinimea ii era inrobit’ economic, daca nu gi legal.!7 Desi structurile de putere existente in mediul rural n-au fost niciodata dislocate inaintea primului rlizboi mondial, reteaua de scoli, biinci popu- lare si cooperative, alituri de propaganda liberala si poporanista in rindul rAnimii s-au imbinat in 1907 indemnindu-i pe tarani la rascoal ca urmare a stabilirii unui nou impozit pe porumb. Haret a devenit din nou ministru al educatiei in guvernul li- beral care a venit la putere dupa rascoala din 1907. In aceast& pozitie cl a facut un raport Regelui Carol J privitor Ja activitatile invitatoritor si preofilor de la tara in ajunul rascoalei. Lucrarea incerca si minimalizeze rolul intelectualitatii rurale in radi- calizarea {Aranimii, pledind totodati ca preotii si invatitorii sa-si foloseasc’ influenta pentru a-i linisti pe firani.!8 Raportul di im presia cii intelectualii satului reprezentau de fapt o verig’ impor- tant in lupta de clas’ de la tari. Dup& cum au scris Georgescu si incioiu despre Haret: Departe de a fi un portdrapel al riscoalei tiiranifor, acuzele aduse de conservatori lui Spiru Haret ca instigator Ja rizvritirea satelor 4 Philip Gabriel Eidelberg, The Great Romanian Peasant Revolt of 1907. Origins of a Modern Jacquerie (Brill, Leiden, 1974), pp. 7172. *3 Gheorghe Tasci, ,,Harct ca economist social, in Conemorarea lui Spiru Harel, p. 15. °6 Vladimir Ghidionescu, ,,Spiru Haret: Resumatul unci conferinfe tinuta la Cluj in Decembrie 1932", Cuger clar, 6 (ianuarie—februarie 1933): 119-120. +7 Pentru conceptul de ,neoiobiigie” vezi Constantin Dobrogeanu-Ghe- rea, Neoiobagia, ed. a 2-a (Viata Romfneasc4, Bucuresti, £.d.). 8 Eidelberg, Great Revolt, pp. 190, 227 si Georgescu § leotualitatea"*, pp. 664-665, 669. icioiu, ,,Inte~STATUL IN OFENSIVA CULTURALA 45 nu sint complet lipsite de temei. El nu a indemnat la riscoale, nu le-a aprobat, le-a condamnat chiar, dar complexul aciiunilor sale se corobora cu factorii de propagare a spiritului de nemultumire care stipinea satul roménesc Ja sfirsitul secolului al XIX-lea gi inceputut secolului al XX-lea."? Mai important poate este faptul c& patura conducatoare din Romania, aflata sub influenta Partidului Conservator, privea ac- tivitatea intelectualititii rurale ca fiind primejdioas’ pentru fr gila stabilitate sociala a satului. Haret insusi pornise si coopteze Socialisti radicali si si le canalizeze encrgiile intr-o miscare le- gala, condusa de Partidul Liberal. Dar aceast’ incercare de coop- tare si moderare a fost ea insasi radicalizata de fortele aflate la fark. In perioada care a urmat riscoalei din 1907, autoritiitile ad- ministrative, judiciare si militare au aruncat rispunderea revoltei asupra invatitorilor si preotilor care, pretindeau ci, depisiser’ si intelesesera gresit programul general de activitati culturale extra- scolare initiat de Haret.2° Mostenirea lui Haret, Extinderca tcritoriala a Romaniei din 1918 a provocat crize educationale gi a stimulat reforma fn invatamint. Perioada interbelici a cunoscut un avint al activitatii ministeri- ale si legislative in sfera educatiei. Numai intre 1918 si 1924 conducerea Ministerului Instructiunii s-a schimbat de unsprezece ori.! ins Partidul National Liberal, care a detinut puterea in cea mai mare parte a acestei perioade, a avut cel mai mare impact. Constantin Angelescu a fost ministru al cducatiei in guverniri liberale in 1919, 1922-1927 si 1933-1937. Semnificativa pentru politicile culturale agresive ale national-liberalilor era folosi- tea termenului de ,,ofensivit culturala“ pentru a descrie propriul program de unificare national’ prin intermediul scolii.22 Dubla © Georgescu si Tlincioiy, ,,Intetectualitatea", p. 657. 20 {bid., pp. 649-650. 21 Vezi Onisifor Ghibu, ,,Alte misti, aceiasi pies’, Cu prilejul discutiei proiectului de lege a invavimintutni primar in Parlamentul Romanici intre- gite", in Prolegomena la 0 pedagogie romdneasca (Editura Cultura roma- neascii, Bucuresti, 1941), p. 368 si Arhiva O. Ghibu, .,Considerafii generale cu privire la reforma invatimintului*, Manuscris, pp. 4, 7, 10. 2 Chiar si in 1927 conferintele profesorilor discutau necesitatea de a continua ofensiva cutturald, Vezi Arhivele Statului, Bucuresti, Fond Ministe- rul Instructiunii gi Cultelor (in continuare MIC), 1928/32/79.46 CULTURA SI NATIONALISM IN ROMANIA MARE ofensiva consta din extinderea retelei educationale si unificarea celor patru sisteme si tradifii existente in Romania Mare. in perioada interbelicd, succesorii lui Haret au fost inspirati de realizarile sale. Cel mai influent dintre acestia a fost Con- stantin Angelescu care admira in mod deosebit capacitatea lui Haret de a spori numirul scolilor, al invatatorilor gi al elevilor, precum si al stiutorilor de carte. Potrivit lui, Haret construise aproape dou mii de scoli primare noi si infiintase | 700 de noi posturi de invat&tori, dublind numérul elevilor din scolile pri- mare (ce ajunsese la sase sute de mii) si sporind numirul stiu- torilor de carte cic la 22 la 39% din populatic intre 1897 51 92 Xn ciuda acestui succes, caracterul extrem de pretentios al re- formelor lui Harct i efectele potential explozive ale acestui tip de expansiune cultural nu putea sciipa urmagilor si admirato- rilor sai. Cu toate acestea, in contextul interbelic, mostenirea lui Spiru Haret le aparea mai putin amenintatoare reformatorilor decit ne-am putea astepta, si aceasta din citeva motive: mai intii, in 1921 s-a ficut o reformi agrari extins’ care rispundea unora dintre nevoile taranilor; in al doilea rind, situafia firinimii s-a ameliorat ca 0 consecinti direct a propriilor eforturi ale lui Haret;* si in al treilea rind, nationalismul lui Haret facea mai usor de acceptat radicalismul sau social. In loc sa reia activitatea lui Haret cu accentul sau social ori- ginar, liderii interbelici au preluat mostenirea lui in scopuri diferite, respectiv acelea de a sterge granitele regionale (mai de- grabi decit cele sociale) si de a lupta impotriva dificultafilor na- tiunii romane ca intreg (mai degrabii decit impotriva dificultatilor specifice vietii tiranilor). Desi primejdiile formulei lui Haret, puse in evident de evenimentele din 1907, nu puteau fi vitate, forta ci putea prezenta un anumit interes, acum cind telul statu- Jui —construirea natiunii — coincidea cu aspiratiile unei societiti 2 Constantin Angelescu, ,,Treizeci de ani de la moartea fui Spiru Haret", in Comemorarea lui Spiru Haret, p. 2. Realizarile lui Haret sint amintite si in Baldesca, Spirn Haret, pp. 303-304, 313-314 si in Ghidionescu, ,,Spiru Haret™, p. 118. 4 Henry L. Roberts, Rumania: Polttical Problems of an Agrarian State (Yale University Press, New Haven, Conn., 1951), p. 31. Gheorghe Tasca a avansat ideca c& Haret n-a ficut decit si aduca tarinimea roméneasca de Ja mizeria deznidiijduiti la siriicia obignuiti, ceea ce reprezinta in sine o re- alizare enorma. Tagei, ,,Harel ca economist social, pp. 18-19,STATUL IN OFENSIVA CULTURALA 47 roménesti etnic definite. Proiectul de expansiune cuiturali si-a pierdut astfel conotatiile destabilizatoare, liderii interbelici pri- vindu-l ca pe o perspectiva pozitiva si puternicd: mobilizarea culturali putea determina securitatea statului si unitatea natiunii. Desi succesorii iui Haret isi indreptau si ei politica educationalit lot inspre taranime, aceasta clasi cra acum socotita rezervorul din care natiunea largita isi putea trage forta, formindu-si elitele ce aveau sa extinda statul in noile provincii. Expansiunea. Prin ,,raspindirea si democratizarea instructiei pu- blice“ Constantin Angelescu ,,il continua cu putere si constiinti pe Haret*25 Ca si Haret, Angelescu a inceput prin a observa ci, in ciuda ,,obligativitatii* invatmintului primar, analfabetismul cra extrem de ridicat si un mare numir de copii nu mergeau la scoala, atit in vechile teritorii cit si in ccle noi (tabelul 4). Subscolarizarea acestor copii era in mare misur& urmarea numfrului insuficient si a conditiilor inadecvate din gcoli si clase, datorate in parte distrugerilor razboiului.26 Ofensiva culturala a cautat si cuprind’ mai multi copii printr-o viguroasa campanie de constructie si renovare a clidirilor. fn patru ani, din 1922 pin’ in 1926, s-au construit 4.007 scoli primare noi, s-au cumpirat alte 268, iar 889 au suferit reparatii capitale; 60 se aflau inci in constructie in 1926. fn plus, s-au construit 1 511 case noi pen- tru directorii de scoala. impreuni, toate acestea reprezentau im- presionanta cifri de 7 335 cladiri noi in slujba invatmintului elementar.27 Pind in 1928 se construiseri aproximativ 7 800 de scoli noi. Aproape 4 000 de gcoli primare s-au construit in tim- pul celui de-al doilea ministeriat de durati al lui Constantin An- gelescu, 1933-1937. Numirul scolilor primare a crescut de la 7915 inainte de unire, la 8 081 in 1918-1919, ajungind la 17 385, % Heinz Brandsch, Pedagogi romani contemporani, Biblioteca invStitoru- iui, nr. 8 trad. din germana de V. Benes (Editura revistei Satu! gi scoala, Cluj, 1937), p. 33 25 Un observator francez punea nivelul scizut al instructiei primare Roménia pe seama deficitului de clAdin. Marcel Gillard, La Roumanie nou- velle (Alcan, Paris, 1922), p. 16. Vezi si Constantin Angelesco, Activité du Ministere de U'instruction, 1922-1926 (Editura Cartea romaneasca, Bucuresti, 1928), p. 10. 7 Ibid, p. 17.48 CULTURA $I NATIONALISM IN ROMANIA MARE Tabelul 4. Rata de alfabetizare dup provincii Inainte si dupa primul rizboi mondial inainte de rizboi (1897-1912) 1930 % % Roménia Mare 51,0 Vechiul Regat 39,38 55,8 ‘Transilvania 51,1 67,0 Bucovina 45,2 65,7 Basarabia 19,4 38,1 Sursa: Enciclopedia Roméniei, vol. 1, pp. 142-143. 1912 *1910 “1897 in 1937— 1938.28 Extinderea cuprinderii in scoli elementare poate fi apreciatii si dup’ cresterea numirului de profesori din aceste scoli. inainte de Marea Unire, Romania avea 7 915 invatitori si 12 118 profesori de scoala elementar’. Atit numarul gcolilor cit si al profesorilor a sporit in urmatoarele doud decenii. In 1938 existau 47914 profesori in cele 17 385 de scoli primare ale Rominiei Mari. Pentiu pregatirea institutorilor erau necesare multe scoli, cu- noscute sub numele de ,,scoli normale“. in 1923-1937 a inceput construirea a 43 de noi scoli normale, desi nu toate au fost ter- minate. Pentru mutarea scolilor de pe pminturi aflate in pro- prietate privati pe terenuri aflate in proprietatea statului a fost initiaté constructia multor altor cladiri%° A crescut de asemenea numirul scolilor secundare; din 1919 pina in 1928 numiarul aces- tora a crescut de Ja 67 la 356.3! Deja in 1919 multe asemenea scoli fuseseri deschise in Vechiul Regat pentru a ajunge din urmi noile provincii. Un decret semnat in 9 septembrie 1919, in ve- derea incurajirii infiintirii de noi gi scoli de fete s transformarii gimnaziilor in licce, stipula: ,,Comparatia dintre 28 Constantin Angelescu, Evolutia invatémintului primar si secundar in udtimii 20 de ani (mprimeriile Curentul, Bucuresti, f.4.), pp. 12, 19. ® Ibid, p. 19. % [bid., pp. 14-16 gi Angelesco, Activité, pp. 17~18. 3! Angetescu, Evalutia, p. 26.STATUL IN OFENSIVA CULTURALA 49 invatAmintul nostra secundar gi cel din noile provincii romanesti te total in dezavantajul nostru: ave nu numai proportional ci si in cifre absolute mai putine scoli decit in Transilvania, Bu- covina si Basarabia.“? In ciuda competitiei, construirea de scoli a continuat si in noile provincii, unde scolile secundare, desi mai numeroase, crau de ascmenea insuficiente.23 Angelescu a justifi- cat efortul global prin schimbarea situatiei tarinimii: ,,Marele rizboi care a produs o profund’ democratizare a popoarelor a creat pentru populatia noastra rural o situatie diferiti de cea care a precedat anul 1916. Sufragiul universal si improprietirirea faranilor au transformat de asemenea starea moral si material a acestei populatii. Situatia cerea, prin urmare, imperios ca masele populare si fie cultivate i luminate [...] in cel mai scurt timp posibil si in cel mai profund mod.“ Comitetele scolare. intrucit bugetul de stat al Romaniei din peri- oada interbelicd nu putea sustine singur 0 asemenea extindere ra- pida a sistemului scolar, mare parte din costurile in bani si forta de muncii implicate au fost acoperite cu sume adunate prin inter- mediul comitetelor scolare**, a ciror retea a fost fnfiintati prin De- cretul 3 138 in iulie 1919.6 Desi comitetele scolare sint in genere asociate cu numele lui Constantin Angelescu, ele au fost prece- date de eforiile, care au avut o viati scurta, infiintate de Simion Mehedinti in 1918 ca ministru al educatiei in guvernul Marghilo- man.37 In Regat, Casa scoalelor a indeplinit in chip limitat functiile acestor comitete inci din 1896.5* Angelescu a declarat c& ideea comitetclor scolare isi are originea in misiunea indepli- nit& in 1917 in Statele Unite. El explica astfel viziunea asupra noilor comitete in primivara anului 1919: ,,Prin noua organizare a comitetelor scolare, fiecare comuné isi va avea de acum incolo 52 Angelesco, Activité, p. 24. 3 Ibid., pp. 25-27, 36-37. +4 pid., p.4. 33 Angelescu, Evoiutia, pp. 12, 15, 16. 36 Constantin Hamangiu, Codul general al Roméniei: Legi uzuale, vol. 9-10 (Alcalay, Bucuresti, 1919-1922), pp. 127-144, 3? Vezi Simion Mehedinti, ,,Numerus clausus", deea europeand, august 17, 1919, p. 203, si Angelescu, Zvalutia, p. 16. % Veai Arhivele statului, Fond Casa Scoalelor (in continuare CS), Bucu- resti, 1919/4/1.50 CULTURA SI NATIONALISM iN ROMANIA MARE scoala pe care cetitenii ei o dorese. Nadejdea noastri este oii grija cetatenilor va fi de acum ‘inainte tot aga de mare pentru scoala de inviititurai a copiilor lor, cum era in trecut pentru biserica satu- lui sau a tirgului lor. Ei vor fi ctitori ai zidirei scoalei cu banii lor, cu munca lor, cu inima lor.“9? in 1924, aceste comitete scolare au revenit in atenfie cu ocazia dezbaterilor ta Legea reformei invatamintului primar. Senatorul liberal transilvlncan Stefan Pop le-a apirat, declarindu-le in- strumente ale consolidarii nationale: Atunci cind ceri cetiijeanului si vie si sii contribuie cu munca Tui pentrn scoala Ini, nu vei mai avea cet&teni streini de intere- sele Statului, Atunci cind vei intra intr-un sat gi vei vedea 0 cladire mireata, de vei intreba pe un copil, pe un bitrin sau pe o femeie: ,,ce este aceasti mare cladire?", ti se va rispunde: 1 D-le, asta este scoala noastr’, asta este biserica noastra“, iar nu ca mai inainte: aceasta este scoala sau biserica statului“. Sé-gi dea seama fiecare ci scoala este a lor. Aga trebuie si fie [...]. Va sti atunci cetateanul ci datoria lui nu este de a-si hriini nevasta si copiii gi de a-gi ingriji averea, ci cA in afard de aceasta mai este ined ceva, anume ca cea mai bund parte din munca lui si fie pentru Stat.!® Comitetele scolare au devenit, laolalt’, principalul construc- tor de scoli noi, aga cum fusese plinuit. Ministrul Angelescu era multumit c& ,apelul [...] ce am adresat firinimii a avut un nisunet neasteptat si a dat rezultate admirabile“". El spunea: »Pretutindeni populatia rurala s-a ridicat cu un avint nebanuit si, din obolul si munca ci, a cladit, in toate unghiurile firii, noi lo- caluri de cultur’ national." in entuziasmu! lor, Giranii au avut ins’ ciliuze. Invatatorilor, care precum ,,adevrati apostoli ai In- minarii poporului i-au indemnat pe trani si fac’ orice sacrifi- ciu pentru construirea de scoli, li s-au aldturat prefectii de judete, administratia, primarii, preotii si inspectorii scolari? fntr-adevar, comitetele gcolare crau alcituite din notabilitati locale de toate tipurile, alituri de (rani si de absolventii scolilor. » Ibid. * Ministerul Instructiunii, Lege pentru invaramintul primar al statului (Editura Cartea romaneasci, Bucuresti, 1925), p. 190. 4! Angelescu, Evoiutia, p. 12. ® ibid, pp. 12, 13.STATUL IN OFENSIVA CULTURALA ST Oamenii cu dare de mind au participat cu terenuri, bani si produse, in timp ce saracii au dat forta de munc&, timpul si carele trase de boi. Statul a contribuit cu lemn si cu sume de bani. Im- presionant a fost mai ales numérul scolilor primare construite in acest mod, datorit’ participarii de mas’ si numarului clidirilor ca atare, dar scolile normale si sccundare au fost si ele finantate de comitetele scolare. Mai mult chiar decit scolile primare, scolile secundare au fost lisate si se descurce cu resurse proprii, Minis- terul Instructiunii a oferit aproape numai control, programe de studii si personal. Aici, totul — de la intretinere la ajutoarele pen- tru profesori, biblioteci, cantine si chiar incadrarea claselor ex- trabugetare — a cizut in sarcina comitetelor scolare.43 Pe ling mobilizarea resurselor pentru constructia de scoli, comitetele sco- lare au furnizat mai cu seam’ o cale de ,,armonizare a punctelor de vedere, uncori radical diferite, ale scolii pe de o parte, ale parintilor pe de alta‘, ,,pentru a capta ambele serii de forte. Mai mult, comitetele au intirit participarea la procesul scolar aplicind amenzi pentru absenteism.4 Comitetele scolare trebuie si fi jucat un rol in generarea en- tuziasmului pentru scoala, mai cu seami in rindul populatiei ru- rae. Ele av canalizat energia popular’ si resursele financiare inspre projectul extinderii sistemului de invatimint. De aseme- nea, ele comunicau Ministerului Instructiunii aspiratiile comu- nititilor lor, legitimate de munca si de banii investiti pe plan local. Extinderea sistemului de invatimint a devenit astfel o mizi in negocierile dintre centrele de putere locale si nationale, in cadrul unui discurs din ce in ce mai nationalist. Extindere sau diluare? ,Ofensiva cultural a suferit doar recu- luri minore gi temporare, deoarece liberalii au revenit mereu la putere reluind mereu ceea ce lisaser‘i neterminat; totusi, ambitio- sul program de extindere a sistemului de fnvitimint al ministralui ® Ibid., pp. 13, 16, 17. Ton Zamfirescu, ,,Contributiuni documentare si interpretative pentru istoricul liceului Gh. Lazir, 1860-1935", in Monografia Liceului .Ch. Lazar“ din Bucuresti, 1860-1935, cu prilejul tmplinirié a 75 de ani dela inftinjarea lui, ed. lon Zamfirescu (Luceaffrul, Bucuresti, 1935), p. 101. 45 Dimitrie Gusti, ed., Un an de activitate la Ministerul instructiei, cul- telor si artelor, 1932-1933 (Tip. Bucovina, Bucuresti, 1934), p, 710.$2 CULTURA $I NATIONALISM IN ROMANIA MARE Angelescu n-a scipat de criticile venite din partea altor lideri politici gi ai sistemului educational. De fapt, numarul scolilor de toate nivelurile s-a redus dup% 1928 datorita crizei economice si pesemne si daiorit& faptului cli Partidul National Tardnesc si Par- tidul Poporului al Maresalului Averescu socoteau programul li- beral al ministrului Angelescu de extindere a sistemului de invatiimint drept delirant si anormal. Noi cresteri ale numarelui de scoli, profesori si elevi au avut loc in timpul celui de-al doilea ministeriat de durat al lui Constantin Angelescu, desi ritmul n-a mai fost Ja fel de inalt.46 Oamenii il criticau tocmai pentru re- alizarea sa cea mai evident — deschiderea unui mare numir de scoli noi. P. P. Negulescu, fost ministru al educajiei sub guver- nul Averescu din 1920-1921, vorbea despre ,,diluarea excesiva® a invatimintului de dup& razboi, agravata de ,,inmultirea verti- ginoasi (...] a scoalelor normale, liceelor si gimnaziilor“47. Co- mentind cresterea rapi Negulescu scria: a numérului de scoli normale in special, Nu e anevoie de inchipuit in ce conditii s-a putut éntre numirul acestor §coli, intr-un timp atit de scurt — fn care numirul scoli- lor secundare propriu-zise s-a indoit de asemenea, iar cel al celor profesionale cu caracter secundar a crescut si el, in proportii mai mici, e drept, dar a crescut. [...] De ce calitate a putut sa fie corpul didactic, improvizat la repezeald, al tuturor acestor scoli, infiintate in masa, intr-un timp atit de scurt? Eo intrebare la care mai bine s& nu rispundem.® in loc s& aplaude realizarea ministrului Angelescu in privinta extinderii rapide a sistemului de invajiimint, Negulescu se plin- gea cA ycolile romanesti aveau sii fie afectate de absolventii ne- numiratelor scoli noi de slaba calitate pentru urmitorii treizeci gi cinci de ani.4? El critica si mobilizarea initiativei private prin intermediu] comitetelor scolare in vederea stringerii fondurilor pentru constructia de scoli, aducind acuzatia cA lipsa de directionare .,a dus fa haos in campania de constructie“, ba chiar 4 Angelescu, Evolutia, pp. 19-20, 26~27. 57 Petre P, Negulescu, Reforma invaqamintului, ed. a 2-a (Editura Casei Scoalelor, Bucuresti, 1927), pp. XCVIN—XCIX, * Ibid. p. CX. ® Ibid.r= STATUL iN OFENSIVA CULTURALA $A la,,un nou gen de ruine“ — cladiri de ciirimidi netencuite cure asteapti de ani de zile s& fie macar acoperite, si pe care inten periile le macin’i incet dar sigur‘. Wilhelm Filderman, prese dintele Uniunii Evreilor din Romania, era $i el ingrijorat de slab calitate a profesorilor, care sub ministeriatul Jui Angelescu cuprindeau prea multi substitutis!, si de lipsa general de soli ditate. El ii reproga lui Angelescu ca ,,fara cladiri, fara persorial didactic demn de acest nume, continui si te intinzi pe supralia{i acoperind cu un strat din ce in ce mai subtire ceca ce pretinzi vil consolidezi*.*? Dimitrie Gusti, cel mai important sociolog roman din perioada interbelic& si ministru al educatiei sub guvernarea tardnistii in 1932-1933, privea activitatea de extindere a sistemului de jnvatimint depusa de ministrul Angelescu drept exagerata si ne realist. Gusti si discipolii sii o identificau cu exuberanta de dupit rizboi, sugerind cd un optimism partial iluzoriu pusese stipinire pe toate fn acel timp, inclusiv pe tranzactiile financiare. Aparenta prosperitate si usurinta cu care se dobindeau creditele au impins. la excese cum a fost acela al infiintarii prea multor scoli. O data entuziasmul trecut, inadecvarea acestei cresteri exagerate deve- nea evidenta. Potrivit lui Vasile Bancila: Dupa razboi, a fost la noi [...] un optimism aproape general. Romania Mare, cu nevoia de cadre, cu putinja imprumuturilor financiare externe lesnicioase si cu o prosperitate agricola se- ducitoare, desi n-a finut decit citiva ani — si-a imbog3it aparatul de stat si numirul scolilor pind la exces. La baza acestui proces era o anumiti mentalitate. Dar astiizi asistim ta falimentul aces tei mentalititi si [...] la criza instsi a statului artificial-burghez pe care I-am creat, Ne trebuie un stat cu mai putine cadre si mai adaptat structurii unui popor de tirani.5> Angelescu era fireste furios pe desfiintarea operei sale de citre guvernele national-taranesc si averescan. In opinia sa, aceste gu- verne erau vinovate de inchiderea scolilor pe care cl reusise si le deschida in numir atit de mare, de ,,nimicirea energiilor“ pe 39 fhid., p. CXXXV, 51 Filderman, ,My Life", pp. 465-466, 52 Thid., pp. 474~509. 53 Vasile Bancila, ,,{nvatémintul secundar (consideratii generale)“, in Gusti, Un an, p. 888.54. CULTURA SI NATIONALISM iN ROMANIA MARE care le stirnise in timpul ofensivei culturale, de ,dizolvarea comitetelor scolare $i interzicerea acelei activitati numai ca sa se zidimiceascd opera, ca si cum aceasta nu era a tiriiS4. Ela fost indignat chiar i atunci eind scolile au fost suprimate ca ur- mare a crizei economice. Intr-un discurs tinut in decembrie 1931, aplauda modalitatea de stipinire a crizei in Franta, Cehoslova- cia si lugoslavia, unde, in ciuda dificultitilor, nimeni nu indriz. nise si se ating’ de scoli. Despre Cehoslovacia Angelescu observa: ,,.Este criz§ in toate domeniile, in comert, in industric, in celelalte ramuri de activitate, dar constient de menirea lui, poporal cehoslovac isi impune toate jertfele, numai ca gcolile gi cultura Jui si rimin’ puternice.“ Unificare si regionalism Programul lui Angelescu se referea in egalii masuri la extin- derea $i democratizarea procesului de invatimint si la unificarea celor patru sisteme de invdjimint mostenite de la structurile politice antebelice. De fapt, in scrierile sale privitoare la poli- fica educational, extindcrea sistemului de invatimint este sub- ordonat’ scopului unificirii, aflat in genere in pozitic prioritara. jnu-o privire de ansamblu asupra dezvoltarii invatimintului in- terbelic, Angelescu seria: Una din primele probleme culturale, care s-a impus imediat dup’ riizboi, a fost unificarea sufleteasci a tuturor cettenilor acestei ‘i prin scoala; cAci nu trebuie s4 uitém ca invatamintul nostru pina la Unite, avind patru organizatiuni deosebite, in cele patra provincii alipite, fusese supus unor influente culturale diferite, care au Kisat urme profunde tn stractura nousira sufleteasci, urme care slibeau desigur constiinta noastr national Cele patru sisteme de invatamint s-au unificat intr-un proces treptat care a permis existenta unor stadii de tranzitie ale au- tonomiei institutionale regionale. Urmind o ,,unici directiva“, institutiile de tranzitie din fiecare provincie crau socotite a inlesni 54 Biblioteca Academiei Romine, Bucuresti, Colectia de manusctise, Arhiva Constantin Angelescu (in continuare AA), XV/Varia 2. 33 Ibid. 6 Angelescu, Evolutia, p. 10STATUL IN OFENSIVA CULTURALA 55 realizarea telurilor supreme: o viati de stat armonioas’ si o deplina constiinti nafionald. in practic’, Angelescu considera ci. administratiile autonome de tranzitie din invatamint sint inseli- toare si contraproductive si le-a pus rapid capit. ,,Organele de tranzitie, scria el, trebuiau de la inceput si se modeleze dup& aceasta directiva unic&; ezitari si chiar incercdri de a inlatura aceasta directiva au facut de la inceput necesare masuri de a le reduce din ce in ce atributiunile.“57 Asa cum se va vedea mai in detaliu in urmatoarele trei capi- tole, unii romani din noile provincii, si cu siguranti multi ne- roméni, crau iritati de politica de centralizare, considerind-o brutala si prematura, Onisifor Ghibu, proeminent educator natio- nalist transilvanean, si-a mentinut interesul treaz pentru politica educational& chiar si dup’ dizolvarea Consiliului Dirigent al Transilvanici, in care fusese Secretar general pentru invitimint. inw-o lucrare asupra proiectelor de reforma a sistemului de inva- {dmint, el arata ca politica de unificare educational este nenatu- rald sau ,,formala", fntrucit nu permite ca fuziunea dorit’ si aiba loc gradual. Drept rezultat, regiunile, fiecare cu propriile defi- ciente particulare, erau incapabile si rezolve aceste probleme inainte de centralizare si sfirgeau prin a le aduce cu ele in statul Roméaniei Mari.>* Basarabia, care era mai fnapoiat decit cele- lalte provincii, ofer’i un exemphi concludent. Ghibu scria in 1925; . Unificarea invitimintului acum este o absurditate. Cum s& pui Basarabia deodata pe acelagi nivel cu celelalte provincii? Ei ii trebuie o cpoct de renastere de cel putin 10 ani, in care valorile culturale ale celorlalte provincii si intre in singele populatiei, care st& inc sub mirajul culturei rusesti sau a ignorantei.“°? fn acelasi timp, pentru Ghibu aceast& unificare rapid& fnsemna c4 nici ,,zestrea” cultural bogata a noilor teritorii nu putea fi incor porati in noua ordine.® 57 AA XV/Varia 1, (f:d.), 1922. * bid. © Athiva O. Ghibu, Onisifor Ghibu, ,.Reforma invtimintului? Docu- ment in form’ de note", 1925, Manuscris, p. 2. % Ghibu, ,,Consideralii", p. 4, .Zestrea Transilvaniei era cu deosebire bogati si valoroasi, potrivit lui Ghibu, deoarece provincia daduse tuturor celoslalte provincii romanesti ,desteptitorii® culturali, Vezi ,,.Expunere de motive si procctul de lege a orgenizirii Ministerului Instrnctiunii (primmul procet) (1929), AA IMs. |56 CULTURA SI NATIONALISM IN ROMANIA MARE Institufiile de tranzifie. Tranzitia cdtre un sistem de invatimint unifi- cat in intregul teritoriu al Romaniei Mari a fost guvemata de citeva grupuri de institutii. Transilvania a avut un guvern de tranzitie emiautonom numit Consilivl Dirigent, Basarabia Sfatul Tari, care s-a autodizolvat in 1918 fiind urmat de Consiliul de Directori, iar Bucovina un numar de Secretariate de Serviciu.*! Cele trei ad- ministratii provizorii, inclusiv departamentele lor de instructic, au fost desfiintate in aprilie 1920, diversi minigtri de la Bucuresti preluind prerogativele lor si continuind in principiu s4 aplice, pen- tru moment, legislatia specifica provinciei (respectiv cele trei legis- lati). Aceast& tentativa premeditatd si cam bruscd de centralizare nu a reusit si impuni o uniformitate perfect. Cele trei sisteme legislative disparate ale noilor provincii au necesitat un nou set de institu{ii descentralizate: Secretariatele Generale de la Cluj, Chisindiu si Cerniuti. Aceste organisme trebuiau s conlucreze strins cu ministerele respective din guvernul central in perioada de lichidare a legislatiei provinciilor.® Dar chiar si Secretariatele Ge- nerale (si succesoarele lor incepind din 24 martie 1921 — Direc- toratelc Generale), care oficial nu aveau initiative locale, ci se limitau s& actioneze strict ca reprezentanti in provincii ai ministrilor de la Bucuresti, erau din perspectiva Bucurestiului vinovate de un sentiment ,,vag de regionalism“ si de nesubordonare. Birocratilor de la Bucuresti li se pirea cd se petrec pretutindeni acte de sabotare, subtila sau grosolan’, a procesului de unificare. Secretariatul bucovinean pentru instructic, de exemplu, s-a opus la pierderea autonomiei refuzind sa onoreze listele de posturi ale Vechiului Regat si si demit& inspectorii apartinind minoritatilor nationale. E] a facut numiri fra aprobarca ministrului, n-a aprobat transferul scolilor din Vechiul Regat in Bucovina si s-a opus unificdrii programelor de studiu de licev cu cele ale Vechiului Re- gat. Era umilitor pentru mindria Regatului ca un elev din Vechiui Regat inscris intr-un liceu bucovinean si fie ,,in primejdie de a rimine repetent" datorit’ diferentelor de programa scolar. . 1 si AA XV/Varia 1, (fd), 1922. @ AA XV/Varia 1, (f£.d.), 1922. © AA IMs. 1, nd. si AA XV/Varia 1, (£.4.), 1922. Vezi si D. Tomescu, »Administrajia in Ardeal, dup’ desfiintarea Consiliulai Dirigent“, in Tran- silvania, Banatul, Crisana, Maramuresui, vol. 1 (Cultura national’, Bucuresti, 1929), p. 751. AA XV/Varia 1, (Ld), 1922STATUL IN OFENSIVA CULTURALA ae: in mod similar, oficialititile din Regat priveau Directoratul basarabean pentru educatic cu suspiciune. Primul director, Pan- telimon Erhan, descris intr-un document ministerial drept ,,pro- tectorul tuturor strainilor din Basarabia“, a fost acuzat de abuzuri impotriva romanilor trimisi in Basarabia din Vechiul Regat, iar un succesor a fost descris ca lipsit de energie in protejarea Di- rectoratului de influente straine. Ministerul era nemultumit in special de Directoratul de la Chisindu fiindc& inlocuia profesorii din Regat cu profesori basarabeni care nu stiau roméneste foarte bine. Mai mult, Directoratul din Chisinau facea aceste numiri pe baza legislatici rusesti, al carei text ministerul nu reusea sa-1 obtina in ciuda repetatelor apeluri.® Regiiteni care predau tn Basarabia se plingeau de tentativele de a fi dati deoparte in favoarea basarabenilor si sustineau ca atunci cind directoratul lo- cal voia ,,s& inlature un candidat din Vechea Roménic il pune in fata unui suplinitor cu drepturi de titular in baza legilor din fosta Rusie si astfel candidatul roman este inlaturat“®. In 1922, Angelescu a desfiintat Directoratele Generale pen- tru invitamint. In locul lor Romania a fost impiirtit’ in gaispre- zece districte scolare, sau inspectorate regionale. La vremea respectiva m&sura a fost descrisa oficial drept ,,descentralizare“, uneori drept ,,largi descentralizare“7. Cele saisprezece districte au fost insii mai potrivit caracterizate in 1929 drept ,,simple orga- nisme executive* ale administratiei centrale. Reforma invatémintului. Centralizarea administrativa a fost ur- mata de reforme in 1924, 1925 si 1928, reforme care au afectat fnvitimintul primar, secundar si particular. Scopul principal al acestci legislatii a fost unificarea institutiilor de invatamint ce avusesera 0 evolutie diferita din noile si vechile provincii si crearea unui sistem de invatimint unic, uniform si centralizat. Proiectele tuturor celor trei legi au fost redactate de ministrul Angelescu, si ele includeau schimbari pedagogice mai insemnate si mai putin insemnate. Legea privind scolile primare din 1924 a prelungit invatimintul primar la sapte ani, addugind trei ani © Ibid. © AA IX/Varia 11, f.d. 61 Ibid. 6 Expunere de motive.58 CULTURA SI NATIONALISM IN ROMANIA MARE complementari celor patru anterior obligatorii in Vechiul Regat. Ea subiinia inca o data obligativitatea invatamintului elementar si declara obligatorii cursurile pentru analfabeti pind la virsta de optsprezece ani Legea inva{imintului particular din 1925 privea in principal scolile in limbile minorititilor, desi toate scolile cu predare in alte limbi decit romana c&deau sub incidenta ei.” Legea privind scolile secundare din 1928 a redus durata de sco- larizare in scoli secundare de la opt Ja sapte ani, a inlocuit cele trei variante de liceu cu una singura si a limitat numirul de elevi in clasele de gimnazin si de liceu.”! Cele trei legi au codificat decretele si masurile administra- tive introduse treptat incepind cu anul 1918 in vederea rezolvar problemelor expansiunii. Ele includeau intre altele articole pri- vitoare la comitetele scolare si la ,,zona cultural“ instituitd in 1920 pentru a oferi salarii mai ridicate profesorilor care doreau si ocupe posturi in noile regiuni multilingve ale Romaniei. ,,Zona cultural“ necesita mai mult& munca din partea profesorilor, atit in orele de scoala cit gi in activitatea extrascolara. Zona forma aproape © jumatate de cerc din nord-vestul pina in sud-estul (Do- brogea de sud) Roméniei. Cuprinzind in principal zone de granité, cra ascminat’ intr-un raport cu un ,,cordon cultural — probabil o analogie cu cordonul sanitar prin care oamenii politici occidentali voisera s& inconjoare Rusia revolutionara.”2 Legile acordau atentie predirii (in romaneste) a limbii romane, istoriei, geografici si cunostintelor civice in gcolile neromanesti, precum i invatamintului in alte limbi decit limba oficiala, preocuparea fiind aceca a concurentei limbilor ungar’, germani si rus’ in afara domeniului lor etnic ,,natural"*. Mai important pentru aceasti carte este faptul ci toate cele trei legi se refereau 1a efectul schimbirilor politice din 1918 asupra invatimintului. Desi in discutie se aflau si aspecte peda- ® Ministemal Instructiunii, Lege, p. 3 si MIC/1924/211/159-160, 164, f.4. 7 Board of Education, Draft of Act concerning Private Teaching (Bdivura Cartea romaneasca, Bucuresti, 1927). 7 Ministerul Instructiunii, Proect de lege asupra invaqamintului secundar teoretic (Editura Cartea romaneasci, Bucuresti, 1928). 7” MIC/1924/211/97, 21 aprilie 1924; Ministerul Instructiunii, MIC/1923/464/53, 16 octombrie 1920; Lege, p. 278; si Ministerul In structiunii, Proect de lege, p. 102.STATUL IN OFENSIVA CULTURALA 50) gogice, dezbaterile din 1920 au aritat cA obiectivul principal al acestei legislatii era eradicarea diferentelor dintre cele patru sis teme de invatamint ale teritoriilor romanesti. Prin urmare, fiecare partid politic important voia si-si pund amprenta asupra sis temului national de invatamint. Partidul Liberal — si Constantin Angelescu ca ministru liberal al instructiunii — a iegit victorios din aceasta competitie. Thc din timpul scurtei guverniri liberale din 1919, s-a pus problema unei initiative privind unificarea — initiativ’ esuaté in cele din urma. Proiectul de lege care anunta ,,reforma prin unifi- care“ din martie 1919 urmarise s4 standardizeze invatimintul din cele patru provincii pin’ in luna septembrie a aceluiasi an. Oni- sifor Ghibu considera proiectul lui Angelescu din 1919 drept lip- sit de continut si uniform in ce priveste provinciile. Et sustinea ca ,,consolidarea [...] unita cu punctui de vedere romfnesc“ este. mai necesara decit unificarea formelor exterioare. Ghibu com- para Situatia din invalamint cu cea din armata romana in 1919. La data aceea, armata romani, care se pregitea si ia ofensiva contra ungurilor — desi soldatii ei purtau uniforme foarte diferite: roménesti, unguresti si rusesti, asa cum iesiserd din revolutie —, era sufleteste complet unificata, i ar fi trebuit sii fic nebun acel general care in acele clipe ar fi socotit ca al dintii lucru este si unifice uniforma soldatilor.“73 Potrivit lui, roménii se bucurau de unitate dupi 1918 si in domeniul cultural in virtutea limbii si spiritualititii comune, personalului didactic demn de incredere si conducerii. Aceste elemente esentiale faceau ca lipsa de uni- formitate exterioara sa fie nesemnificativa. Ghibu I-a laudat pe Angelescu pentru aminarea planului de reforma din 1919 datorita rezistentei intimpinate din partea Transilvaniei.” In 1922 insa, cind liberalii au revenit la putere iar Angelescu si-a reluat locul la Ministerul Instructiunii, tendintele autono- miste fusesera slabite de dizolvarea Consiliului Dirigent din 1920 si de lichidarea ulterioar’ a sccretariatelor $i directoratelor gene- rale. Angelescu a putut asadar s4 renunte la pozitia concilianta fata de reprezentantii provinciilor. E] era nerabdator sa promul- gheze reforma cit mai curind posibil, deoarece predecesorul sau, P.P. Negulescu, nu reusise si fac s& fie votatii legea pe care el 73 Ghibu, ,,Consideratii", pp. 4-5, 14 Ihid., pp. 5, 7-60 CULTURA $i NATIONALISM IN ROMANIA MARE insusi se griibise s-o completeze.7> Teama lui Negulescu ci Par- tidul Poporului (averescan), cdruia fi apartinea, ar putea pierde pulerea inainte ca el si-si poati redacta proiectul de reformi s-a dovedit indreptalita. Angefescu s-a hotarit pesemne sa nu sufere © soarta similar. Poate ca personalitatea sa politic i-a indem- nat si propund ,,marea® reformii a sistemului de invatimint addugind-o listei de realizari ale Partidului National Liberal’6, desi el insusi ar fi respins 0 asemenea idee. Fl pretindea ci unifi- carea stipulatai de Legea inviijmintului primar din 1924 era ab- solut necesari si trebuia ,,s% se faci cit mai repede“ deoarece scoala primar’ era fundamentala pentru cimentarea unitatii spiri- tuale a romanilor.7 Indiferent de motivele lui Angelescu, unii dintre reprezen- tantii provinciilor, mai cu seamé cei din Transilvania, au con- siderat reformele din 1920 premature, dac& nu chiar superfluc. Reactia lor se datora in parte faptului cA se simtisera exclusi de Ja redactarea proiectului. In notele din 1925 ,,pe marginea an- teproiectului de lege pentru invatamintul secundar“, Onisifor Ghibu se intreba indignat cine este autorul ,,monstruozitatilor* gi de ce nu i se solicitase colaborarea la reform in ciuda recu- noasterii de catre minister a experientei sale.78 In alt loc, Ghibu avanseaza ideea ci reformele ar trebui elaborate de o adunare con- stituanta depolitizati — un corp al unitatii nationale — alcatuita din fosti ministri ai instructiunii, fosti secretari generali din invtimint, reprezentanti ai biscricii gi ai minorititilor.”? In parte, transilviinenii priveau reformele lui Angelescu drept afirmari ale puterii liberale si ale ascendentei Regatului asupra traditiilor si institutiilor Transilvanici. Deosebit de sensibila era problema Bisericilor Unita si Orto- doxi care tinuseri in viata colile roménesti de-a lungul seco- lelor de dominatic austriacd si maghiara. Potrivit lui Ghibu, 38 Ibid., p. 8. Negulescu, Reforma, prezint’ reforma pe care voise s-0 introduc, % Ghibu, ,,Consideratii", p. 10. 7 Angelescu, Evolutia, p. 42. % Onisifor Ghibu, Note pe marginea Anteproiectului de lege pentru invitmintul secundar, teoretic si aplicat (practic), 1925, Manuseris, Arhiva 0. Ghibu. ® Ghibu, .Consideratii", pp. 14—15.STATUL IN OFENSIVA CULTURALA 61 reforma din 1924 lovea ,,in fortele care au dat Transilvaniei si Basarabici invitimintul romAnese fara nici un concurs din partea statului“®, El lansa acuzatia ci Angelescu, prins in coruptia ,bizantin’", nu reprezenta Romania Mare, ci doar pe sine si Par- tidul Liberal. (,,Bizantin“ este o aluzie ironica la traditia istoricd din Regat, spre deosebire de mostenirea habsburgic’ din Tran- silvania.) ,,Cu ministri parveniti, cari nu stiu nimic decit s& incurce si si se imbogateasca, ridicind la situatii nemeritate pe toti parvenitii, cu profesori viriti in politicd [...] cu ministri bizan- tini, poti tot face reforme pe hittie, cici hirtie rimine din tot ce-ai facut, dle Dr. Angelescu", scria Ghibu.*! Si nu era singurul nemultumit de reformele ministrului Angelescu. Mitropolitul ortodox al Transilvaniei, Nicolae Balan, Episcopul unit Hossu si Vasile Goldis, membru marcant al Partidului National si primul sef al Resortului de Culte si Instructiune Publica al Consiliului Dirigent, au protestat de asemenea fati de etatizarea scolilor con- fesionale ortodoxe gi unite din Transilvania. Sprijinitorii reformei sustineau ci, intrucit statul reprezenta acum cu adevarat poporul roman sau (asa cum s-a spus cu alt prilej in cursul acelorasi dezbateri) nu este ,,altceva decit nea- mul organizat“, scolile confesionale nu mai au nici un sens; mai mult, ci sustineau ci o asemenea autonomie inseamna o dife- rentiere perversii a scopurilor reprezentind o divizare ,,intre fi aceleiasi tari, cari au aceleasi idealuri si aspiratiuni‘®?. In Senat, Angelescu a subliniat ca ,,interesele Statului, interesele neamu- lui romanesc, sint mai presus de interesele particulare, fie ele chiar a comunitatilor [...] bisericile noastre trebuie sa-si dea seama ca statul roman care este al nostru, al tuturor, trebuie in- trit si cli acest stat nu se poate intiiri dectt [...] Hisind statul si plamadeasci sufletele tuturor cetatenilor“#3, Dorintei Episcopu- lui Hossu ca micar ,,si se cinte un prohod asupra gcoalei con- fesionale“, Angelescu i-a raspuns cerind Sfintiei Sale ,,sa cinte un Te Deum de multumire lui Dumnezeu ca ne-a dat si vedem ceea ce gindeau mosii si stramogii nostri, dar nu credeam ca are si se intimple: Unirea tuturor romanilor {...] A dat Dumnezeu Ghibu, ,,Reforma?", p. 3. 3! Thid. ® Ministerul Instructiunii, Lege, pp. 167, 191, 198-200. 8 Jhid., p. 167.62. CULTURA $I NATIONALISM IN ROMANIA MARE si vedem toata cimpia romaneasci presdrati cu scoli remanesti, unde se vorbeste romaneste, unde se gindeste romaneste."*6 Ceea ce reiese din aceste dezbateri parlamentare privind re- forma invatimintului este sentimentu) ci Romania Mare, ca si reformele educationale apartineau mai mult unora decit altora, mai mult liberalilor din Regat decit Bisericilor istorice ale Rominici si patriotilor din Transilvania. Pentru a infringe acele forme de patriotism romanese neconforme cu statul ce-si avea baza in Vechiul Regat, liberalii au polemizat cu particularismul regional si confesional si au salutat statul ca esenta a ,,neamului organizat*. Transilvanenilor le venea grew sa rispund& acestui argument nationalist suprem, deoarece si ci se striduiser’ s4 or- ganizeze neamul prin mijloace culturale, intre care un loc de frunte il aveau Bisericile Unita si Ortodoxa. Legile de reformare a inviitimintului au incercat si uzurpe baza regional si in- stitutionala a patriotismului transilvanean in favoarea statului Romania Mare. Angelescu si-a aparat in repetate rinduri directia de actiune, pesemne ins ca niciodata atit de graitor ca in 28 iunie 1924, in Camera Deputatilor: Biserica noastrA s-a identificat cu scoala si cu aspiratiile nea- muiui nostru. Insd, d-lor, trebuie s& recunoastem ci timpurile s-au schimbat astiizi si s-au schimbat in sensul cel bun si pen- tru bisericd si pentru tard si neam. S-a facut unirea tuturor rominilor, aceasti tari este a noastr%, a tuturor, si intr-un stat modem Statul are anumite obligatiuni. Nu este admisibil ca su- fletul poporului, mintea copilului, plimédirea acestei minti si a acestui suflet, si nu fie in mina Statului, care formeazi pe cetti- (enii de miine [...] mai mult decit atit, bisericile sint biserici roménesti, nu mai sint confesiuni. Noi voim, d-lor, ca gcoala s4 fie unica pentru intreg neaml. Nu se poate admite ca in Ardeal s4 ramina scoala confesional’, iar aici in Vechiul Regat si avem scoalii de Stat, de asemenea in Basarabia si Bucovina scoali de Stat 85 Ambitiosul program al Jui Constantin Angelescu de extindere si de unificare a celor patru sisieme de invajamint ale Romanici % Ibid., p. 200. % [bid., pp. 199-200.STATUL IN OFENSIVA CULTURALA 63 Mari a avut si tendinte democratice, si tendinte centralizatoare. Din punctul siu de vedere cele dova tendinte nu erau contradic tori, deoarece obiectivul ambelor cra consolidarea Romanici ca stat national. Extinderea sistemului de tnvat&mint insemna ca cultura romana poate ajunge la straint (din punct de vedere et- nic) sau la romAnii instrainati din noile provincii, ca si, pe un plan mai adinc, Ja etnicii romani siraci, asupriti, neinstruiti pind acum, a ciror mobilitate catre pozitii de elit& era incurajata acum de ciitre stat. Rapida unificare a celor patru sisteme de invatamint —uneori cu nesocotirea preferintelor federaliste sau gradualiste ale provincialilor — intentiona sa intareasca uniformitatea dife- ritelor sisteme educationale din provinciile alipite Romaniei in 1918 si dupa aceea. Cei care, asemeni lui Onisifor Ghibu sau Nicolae Balan, se opuneau politicii de centralizare initiate de li- beralii de la Bucuresti sustineau c nu se opun unificirii ca atare, ci unei unificiri insensibile la nevoile locale si la institutii pre- cum Bisericile Ortodoxi si Unit’ — eroice pistritoare ale cul- turii roménesti fn Transilvania. Acestia ti acuzau pe insisi adeptii centralizrii de provincialism manifestat in lumina propriilor in- terese particulare, si prin folosirea abuziva a prerogativelor statu- Ini, Pentru adeptii centralizarii, inssi existenta statului Romania Mare facea desueta autonomia anterior existentd a unor institutii nationale precum bisericile si scolile confesionale. Desi aceste institutii fusesera nevoite anterior sé apere neamul de legile straine ostile, Romania Mare, care ,,nu este altceva decit neamul organizat“, trebuia si le transceanda gi si le subsumeze acum pe toate. Ca un primus inter pares intre provinciile romanesti, Vechiul Regat si-a asumat sarcina de a consolida statul roman. E! a actionat ins de pe o pozitie de slabiciune datorita marelui numar de neromani si solidaritatiJor locale ale romanilor din noile provincii. ,,Ofensiva cultura“ a urmirit si consolideze natiunea si statul atragind un numar din ce fn ce mai mare de tarani in rindul clitei nationale si impunind institutii culturale centralizate.