Moara cu noroc

de Ioan Slavici
I. Introducere

 Ce este?
 text narativ
 nuvelă realist – psihologică

Date despre operă

 A fost publicată în volumul “Novele din popor” în 1881.

 Dominante de conflicte puternice, precum patima banului, discrepanțele sociale,

implicațiile sociale asupra individului, scrierile lui Slavici prezintă satul sau orașul
transilvănean, din perspectiva tranziției de la lumea tradiționalistă la cea
capitalistă.

 George Călinescu evidențiază caracterul realist al prozei lui Slavici, surprinzând

câteva dintre trăsăturile acesteia:

 Prezentarea veridică a realității

 Perspectiva narativă obiectivă
 Observația tipurilor umane caracteristice
 Evidențierea individului ca produs al societății în care trăiește
 Specificul limbajului, impersonal, sobru, precis și concis

 Trăsături specifice nuvelei:

 Construcție riguroasă, cu un fir narativ central și o intrigă bine

conturată.
 Personaje relativ puține, care pun în evidență evoluția protagonistului,
un personaj complex, puternic individualizat.

1
Date despre autor

 Aparține perioadei marilor clasici a literaturii române alături de Ion Creangă, I. L.

Caragiale și Mihai Eminescu.

 Proza acestei perioade ilustrează varietate:

 la nivel tematic (banul, familia, dezumanizarea individului, satirizarea
unor moravuri)
 la nivelul orientării estetice (romantismul, clasicismul, realismul,
naturalismul)
 la nivel stilistic

 Ioan Slavici este un deschizător de drumuri și în ceea ce privește integrarea în operă a

elementelor de analiză psihologică.

2
II. Cuprins
Caracterul realist

1. Utilizarea tehnicii detaliului:

 Descrierea drumului care duce la moară, precum și a împrejurimilor acesteia:

 Șerpuind de la stânga la dreapta, drumul prezentat reliefează intrarea

într-un teritoriu al părăsirii, în care este indicat doar popasul, nu și
stabilirea permanentă.

 Moara cu noroc cu “lopețile rupte” e așezată la o rascruce de drumuri,

izolată de restul lumii, înconjurată de pustietăți întunecoase.

 Dealurile, văile, povârnișurile care împrejmuiesc acest lăcaș subliniază

distanța, depărtarea, înstrăinarea, cârciuma constituind punctul de
trecere spre “locurile rele”.

 “Rădăcini ieșite din pământ”, “trunchi înalt, pe jumătate ars…loc de

popas pentru corbii ce se lasă croncăind...” sunt câteva din detaliile
care conturează tabloul straniu al acestor locuri pustii.

 Atmosfera starnie a locului este amplificată de semnificația creștină a

celor cinci cruci din apropierea morii, ce anticipează destinul tragic a
lui Ghiță și al Anei.

2. Coordonatele spațio-temporale

 Plasată în Ardeal în localități precum Ineu, Arad, Oradea, în secolul al

XIX – lea, acțiunea se desfășoară pe parcursul unui an, de la Sfântul
Gheorghe până la Paște.

 Fixarea acțiunii în funcție de aceste două repere religioase evidențiază

o anume influență a viziunii populare, având totodată un rol important
în cronologia evenimentelor.

3
Caracterul psihologic

 Conturează:
 Psihicul uman și evoluția acestuia
 Stările tensionate ale personajelor
 Conflictele puternice

 Scriitorul urmărește neliniștea și presiunea pe care le produce influența noilor

structure sociale asupra unei mentalități de tip tradițional (conflictul interior trăit de
Ghiță, dorința de a se îmbogăți, pierderea siguranței de sine , decăderea, pierderea
discernământului).

 Prin ample monologuri interioare se dezvăluie trăirile Anei, zbuciumul sufletesc

determinat de influența nefastă a lui Lică, atracția aproape demonică a Sămădăului
asupra ei.

 Astfel, scenele dialogate, autocaracterizarea, gesturile, mimica, natura conflictului

interior constituie modalități de investigare psihologică și, implicit, de caracterizare a
personajelor, accentuând totodată și caracterul realist al operei.

Tema

 Tema nuvelei o constituie efectele nefaste și dezumanizante pe care le are setea de

îmbogățire asupra vieții individului, în contextul societății ardelenești.

 Teme secundare:
 Tema familiei – autorul prezentând evoluția unei familii de tip
tradițional, sub influența capitalismului.
 Tema destinului – cuvintele bătrânei: “…așa le–a fost dat!...”.

Titlul

 Titlul face referire la un han aflat în pustietate, la o răscruce de drumuri.

 Locația, o fostă moară care, deși e un spațiu al “norocului” înavuțirii, în esență e un

simbol al ghinionului și al nenorocirilor, pentru că ușurința câștigurilor de aici
ascunde abateri etice grave: nelegiuirea și crima.

4
I secvență narativă = Dialogul dintre Ghiță și soacra sa

 Incipitul nuvelei ilustrează un dialog simbolic, care evidențiază conflictul dintre

generații și, implicit, între mentalități diferite.

 Pentru a-și spori câștigurile, în vederea deschiderii unui atelier de cizmărie, Ghiță
decide să ia în arendă hanul de la Moara cu noroc.

 În schimb, bătrâna, simbol al înțelepciunii, e de părere că omul ar trebui să se

mulțumească cu ceea ce îi oferă soarta, mai mult, sau mai puțin: “Omul să fie
mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face
fericit”.

 Finalul nuvelei revine simetric la vorbele bătrânei care pune pe seama destinului
deznodământul tragic al familiei: “Simțeam eu că nu are să iasă bine, dar așa le-a fost
dat”.

 Astfel, aceste două raționamente ale bătrânei ilustrează relația incipit – final, precum
și folosirea tehnicii punctului de vedere, procedee specifice realismului.

 Simetria textului este asigurată și de prezentarea drumului care duce la han, la

începutul nuvelei, pentru ca, în final, același drum șerpuit să se contopească sugestiv
cu sfârșitul tragic al vieții.

5
a II – a secvență narativă (Intriga) = Lică Sămădăul este introdus în scenă

 Reprezentativă pentru patima banului care copleșește personalitatea lui Ghiță, acestă
secvență narativă ilustrează caracterele puternice ale celor două personaje: Lică cere
de la Ghiță informații, însă acesta refuză să i le dea.

 Intervenția bătrânei în discuția contradictorie dintre cei doi bărbați constituie punctul
culminant al secvenței.

 Fără să–și dea seama, bătrâna demolează efortul de rezistență al ginerelui,

demascându-i slăbiciunea pentru bani.

 Ager, Lică profită de situație și, în acest moment de derută al lui Ghiță, își impune
pactul, fără a mai cere și a mai aștepta aprobarea cârciumarului.

 Secvența narativă a sosirii lui Lică la moară marchează declanșarea conflictului a

cărui complexitate permite analiza prin intermediul pluriperspectivismului:

 Din perspectiva socială – nuvela prezintă încercarea cizmarului

Ghiță de a–și schimba statutul social și confruntarea cu personajul
antagonist Lică Sămădăul.

 Din perspectiva psihologică – nuvela urmărește personalitatea

protagonistului, scindată de dorințe puternice, dar contradictorii: pe
de o parte, să rămână cinstit, iar pe de altă parte, să se îmbogățească
în tovărășia lui Lică.

 Viziunea scriitorului despre lume e aceea că patima banului și goana după avere
zdruncină liniștea sufletească și duc la pierzanie, idee care subliniază caracterul
moralizator al operei.

 Așadar, în opera lui Slavici, conflictul exterior, de natură socială, este dublat de
conflictul interior, de natură psihologică și morală.

6
  La nivel stilistic:
 Slavici alege maniera de exprimare sobră, concisă, specifică prozei
realiste.

 Cârciuma de la răscruce de drumuri, turmele de porci, episodul în

care Lică se refugiază în biserică sunt aspecte și secvențe care, chiar
dacă nu se regăsesc într-o frescă socială, dau măsura unei epoci și
motivează caracterul personajelor.

 Oralitatea stilului cuprinde termeni și expresii din registrul stilistic

regional, ardelenesc și popular.

 Proverbele, dar și replicile – sentințe ale bătrânei, din incipit și

final, susțin caracterul moralizator al nuvelei.

III. Concluzie