Nuvela psihologică, realistă

,,Moara cu noroc”

Ioan Slavici (clasic, realist)

Plan pentru a evidenția: particularitățile nuvelei / tema și viziunea

despre lume într-o nuvelă.

PLAN:

1. Context
2. Definiția nuvelei
3. De ce este nuvelă: - psihologică
- realistă
4. Titlul
5. Tema
6. Perspectiva narativă + tip de narator
7. Structură + indici spațiali și temporali
8. Simetria incipit- final
9. Acțiunea / scene semnificative
10. Conflictul
11. Personajele
12. Moduri de expunere + rolul lor
13. Limbaj
14. Concluzia

1
 ,,MOARA CU NOROC’’
Ioan Slavici
- eseu argumentativ-

1. CONTEXT:
Ioan Slavici, unul dintre marii clasici ai literaturii române, a marcat evoluția prozei
românești prin asumarea realismului în nuvelele sale, dintre care se detașează opera „Moara
cu noroc” prin complexitatea acțiunii și construcția riguroasă a personajelor. Aceasta a fost
publicată în 1881 în volumul de debut „Nouvelle din popor”, reprezentativ pentru viziunea
autorului asupra lumii satului.

2. DEFINIȚIA NUVELEI:
Nuvela este specia literară a genului epic, în proză, de dimensiuni medii, cu un singur fir
narativ, cu un conflict concentrat, la care participă un număr redus de personaje, surprinse în
mai multe ipostaze ale vieții lor, accentul căzând mai mult pe evoluția acestora și mai puțin pe
acțiune.

3. DE CE ESTE NUVELĂ PSIHOLOGICĂ ȘI REALISTĂ:

„Moara cu noroc” este o nuvelă psihologică, deoarece:

 înfățișează frământările protagonistului care trăiește un conflict interior

 analiza se realizează prin tehnici de investigare psihologică: monologul interior,
introspecția, stilul indirect liber și scenele dialogate

De asemenea, este o nuvelă realistă prin:

 tema familiei și a dorinței de înavuțire

 obiectivitatea perspectivei narative
 personaje tipice pentru o categorie socială:
- Ghiță - reprezintă tipul cârciumarului dornic de îmbogățire
 prezentarea veridică a societății ardelenești, din a doua jumătate a secolului al 19-lea
 tehnica detaliului semnificativ în descriere și portretizare

2
 4. TITLUL:
Titlul nuvelei este ironic, deoarece toposul ales, cârciuma de la Moara cu noroc, înseamnă
de fapt, Moara cu ghinion, care aduce nenorocirea, deoarece ușurința câștigurilor de aici
ascunde abateri etice grave, precum nelegiuirea și crima.

5. TEMA:
Tema nuvelei se referă atât la familie și destin, cât și la maniera în care setea de bani duce la
dezumanizare:

a) din perspectiva socială, nuvela prezintă încercarea lui Ghiță de a-și schimba statutul
social, din cizmar în cârciumar, pentru a asigura familiei sale un trai îndestulat
b) din perspectiva moralizatoare, nuvela prezintă consecințele nefaste ale dorinței de a
avea bani
c) din perspectiva psihologică, nuvela prezintă conflictul interior al lui Ghiță care, dornic
de prosperitate economică își pierde încrederea în sine și în familie

6. PERSPECTIVA NARATIVĂ + TIP DE NARATOR:

Perspectiva narativă este obiectivă, deoarece faptele sunt relatate la persoana a III-a,
de către un narator obiectiv, heterodiegetic, implicat în acțiune, omniscient și omniprezent,
accentul mutându-se deseori de pe desfășurarea evenimentelor pe reacțiile protagonistului,
Slavici fiind considerat creatorul nuvelei psihologice în literatura română.

7. STRUCTURĂ + INDICI SPAȚIALI ȘI TEMPORALI:

Nuvela este alcătuită din 17 capitole, iar acțiunea este plasată în a doua jumătate a secolului
19, perioadă în care, în satul transilvănean apar primele elemente de capitalism. Acțiunea
nuvelei debutează în preajma sărbătorii Sfântului Gheorghe, când Ghiță se mută cu familia sa
la Ineu și se încheie simetric, după un an, în ziua de Paște. Toposul ales este verosimil,
acțiunea desfășurându-se la Ineu, Oradea, Arad, însă cea mai mare parte la Moara cu noroc,
într-o vale din Câmpia Arădeană.

8. SIMETRIA INCIPIT- FINAL:

3
 Totuși, construcția discursului narativ se caracterizează prin echilibru, datorită simetriei
dintre incipit și final. Nuvela debutează cu vorbele bătrânei „Omul să fie mulţumit cu sărăcia
sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit”. Aceste cuvinte
constituie un avertisment ce va fi ignorat de cei tineri și reflectă o schimbare a mentalității în
societatea vremii în care se petrece acțiunea. Finalul aparține tot bătrânei. Fără să știe ce s-a
întâmplat la Moara cu noroc, bătrâna pune deznodământul nefericit pe seama destinului
„Simțeam eu că n-are să fie bine. Dar așa le-a fost dată”. Această replică ilustrează
simplitatea gândirii bătrânei, care preferă să accepte ideea că soarta este vinovată de sfârșitul
tragic al fiicei și ginerelui, și nu ignoranța manifestată și de ea de-a lungul evenimentelor.
De altfel, finalul înscrie nuvela în categoria tragicului, prin îndrăzneala personajelor de a
înfrunta destinul.

9. ACȚIUNEA / SCENE SEMNIFICATIVE:

Expozițiunea îl prezintă pe cizmarul Ghiță, într-un sat din Câmpia Ardeleană, care se
hotărăște să ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, pentru a duce un trai mai bun, la
început fiind mulțumit de câștig.
Intriga o constituie apariția lui Lică Sămădăul, șeful porcarilor din împrejurimi, care îi dă de
înțeles lui Ghiță că pentru a rămâne acolo trebuie să devină omul lui.
Desfășurarea acțiunii prezintă înstrăinarea lui Ghiță de soția sa, Ana, și de copii, acesta
devenind complicele lui Lică la diverse nelegiuiri: jefuirea arendașului, trădarea și uciderea
unei femei și a unui copil de cinci ani. Deși, are dovezi privind vinovăția Sămădăului, Ghiță
ascunde adevărul în timpul anchetelor scapându-l pe Lică de pedeapsă. Conștient de răul
făcut, Ghiță face o înțelegere cu Pintea jandarmul, fost hoț de codru și tovarășul lui Lică,
pentru a-l prinde cu banii furați asupra lui.
Punctul culminant îl prezintă pe Ghiță, rămas cu Ana la han de Paște, în timp ce bătrâna
plecase cu copiii la Ineu. Lică vine la cârciumă pentru ca hagiul să-i schimbe bancnotele
însemnate (dovada furtului) și încinge o petrecere cu lăutari. Ghiță o încurajează pe Ana să
joace cu Sămădăul și acceptă propunerea acestuia de a-și lăsa nevasta, plecând să-l anunțe pe
Pintea și astfel să-l prindă pe Lică.
Deznodământul este tragic, deoarece, întorcându-se însoțit de jandarm, Ghiță îl vede pe Lică
plecând și își dă seama de ceea ce s-a petrecut la han în lipsa sa. O ucide pe Ana, iar el este
împușcat de Răuț, omului Lică. Moara este incendiată de oamenii lui Lică, iar acesta din
urmă se sinucide dându-se cu capul de un copac, pentru a nu fi prins de Pintea. Doar bătrâna
și copiii supraviețuiesc, deoarece nu au comis niciun păcat.

10. CONFLICTUL:

4
 Conflictul operei este unul complex, fiind specific unei opere realiste de factură
psihologică:

a) conflictul social se manifestă între protagonist și gura lumii, întrucât normele morale
sunt fixate de colectivitate, iar individul trebuie să le accepte
b) conflictul moral are în vedere comportamentul lui Ghiță, care se îndepărtează de
normele morale tradiționale, devenind violent și regretând statul de caz al familiei
c) conflictul psihologic prezintă frământările lui Ghiță, sfâșiat de două dorințe puternice
și contradictorii: rațiune și pasiune, dorința de a rămâne om cinstit și cea de a se
îmbogăți alături de Sămădău

11. PERSONAJELE:
Ca în orice nuvelă, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor
puține la număr, realiste, alcătuite din lumini și umbre. Protagonistul este Ghiță, în jurul
căruia gravitează personajele secundare: soția lui, Ana, Lică Sămădăul, întruchiparea răului,
precum și personajele episodice: bătrâna, copiii, sluga Marți, jandarmul Pintea. Urmărit în
evoluția sa, de la omul cinstit și sărac la cârciumarul capabil de crimă, Ghiță parcurge un
traseu al dezumanizării treptate, devenind ursuz, necinstit, robit banului și în cele din urmă,
criminal.

12. MODURI DE EXPUNERE + ROLUL LOR:

Modurile de expunere prezente în text sunt: narațiunea, care prezintă faptele și
întâmplările, dialogul care este mijlocul de caracterizare a personajelor, ce conferă dinamism
acțiunii și descrierea, care conturează portretele personajelor și fixează cadrul spațio-
temporal.

13. LIMBAJ:
Limbajul se caracterizează prin oralitate și valorifică registrele stilistice diferite, îmbinând
regionalisme ardelenești: „Sămădăul” cu elemente populare „muiere”.
Înțelesul clasic moralizator al nuvelei este susținut prin zicale și proverbe populare prin
replicile sentință ale bătrânei, iar stilul este sobru, concis, fără podoabe.

5
 14. CONCLUZIA:
Consider că analiza psihologică este pusă în slujba unei teze morale: goana după înavuțire
cu orice preț distruge echilibrul interior și liniștea familiei, iar Slavici nu condamnă munca
cinstită prin care omul devine înstrăinat, ci obținerea averii prin mijloace necinstite și
înstrăinarea de familie.
Criticul literar, Eugen Todoran afirmă că „Moara cu noroc este un semn de maturizare în
arta povestirii”, întrucât nuvela urmărește destinul lui Ghiță, marcat de slăbiciuni și aspirații și
aflat în imposibilitatea de a face ordine în sine.