NUVELA REALIST-PSIHOLOGICĂ

MOARA CU NOROC, de IOAN SLACICI

1.Trăsăturile realismului
2.Trăsăturile nuvelei psihologice
3.Apariție
4.Titlul
5. Tema și motive
6.Perspectiva narativă
7. Incipit-final
8.Repere spațio-temporale
9.Conflicte
10.Subiectul
11.Personajul principal
12.Relația dintre două personaje
13.Viziunea despre lune
14.Receptare critică

Ioan Slavici este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române, afirmându-se ca deschizător de drumuri prin
crearea romanului obiectiv ,,Mara,, și prin integrarea elementelor de analiză psihologică în scrierile sale. Acestea
sint dominate de conflicte puternice, cum ar fi patima banului, discrepanțele sociale, implicaâiile socialului asupra
imdividului, și prezintă satul sau orașul transilvănean din perspectiva tranziției de la orânduirea tradiționalistă către
o nouă formă de organizare, capitalismul.

1. La mijlocul secolului al XIX-lea, ca o reacție împotriva romantismului

-reprezentarea veridică a realității, surprinsă obiectiv
-teme: socială : moravuri, familia, parvenirea, averea, influența mediului asupra individului
-narator obiectiv, heterodiegetic, omniprezent, detașat
-obiectivitatea perspectivei narative
-personaje tipice în situații tipice : parvenitul, avarul
-personaje dilimatice, conflicte puternice și ireconciliabile
-complexitatea umană
-descrieri minuțioase, tehnica detaliului veridic, semnificativ
-veridicitate și verosimilitate
-personaje dilematice, conflicte puternice
-conflicte între categorii sociale
Nuvela este o proză de factură realistă, în cadrul căreia se remarcă : obiectivitatea perspectivei narative,
omnisciența și omniprezența naratorului, relatarea la persoana a treia, veridicitatea,inspirația din realitate
prin prezentarea societății ardelenești de la sfârșitul secolului al XIX-lea, descrierile detaliate, stilul sobru,
impersonal .

2. Accentul este pus pe conflictul psihologic, motivațional, prin folosirea monologului interior, surprinderea
gesticii și mimicii și a stilului indirect liber ca modalități de redare a trăirilor și frământărilor personajului
principal –introspecția și analiza psihologică
Este o nuvelă psihologică , specie a genului epic, în proză, cu un singur fir narativ, care prezintă un conflict
puternic, redat în manieră obiectivă, între personaje bine conturate , individualizate prin detalii
semnificative; conflictul se dezvoltă pe două coordonate, una exterioară, care urmărește firul propriu-zis al
evenimentelor, și una interioară, prin definirea implicațiilor pe care le au faptele în planul conțtiinței
personajului. Slavici se remarcă prin finețea observației în ceea ce privește descrierea stărilor sufletești și a
transformărilor comportamentale determinate de acestea.
3. 1881 , în vol.Novele din popor- surpinde intenția moralizatoare a autorului care își construiește personajele
și le creionează destinele pentru a enunța o teză enunțată chiar la începutul nuvelei
4. Titlul: ca element paratextual, dirijează cititorul spre un sens simbolic, profund, explicitat în cap/ al II-lea:
,, încetul cu încetul s-a făcut bătătură înaintea morii, și oarecum pe nesimțite moara a încetat a mai
măcina...iar moara a rămas părăsită, cu lopețile rupte și cu acoperământul ciuruit de vremurile ce
trecuseră peste dânsul,,
Denotativ: este un topos, reperul spațial al evenimentelor, situată la răscruce de drumuri, între Ineu și
Fundureni
Conotativ-are valoare simbolică ilustrând măcinarea sufletească a lui Ghiță-analiza psihologică
Structura cu noroc arată: norocul lui Ghiță la moară-prosperitatea familiei ; dar și ironic-nenorocul pe care
și-l atrage prin alegerile făcute.
 Titlul nuvelei este un topos literar care desemnează un han aflat la răscruce de drumuri, în pustietate.
Locația, o fostă moară, simbol al perisabilului, este ,,în esență,, aducătoare de ghinion, deși aparent este un
spațiu privilegiat al ,,norocului,, înavuțirii.
5. Tema: încadrează nuvela în realismul psihologic-dezumanizarea ca o consecință a patimii devoratoare de
îmbogățire pe fundalul unei societăți în schimbare economică și morală.
*tema destinului implacabil pe care Ghiță are iluzia că îl poate modifica și controla
MOTIVE: hanului-loc al dezumanizării
-lui Mefistofel –Lică, unealtă a dezumanizării
-banului-agent al dezumanizării
Firul epic al nuvelei este amplu, prezentând un conflict puternis în mod gradat, dozțnd momentele de
tensiune maximă, anticipate prin pauze descriptive, iar secvențele narative sunt construite prin înlănțuire,
evidențiind tema care prezintă consecințele nefaste pe care le are setea de îmbogățire asupra destinului
uman.
6. Perspectiva narativă :obiectivă, impersonală, pers.a III-a, detașată
-focalizare externă, accentul cade pe desfășurarea evenimentelor
-focalizare internă-conflict interior
-vocea obiectivă a naratorului este dublată de vocea auctorială a bătrânei –vocea destinului care trimite semne
prevestitoare
TEHNICI NARATIVE:
-tehnica simetriei incipit-final
-tehnica detaliului obiectiv și semnificativ-descrierea personajelor, locurilor
-tehnica anticipării-replicile bătrânei
-tehnica bulgărelul de zăpadă-construcția gradată a subiectului
FIXAREA acțiunii între cele două raționamente ale bătrânei relevă folosirea tehnicii narative a punctului de
vedere.

7. Incipitul:,, — Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te
face fericit,,.
-are valoarea unui prolog, discuția dintre bărtână și Ghiță
-ilustrează conflictul dintre 2 generații-conservatoare, tradițională/inovatoare
-Cuvintele bătrânei funcționează ca un avertisment asupra valorilor care ar trebui prețuite
-răspunsul lui Ghiță ilustrează tăria de caracter a lui Ghiță, care plecând de la moară, își asumă
responsabilitatea întregii familii

Finalul: are valoarea unui epilog , prezentând evenimentele care au avut loc după deznodământul nuvelei. Replica ,,
— Se vede c-au lăsat ferestrele deschise! zise ea într-un târziu. Simțeam eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost
dat!...
Apoi ea luă copiii și plecă mai departe.,, -indică efectele faptului că cei 2 soți au permis pătrunderea unei persoane
străine în intimitatea relației lor
-simetric, dezvoltă tema destinului implacabil
Relația dintre incipi și final este foarte strânsă, soarta familiei lui Ghiță dovedindu-se a fi nemiloasă. La destrămarea
acesteia și la moartea soților din final , contribuie, în primul rând, dorința nemăsurată a cizmarului de a câștiga bani,
neluând în calcul spusele înâelepte ale soacrei sale. Simetrică este și prezentarea drumului, care duce spre han, la
începutul nuvelei, pentru ca, la finalul ei, aceasta să se contopească sugestiv cu drumul vieții, căci bătrâna împreună
cu cei doi copii își continiă drumul părăsind locul tragicelor evenimente : ,,Apoi ea luă copiii și plecă mai departe.,,

REPERE spațio-temporale :
-sfârșitul sec. al. XIX-lea
-un an calendaristic, de la Sf.Gheorghe-Paști-au valoare simbolică și anticipativă ; Sf.Gheorghe-începutul luptei cu
demonul banului ; Paștele-cei care au dreșit sunt sancționați, iar locul este purificat prin foc
Reper spațial:
-moara, transformată în cârciumă
-situată la răscruce de drumuri, între Ineu și Fundureni
-are valoare simbolică, sugerând ,,răscrucea,, la care se află Ghiță odată ajuns aici-alegerea familiei/banilor
-Ineu, Arad, Oradea-Mare, Fundureni
-contextul istoric –sfârșitul sec.al XIX-lea
Relațiile spațio-temporale sporesc veridicitatea subiectului.

8. Conflicte:
-moral-Ghiță-dorința de a rămâne om cinstit; Ana-devotament/infidelitate
-psihologic-conștiința valorilor autentice-rațiune/pasiune , slăbiciunile care ajung să le controleze viața.
-exterioare/sociale : Ghiță și Lică, Ghiță și Ana
-conjugale : Ghiță și morala colectivității;
-interioare: motivațiile antagonice ale personajului-dragostea pentru familie/dorința de a fi bogat ; natura morală a
lui Ghiță și dorința de a căpăta bani pentru profilarea unui statut social mai bun

9. Structură:
- 17 capitole care se succed după principiul cronologic
-un plan exterior, obiectiv, al existenței sociale
-un plan interior, psihologic care investighează sfera trăirilio de conștiință și a emoțiilor tensionate

9. Subiectul:

I. Soacra lui Ghita, mama sotiei lui, Ana, isi spune parerea in legatura cu intentia ginerelui sau de a lua in arenda
carciuma numita Moara cu noroc, de langa Ineu:"-Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia,
ci linistea colibei tale te face fericit. Dar voi sa faceti dupa cum va trage inima." Ghita ii raspunde:"sa ramanem aici,
sa carpesc si mai departe cizmele oamenilor, care umbla toata saptamana in opinci ori desculti, iara daca dumineca e
noroi, isi duc cizmele in mana pana la biserica, si sa ne punem pe prispa casei in soare, privind eu la Ana, Ana la
mine, amandoi la copilasi, iara d-ta la tustrei. Iaca linistea colibei". Si se decide sa arendeze carciuma.

II. Moara cu noroc este un loc unde se castiga bine caci pe drumetul "venind despre locurile rele, ea il vesteste ca a
scapat norocos, iara mergand spre ele, la moara poate sa gaseasca ori sa astepte alti drumeti, ca sa nu plece singur
mai departe." In plus fata de situarea favorabila, clientii erau multumiti deoarece noul carciumar si familia sa "nu il
primeau pe drumet ca pe un strain venit din lume ci ca pe un prieten asteptat de multa vreme in casa lor".

III. Soseste la Moara cu noroc Lica Samadaul, "un om ca de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu
mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc". Numele de "Samadaul" este de
fapt o porecla, insemnand cel care raspunde de turmele de porci date porcarilor la pascut. De obicei este un "om
aspru si neindurat, care umbla mereu calare de la turma la turma, care stie toate infundaturile, cunoaste pe toti
oamenii buni si mai ales pe cei rai, de care tremura toata lumea si care stie sa afle urechea grasunului pripasit chiar si
din oala cu varza". Pe Ana, Lica o fascineaza ("ramase privind ca un copil uimit la calaretul ce statea ca un stalp de
piatra inaintea ei.") iar lui Ghita oaspetele ii cere sa il informeze despre ce se intampla la Moara.

IV. In urma vizitei lui Lica, Ghita isi cumpara doua pistoale, ia o a doua sluga si doi caini, pe care ii invata sa fie rai.
Dar isi schimba si atitudinea fata de sotia sa:"Ca om harnic si sarguitor, Ghita era mereu asezat si pus pe ganduri,
dar el se bucura cand o vedea pe dansa vesela: acum el se facuse mai de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucru de
nimic, nu mai zambea ca mai nainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el, iar cand se mai harjonea
cateodata cu dansa, isi pierdea lesne cumpatul si-i lasa urme vinete pe brate". Lica ii cere carciumarului, printr-un
porcar sosit cu turma la Moara, sa dea de mancare si de baut porcarilor sai si sa isi opreasca drept plata cinci porci
din acea turma. Ghita refuza la inceput, apoi, la trecerea ultimelor turme, cand vrea sa isi opreasca porci, pazitorii lor
ii spun ca nu au primit de la Lica ordin sa ii dea. Carciumarul interpreteaza situatia ca semn al dependentei sale de
bunavoia Samadaului.

V. Lica Samadaul, impreuna cu doi tovarasi, se apropie de carciuma pe un drum laturalnic, dar este latrat de cainii
cei rai ai lui Ghita pe care ii imblanzeste. Vazandu-l pe Lica sosit astfel, Ana il trimite pe Laie, sluga lor, sa astepte
ascuns in spatele unor rachiti de langa Moara, pentru a putea da de stire daca se intampla ceva rau. Samadaul ii da
lui Ghita insemnele turmelor de porci, bucati de piele pe care le prinde la urechile porcilor, deosebite ca forma, ii
cere sa observe deplasarile turmelor si sa il informeze despre aceste deplasari. Dupa care ia de la carciumar, sub
amenintarea ca nu il va mai lasa sa stea la Moara, o parte din banii acestuia, ca imprumut. Iritat de niste cuvinte
josnice rostite de Lica dupa ce a luat banii ("Asa-i ca te-ai facut bland ca un mielusel?"), Ghita il avertizeaza pe
Samadau:"Lica, tu trebuie sa intelegi ca oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni nepretuiti". Afland de
la Ghita despre trimiterea lui Laie, Lica accepta sa il trateze pe carciumar ca pe un prieten.

VI. "Ana se simtea tot mai parasita. De cand se imprietenise cu Lica, Ghita parca fugea de dansa, parca-i ascundea
ceva si se ferea sa nu ramaie singur cu dansa". Ghita primeste de la Lica sase porci, dar nici unul dintre ei nu avea
insemnele turmelor Samadaului. Acesta il intreaba pe carciumar, in timpul unei vizite la Moara, prefacandu-se a
vorbi in soapta, dar de fapt vorbind in asa fel incat sa il auda cei din preajma, despre ziua cand vine arendasul evreu
pentru a-si lua banii de arenda de la Ghita. Dupa care, profitand de sosirea unor lautari tigani la carciuma, Lica ii
pune sa cante si joaca cu Ana. "Incetul cu incetul, ea prinse voie buna; se cam tulbura cand Lica se apropia de dansa;
sangele ii navalea in obraji cand el o apuca de brau ca s-o invarteasca; dar asa era acum, si altfel nu putea sa fie, si ea
se dete din ce in ce dupa par"; atitudinea ei trezeste gelozia sotului.

VII. Ghita se imprieteneste cu unul dintre jandarmii de la Ineu, "Pintea caprarul, om scurt si indesat, cu ochii mari,
cu umerii obrajilor iesiti si cu falcile late, cu mustata tunsa si cu o taietura pe frunte, dar mai presus de toate om
asezat si tacut la fire". Situatia economica a carciumarului si a familiei sale este infloritoare, caci "avea porci la
ingrasare, doua vaci cu lapte, caruta pe razoare, doi cai buni, avea bani in lada, nu prea multi, dara destui, ca sa poata
trai un an, doi dintrinsii". Lica ramane peste noapte la Moara cu noroc, iar Ghita, trezit de latratul cainilor priveste
afara si are impresia ca vede sosind, pentru a-l vizita pe Lica, un barbat insotit de o femeie cu umeri largi. Din nou
trezit de caini si privind iarasi afara, lui Ghita i se pare ca vede plecand un alt barbat, ce parea a fi Lica, insotit de
aceeasi femeie. Sosit la carciuma, Pintea il informeaza pe Ghita despre faptul ca arendasul evreu fusese "batut de
anevoie se mai poate pune pe picioare" si jefuit acasa la el. Totodata ii marturiseste ca a fost tovaras de talharii cu
Lica, a fost prins impreuna cu el, inainte de a deveni jandarm, dupa care precizeaza:"Ghita, sunt de treizeci si opt de
ani: ma spanzur daca implinesc patruzeci fara ca sa-i arat ca mai sunt si altii ca dansul. Mi-a facut una, pe care n-am
sa i-o uit toata viata". Dupa care merge cu Ghita si cu cele doua slugi ale acestuia, Laie si Marti, la Ineu, pentru
cercetari asupra jafului de la arendas.

VIII. In absenta lui Ghita soseste la carciuma o trasura cu o femeie tanara in doliu, cu un copil de cinci ani, insotita
de vizitiu si de feciorul din casa. Discutand cu feciorul, Ana afla ca sotul femeii s-a sinucis cu trei saptamani in urma
si ca femeia, se zice, are turme de porci in padurile din preajma Morii cu noroc. Discutand intre ei, feciorul si
vizitiul, primul ii spune celui de-al doilea ca banuieste o intovarasire intre Lica si femeie, ca unul fura bijuterii si
celalalt le vinde. Femeia plateste Anei cu o hartie careia ii lipseste un colt, Ana cere sa i-o schimbe ceea ce
vizitatoarea si face.

IX. La Ineu, Ghita si slugile sale sunt anchetati de catre comisar, care afla de la Marti ca "Ghita are o veriga de
sarma, pe care sunt insirate semnele turmelor lui Lica, de la care a primit in mai multe randuri porci, si ca luni, ca
ieri, Lica a stat cu Raut, cu Buza-Rupta, cu Saila Boarul si cu Ghita la carciuma, ca ei au vorbit cam in taina despre
arandasul si ca in amurgul serii Buza-Rupta si cu Saila au plecat spre Ineu, Raut a luat-o pe vale in sus la padure,
iara Lica a ramas pana dimineata la carciuma. Tarziu apoi, cam pe la miezul noptii, s-au miscat cainii si asa el,
Marti, a iesit afara si, vazand un om si o muiere, a intrebat cine-i. Raut a raspuns atunci:<Oameni buni!>. De cu zori
insa el iar s-a desteptat, fiindca iar se miscau cainii: a iesit si a vazut ca Raut se duce cu muierea aceea". Marturia lui
Ghita difera de cea a lui Marti, el afirmand ca nu Raut fusese cel care a venit cu "o muiere" si ca cei doi, "omul" si
"muierea" au plecat la scurt timp dupa ce sosisera, imediat dupa miezul noptii. Dupa depunerea marturiilor, Ghita
este eliberat pe garantie, o garantie scrisa si semnata de un var preot. Pintea ii aduce lui Lica o servitoare, pe Uta, om
de-al sau menit sa intre in legatura cu Lica si sa il spioneze. Revenind la Moara cu noroc impreuna cu Pintea, doi
jandarmi si noua servitoare, pe drum gasesc o trasura fara cal, iar langa trasura un copil omorat de o lovitura primita
in cap. Cu toata impotrivirea lui Pintea, care vroia sa il retina pentru a-i face apoi o perchezitie acasa, Ghita pleaca la
Moara cu noroc, impreuna cu Uta, pentru a vedea daca s-a intamplat ceva rau acolo. Prezenta servitoarei in caruta
alaturi de Ghita o face pe Ana sa aiba o violenta reactie de gelozie:"nu mai simti in ea decat o singura pornire
patimasa: sa mearge la femeia aceea si sa-i traga cu ghearele pelea de pe obraji". Apoi, pe acelasi fond de enervare,
isi acuza sotul de colaborare cu Lica in jefuirea arendasului, atitudine ce starneste mania lui Ghita

("-Mi-e scarba, cand ma gandesc ca am o nevasta care poate sa mai traiasca cu un om, precum tu ma socotesti pe
mine, zise el, si iesi din casa cu amandoua mainile in cap.").

X. Plecat in cercetare, Pintea gaseste cadavrul unei tinere femei, imbracata in negru, deja intepenit. Ea murise
sufocata de carpa cu care fusese legata la gura, iar mainile ii erau prinse la spate cu un bici, al lui Lica. Dupa aceea
Pintea il gaseste pe unul dintre jandarmi, Hantl, impuscat si injunghiat cu un cutit ramas in rana, dar inca in viata,
pentru scurt timp. Cutitul, spun jandarmii care umblasera sa-i prinda pe Saila si pe Buza-Rupta, ar fi fost al lui Saila,
iar la casa lui Buza-Rupta au gasit ascunsa o parte din argintaria furata de la arendas. Pintea il aresteaza pe Lica, in
casa din Ineu a unui prieten al acestuia; in fata comisarului, Samadaul declara ca biciul era al sau si l-a uitat probabil
la Moara, iar cutitul era al lui Saila. Lica este eliberat la interventia unui proprietar de turme de porci.

XI. Raut, Buza-Rupta si Saila sunt prinsi, iar procesul are loc la Oradea. In timpul audierilor, Lica neaga sosirea lui
Raut cu o femeie la el si spune ca Raut a venit, dar singur, sa il anunte despre disparitia unei parti din turma de porci
din padurea de la Fundureni. Dupa cum spune ca nu isi aduce aminte sa fi vorbit la Moara cu noroc despre arendas,
ori ca Saila si Buza-Rupta sa fi plecat in noaptea jafului spre Ineu. Cum exista declaratia lui Marti facuta anterior,
judecatorii inclina sa creada ca Lica neaga sosirea femeii din cavalerism, si ca neaga plecarea lui Saila si Buza-
Rupta pentru ca acestia ii erau tovarasi. Dupa cum inclina sa creada ca Saila si Buza-Rupta sunt autorii jafului de la
arendas si ai uciderii copilului, femeii si jandarmului. Pintea insa afirma in fata judecatorilor "ca nu-i crede pe Buza-
Rupta si pe Saila vinovati, ca argintaria arandasului a fost ascunsa de altii la casa lui Buza-Rupta, ca cutitul lui Saila
a fost lasat dinadins in trupul lui Hantl". Buza-Rupta declara ca nu a fost in perioada jafului si a crimelor la Ineu, ci
cu Raut si Saila la Salonta, iar Saila spune ca s-a inteles cu Raut sa fure o parte din turma de la Fundureni, iar apoi s-
a dus la Salonta ca sa caute cumparator. Ghita afirma si el, ca si Pintea, ca nu ii crede vinovati pe Saila si pe Buza-
Rupta. Prin verdictul judecatorilor, Lica si Ghita sunt socotiti nevinovati, iar Buza-Rupta si Saila Boarul condamnati
la inchisoare pe viata.

XII. Lica ii restituie lui Ghita banii pe care ii luase cu imprumut, specificand, in urma intrebarii carciumarului, ca
sunt din cei furati de la arandas si de la femeia ucisa. Despre femeie marturiseste, intrebat de Ghita, ca a ucis-o
pentru ca si-a pastrat pentru ea un lant de aur pe care el i l-a lasat pentru a-l vinde in conditii sigure, putand astfel sa-
l dea de gol. Isi expune totodata starea psihica ce il cprinde atunci cand devine violent:"sangele cald e un fel de
boala, care ma apuca din cand in cand".

XIII. Participand la numararea banilor, alaturi de Ghita, Ana recunoaste intre bancnote hartia rupta la un colt pe care
i-o schimbase cu o alta intreaga femeia ce sosise cu un copil. Dupa cum recunoaste si banii noi, dintre care femeia a
luat hartia buna spre a o schimba pe cea data inapoi de Ana. La intrebarea ei asupra provenientei banilor, Ghita
raspunde ca intr-o zi ea va afla de unde sunt banii, si pleaca la Ineu, unde ii vorbeste lui Pintea despre bani. Acesta ii
cere sa ia de la Lica, ce va veni la el pentru a-i propune sa-i schimbe banii furati, orice suma, si sa faca schimbul la
arendasul evreu jefuit, pana cand va reusi sa anunte jandarmilor prezenta lui Lica la carciuma cu bani la el.

XIV. Lica ii face lui Petrisor, copilul lui Ghita si al Anei, un bici, "iara Ana statea in dosul lui si privea peste umarul
lui cum lucreaza, si cum stetea asa, ea se rezema cu dreapta de masa, iara stanga o tinea pe celalalt umar al lui".
Vazand scena, Ghita are un mic soc, dupa care se linisteste:"Nu! isi zise el, de asta nu m-am temut niciodata si nu
ma tem nici acum". Lica merge din ce in ce mai des pe la Moara cu noroc, dar Ghita "cand vedea pe Lica invartindu-
se pe langa Ana ori pa Ana tragandu-se la Lica, el se ducea pe ici incolo, ca sa nu vaza, fiindca ii era greu sa vaza si-
l durea inima cand simtea cum Ana scapata din ce in ce in gandul sau".

XV La rugamintea soacrei, Ghita ii trimite pe ai sai de Pasti la sora Anei din Ineu, dar Ana refuza sa plece fara sotul
ei, ramas pentru o intalnire cu Lica. Inainte de a pleca cu copiii la Ineu, batrana ii avertizeaza pe soti:"Ii bine sa-i
crezi pe oameni buni, fiindca asa te bucuri mai mult de dansii; Lica e insa om rau din fire." Profitand de sosirea unor
tigani lautari, Lica organizeaza o petrecere in timpul liturghiei, iar Ana joaca cu placere cu el; apoi Lica ii cere lui
Ghita sa-l lase singur cu ea. Carciumarul accepta pentru a chema jandarmii de la Ineu spre a-l surprinde pe Lica cu
banii din jafuri asupra sa, caci adusese o parte din ei pentru a-i schimba Ghita. Lica isi motiveaza cererea prin faptul
ca doreste sa il lecuiasca pe carciumar de dependenta sa de femeie:"-Are sa-ti fie greu acu o data, urma Lica, de aici
inainte esti lecuit pe vecie". Dupa purcederea lui Ghita, Ana se da Samadaului dar se motiveaza:"Tu esti om, Lica,
iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barabatesti, ba chiar mai rau decat asa".

XVI. Lica pleaca de la Moara, iar Ana ii cere sa o ia cu el, ceea ce Samadaul refuza. Pentru ca incepuse sa ploua pe
drum Lica se adaposteste in biserica de la marginea satului Fundureni. In bisetrica are revelatia atotputerniciei lui
Dumnezeu, a faptului ca "este o putere tainica ce lucreaza prin oameni si le lumineaza mintile, ca toate vin de la
aceasta putere, pe care nimic nu o covarseste"; dupa aceasta observa ca si-a uitat chimirul cu bani la carciuma si
rosteste:"unul dupa altul, om cu om toti trebuie sa moara, toti care ma pot vinde, viata cu viata trebuie sa se stinga,
caci daca nu-i omor eu pe ei, ma duc ei pe mine la moarte".

XVII. Ghita, Pintea, Marti si alti doi jandami sosesc la Moara cu noroc, si se opresc pe un deal inaintea ei; vazandu-l
pe Lica plecand, pornesc toti in urmarirea lui, cu exceptia lui Ghita, care merge la Moara, cu intentia de a-si ucide
sotia. Inainte de a o injunghia, Ghita isi precizeaza vina:"Acu vad ca am facut rau si (...) ca eu te-am aruncat ca un
ticalos in bratele lui, pentru ca sa-mi astampar setea de razbunare". Sosesc Lica si Raut, iar acesta din urma il
impusca pe Ghita, care era aplecat asupra Anei. Cu ultimele forte, "Cand Lica se apleaca asupra ei ea tipa
dezmierdat, ii musca mana si isi infipse ghearele in obrajii lui, apoi cazu moarta langa sotul ei"; apoi Lica pleaca
spre Fundureni, cerandu-le tovarasilor sai, Raut si Paun sa dea foc Morii in urma lui. Pe drum insa calul sau se
prabuseste de oboseala. Lica il abandoneaza dar, inconjurat de jandarmi, se sinucide izbindu-se, din fuga, cu capul
de un copac. Mama Anei, sosita la carciuma dupa incendiu, isi spune ca totul se datoreaza unui fulger ce a aprins
casa.

10. Caracterizarea personajelor :

Ghișă este personajul principal al nuvelei realist-psihologice, remarcându-se pri complexitate. De-a lungul
firului epic, personalitatea sa cunoaște schimbări profunde, transformându-se treptat și dramatic, dintr-un
cizmar cinstit într-un cârciumar care trăiește cu obsesia banilor. Acesta intră într-un anturaj nefast, fiind sun
influența malefică a lui Lică Sămădăul și înfăptuiește nelegiuiri grave care culminează cu o crimă tocmai
împotriva celei pe care o iubea cel mai mult.
-personaj complex, ,,cel mai complex personaj al nuvelisticii lui Slavici,,
-dinamic-evoluează în plan material, dar involuează spiritual
Statutul initial:
-d.p.d.v.social: este cizmar care își dorește să se îmbogățească
-d.p.d.v. moral: om onest, care trăiește în conformitate cu normele colectivității
-d.p.d.v.psihologic : bărbat puternic, care își asumă responsabilitatea familiei, dar ignore avertismentele
bătrânei

-la început trăiește într-un relativ echilibru emotional, este familist, corect ăn relațiile cu alții, cinstit, harnic
și sociabil
La începutul nuvelei, el întruchipează individul nemulțumit de condiția sa socială umilă, de a cârpi cizmele
oamenilor înstăriți, pe care o identifică lipsei demnității și independenței. Nu ține cont de sfatul înâelept al
soacrei și își dorește mai mult. Atitudinea lui este întemeiată , până la un punct, pentru că depășirea propriei
condiții prin muncă cinstită conduce către progresul personal.Ghiță se dovedește astfel întreprinzător când
ia în arendă hanul de la fosta moară. Fiind harnic și descurcăreț, reușește cu ajutorul familiei, cu care
trăiește în deplină armonie, să obțină câștiguri mulțumitoare, fapt care îl conduce spre fericirea temporară.
Marea sa greșeală este că își fundamentează împlinirea sufletească pe câștigul de bani, ceea ce devine pe
parcurs o obsesie, care îl dezumanizează.
Situația inițială este perturbată de apariția personajului negativ, dominator. Prezența lui Lică Sămădăul
denotă faptul că, în acele locuri neprielnice nu poate rezista nimeni care se bazează pe cinste, căci ele sunt
sub stăpânirea răului. Acesta condiționează starea materială a lui Ghiță de complicitatea cu el, arătându-i
că nu va putea rămâne la han păstrându-și independența.
-c.d ,, înalt și spătos,, , ,,om harnic și sârguitor,, , ,,era mereu așezat și pus pe gânduri,, -NARATORUL
-,,ginere om harnic ,, -bătrână
-,,om cu multă ură în suflet,, -Lică
-,,muiere îmbrăcată în haine bărbătești ,,- Ana
-în caracterizarea directă realizată prin introspecții monologate, se dezvăluie lupta unui suflet simplu,
agresat de viciul interior și influențat negativ de personajul demonic, Lică

-autocaracterizare : ,,ce să-mi fac dacă așa m-a lăsat Dumnezeu ?,, -monolog interior

-c.indirectă :
-parcurge trei ipostaze : omul moral, omul dilematic și omul imoral
-,,pater familias,,
-în lupta sinelui cu sine, teama alternează cu remușcările și cu sentimentul culpabilității și sunt înlocuite de
răceală și vorba răstită, dorindu-și ,, să n-aibă nevastă și copii.,,
-în raport cu lumea căreia îi aparține, Ghiță alege duplicitatea
-în rafort cu familia, grija tandră
-în Ghiță se dă o luptă între fondul uman și cinstit / care îl determină să-l denunțe pe Lică lui Pintea/ și
dorința lui de a avea avere prin complicitatea cu Lică.
-fricos și laș, el se implică în faptele mărșave puse la cale de Lică
-jură fals la judecată, susținând că în noaptea crimei nu l-a văzut pe Lică ieșind din cârciumă
-dezumanizarea lui se manifestă în toată amploarea, pentru că e în stare să-și ucidă soția
-joacă un joc dublu : strânge dovezi împotriva lui Lică, dar își oprește jumătate din banii furați de Lică și
schimbați la arendaș prin Pintea
-contactul cu banii îl modifică treptat, înstrăinându-se de toată lumea, inclusiv de familie. Începe să se
teamă și de umbra lui, devine irascibil, violent, nu mai are încredere în nimeni
-dragostea pentru Ana încetează și e gata să o lovească pentru că :,,glasul ei dulce nu mai putea să străbată
până la inima lui. ,,
Comportamentul său se schimbă pe parcursul nuvelei ; dintr-un om vesel și optimist, ,,om harnic și
sârguitor,, , așa cum îl caracterizează, îm mod direct , naratorul, el devine ,,ursuz,,.., irascibil, trecând ușor
de la o stare la alta : ,,se aprindea pentru orișice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai nainte, ci râdea cu
hohot, încât îți venea să te sperii de el.. ,, . Manifestările lui exterioare sunt generate de un puternic conflict
interior care răbufnește trădând primele semn ale dezumanizării, căci în forul său interior personajul ajunge
chiar să regrete că are familie, pentru că o considera o piedică în vederea realizării idealului de îmbogățire
rapidă.
-Ghiță este un om harnic, blând, cumsecade, bun meseriaș. Însă Ana ,,sâmțea că de câtva timp bărbatul ei
s-a schimbat.,, Ghiță devine ,,tot ursuz,, , ,,se aprindea pentru orișice lucru de nimic,, ; ,,nu mai zâmbea ca
mai înainte, ci râdea în hohot, încât îți venea să te sperii de el ,, ; câmd se mai juca, rar, cu Ana, ,,își
pierdea repede cumpătul și-I lăsa urme vinete pe brat,, ; mohorât, violent, îi plac jocurile crude,
primejdioase; se poartă brutal cu Ana și cu cei 2 copii, ,,se gândea la câștigul pe care l-ar putea face în
tovărășia lui Lică, vedea banii grămadă înaintea lui și I se împăienjeneau parcă ochii.,,
-se lasă atras în jocul porcarului și, dominat de dorința de a strange bani, acceptă înțelegeri rușinoase, unele
chiar legate de crimî, compromisuri, doar pentru a-și atinge țelul, banii pentu cizmărie
Dezumanizarea sa este evidentă îm momentele în care, de dragul câștigării încrederii Sămădăului, o
impinge pe Ana, pe care o iubește enorm, în brațele acestuia, folosindu-se de ea, în mod egoist, meschin,
pentru atingearea propriilor țeluri.
Imaginea de om cinstit a lui Ghiță se destramă pe parcurs, acesta făcându-se vinovat de fapte din ce în ce
mai grave : părtaș la afacerile necinstite ale lui Lică, complicitate la jaf și crimă, sperjur, și, la final, crimă
împotriva propriei soții pentru a cărei greșeală însuși este vinovat. Deși are intenția de a-l trăda pe Lică,
Ghiță este duplicitar, gândindu-se cu lăcomie că ar putea să mai câștige de pe urma acestuia înainte de a-l
denunța.
-minte și disimulează
-fericirea și linițtea de la început sunt înlocuite de teamă, neliniște, suferință morală
Remușcările lui Ghiță sunt momente scurte de revenire la umanitate, în care acesta își deplânge sincer
propria soartă, de care e conștient că e determinată, în mare măsură, obsesia sa de a se îmbogăți. El este
capabil să se gândească profund la destinul copiilor săi, care nu vor mai avea parte de amintirea unui
părinte cinstit, păstrător al valorilor morale pe care familial or le promovează, mai ales prin vocea bătrânei.
-trece prin stări successive de căutări, de întrebări și de temeri
-traseul sinuos, interior este urmărit, ăn detaliu, în scene semnificative, precum : prima întâlnire cu Lică,
procesul, scena din duminica Paștelui, scena finală a omorârii Anei
La final, Ghiță devine criminal, omorându-și soția din gelozie și ajungând astfel pe ultima treaptă a
dezumanizării. Slavici, un profund moralist, nu ezită să-i aplice o binemeritată pedeapsă capitală : moartea
se constituie ca singura soluție salvatoare, căci la cât de slab este caracterul său, cu siguranță nu ar fi putut
trece niciodată peste obsesii și remușcări.

Predomină caracterizarea indirectă, bazată pe trăsături ce reies din faptele, vorbele, atitudinea personajului,
cum ar fi teama, suspiciunea, neliniștea permanentă.

Monologurile interioare denotă frământări sufletești puternice, personajul autocaracterizându-se ca un om

necinstit, trăsătură de care îi este rușine, dar pe care o motivează pueril printr-o pornire interioară de
nestăvilit, dând vina pe destin.

13.LICĂ
-antagonistul,personaj malefic, unealta prin care destinul lui Ghiță se împlinește
-șeful porcarilor din zona Ineului, om bogat, puternic, susținut de oameni influenți, respectat și temut din
cauza actelor sale sângeroase
-C.D : ,,om de 36 de ani, înalt, uscățiv, supt la față,, - viclenia, hotărârea, experiența de viață
-,,tu nu ești om , Lică , ci diavol,,-Ghiță
-,,om rău și primejdios,, -Ana
-,,el are o slăbiciune, una singură: să facă, să se laude, să ție lumea de frică.,, -Pintea

Lică este personajul negativ al nuvelei, reprezentant al răului, cu multe defecte, iar calitățile sale-
inteligența, perseverența, superioritatea caracterului său, sunt subordonate ambiției exagerate, sadismului,
dorinței de a face rău oricui nu i se supune.
Autorul îl caracterizează direct, încă de la prima apariție, subliniid prin observații detaliate, psihologia
personajului. Capacitatea sa de a-i domina pe cei din jur, de a-i manipula, este evidentă prin adresarea
infatuată și autoritară chiar de la prima întâlnire cu cârciumarul. Dând dovadă de o noblețe stranie,
personajul exercită o fascinație inexplicabilă pentru cei din jur, Ana și Ghiță rămânând impresionați de
apariția sa. De-a lungul nuvelei, personajul rămâne constant în rău, determinând achimbarea totală a
destinului cârciumarului. Frica de Lică, amplificată și de destăinuirea acestuia despre cum a început să
omoare și cum crima a devenit pentru el o boală grea, domină personalitatea slabă a lui Ghiță,
determinându-l să reacționeze așa cum își dorește Lică.
Abilitatea lui Lică de a manipula se bazează pr o fină cunoaștere a psihologiei umane, iar în raport cu
Ghiță, acesta speculează vulnerabilitățile sale, anume dorința obsesivă de îmbogățire și iubirea profundă
pentru o singură femeie.
Finalul celor doi este pe măsura faptelor fiecăruia : Ghiță este împușcat, fiind prea slab să se sinucidă, dar
sancționat moral de către autor, pe când Lică își găsește moartea cu tărie de caracter și orgoliu, se sinucide
în mod violent, izbindu-se cu capul de trunchiul unui copac. În moarte, ca și în viață, este evidentă
cruzimea personajului.

-C.INDirectă
-bun psiholog, el reușește să impună regulile sale celor din jur, are patima sângelui
-scenă importantă : uciderea văduvei-transmite un mesaj pentru alții
-inteligent, viclean-îl supune pe Ghiță
-confrunare a orgoliilor
-lipsit de scrupule- îi folosește pe cei din jur
-cere ajutorul lui Dumnezeu, orgolios, nu poate accepta să fie prins viu de Pintea
,,sângele cald e un fel de boală,,
 În relație cu Ana, Ghiță își dovedește incapacitatea de a rămâne în mod constant un soț devotat, care are
încredere deplină în soție. Deși ea îl previne în legătură cu Lică, el nu o i ape deplin în seamă, fiind mai
puternică dorința de a rămâne la han, decât dragostea pentru familia sa, pe care era dator să o protejeze.
Fascinația pe care o exercită Sămădăul asupra sa este un motiv de gelozie pentru soțul care își cunoațte
limitele, dându-și seama că porcarul are trăsături pe care el nu le va putea avea niciodată. Înstrăinarea lui
Ghiță de Ana este resimțită de aceasta în mod dramatic, fiind nevoită să intuiască răul care se întâmplă ,
pentru că soțul ei este incapabil de a comunica. Ei i se atribuie rolul de a asista neputiincioasă la
destrămarea propriei familii, penru ca, la final, să realizeze că Ghițăaabandonat-o în favoarea celui de care
se temea cel mai tare, dar și că Lică îi este superior lui Ghiță prin tăria sa de caracter. Jucând rolul victimei,
ea este ucisă de către cel pe care îl iubește, într-o scenă de un profund dramatism .
Tragismul destinului lorare un numitor comun ; dorința de a avea ceva mai mult decât le rezervase déjà
soarta.
11. Viziunea despre lume : Slavici este un moralist, banii nu aduc fericirea
12. Receptare critică :
,, Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș…Cârciumarul Ghiță se asază în drumul porcarilor, unde se câștigă
bani mulți și se pune la mijloc, între ordinea juridică a statului și legislația mutualp a hoților.,,-T.VIANU
,,…frica este liantul tuturor personajelor nuvelei, ea se insinuează pe nesimțite în relațiile umane.,,
MIRCEA ZACIU