Particularitățile nuvelei : Moara cu noroc de Ioan Slavici

Scrie un eseu de minimum 400 de cuvinte despre particularităţile nuvelei, prin referire la o operă
literară studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- precizarea a două caracteristici ale speciei literare nuvelă, existente în opera literară studiată;
- prezentarea, prin referire la nuvela studiată, a patru elemente de construcţie a subiectului şi/ sau ale
compoziţiei (de exemplu: acţiune, secvenţă narativă, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia
personajelor, incipit, final, perspectivă narativă, tehnici narative etc.);
- evidenţierea relaţiilor dintre două personaje, reprezentative pentru nuvela studiată; - exprimarea unui
punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema în nuvela pentru care ai
optat.

OPERA:
Alaturi de alte nuvele: "Popa Tanda","Padureanca","Gura satului","Moara cu noroc" a fost
inclusă în vol. "Novele din popor" (1881). Aceste scrieri se impun prin autenticitatea viziunii
artistice asupra satului transilvănean. Definitorie pentru arta realizării personajelor la Slavici e
mare putere de interiorizare, viaţa fiecărui personaj e văzută ca un destin propriu. Autorul nu
se simte obligat să explice ceva, ci doar să descrie cât mai fidel întâmplările ce îl imping pe
fiecare personaj pe drumul destinului.
NUVELA:"Moara cu noroc"de I. Slavici este o nuvelă, adică o specie epică în proză, cu o
constructie riguroasă, un fir narativ central, având personaje relativ puţine, ce pun în evidenţă
evoluţia personajului principal, complex, puternic individualizat.
NUVELA PSIHOLOGICA: Opera lui Slavici este o nuvelă psihologică prin conflictul
interior, prin modalităţile de caracterizare a personajului şi de investigare psihologică. În
nuvela psihologică, accentul cade asupra complexităţii personajului, asupra transformărilor
interioare ale conştiinţei sale şi asupra tensiunilor sufleteşti trăite de acesta. Protagonistul
Ghiţă ia în arendă un han frecventat, însă asocierea sa cu Lică Sămădăul, şeful porcarilor şi al
turmelor de porci din împrejurimi, dorinţa sa de a se îmbogăţi cât mai repede, indiferent de
mijloace, îl vor transforma într-o victimă a propriilor sale aspiraţii.
NUVELĂ REALISTĂ: Această operă este o nuvelă ce aparţine realismului clasic.
Trăsăturile realiste sunt: tema-importanţa acordată banului, atitudinea critică faţă de aspecte
ale societăţii (dorinţa de înavuţire), veridicitatea întâmplărilor, verosimilitatea intrigii şi a
personajelor, obiectivitatea perspectivei narative, personaje tipice (cârciumarul) în situaţii
tipice, personajele sunt condiţionate de mediu şi de epocă, reperele spaţio-temporale sunt
precise, tehnica detaliului în descriere şi portretizare, dialogul viu, autentic, stilul cenuşiu,
concis, fără podoabe.
TEMA: Tema acestei nuvele o constituie urmările negative, consecinţele nefaste pe care setea
de îmbogăţire le are asupra vieţii sufleteşti a individului, asupra destinului omenesc. La baza
ei se află convingerea autorului că goana după avere, în special după bani, zdruncină tihna şi
amărăşte viaţa omului, generează numeroase rele, iar în cele din urmă duce la pierzanie.
Această convingere este ilustrată cel mai bine în nuvelă prin destinul cizmarului Ghiţă.
TITLUL: are valoare simbolică, fiind, în acelaşi timp, şi ironic. Norocul aşteptat se dovedeşte
a fi nenoroc, datorită abordării greşite a destinului. Toposul ales, "moara", capată o
semnificaţie aparte: dacă moara macină bucatele, cârciuma, loc al pierzaniei, "macină"
destinele umane, aducând nenorocirea, pentru că uşurinţa câştigurilor de aici ascunde abateri
etice grave
(aici, la titlu, anul trecut am făcut o schema pe tablă, când am avut inspecţia. Am găsit
atunci multe semnificaţii!)
RELAŢII TEMPORALE ŞI SPAŢIALE: Acţiunea nuvelei se desfăşoară într-un spaţiu
real, translvănean, fapt indicat de secvenţele descriptive de la începutul cap. al 2-lea.: "de la
Ineu, drumul de ţară o ia printre păduri şi peste ţări...". Timpul desfăşurării acţiunii este a 2-a
jumătate a sec. al XIX-lea, pe parcursul unui an, de la Sf. Gheorghe, când Ghiţă ia în arendă
cârciuma, până la Paşte, când locul arde, iar protagoniştii mor. Fixarea acţiunii se face în
funcţie de repere religioase, jucând un rol important în cronologia evenimentelor.
SUBIECTUL OPEREI: Alcătuită din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat, cu o
structură narativă complicată şi un ritm epic neomogen. Acţiunea se desfăşoară prin continue
acumulări şi izbucniri de tensiune epică, în deplină concordanţă cu frământările psihologice
surprinse. Înlănţuite temporal şi cauzal, faptele sunt credibile, verosimile. Efectul asupra
cititorului e de iluzie a vieţii (veridicitate) şi de obiectivitate.
Pe scurt, in câteva paragrafe, acţiunea!

INCIPITUL: are statutul unui prolog şi îl surprinde pe Ghiţă sfătuindu-se cu soacra sa, cu
privire la ideea de a lua în arendă cârciuma de la Moara cu noroc. Prin preceptul moral rostit
de mama-soacră, sunt aduse în prim-plan valorile tradiţionale, înţelepciunea bătrânească, în
opoziţie cu dorinţa de bunăstare materială a lui Ghiţă, odată cu pătrunderea relaţiilor
capitaliste în viaţa satului transilvănean. Replica soacrei indică rolul ei de sfătuitor, care însă
nu trece peste deciziile bărbatului: "voi faceţi după gândul vostru, şi ştiţi prea bine că, dacă
voi vă duceţi la moară, nici vorbă nu poate fi ca eu să rămân aici."
FINALUL: o readuce în prim-plan pe bătrână. Aceasta încheie simetric nuvela, printr-o
replică cu privire la destinul celor doi soţi: "asa le-a fost data..". Nuvela are un final
moralizator, fiindcă „sancţionarea drastică a protagoniştilor e pe măsura faptelor săvârşite”
(Pompiliu Marcea)
SIMETRIA INCIPITULUI CU FINALUL: se realizează prin descrierea drumului.
Simbolistica iniţiala a drumului se completează, în final, cu sugestia drumului vieţii care
continuă şi după tragedia de la Moara cu noroc.: "apoi ea luă copiii si plecă mai departe...".
CONFLICTUL: Fiind o nuvelă psihologică, în "Moara cu noroc" conflictul central este cel
moral-psihologic, conflict interior al protagonistului. Personajul principal, Ghiţă, traieşte un
puternic conflict interior, oscilând între dorinţe puternice, dar contradictorii: dorinţa de a
rămâne om cinstit, pe de o parte, şi dorinţa de a se îmbogăţi alături de Lică, pe de altă parte. În
conştiinţa personajului principal, acest conflict duce la pierderea încrederii în sine, fapt care,
în planul exterior, afectează grav relaţiile sale de familie. De asemenea, conflictul interior se
reflectă în plan exterior, prin confruntarea dintre cârciumarul Ghiţă şi Lică Sămădăul.
CONSTRUCTIA PERSONAJELOR: În nuvela psihologică, accentul nu cade pe actul
povestirii, ci pe complexitatea personajelor, oferită de „acel amestec de bine şi de rău ce se
află la oamenii adevăraţi”(G. Călinescu)
Personajul principal din nuvelă, Ghită, este unul complex, în jurul lui concentrându-se
întreaga acţiune. El intră în relaţie cu toate celelalte personaje, care îi nuanţează evoluţia.
Frământările şi transformările sale interioare sunt urmărite cu atenţie şi sunt redate fie direct
de către narator, fie prin stil indirect liber, fie direct de către alte personaje sau de către el
însuşi.
CONCLUZIE: Asadar, din prezentarea subiectului, a conflictului interior şi exterior al
protagonistului, al evoluţiei lui Ghiţă, a timpului şi spaţiului bine precizate, a veridicităţii
întâmplărilor, se poate deduce că nuvela "Moara cu noroc" este o nuvelă realist-psihologică.