Moara cu noroc

de Ioan Slavici
Nuvela realist-psihologică
 Ioan Slavici
 prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, este un scriitor afirmat la
sfârșitul sec al XIX-lea, unul dintre adepții realismului classic - realism –
orientare ce se manifestă începând cu secolul al XIX-lea și continuă, în forme
specifice, de-a lungul timpului, până în zilele noastre.
 creator de tipologii, care se inspiră în vederea realizării operelor sale din
spațiul satului și al târgușorului de provincie contemporane lui.

Moara cu noroc
 nuvelă realistă de factură psihologică, reprezentativă pentru viziunea
moralizatoare asupra lumii și asupra satului transilvănean
 Publicată în volumul Novele din popor, în anul 1881

Opera literară este o nuvelă, specie epică în proză, cu o construcție

riguroasă, fir narativ central și personaje puține, care pun în evidență evoluția
personajului principal, complex și puternic individualizat.
 Opera este o nuvelă realistă prin trăsături manifestate la toate nivelurile textului
 Tema familiei și a dorinței de înavuțire
 Structură (simetria incipitului cu finalul, precizarea coordonatelor spațio-temporale
în incipit)
 Obiectivitatea perspectivei narative
 Crearea unor personaje tipice pentru o categorie socială (Ghiță – câ rciumarul
dornic de îmbogă țire, Pintea – jandarmul, Lică – să mă dă u și tâ lhar)
 Analiza psihologică
 Verosimilitatea – prezentarea veridică a societă ții ardelenești din a doua jumă tate a
secolului al XIX-lea
 Prezența unor toponime, care creează iluzia vieții (Arad, Ineu, Oradea Nouă )
 Tehnica detaliului semnificativ în descriere (moara) și în portretizare (Lică )
 Nuvelă psihologică - prin frământările de conștiință ale personajului
principal, care trăiește un conflict interior puternic (familie și dorința de
inavuțire) și se transformă sufletește.

Analiza se realizează prin tehnici de investigare psihologică:

Monolog interior ( Ei! Ce să-mi fac? ...Așa m-a lăsat Dumnezeu!)

Stil indirect liber (Ana își călcă pe inimă și se dete la joc. La început se
vedea că a fost prinsă de silă; dar ce avea să facă? La urma urmelor, de
ce să nu joace?)

Scene dialogate, însoțite de noatarea gesturilor și a mimicii (ursuz, se

aprindea din orișice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai înainte, ci
râdea cu hohot, încât îți venea să te sperii de el.)
 În nuvela realistă, spațiul și timpul sunt precizate, ceea ce conferă veridicitate.
Cârciuma de la Moara cu noroc este situată la răscruce de drumuri, izolată, înconjurată
de pustietate. Descrierea inițială a locurilor anticipează deznodământul tragic: culmea
dealului pleșuv, locurile rele, cinci cruci stau înaintea morii.
 Simetria incipitului cu finalul este asigurată prin vorbele bătrânei.
Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.
Simțeam eu că nu are să iasă bine, dar așa le-a fost dat.
 Acțiunea se desfășoară pe parcursul unui an, între două repere cu valoare temporală:
de la Sfântul Gheorghe până la Paștele din anul următor. Faptele sunt verosimile, iar
asupra cititorului se creează efectul de veridicitate și de obiectivitate.

 Ca în orice operă realistă, și în această nuvelă narațiunea este obiectivă, discursul

epic fiind dispus la persoana a III-a, din perspectiva unui narator omniscient,
omniprezent și neimplicat, cu viziune dindărăt și focalizare zero.
 Perspectiva narativă obiectivă se completează cu tehnica punctului de vedere,
prin intervențiile bătrânei, cu caracter moralizator...
Tema nuvelei – consecințele nefaste și dezumanizante ale dorinței de înavuțire
 Perspectiva socială – dorința lui Ghiță de a-și schimba statutul (cizmar - cârciumar)
 Perspectiva moralizatoare – urmările dorinței de a obține câștiguri materiale nemeritate
 Perspectiva psihologică – conflict interior ce duce la pierderea familiei și a încrederii în
sine.

Secvențe: (acțiunea)
 Întâlnirea dintre Ghiță și Lică; venirea lui Lică la cârciumă
 Confruntarea dintre Ghiță și Lică atunci când acesta vine să împrumute bani
 Procesul
 Uciderea Anei în duminica de Paște; punct culminant al dezumanizării lui Ghiță
Semnificația titlului

Moara (cu noroc) este un topos literar care desemnează un han aflat în pustietate, la răscruce de
drumuri; locația imaginară este o fostă moară (simbol al trecerii, al perisabilității), iar norocul
pe care il aduce este doar aparent. În esență, ea este purtătoare de ghinion. Totodată, poate
constitui un element anticipativ, cititorul putând anticipa locul în care se va petrece acțiunea,
norocul asociat morii constituind o prefigurare a acțiunii tragice.

Conflictul
 Central – psihologic, moral interior
 Exterior – confruntarea dintre Ghiță și Lică

Personajele
 Principal – Ghiță – personaj rotund, cel mai complex din nuvelistica lui Slavici
- destinul lui ilustrează consecințele dorinței de înavuțire
- analiza psihologică
 Ana – personajul feminin, ce suferă transformări interioare ce îi oferă scriitorului posibilitatea
unei fine analize a psihologiei feminine
 Lică - persnonaj negativ, rămâne neschimbat pe tot parcursul nuvelei, om rău și primejdios
 Așadar, opera literară Moara cu noroc este o nuvelă realistă de factură
psihologică, prin care Ioan Slavici demonstrează, încă o dată, așa cum el
însuși mărturisea în volumul Lumea prin care am trecut, rolul
moralizator al literaturii: În gândul meu rostul scrierii a fost
întotdeauna îndrumarea spre o viețuire potrivită cu firea omenească.

 Capodoperă a literaturii româ ne, deschizâ nd calea că tre marile ceații

epice din perioada interbelică , despre care criticul literar G. Că linescu
afirma că este o nuvelă solidă cu subiect de roman.
Succes