Moara cu noroc de Ioan Slavici

I. Tema si viziunea despre lume

Introducere:

Capodopera literaturii noastre novelistice, “Moara cu noroc” inaugureaza etapa cu

accente tragice din creatia lui Ioan Slavici, prozator moralist. Este prima nuvela care
exploreaza “terra incognita” a psihicului uman.

Rezumat:

In expozitiune este prezentat Ghita, un cizmar sarac dar onest care, impreuna cu familia
sa, ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc. Intriga il infatiseaza pe Lica Samadaul
care ii impune carciumarului sa devina complicele sau, in schimbul unei imbogatiri
rapide. Din cauza Samadaului, Ghita se simte prins in capcana, intr-un conflict intern
intre bani si liniste sufleteasca. Incearca sa se pazeasca de Lica, isi ia arme, doi caini si o
slug ape nume Marti. Se implica in furtul de la arendas si in uciderea unei femei si a unui
copil, devenind astfel complicele lui Lica. Totusi, hotaraste sa lucreze cu Pintea
jandarmul pentru a il da in vileag pe Lica. In momentul punctului culminant (de Paste),
acesta isi lasa sotia in bratele lui Lica si merge la Pintea pentru a marturisi tot adevarul.
Cand se intoarce, o omoara pe Ana crezand ca l-a inselat, ca mai apoi sa fie la randul sau
omorat de Raut din ordinal lui Lica. Lica se sinucide pentru a nu fi prins de autoritati. Un
incendiu mistuieste moara iar singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si
copiii.

1. Incadrare:

a) Perioada:
Nuvela este publicata in epoca marilor clasici, anul 1881, in volumul “Nuvele din
popor” si se bucura de o larga apreciere critica.
b) Tipologie:
Opera “Moara cu noroc” este o nuvela de facture realista psihologica. Nuvela,
opera epica cu o actiune pluriepisodica desfasurata pe un singur fir narativ este
completata de caracterul psihologic, care prezinta viata interioara a personajelor
sub presiunea unor situatii neobisnuite. Incipitul si finalul concentreaza
semnificatia intregii evolutii narrative. Analiza psihologica vizeaza atat
individual cat si mentalitatea colectiva, iar trairile sunt dezvaluite predominant
prin folosirea monologului. O alta caracteristica psihologica este aceea a
conflictelor exterioare care determina conflicte interioare produse de sentimente
si de optiuni contradictorii, acestea construind centrul de interes al nuvelei. De
 asemenea, constructia lui Lica ca si personaj naturalist, tipul delincventului
ereditar, este un alt argument pentru care nuvela este psihologica.
c) Curent:
Ca formula estetica, opera apartine realismului, prin tema sociala, finalul inchis,
obiectivitatea naratiunii, stil sobru si concis, veridicitate (prin dialog, timp si
spatiu)
d) Orientare tematica:
Tema abordata este una sociala, cea a degradarii morale din dorinta de avutie.
Aceasta este prezentata prin doua subteme, cea a fascinatiei raului (Lica) si cea a
iubirii si familiei (Ana)

2. Doua secvente care sustin tema

a) Secventa cedarii Anei lui Lica:

In capitolul 14, Lica stabileste planul de seducer al Anei. Astfel, acesta i-o cere
lui Ghita, care accepta cu lasitate cu conditia sa nu se afle “fa ce faci insa nu ma
face de rusinea lumii”. Aceasta este o secventa ilustrativa pentru tema degradarii
sociale, infatisand personajul principal abandonand orice legatura cu sotia sa,
care semnifica in opera conceptual binelui si al familiei amoroase. Astfel, este
ilustrata degradarea suferita de protagonist in favoarea raului, a banilor care
corup moral.
b) Secventa finala:
Intors la han, Ghita o gaseste pe Ana singura. Acesta, orbit de gelozie, se impaca
cu ea (“tu stii ca mi-esti draga ca lumina ochilor, n-am sa te chinuiesc, am sa te
omorcum mi-as omori copilul ca sa-l scap de calau”) iar mai apoi o injunghie.
Este la randul sau omorat de Raut, din ordinal lui Lica. Lica se sinucide izbindu-
se cu capul de un copac. Destinul tragic al tuturor personajelor pervertite moral
sustine in opera ideea moralizatoare, aceea ca nimeni nu este peste legile morale.

3. 4 elemente de compozitie/ structura

a) Timp:
Opera este situate in secolul XIX. Actiunea se intinde pe durata unui an, durata
marcata de limite religioase (de la Sf. Gheorge la Paste). Faptul ca indicia
temporali sunt redati in mod religios induce ideea de pedeapsa divina pentru
actiuni imporale (hanul arde chiar de Paste), dar si de salvare divina (batrana si
copiii sunt plecati de Paste)
Spatiu:
Spatiul actiunii este fixat cu veridicitate, in Ardeal langa Ineu, la Moara cu
Noroc. Exista simbolistici in plasarea actiunii, deoarece faptul ca moara era un
loc departe de comunitate si biserica arata lipsa protectiei divine asupra familiei
 lui Ghita. Moara reprezinta un cronotop, un element care desemneaza un timp si
un spatiu fix.
b) Incipit:
Opera debuteaza printr-un principiu moral, sustinut de batrana mama a Anei,
personaj care reprezinta vocea autorului in text: “Omul sa fie multumit cu saracia
sa, caci nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”. Aceste vorbe anunta
tema etica a nuvelei, cea a consecintelor dramatice ale setei de bogatie si
introduce dezbaterea morala caracteristica prozei psihologice. Astfel, acestea au
rol anticipativ, sugerand evolutia si drama personajelor, si reprezinta o pledoarie
pentru echilibru si cumpatare.
Final:
Finalul este simetric, opera se termina cu vorbele batranei: “Asa le-a fost data”.
Aceasta replica contureaza ideea fatalitatii destinului, dar are si un rol
moralizator, ca o sanctiune pentru personaje, pentru faptele lor nelegiuite.
c) Naratiunea:
Formula narativa este cea a naratorului demiurge, omniscient si omnipresent,
care nareaza la persoana aIIIa. Astfel, acesta surprinde atat faptele cat si
gandurile personajelor. Viziunea naratia este findarat, focalizarea este zero iar
perspectiva narativa este una obiectiva.Naratorul nu intervine in evolutia
intamplarilor, insa viziunea sa moralizatoare este redata prin intermediul unui
personaj reflector, cel al batranei. Modurile de expunere au roluri diferite in
opera. Naratiunea este ampla, structurata in 17 capitole iar foarte multe fapte sunt
rezumate, Descrierea are rolul de a fixa peisajul ca si cadru al actiunii si are
functie anticipativa, creionand un fundal potrivit pentru pasiunile consumate in
nuvela (trunchi inalt pe jumatate ars). Dialogul este folosit cu rol de caracterizare
indirecta, si, prin regionalism si arhaisme contureaza culoarea spatiului si a
timpului (realism)
d) Conflicte:
Conflictele nuvelei sunt bine definite inca de la inceput prin cei doi termini aflati
in opozitie (bine si rau) si se caracterizeaza printr-un puternic drmatism. Astfel,
principalul conflict exterior al operei, cel dintre Ghita si Lica, creioneaza
conflictual interior predominant. Acest conflict este sustinut de dorintele
contradictorii ale lui Ghita, intra a ramane om cinstit si a se imbogati. La ivel
secundar se evidentiaza conflitul dintre Ghita si Ana pe plan familiar si dintre
Pintea si Lica. Ana are si ea un conflict interior la finalul operei, intre dorinta de
razbunare si fidelitate.

4. Opinia
In opinia mea, nuvela “Moara cu noroc” este o capodopera a literaturii romanesti, o
inovatie la nivel de continut. In primul rand, constructia personajelor cu un puternic
conflict interior, analizate in toate unghiurile posibile confera autenticitate operei. In
al doilea rand, caracterul moralizator al operei permite transcendenta acesteia in timp
si spatiu, devenind o opera de referinta moral absoluta.
 II. Caracterizarea lui Ghita

Introducere:

Ghita, personajul principal al operei “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este un

personaj complex, rotund, care evolueaza de la tipicitatea sub determinare sociala
(cea a unui carciumar dornic de avere) la individualizare sub determinarea psihica si
morala.

1. Prezentarea statutului personajului in raport cu conflictele

operei

a) Statut social :
Daca in incipit Ghita reprezinta tipul omului cinstit dar sarac, statutul sau social
evolueaza in acelasi timp cu involutia statutului sau psihologic si moral. Astfel,
aceasta castiga multi bani si urca pe scara sociala, dar acei bani nu sunt facuti in
mod cinstit.
b) Psihologic:
Din punct de vedere psihologic Ghita este un personaj foarte complex. Are un
puternic conflict interior intre bani si armonie. Acesta se dezumanizeaza complet.
Lica ii tulbura complet echilibrul interior, iar acesta devine macinat de regret si
teama. Acesta devine subordonat in totalitate Samadaului si incepe sa aiba o
atitudine duplicitara. Evolutia sa psihologica este urmarita mai ales sun lupa celor
mai puternice trairi, iar personajul este in complete involutie din punct de vedere
psihologic. Sfarsitul lui devine tragic atat din punct de vedere etic, doarece isi
incalca orice principiu cat si din punct de vedere psihic.
c) Moral:
Daca la inceputul nuvelei este un personaj energic, muncitor, bland si cumsecade,
incetul cu incetul acesta isi pierde toate valorile morale in vederea banilor. Se
indeparteaza iremediabil de familie si deine un hot si un ucigas.

2. 4 elemente de compozitie/ structura

a) Caracterizarea lui Ghita:

In caracterizarea lui Ghita accentual este pus pe conflictual sau interior. Astfel,
caracterizarea directa facuta de narator nu ocupa un rol important in portretul
personajului, ci serveste doar spre creionarea trasaturilor sale fizice. Aflam astfel
ca Ghita este un om inalt si spatos, impunator fizic. Din autocaracterizare
intelegem ca acesta se considera un ticalos (“sunt un om fara suflet”) dar
blameaza soarta pentru conditia sa (“asa m-a lasat Dumnezeu”). In mod indirect
acesta se caracterizeaza cel mai bine prin fapte sau ganduri. Daca la inceput este
 un sot si un parinte ideal acesta ajunge sa fie un criminal. Prin ganduri Ghita se
automistifica, spunandu-si deseori ca nu este chiar asa de rau. Se gandeste
frecvent la raul produs Anei, dar nu schimba niciodata aceasta situatie. Prin
dialog se sustine acelasi conflict interior intre ispita si rezistenta la ea.
b) Incipit:
Opera debuteaza printr-un principiu moral, sustinut de batrana mama a Anei,
personaj care reprezinta vocea autorului in text: “Omul sa fie multumit cu saracia
sa, caci nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”. Aceste vorbe anunta
tema etica a nuvelei, cea a consecintelor dramatice ale setei de bogatie si
introduce dezbaterea morala caracteristica prozei psihologice. Astfel, acestea au
rol anticipativ, sugerand evolutia si drama personajelor, si reprezinta o pledoarie
pentru echilibru si cumpatare.
Final:
Finalul este simetric, opera se termina cu vorbele batranei: “Asa le-a fost data”.
Aceasta replica contureaza ideea fatalitatii destinului, dar are si un rol
moralizator, ca o sanctiune pentru personaje, pentru faptele lor nelegiuite.
c) Naratiunea:
Formula narativa este cea a naratorului demiurge, omniscient si omnipresent,
care nareaza la persoana aIIIa. Astfel, acesta surprinde atat faptele cat si
gandurile personajelor. Viziunea naratia este findarat, focalizarea este zero iar
perspectiva narativa este una obiectiva.Naratorul nu intervine in evolutia
intamplarilor, insa viziunea sa moralizatoare este redata prin intermediul unui
personaj reflector, cel al batranei. Modurile de expunere au roluri diferite in
opera. Naratiunea este ampla, structurata in 17 capitole iar foarte multe fapte sunt
rezumate, Descrierea are rolul de a fixa peisajul ca si cadru al actiunii si are
functie anticipativa, creionand un fundal potrivit pentru pasiunile consumate in
nuvela (trunchi inalt pe jumatate ars). Dialogul este folosit cu rol de caracterizare
indirecta, si, prin regionalism si arhaisme contureaza culoarea spatiului si a
timpului (realism)
d) Conflicte:
Conflictele nuvelei sunt bine definite inca de la inceput prin cei doi termini aflati
in opozitie (bine si rau) si se caracterizeaza printr-un puternic drmatism. Astfel,
principalul conflict exterior al operei, cel dintre Ghita si Lica, creioneaza
conflictual interior predominant. Acest conflict este sustinut de dorintele
contradictorii ale lui Ghita, intra a ramane om cinstit si a se imbogati. La ivel
secundar se evidentiaza conflitul dintre Ghita si Ana pe plan familiar si dintre
Pintea si Lica. Ana are si ea un conflict interior la finalul operei, intre dorinta de
razbunare si fidelitate.

3. Doua secvente care sustin constructia personajului

a) Secventa cedarii Anei lui Lica:

In capitolul 14, Lica stabileste planul de seducer al Anei. Astfel, acesta i-o cere
lui Ghita, care accepta cu lasitate cu conditia sa nu se afle “fa ce faci insa nu ma
 face de rusinea lumii”. Aceasta este o secventa ilustrativa pentru tema degradarii
sociale, infatisand personajul principal abandonand orice legatura cu sotia sa,
care semnifica in opera conceptual binelui si al familiei amoroase. Scena il
infatiseaza pe Ghita ca un om slab, un om fara cod moral sau dorinta de
reabilitare. Acestuia ii lipseste cu desavarsire dorinta de a pastra familia, dar este
ilustrata dorinta de accensiune sociala. Astfel, este ilustrata degradarea suferita de
protagonist in favoarea raului, a banilor care corup moral.
b) Secventa finala:
Intors la han, Ghita o gaseste pe Ana singura. Acesta, orbit de gelozie, se impaca
cu ea (“tu stii ca mi-esti draga ca lumina ochilor, n-am sa te chinuiesc, am sa te
omorcum mi-as omori copilul ca sa-l scap de calau”) iar mai apoi o injunghie.
Este la randul sau omorat de Raut, din ordinal lui Lica. Aceasta scena arata
degradarea iremediabila a personajului, care trebuie sa indure un destin tragic, pe
masura faptelor sale. Astfel este ilustrata ideea dezumanizarii complete a
acestuia, pe care nimic nu il mai poate salva.

4. Opinie:

Ghita este un personaj complex care depaseste limita celui care aspira firesc la o
situatie materiala prospera si de aceea ajunge pe ultima treapta a degradarii umane.
In primul rand, dorinta sa pentru bani devine inumana, aproape ca un bluestem (“ii
luceau ochii”). In al doilea rand, acesta este dispus sa sacrifice orice mai putin banii.
Este un personaj tragic care atrage atentia asupra faptului ca nimeni nu este mai
presus de legea morala si ca aceasta ser plateste cu viata.

III. Relatia dintre Ghita si Ana

Introducere:

Ghita si Ana, doua personaje complexe din punct de vedere psihologic sunt
simbolistica familei care se degradeaza social din nuvela moara cu noroc. Astfel, cei
doi trec prin etapele unei familii care se destrama.

1. Prezentarea statutului personajului in raport cu conflictele

operei:

Personajul Ghita:
a) Statut social :
Daca in incipit Ghita reprezinta tipul omului cinstit dar sarac, statutul sau social
evolueaza in acelasi timp cu involutia statutului sau psihologic si moral. Astfel,
 aceasta castiga multi bani si urca pe scara sociala, dar acei bani nu sunt facuti in
mod cinstit.
b) Psihologic:
Din punct de vedere psihologic Ghita este un personaj foarte complex. Are un
puternic conflict interior intre bani si armonie. Acesta se dezumanizeaza complet.
Lica ii tulbura complet echilibrul interior, iar acesta devine macinat de regret si
teama. Acesta devine subordonat in totalitate Samadaului si incepe sa aiba o
atitudine duplicitara. Evolutia sa psihologica este urmarita mai ales sun lupa celor
mai puternice trairi, iar personajul este in complete involutie din punct de vedere
psihologic. Sfarsitul lui devine tragic atat din punct de vedere etic, doarece isi
incalca orice principiu cat si din punct de vedere psihic.
c) Moral:
Daca la inceputul nuvelei este un personaj energic, muncitor, bland si cumsecade,
incetul cu incetul acesta isi pierde toate valorile morale in vederea banilor. Se
indeparteaza iremediabil de familie si deine un hot si un ucigas.

Personajul Ana:
a) Statut social:
Din punct de vedere social Ana evouleaza la nivel material impreuna cu Ghita.
Aceasta are grija de gospodarie si de cei doi copii, si totusi incearca s ail ajute pe
Ghita in mentinerea hanului. Totusi, ea nu este constienta de aceasta evolutie
sociala, deoarece Ghita ascunde orice fapta de aceasta.
b) Psihologic:
Din perspectiva psihologica, Ana este si ea un personaj rotund, in evolutie.
Transformarea sa incepe odata cu venirea Samadaului la han. Inteligenta si
intuitive, aceasta simte pericolul pe care il reprezinta Lica si il avertizeaza pe
Ghita “Lica e om rau si primejdios”. Cand Ghita se instraineaza, vrea sa o arunce
in bratele Samadaului. Ana se simte jignita de lipsa de incredere, dar spera ca
prin gelozie il va recastiga. Sfarseste tragic, omorata de Ghita.
c) Moral:
Din punct de vedere moral aceasta inceaca sa isi ajute sotul. Cu cat se simte mai
parasite de Ghita, cu atat incearca mai tare sa ii patrunda in ganduri, sa il ajute si
sa il inteleaga. Totusi, odata ce este aruncata in bratele lui Lica, I se daruieste
dintr-un gest de razbunare, ilustrand pervertirea sa morala.

2. Doua secvente care sustin constructia relatiei

a) Secventa cedarii Anei lui Lica:

In capitolul 14, Lica stabileste planul de seducer al Anei. Astfel, acesta i-o cere
lui Ghita, care accepta cu lasitate cu conditia sa nu se afle “fa ce faci insa nu ma
face de rusinea lumii”. Aceasta este o secventa ilustrativa pentru relatia celor
doua personaje, infatisand personajul principal abandonand orice legatura cu
 sotia sa, care semnifica in opera conceptual binelui si al familiei amoroase. Este
simbolizata astfel nepasarea aparenta a lui Ghita asupra acestei relatii.
b) Secventa omorarii Anei:
Intors la han, Ghita o gaseste pe Ana singura. Acesta, orbit de gelozie, se impaca
cu ea (“tu stii ca mi-esti draga ca lumina ochilor, n-am sa te chinuiesc, am sa te
omorcum mi-as omori copilul ca sa-l scap de calau”) iar mai apoi o injunghie.
Este la randul sau omorat de Raut, din ordinal lui Lica. Aceasta scena ilustreaza
regretul lui Ghita si realizarea acestuia despre cat de importanta este relatia cu
Ana. Din gelozie, acesta o omoara intr-un mod care se doreste a fi pasnic. Totusi,
faptul ca o omoara sustine dinnou egradarea morala a acestuia, care nu mai poate
fi om nici pentru persoana iubita.

3. 4 elemente de compozitie/ structura

a) Caracterizare Ghita:
In caracterizarea lui Ghita accentual este pus pe conflictual sau interior. Astfel,
caracterizarea directa facuta de narator nu ocupa un rol important in portretul
personajului, ci serveste doar spre creionarea trasaturilor sale fizice. Aflam astfel
ca Ghita este un om inalt si spatos, impunator fizic. Din autocaracterizare
intelegem ca acesta se considera un ticalos (“sunt un om fara suflet”) dar
blameaza soarta pentru conditia sa (“asa m-a lasat Dumnezeu”). In mod indirect
acesta se caracterizeaza cel mai bine prin fapte sau ganduri. Daca la inceput este
un sot si un parinte ideal acesta ajunge sa fie un criminal. Prin ganduri Ghita se
automistifica, spunandu-si deseori ca nu este chiar asa de rau. Se gandeste
frecvent la raul produs Anei, dar nu schimba niciodata aceasta situatie. Prin
dialog se sustine acelasi conflict interior intre ispita si rezistenta la ea.
b) Caracterizare Ana:
In mod direct naratorul ii realizeaza portretul fizic, Ana fiind “frageda si
subtirica, sprintena si mladioasa. Ea este caracterizata aproape in totalitate prin
fapte si ganduri. Din statornicia sa fata de Ghita intelegem ca este o persoana
blanda, intelegatoare. Din actiunea sa finala, prin alegerea lui Lica aceasta devine
un personaj razbunator, degradat moral de catre propriul sot. Totusi, aceasta
degradare este justificata prin faptele lui Ghita, care o impinge spre o asemenea
actiune.
c) Incipit:
Opera debuteaza printr-un principiu moral, sustinut de batrana mama a Anei,
personaj care reprezinta vocea autorului in text: “Omul sa fie multumit cu saracia
sa, caci nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”. Aceste vorbe anunta
tema etica a nuvelei, cea a consecintelor dramatice ale setei de bogatie si
introduce dezbaterea morala caracteristica prozei psihologice. Astfel, acestea au
rol anticipativ, sugerand evolutia si drama personajelor, si reprezinta o pledoarie
pentru echilibru si cumpatare.
 Final:
Finalul este simetric, opera se termina cu vorbele batranei: “Asa le-a fost data”.
Aceasta replica contureaza ideea fatalitatii destinului, dar are si un rol
moralizator, ca o sanctiune pentru personaje, pentru faptele lor nelegiuite.
d) Naratiunea:
Formula narativa este cea a naratorului demiurge, omniscient si omnipresent,
care nareaza la persoana aIIIa. Astfel, acesta surprinde atat faptele cat si
gandurile personajelor. Viziunea naratia este findarat, focalizarea este zero iar
perspectiva narativa este una obiectiva.Naratorul nu intervine in evolutia
intamplarilor, insa viziunea sa moralizatoare este redata prin intermediul unui
personaj reflector, cel al batranei. Modurile de expunere au roluri diferite in
opera. Naratiunea este ampla, structurata in 17 capitole iar foarte multe fapte sunt
rezumate, Descrierea are rolul de a fixa peisajul ca si cadru al actiunii si are
functie anticipativa, creionand un fundal potrivit pentru pasiunile consumate in
nuvela (trunchi inalt pe jumatate ars). Dialogul este folosit cu rol de caracterizare
indirecta, si, prin regionalism si arhaisme contureaza culoarea spatiului si a
timpului (realism)

4. Opinie:

Relatia Ghita-Ana este o relatie ilustrativa pentru tema degradarii familei. Astfel,
Ana reprezinta o ilustrare a conceptului de familie. In primu rand, viata de familie
parcurge doua etape: cea a armoniei si cea a degradarii. In al doilea rand, tema
degradarii familiei este evidentiata de abandonul de ambele parti ale relatiei.
Amandoi sotii sunt pedepsiti pentru greselile lor etice.