Moara cu noroc de Ioan Slavici

Ioan Slavici este unul dintre cei mari patru clasici ai literaturii romane si se afirma ca un deschizator de
drumuri prin creearea romanului realist obiectiv si prin integrarea elementelor de analiza psihologica in proza
sa.
Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici este publicata in 1881, in volumul de debut Novele din
popor, reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului.
Aceasta este o nuvela, adica o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, un singur fir narativ
central. Personajele relative putine pun in evidenta evolutia personajului principal, complex, puternic
individualizat. Se observa tendinta de obiectivare a perspectivei narative, impersonalitatea naratorului,
naratiunea la persoana a-III-a, atitudinea detasata in descriere, veridicitatea. Este o nuvela psihologica prin:
tematica, modalitati de caracterizare a personajului si de investigare psihologica, natura conflictului (interior).
Tema sustine caracterul psihologic al nuvelei: efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de inavutire,
pe fundalul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al-XIX-lea. Din perspective sociala, nuvela prezinta
incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social. Din perspectiva moralizatoare, prezinat consecintele
dramatice ale setei de inavutire, scriitorul considerand ca goanna dupa avere zdruncina tihna sufleteasca si duce
la pierzanie. Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita, care este sfasiat de
dorinte pe cat de puternice, pe atat de contradictorii: cea de a ramane om cinstit, pe de o parte si dorinta de a se
imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte. Conflictul nuvelei este complex, de natura psihologica, morala si
psihologica.
Titlul Moara cu noroc este un topos literar care desemneaza un han aflat in pustietate, la rascruce de
drumuri. Locatia imaginara este o fosta moara (simbol al trecerii, al perisabilitatii), iar norocul pe care il
aduce este doar aparent, in esenta ea fiind purtatoare de ghinion.
Locul in care se afla Moara cu noroc: aici in vale, este un simbol al infernului in care omul se lasa
dominat de patimi, care il determina sa-si piarda constiinta sis a actioneze in numele raului (dezumanizarea
individului). In fata morii se afla cinci cruci, la fel ca numarul memebrilor familei lui Ghita; acestea anticipeaza
destinul personajului. Langa carciuma se afla ramasitele unei paduri, locul este plin de maracini si semnific aun
spatiu malefic in care predomina raul, un loc in care traiesc oameni de felul lui Lica, un om care a uitat de
credinta si de valorile morale. Undeva in apropiere se afla trunchiul unui copac ars din temelii: axis mundi
puntea de legatura intre intre celest si telluric, ce simbolizeaza faptul ca legatura dintre om si Dumnezeu a fost
intrerupta.
Naratiunea realista este obiectiva, realizata la persoana a-III-a, de catre un anrator omniscient,
omniprezent, neimplicat. Relatarea evenimentelor nu se realizeaza totusi in mod linear, iar inlantuirea dintre
capitole se face prin tehnici epice diverse: dialogul (la inceputul nuvelei), descriere la timpul present (capitolele
al-II-lea si al-III-lea), semnalarea unei relatii temporale de anterioitate fata de cele povestite inainte (capitolul
al-XVI-lea). Inlantuite temporal si cauzal, faptele sunt credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului este de
iluzie a vietii (veridicitate) si d eobiectivitate.
Relatia incipit-final
Nuvela are o constructie simetrica, se dechide si se incheie cu vorbele batranei (tehnica punctului de
vedere), personaj episodic, dar care exprima cu autoritatea varstei mesajul moralizator al nuvelei. Citatul din
incipit: Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face
fericit, anticipeaza actiunea nuvelei, destinul tragic al protagonistilor si reflecta tema operei literare. Iar in cel
din final: asa le-a fost data, batrana pune totul pe sema adestinului, nu se revolta impotriva situatie tragice,
accepta cu resemnare cle intamplate deoarece este constienta ca omul nu poate sa lupte impotriva propriei sorti.
Batrana este un alter ego al autorului, vocea delegate de acesta sa prezinte propria conceptie despre viata, ea
nu are identitate si este denumita simbolic astfel pentru a se evidential intelepciunea ei izvorata dintr-o ampla
experienta de viata.
Prin intentia morlaizatoare nuvela este realist-clasica.
Totodata, simetria incipitului cu finalul se realizeaza si prin descrierea drumului. Simbolistica initiala a
drumului se completeaza, in final, cu sugestia drumului vietii care se continua si dupa tragedia de la Moara cu
noroc: Apoi ea (batarna) lua copiii si pleca mai departe.
Nuvela este structurata in 17 capitole fara titlu, evenimentele sunt prezentate in ordine cronologica ,
putem identifica momentele subiectului.
Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu semnificatie religioasa: de
la Sfantul Gheorghe pana la Paste si are loc in a doua jumatate a secolului al-XIX-lea. Spatiul este reala,
transilvanean, in apropiere de Ineu.
1
 In expozitiune ne sunt prezentate vorbele batranei, care este adepta pastrarii traditiei, in timp ce Ghita,
capul familei, un cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru
a castiga rapid bani. Tot aici este descris si locul unde se afla situate moara si a drumului spre aceasta.
Intriga o constituie aparitia lui Lica Samadaul al carciuma, care este un personaj ciudat, charismatic,
seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi.
In desfasurarea actiunii, Ghita se indeparteaza tot mai mult de fmailia sa, preocupat de idea de a
agonisi averea promise de Lica. Treptat, acesta este implicat, direct sau indirect, in afacerile necurate ale
Samadaului: jefuirea arendasului, uciderea femeii si a copilului in padure. Atunci cand este chemat in fata
tribunalului pentru a depune marturie, Ghita jura stramb si devine, astfel, complice al Samadaului.
Totodata, are loc si alterarea relatiilor dintre el si Ana, sotia sa. Lica ii ia locul lui Ghita in familie, care,
preocupat cu propriile sale framantari, se indeparteaza de aceasta (de exemplu, Lica este cel care se joaca cu
copii si danseaza cu Ana).
Apoi, Ghita se imprieteneste cu janadrmul Pintea si face un joc dublu: ramane asociatul lui Lica,
incercand sa ascunda aceste lucru si , in acelasi timp, este de partea legii.
Punctul cuminant il constituie dorinta lui de-al da pe mana jandarmului pe Lica, care venise la
carciuam cu bani care ar fi putut dovedi vinovatia sa. El il trimite pe Ghita sa faca schimb, insa acesta se duce
sa-l avertizeze pe jandarm.
Deznodmantul este tragic si moralizator deoarece personajele car au incalcat normele morale sunt
aspru pedepsite de catre autor. Ana este ucisa de sotul ei pentru ca il inselase (insa tot el o aruncase in bratele lui
Lica). Ghita este impuscat de Raut, omul lui Lica, pentru a sterge toate urmele si pentru a nu exista martori care
sa ateste vinovatia sa. Lica se sinucide din orgoliu si din dorinta sa de a nu fi prins de Pintea, dusmanul sau de-o
viata. Singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copii, ele simbolizand inocenta, puritatea si
intelepciunea. Din aceasta perspective finalul poate fi considerat unul optimist deoarece copii au sansa unui
viitor mai bun, departe de infernul uman. Carciuma este arsa din temelii, iar acest lucru semnifica o purificare
de tot raul care a existat acolo.
Caracterizare personajelor, relatia dintre doua personaje
In nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor. Fiind o nuvela
psihologica, in Moara cu noroc conflictul central este cel moral-psihologic, conflict interior al
personajului principal. Iar in caracterizarea personajelor se utilizeaza tehnici de investigatie psihologica:
scenele dialogate, monologul interior de factura traditionala si acela realizat in stil indirect liber, notatia gesticii,
a mimicii si a tonului vocii.
Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momentele de incordare,
consemnandu-le gesturile, limbajul, prezentand relatiile dintre ele (caracterizare indirecta). De asemenea,
realizeaza portrete sugestive (caracterizare directa), iar detaliile fizice releva trasaturi morale sau statutul social.
Ghita este personajul principal, este cel mai complex din nuvelistica lui Slavici, al carui detin
ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire.
El parcurge un traseu sinuos al dezumanizarii, cu framantari sufletesti si ezitari. Ezita intre cele doua cai
simbolizate de Ana (valorile familei, iubirea, linistea colibei) si de lica (bogatia, atractia malefica a banilor)
sau, in terminologie romantica: ingerul si demonul.
Se arata slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic. Traieste o drama psihologica concretizata prin trei
pierderi: increderea in sine, increderea celorlalti in el si increderea Anei, sotia sa, in el.
La inceput apare cu un portret moral favorabil: tata grijului, sot iubitor, om harnic, bun meserias, bland si
cumsecade, iar intentia sa de a lua in arenda carciuma este una nobila, deoarece vrea sa asigure un trai linistit si
indestulat familei sale. De aceea nu tine cont de vorbele batranei. Un timp ii merge bineafacerea, realizand
profit prin munca cinstita, pana la aparitia la carciuma a lui Lica.
Prima confruntare dintre Ghita si Lica este decisive, Samadaul explicandu-I succinct care sunt atributiile
sale si pleca fara a da posibilitatea lui Ghita de a-l refuza. Lica reuseste sa domine cu personalitatea lui
puternica intreaga conversatie si intuieste slabiciunea lui Ghita pentru bani: se gandea la castigul care l-ar
putea face in tovarasia lui Lica, vedea banii gramada inaintea sa si i se impaienjeneau parca ochii.
Initial, Ghita, isi ia masuri de precautie cumparandu-si doua pistoale si luand ca sluga pe Marti si doi
caini. Toate acestea se dovedesc inutile pentru ca ulterior afla ca Marti este omul lui lica, iar cainii pe care-I
antreneaza sa fie duri cu orice musafir nepoftit sunt imbalanziti de maleficul Lica in mod surprinzator.
Ghita se trezeste implicat direct sau indirect in afacerile necurate ale porcarului, jura stramb la process, se
instraineaza de propria familie, este macinat de ganduri contradictorii, are accese de violenta si devine tot mai
morocanos. Aceste transformari ale personajului sunt surprinse in mod direct de narator: devine de tot ursuz,
2
nu mai zambea ca mai inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el, se aprindea pentru orisice
lucru de nimic.
La un moment dat, ajunge sa regrete ca ar familie, iar prin intermediul monologului interior sunt redate
gandurile si framantarile personajului, realizandu-se autocarcterizarea: Ei! Ce sa-mi fac?... Asa m-a lasat
Dumnezeu!... Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?. Sub pretexul ca o vointa
superioara ii coordoneaza gandurile sia ctiunile, Ghita devine lasa, fricos si subordonat in totalitate
Samadaului. Acesta este caracterizat in mod direct de Lica ca un om de nadejde. Apoi Lica distruge imaginea
celorlalti despre carciumar ca om onest si cinstit.
Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale atunci cand isi arunca sotia, drept momeala, in bratele
Samadaului. Apoi o ucide pentru ca l-a inselat. In final, este ucis si el de Raut, omul lui Lica, alaturi de toate
personajele care au incalcat legea morala.
Lica Samadaul este personaj antagonist, prezentat in antiteza cu Ghita, iar in przentrea relatiei dintre
cele doua personaje, autorul analizeaza raportul victima-calau.
Acesta exercita asupra celorlalte personaje din nuvela o fascinatie diabolica. Aparitia lui la moara
declanseaza intriga si reprezinta pentru familia lui Ghita inceputul declinului.
Portretul fizic,realizat prin caracterizare directala inceputul nuvelei evidentiaza taria de character, viclenia,
si statutul privilegiat pe care il are in lumea porcarilor: un om de 36 de ani, inalt, escativ si supt la fta, cu
mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc.
Este un bun cunoscator al psihologiei umane, disimuleaza, este extrem de intelligent, stie sa-si aleaga
stapanii deoarece este constient ca va avea nevoiede ajutorul lor in situatii critice, descopera slabiciunea lui
Ghita pentru bani si profita de ea pentru a-l determina pe acesta sa-I asculta ordinele. Are un orgoliu nemesurat,
in finalul nuvelei se sinucide pentru a nu-i oferi lui Pintea satisfactia de-al vedea prins.
Isi dezvaluie adevarata fata in doua situatii: la prima intalnire cu Ghita cand stie sa-si intimideze
adversarul si sa se impuna in fata lui si cand ii marturiseste lui Ghita patima sa pentru bani si pentru placerea de
a ucide.
Intre el si Ghita are loc o substitutie simbolica, el petrecand timp cu familia carciumarului, in timp ce
acesta era macinat de problemele de constiinta. Il umileste pe Ghita in toate modurile posibile, facandu-l sa-si
piarda simtul onoarei si echilibrul sufletesc.
Este conceput ca un personaj romantic, fiind un personaj exceptional, aflat in situatii exceptionale,
datorita fortei cu care intervine in destinul oamenilor, schimbandu-le viata.
Stilul nuvelei este sobru, concis, fara podoabe.
Limbajul naratorului si al personajelor valorifica aceleasi register stilistice: limbajul regional,
ardelenesc, limbajul popular, oralitatea. Intelesul clasic-moralizator al nuvelei este sustinut prin zicale si
provorbe populare sau prin replicile-sentinta rostite de batrana la incpeutul si sfarsitul nuvelei.
In concluzie, Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica deoarce are toate trasaturile
acestei specii literare: analizeaza conflictul interior al personajului principal si urmareste procesul instrainarii
acestuia de familie si degradarea morala a acestuia produsa de ispita imbogatirii.
Iar in opinia mea, prin puternicul caracter moralizator, nuvela se constituie ca o pilda pentru aprecierea
corecta a valorilor in viata, intr-o societate degradata moral de puterea banului.

Moara cu noroc
de Ioan Slavici
caracterizarea personajului principal
Ghi este unul dintre cele mai reprezentative personaje din literature romana, impunndu-se prin
complexitate, dar si prin putere de individualizare, ilustrnd consecinele distrugtoare pe care le are asupra
omului setea de navuire. Cheia moralitii sta in cuvintele btrnei de la nceputul si sfritul nuvelei ce
cuprind normele etice care trebuie aplicate si respectate in viata de orice om cinstit si drept. Oricine sa abate de
la acest adevr fundamental, se autodistruge prin triri zguduitoare, ce duc cu sigurana spre un sfrit tragic.
Drama lui Ghi sa dezvluie treptat prin faptele si gndurile lui si prin opiniile celorlalte personaje.
Nemulumit de condiia sa sociala, Ghi tinde firesc spre bunstare si isi convinge familia sa se mute pentru
trei ani la crciuma aflata la ncruciarea unor drumuri importante pentru nego, Moara cu noroc.
Om harnic si cinstit, la nceput, el nu vrea dect sa agoniseasc atia bani nct sa angajeze vreo zece
calfe crora sa le dea de crpit cizmele oamenilor. Bun meseria, blnd si cumsecade, trudind din greu pentru
fericirea familiei sale, Ghi devine treptat tot mai ursuz, pus pe3 gnduri, nu mai zmbea ca nainte.

3
 La prima ntlnire pe care o are cu stpnul acestor locuri, Ghi ncearc sa fie autoritar si drz in fata
lui Lic, sa reziste propunerilor nelegiuite ale acestuia, dar este nfrnt de extraordinara fora morala pe care o
are Lic asupra tuturor.
Viata exterioare a lui Ghi este subordonata si detaata de viata sa interioara, de zbuciumul din mintea si
sufletul sau. Slavici dirijeaz destinul eroului prin mijloace psihologice profunde, sondnd reacii, gnduri,
triri, in cele mai adnci zona ale contiinei personajului, mai ales prin monologuri interioare. Aciunile,
gesturile si atitudinea lui Ghi scot la iveala incertitudinea si nesigurana care-l domina, teama si suspiciunea
instalate definitiv in el cnd intra in crdie cu Lic, ncearc sa-si asigure cteva masuri de protecie: pistoale
de la Arad, doi cini ciobneti, isi angajeaz o sluga credincioasa, dar teama si zbuciumul nu-l prsesc.
Ajunge sa regrete faptul ca are nevasta si copii, si-ar fi dorit sa poat zice prea putini mi pasa. Refuza sa
dea amnunte despre afacerile cu Lic, se ndeprteaz ncet dar sigur de soia sa, relaiile dintre ei fiind in ce in
ce mai reci,ii era parca n-a mai vzut-o demult si parca era sa se despart de dansa. Conflictul interior este din
ce in ce mai puternic, lupta dndu-se intre fondul cinstit al lui Ghi si ispita mbogirii. Sufletul complex si
labil este sfrtecat intre dorina de a pleca de la Moara cu noroc, rmnnd un om cinstit si tentaia pe care n-o
mai poate controla, a lcomiei de bani. Ghi isi face reprouri are remucri sincere si dureroase, manifestate
prin autocaracterizri: Iart-m, Ano, iart-m cel puin tu, cci eu n-am sa m iert cat oi trai pe fata
pamantului.
Alta data, intr-o efuziune a sentimentelor paterne, isi deplnge prbuirea, creia nu i se poate mpotrivi:
Srmanilor mai copii, voi nu mai avei (...) un tata om cinstit (...) tatl vostru e un ticlos.
Situaia materiala a lui Ghi e nfloritoare datorita afacerilor cu Lic si, dei fricos si las, Ghi se afunda
tot mai mult in faptele mrave puse la cale de Lic. Dezumanizarea lui Ghi se produce intr-un ritm alert, el
nsui, autoanalizndu-se, da vina pe firea lui slaba, ncercnd astfel sa-si motiveze faptele, aa m-a lsat
Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare dect voina mea?! Nici cocoatul nu e nsui vinovat ca
are cocoaa in spinare. Odat cu mrturia mincinoasa, prbuirea lui este inevitabila si rapida, o folosete pe
Ana drept momeala pentru a-l demasca pe Lic nu numai pentru ca l mustra contiina pentru ceea ce devenise
el, dar si dintr-o gelozie ajunsa la paroxism. De la complicitate la crima, nu mai e dect un pas si Ghi devine
el nsui uciga, njunghiind-o pe Ana, care era ntinsa la pamant si cu pieptul plin de snge cald, iar Ghi o
inea sub genunchi si apsa cuitul mai adnc spre inima ei.
In aceeai clipa, Ru isi descarc pistolul in ceafa lui Ghi, care czu napoi fara sa mai poat afla cine
l-a mpucat. Ghi devine victima pentru ca are in el lcomia pentru bani, vedea banii grmada naintea sa si
i se mpienjeneau parca ochii; de dragul acestui ctig, ar fi fost gata sa-si pun pe un an-doi capul in
primejdie.
Patima pentru bani l dezumanizeaz si Ghi cade prada propriului sau destin cruia nu i se poate opune,
prbuindu-se ncet, dar sigur de la omul cinstit si harnic la statutul de complice in afaceri necurate si crima,
pana la a deveni uciga. Sancionarea drastica a protagonitilor e pe msura faptelor svrite, lor lipsindu-le
stpnirea de sine, simul msurii si cumptul.

Moara cu norocde Ioan Slavici

-Relatia dintre Ghita si Lica-

1)Introducerea:
Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica realista,care surprinde destinul tragic al unei
familii,al unui personaj dezumanizat de patima banului si a razbunarii,pe fundalul vietii sociale din a doua
jumatate a secolului al XIX-lea.
2)Prezentarea a patru elemente de compozitie si structura:
a)Tema:
Moara cu noroc, nuvela psihologica de dimensiuni ample dezvolta o tema caracteristica acestei specii:
dezumanizarea sub influenta patimii pentru ban. Se poate vorbi de trei straturi tematice. Primul care poate fi
considerat o supratema deschide naratiunea prin cuvintele batranei, soacra lui Ghita: Omul sa fie multumit
cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit. In final, batrana mediteaza din
nou asupra celor intamplate, subliniind ideea fatalitatii oarbe. Al doilea nivel tematic vizeaza consecintele
nefaste pe care setea de imbogatire le are asupra individului. Procesul dezumanizarii lui Ghita sub imperiul
nefast al setei de inavutire este urmarit evolutiv.Al treilea nivel tematic al nuvelei poate fi identificat in
fascinatia exercitata de forta sau autoritatea care se degaja din personalitatea samadaului. Personajul negativ
intimideaza orice adversar prin lejeritatea cu care sfideaza legile.
4
 b)Titlul:
Titlul nuvelei are semnificatie simbolica si sugereaza ironia la adresa personajelor implicate in jocul
destinului nemilos atat pentru Ghita, cizmarul devenit carciumar, cat si pentru familia lui. Moara convertita in
carciuma va deveni spatiu blestemat.
c)Conflictul:
Conflictul exterior, redat de confruntarea dintre carciumarul Ghita si Lica Samadaul este dublat de cel
interior, personajul principal osciland intre dorinte puternice dar contradictorii: dorinta de a ramane om cinstit
pe de o parte si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte. Influentat de vizitele si presiunile
Samadaului, simte in el ceva mai tare decat vointa proprie, se izoleaza de familie, nu se mai teme nici macar
de moarte, singura lui dorinta ajunge sa fie razbunarea pe Lica, iar in cele din urma o ucide cu sange rece pe
Ana.

d)Perspectiva narativa:
Perspectiva naratorului obiectiv si impersonal ce ajuta la crearea caracterului realist al nuvelei permite
atat descrierea verosimila a evolutiei sociale a lui Ghita, cat si redarea zbuciumului sau interior prin procedee
narative precum: stilul indirect liber sau monologul interior. In cazul lui Lica, tehnica este cea a portretisticii,
astfel in maniera realista, naratorul ofera detalii exterioare, representative pentru includerea personajului in
tipologia porcarului.Lica este, asadar, cel care si-a depasit statutul si a reusit sa se impuna in lumea relatiilor
capitaliste. Pentru el nu mai exista zbucium interior, ci doar conditionari exterioare.
3)Prezentarea statutului moral, social si psihologic a celor doua personaje:
Ghita este un personaj unic prin trasaturile de caracter si urmarit in intreaga sa evolutie. Degradarea
morala a acestuia se exprima prin dependenta de Lica, de influenta caruia nu poate scapa. Evolutia lui Ghita
este consemnata obiectiv, minutios, urmarindu-se reflectarea sub constiinta a unor evenimente exterioare;
portretul fizic al personajului este foarte putin conturat, cele mai multe trasaturi surprinse fiind de ordin moral
din perspectiva altor personaje si indirect, din actiuni, gesturi, comportament.
Ca in tragedie, conflictul interior al personajului se dezvolta gradat, atingand un punct tragic in final.
Odata instalat la moara, Ghita nu se mai poate sustrage influentei mediului in care traieste; relatia sa cu Lica
este decisiva ,deoarece Samadaul ii afla slabiciunile si le exploateaza. Factorii exterior sporesc decaderea
personajului Ghita. Perspectiva imbogatirii il ispiteste si autorul surprinde, cu maiestrie, prinderea
carciumarului in mrejele intinse de samadau. Treptat, setea de bani pune stapanire pe mintea si pe actiunile lui
Ghita. El se instraineaza de Ana si de copii.Daca Lica se inscrie in tipologia parvenitului, ajuns la un nivel
social pe care in pastreaza facandu-se indinspensabil celor puternici, Ghita se inscrie in tipologia omului
dominat de slabiciuni, care nu are consecventa actiunilor intreprinse si ezitant in a adopta hotarari.Slabiciunile
proprii sunt acelea care il determina sa acopere toate faptele lui Lica, inclusive crimele, si sa-si doreasca sa
scape de obligatiile familiale. Lica nu este decat un factor care accelereaza caderea lui Ghita.Ana remarca de
altfel, relatia de subordonare si inferioritatea lui Ghita: Tu esti barbat, Lica, iar nu muiere imbracata in straie
barbatesti, ca Ghita!.
4)Relatia dintre doua personaje:
Cu toate ca nuvela urmareste evolutia lui Ghita, aceasta nu inseamna ca personajul secundar Lica nu
detine un rol decisiv in desfasurarea actiunii. Dimpotriva, el ajuta la conturarea caracterului lui Ghita.
Acest aspect nu este sesizabil de la inceputul nuvelei, cand Ghita apare ca un personaj topologic pentru
categoria indivizilor dornici de imbogatire, putandu-se chiar afirma ca are un statut moral si psihologic
necompromis. Ghita isi manifesta nemultumirea fata de statutul social pe care il detine si constientizeaza
limitele meseriei de cizmar. Ajuns la carciuma Ghita se ghideaza dupa principiile patriarhale: clientii sunt
primiti ca niste prieteni, banii se obtin exclusiv prin munca cinstita, iar nelegiuirea este tratata cu ingaduinta. O
astfel de atitudine isi dovedeste vulnerabilitatea atunci cand adevaratul afacerist isi face aparitia la han. Este
vorba de Lica Samadaul, un om aspru si neindurat. El profita de naivitatea si de ingaduinta lui Ghita,
folosindu-si puterea de influenta inca de la inceputul acestei relatii. Samadaul care cunoaste toti oamenii buni
si mai ales pe cei rai, il vrea pe carciumar ca partener. Acesta este momentul in care Ghita realizeaza ca in
noua lume a relatiilor capitaliste si modul sau de a gandi trebuie sa se schimbe radical.
O secventa relevanta pentru demonstrarea diferentei de perspectiva dintre carciumar si Samadau poate fi
considerata discutia despre importanta prieteniei in relatia de afaceri. Dupa ce afla ca a ucis o femeie pentru a o
jefui, Ghita afirma: tu nu esti om, Lica, esti diavol. In schimb, capetenia porcarilor reactioneaza batjocoritor,
simtind ca a reusit sa-l supuna pe carciumar: Tu esti om cinstit, Ghita, si am facut din tine om vinovat.

5
 Mai mult, ruptura dintre cei doi barbati atinge apogeul in scena jocului de duminica Pastelui, cand, dupa
un dans ce ii pare lui Ghita nesfarsit, Lica se lasa pe laita, o lua pe Ana pe genunchi si a inceput, asa in gluma,
sa o sarute si sa o stranga la piept. Mizand pe o reactie isterica a lui Ghita, Lica ii spune direct ca o doreste pe
sotia sa si ii porunceste sa-I lase singuri. Pentru prima oara dezumanizarea carciumarului este atat de avansata,
incat reuseste sa se stapaneasca, ba chiar sa il atraga in cursa pe Samadau printr-o tactica invatata de la el:
cunoscand slabiciunea porcarului pentru femei, Ghita o ofera drept momeala pe Ana si calculeaza cum poate sa-
i dea mai repede de stire jandarmului Pintea. Deznodamantul tragic al nuvelei este, oarecum, previzibil.
5)Opinia personala:
In opinia mea, relatiile dintre cele doua personaje din Moara cu noroc simbolizeaza sfarsitul unei lumi
care, punand prea mult pret pe valoarea banilor, si-a pierdut umanitatea. Moartea violenta atat a lui Ghita, cat si
a lui Lica din finalul nuvelei reprezinta un semnal moralizator pentru lumea romaneasca din secolul al XIX-lea.