Sunteți pe pagina 1din 12

Tema si viziune in nuvela MOARA CU NOROC - de Ioan Slavici

Ca scriitor, Ioan Slavici apartine epocii marilor clasici (1870-1890) alaturi de Mihai Eminescu,
I.L.Caragiale, Ion Creanga si Titu Maiorescu. Cele mai reprezentative nuvele ale sale sunt Popa
Tanda, Budulea Taichii, Moara cu noroc, Padureanca, etc.
Opera literar Moara cu noroc de Ioan Slavici a fost publicat n perioada marilor clasici (anul 1881),
n volumul de debut Novele din popor, reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului
romnesc. Titlul volumului sugereaza specia liteara a operelor cuprinse si tema de inspiratie : viata
sociala, rurala, apartinand perioadei marilor clasici si curenutului literar realism. In mod veridic,
realitatea apasatoare a schimbarii si transformarii umane este surprinsa in incercarea de moralizare
specifica lui Slavici, dar fara a infrumuseta in vreun fel soarta personajelor.
Opera literara Moara cu noroc apartine genului epic, iar ca specie literara este o nuvela psihologica.
Nuvela este specia literara a genului epic in proza, avand dimensiuni cuprinse intre povestire si roman
in care conflictul este puternic, iar accentul cade pe conturarea personajului.
Nuvela psihologica este tipul de nuvela axat pe conflictul interior al personajului in care actiunea
urmareste declinul acestuia sub aspect moral si spiritual.
Ca si caracteristici, nuvela psihologica surprinde personaje din toate mediile sociale : negustori,
targoveti, hangii, porcari, tarani, etc. Se urmareste dezumanizarea personajului influentat de bani sau
dorinta de imbogatire. Apar ca motive literare : banul, averea, mostenirea. Se urmaresc stari
sufletesti si trairi aparte : frica, alienarea, erosul, obsesia, toate surprinse prin procedeul analizei
psihologice, ca mijloc de investigare a psihologiei umane. Conflictul interior este puternic si surprins in
opera in detrimetul celui exterior.
Elemente ale realismului prezente in opera sunt tema de inspiratie, viata sociala, surprinderea
diferitelor categorii sociale, punandu-se in evidenta conflictul dintre ele.
Personajul este vazut in evolutie realizandu-se o analiza psihologica a acestuia. Este surprins un mediu
social caracterizat sub toate aspectele, in care personajul isi gaseste locul si propriul destin. Apare
degradarea individului si tema de inspiratie prezinta o realitate neinfrumusetata in care limbajul joaca
un rol esential.
Moara cu noroc este o nuvel, adic o specie a genului epic, n proz, cu un sigur fir narativ, cu un
conflict concentrat, cu personaje puine i construit, de obicei, n jurul unui personaj principal care
este urmrit de-a lungul evoluiei sale, personalitatea sa dezvluindu-se n urma unor situaii
conflictuale.
Moara cu noroc este o nuvel realist prin tematic, construirea personajelor n relaie cu mediul n
care triesc, prin veridicitatea i obiectivitatea perspectivei narative i este o nuvel de analiz
psihologic prin utilizarea modalitatilor de caracterizare a personajelor i de investigare
psihologic.
Titlul, Moara cu noroc, este mai degrab ironic, aluziv, ntruct locul ntmplrilor este mai degrab
unul cu ghinion, care aduce nenorociri. Titlul operei, din punct de vedere morfologic este alcatuit din
doua substantive comune. In sens denotativ, face referire la un spatiu amenajat pentru a se macina
cereale si sansa. In sens conotativ, titlul ilustreaza in primul rand, ironia naratorului pentru soarta
personajului principal. Locul luat in arenda, o fosta moara transformata in han ar trebui sa aduca
prosperitatea celui care se muta acolo, insa norocul in acel loc nu si-l face hangiul ci ii este impus de
catre Samadau. Deci, moara cu noroc, este un loc nefast care datorita influentei negative exercitate
in special de Samadau, isi va pune amprenta si asupra personajului principal care parcurge toate
treptele decaderii.

Tema nuvelei urmrete efectele nefaste i dezumanizante ale dorinei de navuire ceea ce susine
caracterul realist dar i pe cel psihologic prin urmrirea evoluiei psihologice ale personajelor. In cele
17 capitole se urmareste caderea continua sub aspect moral si spiritual a personajului literar Ghita,
surprinsa si prin intermediul conflictului interior. Opera are o structura liniara si atrage toate
personajele intr-un conflict major.
Conflictul nuvelei este complex, de natur social (confruntarea a dou lumi cu mentaliti diferite),
psihologic i moral ( lupta dintre bine i ru ). Astfel, din perspectiva social, nuvela prezint un
conflict exterior datorat de ncercarea lui Ghi de a-i depi condiia social, pentru care se
confrunt cu personajul antagonist, Lic Smdul. Din perspectiva psihologic, nuvela prezint
conflictul interior trit de Ghi care este sfiat de dorine puternice i contradictorii : pe de-o
parte el vrea s rmn cinstit i fericit alturi de familie, pe de alt parte vrea s se mbogeasc
repede i fr efort.
Fiind o oper epic, Moara cu noroc are narator, aciune i personaje, prin intermediul crora
autorul i exprim n mod indirect propriile sentimente.
Modul de expunere predominant este naraiunea mbinat cu dialogul, monologul interior i
descrierea.
Construcia epic este bazat pe naraiunea obiectiv n care comportamentul, sentimentele i
gndurile eroului sunt prezentate din perspectiva unui povestitor omniscient. Stilul narativ este
sobru, impersonal, specific prozei realiste, iar stilul indirect liber este utilizat n portretizare i n
analiza psihologic.
Aciunea se desfoar pe parcursul unui an, ntre dou repere temporale cu valoare religioas : de
la Sfntul Gheorghe pn la Pate.
Alctuit din 17 capitole, nuvela are un fir epic complex, o structur narativ complicat i pleac de
la o tez moral : n via, omul trebuie s aib simul msurii, echilibru i stpnire de sine. Astfel c
textul are un puternic spirit moralizator, caracteristic general a prozei lui Slavici. Personajele
pltesc pentru imoralitatea lor, fiind sancionate de destin.
Subiectul nuvelei l constituie etapele i efectele nfruntrii dintre protagonist, Ghi i antagonist,
Lic.
Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc ca fiind asezata la rascruce de drumuri, izolata
de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecate. Descrierea drumului care merge la carciuma si a
locului in care se afla este prezentat in expozitiune. Ghita se dovedeste harnic si priceput la inceput,
iar primele semne ale bunastarii nu intarzie sa apara.
Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un personaj carismatic,
seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi care tulbura echilibrul familie. El isi impune
inca de la inceput regulile, iar Ana, nevasta lui Ghita intuieste ca acesta este un om rau si primejdios.
Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui, Ghita nu renunta datorita
ideii de a se imbogati.
Desfasurarea actiunii cuprinde faptele si intamplarile textului. Mai intai, Ghita isi ia toate masurile
de aparare impotriva lui Lica : merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, doi caini si angajeaza o
sluga. Insa din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul de instrainare a lui Ghita fata de familie.
Devine tot mai irascibil, nu mai zambeste ca inainte, iar pe sotia lui o cam batea. La un moment dat,
Ghita incepe sa regrete ca are familie si copii pentru ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii
alaturi de Lica. Datorita generozitatii Samadaului, starea materiala a lui Ghita se imbunatateste, doar
ca Ghita incepe sa se obisnuiasca cu raul. El isi indeamna sotia sa joace cu Lica, aruncand-o definitiv in
bratele lui si ajunge sa fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea unei femei si un copil. Retinut
de politie, i se da drumul acasa numai pe chezasie. Prin faptul ca jura stramb la proces, acoperindu-i

nelegiuirile lui Lica, Ghita devine complice la crima. Hotaraste sa-l parasca pana la urma cu ajutorul lui
Pintea, insa nu este sincer nici cu el, oferindu-i dovezi despre vinovatia lui doar dupa ce-si va putea
opri jumatate din bani.
Punctul culminant este atunci cand Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale si in momentul
in care vrea sa se razbune pe Lica isi arunca sotia in bratele acestuia. Spera pana la sfarsit ca sotia lui
va rezista tentatiei, dar dezgustata de lasitatea sotului ei i se daruieste lui Lica tot in mod de
razbunare. Cand isi da seama ca sotia lui, Ana, l-a inselat, o ucide. La randul lui, Ghita este ucis de
Raut, din ordinul lui Lica, iar el pentru a nu cadea in mainile lui Pintea se sinucide izbindu-se cu capul
de un copac.
Deznodamantuleste tragic. Un incediu distruge carciuma de la Moara cu noroc in noaptea de Pasti si
singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii.
In incipit, personajul secundar mama lui, Ana (batrana) povesteste despre faptul ca nu banii
conteaza, ci linistea sufleteasca, dar nu se baga in viata tinerilor, lasand totul in voia destinului. Ea, de
fapt, simtea frica de schimbare, de ceea ce va urma, mentionand mi-e greu sa parasesc coliba in care
mi-am petrecut viatama cuprinde un fel de spaima, dar nu-si paraseste copiii si incearca sa se
obisnuiasca cu ideea si-mi vine sa rad cand mi-o inchipuiesc ca circiumarita. Inceputul este simetric
cu finalul deoarece se regaseste in aceeasi ipostaza.
Finalul este reprezentat de reluarea incipitului prin faptul ca batrana explica nenorocirea abatuta
asupra familiei pe seama intamplarilor, pe voia sortii si a destinului care isi urmeaza cursul. Batrana se
regaseste din nou la Moara cu noroc, impreuna cu copiii, dar de data asta regretand situatia in care se
afla.
Personajele operei nu sunt numeroase, dar se observa evolutia lor. n nuvel, accentul nu cade pe
actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor.
Personajele par a fi suflete simple : crciumarul (Ghi), jandarmul (Pintea), porcarul (Lic), dar nuvela
psihologic dezvolt complexitatea acestor suflete. Ele sunt personaje mobile (dinamice), care se
schimb profund pe parcursul aciunii, iar transformarea lor este convingtoare ( Ghi, Ana) i
personaje imobile (statice), care rmn neschimbate pe parcursul aciunii( Lic, Pintea ).
Personajul principal, Ghi, este un personaj complex, al crui destin ilustreaz consecinele
nefaste ale setei de navuire. La nceput, el este un om energic, de aciune, bun meseria, harnic,
blnd i cumsecade. El este capul familiei pe care ncearc s o conduc spre bunstare.
Apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc tulbur echilibrul familiei, dar i pe cel interior, a lui
Ghi. Acesta, cu toate c este contient de pericolul pe care-l reprezint Lic, nu se poate sustrage
ispitei malefice pe care acesta o exercit asupra sa. Ghi devine temtor, suspicios, ezitant i i
pierde linitea. Temerile l fac s i ia msuri de precauie ( i ia cini, pistoale i o slug ).
Caracterizarea indirect este constituit din conflictul interior care este trdat de gesturi, gnduri,
fapte, de schimbrile n relaia cu membrii familiei. Este brutal cu Ana i copiii, este violent, ursuz,
crispat i mohort. n mintea i sufletul lui Ghi ncolesc tentaiile ( i pare chiar ru c are familie
i nu-i poate asuma riscuri mai mari ). Un mijloc de caracterizare ( autocaracterizarea ) este
monologul interior care transcrie gndurile i frmntrile personajului. Ghi devine la, fricos i
subordonat n totalitate lui Lic.
Ghi este caracterizat direct de Lic drept un om de ndejde. Treptat, ns el se trezete
complicele lui Lic n diferite frdelegi, jurnd strmb pentru acesta la proces. n ciuda
compromisurilor, Ghi are nc remucri, semn c nu i-a pierdut de tot omenia, pierzndu-i ns
ncrederea n sine. Axa vieii sale morale este distrus treptat, se simte nstrinat de toi i de toate.
De ruinea lumii, de dragul soiei i al copiilor, se gndete c ar fi mai bine s plece de la han. Incepe
s colaboreze cu Pintea, dar nu este sincer n totalitate.

Ultima treapt a degradrii morale a lui Ghi are loc cnd, orbit de furie i de dorin de rzbunare,
o folosete pe Ana ca momeal, aruncnd-o n braele lui Lic i n cele din urm o ucide. La rndul su,
el este omort de Ru, din ordinul lui Lic.
Sfritul tragic este modul n care destinul l sancioneaz pe protagonist pentru patimile sale
exagerate, care l-au adus la cea mai joas treapt a degradrii morale.
Lic Smdul exercit asupra celorlalte personaje din nuvel o fascinaie diabolic. Caracterul
tipic al lui Lic este susinut de faptul c naratorul l include ntr-o anumit categorie social aceea a
pstorilor de porci prin explicarea noiunii de smdu. Lic este caracterizat n mod direct de
narator : un om ca de treizeci i ase de ani, nalt, usciv i supt la fa, cu mustaa lung, cu ochii
mici i verzi i cu sprncenele dese mpreunate la mijloc. Lic este porcar .... Printr-o scurt
autocaracterizare este artat orgoliul de stpn al lui Lic, care i impune, nc de la nceput, regulile.
Tot n mod direct l caracterizeaz i Ana, care intuiete c Lic e om ru i primejdios. Cel mai
exact, ns, l caracterizeaz Pintea.
Bun cunosctor de oameni, Lic tie cum s utilizeze slbiciunile celorlali. Se folosete de patima lui
Ghi pentru bani, atrgndu-l n afacerile lui necurate. Profit de fascinaia pe care o exercit
asupra Anei, determinnd-o s i se druiasc. Chiar Ghi i spune : Tu nu eti om, Lic, ci deavol.
Lic marcheaz nefast destinul celor care intr n contact cu el, iar sfritul lui cumplit este pe
msura propriilor fapte.
Ana, personaj secundar, este regasita la inceputul operei in ipostaza de mama si sotie iuibtoare,
femeie care isi asculta orbeste sotul fara a-l contrazice. Schimbarea existentei vine odata cu
mutarea la han, unde, la inceput, conduce afacerea alaturi de sotul ei. Frumoasa, mladioasa, dornica de
iubire se bucura alaturi de Ghita de noua conditie. Odata cu aparitia Samadauui, este atrasa de
barbatul impunator pe care il vede diferit de sotul ei. Perpectia se contureaza tot mai mult cand Ghita
incepe sa se instraineze si spaimele lui ies la iveala. Sotul se transforma atunci in muierea in haine de
barbat datorita faptului ca Ana il desconsidera. La randul sau, cade in capcana Samadaului si atractia
fata de el ii este fatala. Statutul final o indica fiind o sotie adulterina decazuta din punct de vedere
moral si parcurgand acelasi traseu alaturi de sotul ei. Pentru a nu fi umilita mai mult, este ucisa de
Ghita, incapabil sa-si infrunte adversarul. Ultimele momentente ale femeii o arata agatata cu unghiile
de fata Samadaului ca intr-un gest de revolta, dar si de admiratie pentru barbatul care a distrus-o.
Batrana, mama Anei, este personaj secundar al operei, considerat un alterego al naratorului. Femeia
reprezinta intelepciunea populara , vocea experientei care nu crede in rau si care in mod simetric in
prolog si epilog reia motivul destinului. Ca o umbra, ii insoteste pe cei doi tineri fiind constienta ca
Dumnezeu le va calauzi pasii. Din pacate, nu percepe schimbarea negativa a fetei si generelui ei, finalul
surprinzandu-i aceeasi inocenta prin care considera ca hotii sunt vinovati de soarta lor.
Modurile de expunere au rol complex. Dialogul contribuie la caracterizarea personajelor, iar
descrierea ofera o imagine a reperelor spatio-temporale.
Limbajul este regional, popular si arhaic. In text exista zicale si proverbe (mai ales ale batranei) la
inceput si la sfarsit.
Opera literar Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvel realist de analiz psihologic prin tem,
prin reprezentarea veridic a realitii satului transilvnean de la sfritul secolului al XIX - lea i
prin complexitatea personajelor, nscriindu-se, prin valoarea sa, n seria capodoperelor literaturii
romne.
Prin tematic, prin accentuarea conflictelor interioare i preocuparea pentru tarnscrierea cu
fidelitate a vieii luntrice a personajelor, prin crearea unor tipuri umane n situaii-limit,
dezumanizai sub puterea banilor, dar i prin exploatarea multiplelor modaliti de realizarea a

analizei psihologice, Moara cu noroc reprezint o capodoper a nuvelelor lui Slavici, impunndu-l
definitiv n contiina cititorului.
Moara cu noroc Ioan Slavici (eseu)
Ca scriitor, Ioan Slavici apartine epocii marilor clasici (1870-1890) alaturi de Mihai Eminescu,
I.L.Caragiale, Ion Creanga si Titu Maiorescu. Cele mai reprezentative nuvele ale sale sunt Popa
Tanda, Budulea Taichii, Moara cu noroc, Padureanca, etc.
Opera Moara cu noroc are ca an de aparitie anul 1881, publicata in volumul Novele din popor. Titlul
volumului sugereaza specia liteara a operelor cuprinse si tema de inspiratie : viata sociala, rurala,
apartinand perioadei marilor clasici si curenutului literar realism. In mod veridic, realitatea
apasatoare a schimbarii si transformarii umane este surprinsa in incercarea de moralizare specifica
lui Slavici, dar fara a infrumuseta in vreun fel soarta personajelor.
Opera literara Moara cu noroc apartine genului epic, iar ca specie literara este o nuvela psihologica.
Nuvela este specia literara a genului epic in proza, avand dimensiuni cuprinse intre povestire si roman
in care conflictul este puternic, iar accentul cade pe conturarea personajului.
Nuvela psihologica este tipul de nuvela axat pe conflictul interior al personajului in care actiunea
urmareste declinul acestuia sub aspect moral si spiritual.
Ca si caracteristici, nuvela psihologica surprinde personaje din toate mediile sociale : negustori,
targoveti, hangii, porcari, tarani, etc. Se urmareste dezumanizarea personajului influentat de bani sau
dorinta de imbogatire. Apar ca motive literare : banul, averea, mostenirea. Se urmaresc stari
sufletesti si trairi aparte : frica, alienarea, erosul, obsesia, toate surprinse prin procedeul analizei
psihologice, ca mijloc de investigare a psihologiei umane. Conflictul interior este puternic si surprins in
opera in detrimetul celui exterior.
Elemente ale realismului prezente in opera sunt tema de inspiratie, viata sociala, surprinderea
diferitelor categorii sociale, punandu-se in evidenta conflictul dintre ele.
Personajul este vazut in evolutie realizandu-se o analiza psihologica a acestuia. Este surprins un mediu
social caracterizat sub toate aspectele, in care personajul isi gaseste locul si propriul destin. Apare
degradarea individului si tema de inspiratie prezinta o realitate neinfrumusetata in care limbajul joaca
un rol esential.
Titlul operei, din punct de vedere morfologic este alcatuit din doua substantive comune. In sens
denotativ, face referire la un spatiu amenajat pentru a se macina cereale si sansa. In sens conotativ,
titlul ilustreaza in primul rand, ironia naratorului pentru soarta personajului principal. Locul luat in
arenda, o fosta moara transformata in han ar trebui sa aduca prosperitatea celui care se muta acolo,
insa norocul in acel loc nu si-l face hangiul ci ii este impus de catre Samadau. Deci, moara cu noroc,
este un loc nefast care datorita influentei negative exercitate in special de Samadau, isi va pune
amprenta si asupra personajului principal care parcurge toate treptele decaderii.
Tema, specifica nuvelei psihologice o constituie dezumanizarea sub influenta nefasta a banului. In cele
17 capitole se urmareste caderea continua sub aspect moral si spiritual a personajului literar Ghita,
surprinsa si prin intermediul conflictului interior. Opera are o structura liniara si atrage toate
personajele intr-un conflict major.
Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc ca fiind asezata la rascruce de drumuri, izolata
de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecate. Descrierea drumului care merge la carciuma si a
locului in care se afla este prezentat in expozitiune. Ghita se dovedeste harnic si priceput la inceput,
iar primele semne ale bunastarii nu intarzie sa apara.
Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un personaj carismatic,
seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi care tulbura echilibrul familie. El isi impune

inca de la inceput regulile, iar Ana, nevasta lui Ghita intuieste ca acesta este un om rau si primejdios.
Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui, Ghita nu renunta datorita
ideii de a se imbogati.
Desfasurarea actiunii cuprinde faptele si intamplarile textului. Mai intai, Ghita isi ia toate masurile
de aparare impotriva lui Lica : merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, doi caini si angajeaza o
sluga. Insa din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul de instrainare a lui Ghita fata de familie.
Devine tot mai irascibil, nu mai zambeste ca inainte, iar pe sotia lui o cam batea. La un moment dat,
Ghita incepe sa regrete ca are familie si copii pentru ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii
alaturi de Lica. Datorita generozitatii Samadaului, starea materiala a lui Ghita se imbunatateste, doar
ca Ghita incepe sa se obisnuiasca cu raul. El isi indeamna sotia sa joace cu Lica, aruncand-o definitiv in
bratele lui si ajunge sa fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea unei femei si un copil. Retinut
de politie, i se da drumul acasa numai pe chezasie. Prin faptul ca jura stramb la proces, acoperindu-i
nelegiuirile lui Lica, Ghita devine complice la crima. Hotaraste sa-l parasca pana la urma cu ajutorul lui
Pintea, insa nu este sincer nici cu el, oferindu-i dovezi despre vinovatia lui doar dupa ce-si va putea
opri jumatate din bani.
Punctul culminant este atunci cand Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale si in momentul
in care vrea sa se razbune pe Lica isi arunca sotia in bratele acestuia. Spera pana la sfarsit ca sotia lui
va rezista tentatiei, dar dezgustata de lasitatea sotului ei i se daruieste lui Lica tot in mod de
razbunare. Cand isi da seama ca sotia lui, Ana, l-a inselat, o ucide. La randul lui, Ghita este ucis de
Raut, din ordinul lui Lica, iar el pentru a nu cadea in mainile lui Pintea se sinucide izbindu-se cu capul
de un copac.
Deznodamantul cuprinde sfarsitul actiunii. Un incediu distruge carciuma de la Moara cu noroc in
noaptea de Pasti si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii.
In incipit, personajul secundar mama lui, Ana (batrana) povesteste despre faptul ca nu banii
conteaza, ci linistea sufleteasca, dar nu se baga in viata tinerilor, lasand totul in voia destinului. Ea, de
fapt, simtea frica de schimbare, de ceea ce va urma, mentionand mi-e greu sa parasesc coliba in care
mi-am petrecut viatama cuprinde un fel de spaima, dar nu-si paraseste copiii si incearca sa se
obisnuiasca cu ideea si-mi vine sa rad cand mi-o inchipuiesc ca circiumarita. Inceputul este simetric
cu finalul deoarece se regaseste in aceeasi ipostaza.
Finalul este reprezentat de reluarea incipitului prin faptul ca batrana explica nenorocirea abatuta
asupra familiei pe seama intamplarilor, pe voia sortii si a destinului care isi urmeaza cursul. Batrana se
regaseste din nou la Moara cu noroc, impreuna cu copiii, dar de data asta regretand situatia in care se
afla.
Personajele operei nu sunt numeroase, dar se observa evolutia lor.
Ghita este personajul principal al carui statut social moral se schimba pe parcursul nuvelei. La
inceputul operei, apare in ipostaza de cizmar cinstit, dar sarac, dornic de a se imbogati, ca urmare
devine hangiu. La inceput apreciat datorita onestitatii, dar dominat de obsesia banului in continuare.
Se transforma astfel caracterial in tipul parvenitului, omul care decade atat spiritual cat si
sufleteste, nuvela urmarind degradarea morala in toate etapele. Ultima ipostaza a decaderii il
infatiseaza ca sot ucigas al propriei sotii. Dominat de frica, de obsesia pentru bani, fiind eploatat
moral de Samadau, personajul se contureaza in mod realist, tipic nuvele psihologice.
Lica Samadaul, personaj secundar al nuvelei evolueaza liniar pe parcursul operei. Statutul initial de
samadau, sef al porcarilor, ii confera puterea de a guverna afacerile cu porci cinstite si necinstite
din campia Aradulu. Personajul se contureaza caracterial, bun cunsocator al psihologiei umane, cel care
poate manipula, cunoscand slabiciunile celorlalti. Barbat de vreo 36 ani, ochi verzi cu privire agera,
camasa alba cu floricele si scrobita care-si indeamna calul cu un bici si carmajin, cu coada incrustata,

impresioneaza usor. Finalul nuvelei il aduce in aceeasi ipostaza, de hot, talhar si criminal demn insa in
fata sortii pe care si-o poate singur calauzi spre actul final al mortii pentru a nu da satisfactie legii.
Format in nelegiuire, va muri cu ea in suflet.
Ana, personaj secundar, este regasita la inceputul operei in ipostaza de mama si sotie iuibtoare,
femeie care isi asculta orbeste sotul fara a-l contrazice. Schimbarea existentei vine odata cu
mutarea la han, unde, la inceput, conduce afacerea alaturi de sotul ei. Frumoasa, mladioasa, dornica de
iubire se bucura alaturi de Ghita de noua conditie. Odata cu aparitia Samadauui, este atrasa de
barbatul impunator pe care il vede diferit de sotul ei. Perpectia se contureaza tot mai mult cand Ghita
incepe sa se instraineze si spaimele lui ies la iveala. Sotul se transforma atunci in muierea in haine de
barbat datorita faptului ca Ana il desconsidera. La randul sau, cade in capcana Samadaului si atractia
fata de el ii este fatala. Statutul final o indica fiind o sotie adulterina decazuta din punct de vedere
moral si parcurgand acelasi traseu alaturi de sotul ei. Pentru a nu fi umilita mai mult, este ucisa de
Ghita, incapabil sa-si infrunte adversarul. Ultimele momentente ale femeii o arata agatata cu unghiile
de fata Samadaului ca intr-un gest de revolta, dar si de admiratie pentru barbatul care a distrus-o.
Batrana, mama Anei, este personaj secundar al operei, considerat un alterego al naratorului. Femeia
reprezinta intelepciunea populara , vocea experientei care nu crede in rau si care in mod simetric in
prolog si epilog reia motivul destinului. Ca o umbra, ii insoteste pe cei doi tineri fiind constienta ca
Dumnezeu le va calauzi pasii. Din pacate, nu percepe schimbarea negativa a fetei si generelui ei, finalul
surprinzandu-i aceeasi inocenta prin care considera ca hotii sunt vinovati de soarta lor.
Modurile de expunere au rol complex. Dialogul contribuie la caracterizarea personajelor, iar
descrierea ofera o imagine a reperelor spatio-temporale.
Limbajul este regional, popular si arhaic. In text exista zicale si proverbe (mai ales ale batranei) la
inceput si la sfarsit.
In concluzie, opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica deoarece are
trasaturile unei vieti de familie si importanta banului.
In opinia mea, textul impresioneaza prin faptul ca personajul principal, Ghita, parcurgand absolut
toate treptele decaderii.
MOARA CU NOROC (IOAN SLAVICI)
Filed under: School, School-Bac. -Romana 15 Comments March 5, 2009
NUVELA PSIHOLOGIC MOARA CU NOROC (IOAN SLAVICI)
PROZ REALIST, SECOLUL AL XIX-LEA, EPOCA MARILOR CLASICI
1.Ioan Slavici prozator ardelean, mare clasic, creator al realismului social, autor al romanului Mara i
al volumului Novele din popor. Este creatorul nuvelei psihologice alturi de Caragiale (O fclie de pati,
n vreme de rzboi) prin Moara cu noroc.
2. Moara cu noroc ilustreaz particularitile nuvelei ca specie, in ciuda dimensiunilor de microroman :
are un singur fir narativ (nstrinarea lui ghi de familie prin complicitatea la frdelegile lui Lic), un
numr mediu de personaje (Ana, Ghi, soacra, Lic, porcarii lui Ru, Sil, Buz-Rupt, Pintea),
accentul punndu-se pe complexitatea de caracter a protagonistului i pe conflicte.
3. La nivel tematic, nuvela se caracterizeaz prin existena mai multor substraturui, ceea ce face
posibil ncadrarea textului n mai multe categorii: tema principal o constituie dezechilibrul interior
al protagonistului sub presiunea unei realiti exterioare devastatoare, tem ce vizeaz nivelul de
proz psihologic al textului. n al doilea rnd, evoluia sentimentului de fric de la suspiciune, team
la obsesie i n final la crim reprezint un loc comun al nuvelelor de acest gen, ntlnit n forme
similare i la Caragiale, n n vreme de rzboi sau O fclie de Pati. Moara cu noroc este ns o proz
realist prin prezentarea dezumanizrii protagonistului ca urmare a patimii navuirii, ce duce la

pierderea reperelor morale i la nstrinarea de familie i de sine nsui a lui Ghi i prin prezentarea
moravurilor vieii de porcar.
4. Structura:
simetria prolog-epilog, reprezentate de replicile soacrei, simbol al nelepciunii populare: prolog nu
bogia, ci linitea colibei tale te face fericit, epilog asa le-a fost dat.
Aciunea pe momentele subiectului: au strnit controverse n rndul criticilor literari, care exprim
puncte de vedere diferite mai ales asupra punctului culminant: din expoziiune aflm c cizmarul
Ghi, desconsiderat de steni i stul de umilina srciei, se mut la Moara cu noroc, han pe care l
ia n arend, n jurul zilei de Sf. Gheorghe. Intriga o constituie venirea lui Lic Smdul (om cu stare,
atotputernic peste locurile acelea, fr a crui tire nu se petrece nimic la moar) la Ghi, cruia i
propune complicitatea indirect la frdelegile lui i ale celorlali porcari. Desfurarea aciunii
cuprinde totalitatea faptelor care duc la nstrinarea lui Ghi de familie i de preceptele morale, pe
de o parte prin ascunderea adevrului despre relaiile cu porcarii fa de Ana, pe de alt parte prin
tinuirea faptelor necurate ale lui Lic, dintre care amintim clcarea arendaului i uciderea vduvei
i a copilului. Cum firul narativ are n prim-plan dezumanizarea crmarului, punctul culminant l
constituie uciderea Anei, momentul maxim al dezintegrrii morale a lui Ghi, capabil de a-i folosi
soia drept curs pentru a-l da pe Lic pe mna lui Pintea. Deznodmntul marcheaz o purificare a
spaiului de fore malefice: hanul arde, iar Ghi este ucis de oamenii Smdului, n timp ce Lic se
sinucide dndu-se cu capul de un copac, pentru a nu cdea n minile jandarmului.
5. Conflictele sunt prezente att conflicte exterioare, ct i conflicte interioare, dar accentul se
pune pe cele interioare i pe relaia protagonist-antagonist.
Conflicte interioare: Ghi fondul moral pozitiv/patima navuirii, Ana dragostea pt Gh/atracia
fa de Lic, Pintea masca jandarmului care dorete nlturarea raufacatorilor din zon
/satisfacerea unui orgoliu personal
Conflicte exterioare Ghi-Lic (cel mai important: slbiciunea lui Ghi i autoritatea, fora lui
Lic, personaj ce speculeaz slbiciunile lui Gh: setea de bani i dragostea pt Ana); Gh-Ana
(instrinarea de familie-eforturile Anei de a menine echilibrul familial); Gh-soacr (naivitate, lipsa
experienei-experiena popular); L-P (legea i frdelegea)
6. Modaliti de realizare a analizei psihologice: dialogurile Gh-L, monologul interior, notaia
fiziologic (transcrierea reaciilor corporale n momente de tensiune psihologic: i era parc i seac
sngele n vine), stil indirect liber (transcrierea gndurilor personajului la persoana a III-a)
5. La nivelul personajelor:
principala trstur a nuvelei psihologice este clasificarea lor n mobile i imobile, n funcie de
msura n care rmn sau nu egale cu sine nsele pe parcursul operei. Ana sau Ghi se ncadreaz n
prima categorie: evolueaz de la statutul de cizmar nevoia/so iubitor i protector la cel de hangiu
lacom/so ursuz, capabil de victimizarea propriei soii. Ana, la nceput nevast frumoas, tnr,
cuminte, supus i netiuroare, devine femeia creia nu-i scap nimic, intuiete relaiile soului su cu
Lic, adulterin atras irezistibil i fatal de Lic. La polul opus, Lic rmne o ntruchipare a
maleficului pe tot parcursul operei, fiind un personaj cu alur romantic: lipsit de slbiciuni i de
scrupule, venal, cu o putere de convingere n spatele creia se ascunde abilitatea de a specula
vulnerabilul din fiecare, Lic rmne mre i n moarte, prefernd sinuciderea dect s cad n
minile lui Pintea.
Nuvela aduce n prim-plan complexitatea de caracter a oamenilor simpli
Tipul inadaptatului individul patriarhal ce vrea s-i depeasc statutul, dar nu i asum
consecinele acestui fapt.

7. Concluzie: Prin tematic, prin accentuarea conflictelor interioare i preocuparea pentru


tarnscrierea cu fidelitate a vieii luntrice a personajelor, prin crearea unor tipuri umane n situaiilimit, dezumanizai sub puterea banilor, dar i prin exploatarea multiplelor modaliti de realizarea a
analizei psihologice, Moara cu noroc reprezint o capodoper a nuvelelor lui Slavici, impunndu-l
definitiv n contiina cititorului.
Moara cu noroc nuvel realist :
a. respectarea principiului verosimilitii (fapte fictive prezentate n manier credibil)
b. precizia coordonatelor spaio-temporale (Ardeal, Ineu-Fundureni, Sf Gh-Pati)
c. structura circular, simetric
d. teme : dezumanizarea sub patima banului i prezentarea moravurilor vieii de porcar (organizarea
lor, protejarea de ctre baronii locali)
e. crearea personajelor n relaie cu mediul social: Gh se muta la han pt c era dispreuit de steni
f. crearea unor tipologii: tipul inadaptatului
g. adncirea observaiei sociale i psihologice
h. naratiune la persoana a III-a, narator OP/Os, perspectiv auctorial
GHI:
PERSONAJELE par a fi suflete simple: crciumarul (Ghi), jandarmul (Pintea), porcarul (Lic), dar
nuvela psihologic dezvolt complexitatea acestor suflete. Ele sunt personaje mobile (dinamice), care
se schimb profund pe parcursul aciunii, iar transformarea lor este convingtoare (Ghi, Ana) i
personaje imobile (statice), care rmn neschimbate pe parcursul aciunii(Lic, Pintea).
Ghi este personajul principal, toi ceilali gravitnd n jurul personalitii sale. El este un personaj
mobil, tragic, care strbate traseul unei dezumanizri graduale. Depersonalizarea sa urmeaz liniile
unei psihologii abisale, amnunit relevate: el se va ndeprta treptat de Ana, va tinui crimele
Smdului, devenindu-i astfel complice i eund n cele din urm din patima ctigrii banilor.
Iniial, el este caracterizat n mod direct de ctre narator ca un bun meseria, om harnic, blnd i
cumsecade. Din momentul apariiei lui Lic ncepe procesul de nstrinare al lui Ghi fa de familie.
Gesturile, gndurile, faptele personajului trdeaz conflictul interior, care const n tensiunea care
decurge din sentimentele i opiunile contradictorii ale aceluiai personaj. n text, Ghi are de ales
ntre dou situaii: fie s devin bogat dar corupt, prin intermediul lui Lic, fie s ramn srac dar
fericit alturi de familia sa.
Ghi devine ursuz, nu mai zmbea ca mai nainte, ci rdea cu hohot nct i venea s te sperii de
el. La prima ntlnire pe care o are cu Lic, Ghi ncearc s fie autoritar, drz, s reziste
propunerilor necinstite dar tentante ale acestuia, dar este nfrnt de fora moral pe care o exercit
Smdul asupra tuturor.
Prin intermediul monologului interior sunt redate gndurile i frmntrile personajului, realizndu-se
n felul acesta autocaracterizarea: Ce s-mi fac? Aa m-a lsat Dumnezeu! Ce s-mi face dac e n
mine ceva mai tare dect voina mea?
Slavici dirijeaz destinul eroului prin mijloace psihologice, sondnd reacii, gnduri, triri, n cele mai
adnci zone ale contiinei personajului. Aciunile, gesturile i atitudinea lui Ghi scot la iveal
nesigurana care l domin, teama i suspiciunea instalate definitiv n el, aa cum reiese din
caracterizarea indirect.
El ajunge s regrete faptul c are nevast i copii, i-ar fi dorit s poat zice: Prea puin mi pas.
Refuz s dea amnunte despre afacerile cu Lic i se ndeprteaz ncet dar sigur de soia sa: i era
parc n-a vzut-o de mult i parc era s se despart de dnsa. Ghi i face reprouri, are
remucri sincere i dureroase: Iart-m, Ano, iart-m cel puin tu, cci eu n-am s m iert ct oi
tri pe faa pmntului.

ntr-o alt situaie, ntr-o efuziune a sentimentelor paterne, i deplnge prbuirea, creia nu i se
poate mpotrivi: srmanii mei copii, voi nu mai avei un tat cinstit!, prin intermediul monologului
adresat.
Dezumanizarea lui Ghi se produce ntr-un ritm alert. El o folodete pe Ana drept momeal, pentru al demasca pe Lic nu numai pentru c-l mustra contiina pentru propriile lui pcate, dar i dintr-o
gelozie ajuns la paroxism. Nu poate accepta gndul c Ana l trdase, dei el nsui o mpinge n
braele lui Lic. De altfel, Ana, dezgustat de comportamentul soului se las sedus i dintr-o dorin
de rzbunare: Tu eti om, Lic, dar Ghi nu e dect o femeie mbrcat n haine brbteti!
De la complicitate la crim nu mai e dect un pas i Ghi devine el nsui uciga, njunghiind-o pe Ana
i devenind la rndul lui victima lui Ru, care-l mpuc. Patima pentru bani l dezumanizeaz i Ghi
cade prad propriului su destin, cruia nu i se poate opune, transformndu-se treptat, din omul
cinstit i harnic n complice la afaceri necurate i crim.
Imaginea familiei/cuplului prin referire la scene reprezentative pentru evoluia conflictului:
n incipitul nuvelei familia lui Ghi locuiete ntr-un sat ardelenesc n care Ghi este un cizmar care
nu poate oferi soacrei, soie i copilului un trai fr griji. Dovedind spirit de iniiativ i din dragostea
pentru Ana, pe care vrea s o tie fericit, Ghi se hotrte s ia n arend Moara cu noroc pentru
civa ani, pn va reui s-i fac un atelier cu zece calfe. n ciuda avertizrilor soacrei (omul s fie
mulumit cu srcia sa, cci dac este, nu bogia, ci linitea colibei tale te face fericit), ei hotrsc
s se mute la han, n preajma Sfntului Dumitru.
Viaa familiei cunoate, n acest nou loc, dou etape. Prima dureaz pn la apariia lui Lic Smdul
i reprezint o perioada de calm, bunstare i prosperitate, astfel nct toi se bucur de banii
strni i chiar i jandarmul Pintea recunoate c venirea lui Ghi acolo a sfinit locul. Ghi este
caracterizat n mod direct de ctre narator: om harnic i gospodar, el i iubete familia i vrea s o
tie pe Ana fericit.
Odat cu venirea lui Lic Smdul, familia intr ntr-o nou etap, cea a destrmrii i a nstrinrii.
Porcarul alege un moment strategic, respectiv dup ce i-a lsat lui Ghi rgazul de a economisi nite
bani i de a se obinui cu un nou statut material. Trimindu-i nainte oameni i dup o ntlnire cu
Ghi n care i cere acestuia doar s-l informeze despre cei ce se perind pe la han, Lic va face din
Ghi prta la nelegiuirile sale, cerndu-i bani cu mprumut i cheile de la toate uile i dulapurile,
oferindu-i n schimb camta cametelor. Conient c acceptnd propunerea Smdului se
ndeprteaz de preceptele sale morale, Ghi ncerac s refuze, dar la ameninarea porcarilor
accept, cu condiia ca Ana s nu afle nimic. Este primul pas spre distrugerea relaiei cuplului: odat
cu trecrea timpului, Ghi devine tot mai ursuz i nu i mai mprtete Anei toate gndurile sale. Ana
remarc schimbarea de comportament a soului i, cu tenacitate i rbdare, ncearc n repetate
rnduri s comunice cu soul ei. Inteligent, ea nelege c ntre ea i Ghi stau adevruri ascunse
legate de porcar: n noaptea clcrii arendaului, ea l vede pe Lic revenind la han ctre diminea i
i d seama c Ghi i-a oferit un alibi la proces, altdat va observa banii nsemnai i va nelege c
ei provin din aceeai surs, iar spre finalul nuvelei refuz s plece de Pati la Ineu, simind c
hotrrea brusc a soului de a rmne acas ascunde ceva. De aceea lui Ghi, czut prad patimii
navuirii, de multe ori Ana i va prea o piedic n calea mplinirii.
Opiunea lui Ghi este una dintre cele mai periculoase: duplicitatea fa de Lic i fa de Pintea, dar
mai ales fa de Ana, creia i neag orice amestec n treburile lui Ghi, i fa de sine nsui.
Zbuciumndu-se ntre lcomia banilor i remucarea nclcrii moralei, Ghi face din dorina de a
oferi Anei un trai mai bun alibiul moral al aciunilor sale, convins c fiecare din nelegiuirile la care este
prta este ultima. O scen reprezantativ care definete relaia dintre cele dou personaje o

constituie revenirea lui Gji de la proces, n care, mustrat de sperjur, i cere iertare Anei, convins
fiind de gravitatea actului comis.
Pe msur ce Ghi este din ce n ce mai mult plecat, Lic petrece tot mai mult timp la han, trezind
interesul Anei, ce descoper, n scene precum aceea n care Smdul mpletete un bici copilului,
rezerve de umanitate ale porcarului. Totui, ea nu nceteaz s cread n valorile familiei i refuzul de
a pleca de Pati la Ineu nu are nicio legtur ascuns cu rmnerea lui Lic. Petrecerea ncins
reprezint pe de o parte ncercarea hangiului, sortit eecului, de a-l da pe Lic pe mna lui Pintea, iar
pe de alt parte scena n care spiritul malefic al cpeteniei porcarilor declaneaz declinul iremediabil
al cuplului. Dorind s l lecuiasc pe Ghi de slbiciunea pentru o singur femeie, Lic stabilete planul
de seducere a Anei, pe care i-o cere lui Ghi. Supus autoritii Smdului, acesta accept,
abandonndu-i cu laitate femeia n braele unui brbat strin. Ana devine astfel soia adulterin,
victim a propriei slbiciuni, a atraciei pentru un brbat puternic, a nepsrii soului. Ghi intervine
prea trziu i i ucide nevasta, scen ce reprezint punctual maxim al dezumanizrii protagonistului.
La rndul su, el este ucis de oamneii lui Lic, moartea celor dou personaje reprezentnd o
modalitate de moralizare a prozatorului ardelean care nu iart ndeprtarea personajelor sale de la
perceptele morale.
Ambele personaje se nscriu n categoria celor mobile: Ghi oscileaz ntre fondul su moral pozitiv i
patima pentru bani, justificat iniial prin determinism social, prin dragostea fa de familie i prin
dorina de a-i oferi Anei un trai superior, ulterior atingnd dimensiunile patologice ale lcomiei, astfel
nct familia este resimit ca o piedic n calea mplinirii protagonistului. Ana lupt, n calitate de
soie fidel, inocent, copilroas, cu revelaia unui proces de autocunoatere pe care l declaneaz
venirea lui Lic: prefer unui ins banal, slab de nger i lipsit de fermitate un brbat autoritar, cu
spirit de iniiativ. Pe lng modalitile directe de caracterizare (de ctre narator sau de ctre
celelalte personaje), pe lng trsturile ce rezult indirect din faptele personajelor, n nuvel apar i
modaliti specifice de realizare a analizei psihologice precum stilul indirect liber i monologul
interior, avnd rolul de a accentua tririle contradictorii ale celor dou personaje i de a ambiguiza
vocea narativ.
Singura care rmne n afara acestor ntmplri tragice este btrna soacr, deoarece este cea care
s-a mpotrivit mutrii la han, presimind c banii nu vor aduce numai bunstarea material. Simbolic, n
timpul uciderii copiilor, ea petrece noaptea de nviere la Ineu, scene prezentate prin procedeul
alternanei, cu rolul de a realize un contrast. Pe de alt parte, soacra este convins ca moara a ars,
focul purificnd spaiul de forele malefice. Replica ei (Se vede c-au lsta ferestrile deschise!)
poate fi interpretat nu numai la propriu, ci i n sens simbolic: Ghi i Ana au permis intruziunea unui
strin n viaa de familie, ceea ce a declanat consecine iremediabile.
Punctul de vedere din perspectiva finalului:
n raport cu coninutul nuvelei, putem afirma c personajele trec printr-o dram a autocunoaterii,
ntlnirea cu Lic fcndu-le s-i confrunte adevratele ateptri cu ceea ce consideraser pn
atunci a-i reprezemnta autentic: Ana nelege despre sine c prefer o masculinitate autoritar i
activ n locul unui so la i lipsit de for interioar, iar Ghi descoper c agonisirea banilor cere
compromisuri.
Relatia incipit-final
Ilustrarea trsturilor incipitului
Incipitul este conceptul operaional ce desemneaz partea de nceput a unui text literar care se ine
minte i las s se ntrevad desfurarea aciunii. n Moara cu noroc, incipitul este constituit de
prologul reprezentat de vorbele soacrei lui Ghi, care au un ton axiomatic / de proverb, moralizator,
anticipnd destinul personajelor principale: Omul s fie mulumit cu srcia sa, cci, dac este, nu

bogia ci linitea colibei tale te face fericit. n mod sugestiv, cuvintele sunt rostite de btrn,
ntrupare a nelepciunii populare i a experienei de via. Replica sa anun tema nuvelei
(consecinele nefaste pe care setea de navuire le are asupra individului) i deznodmntul tragic.
Comentarea particularitilor construciei finalului
Finalul nuvelei este simetric cu incipitul i este reprezentat printr-un epilog constituit tot din vorbele
btrnei: Simeam eu c nu are s ias bine, dar aa le-a fost dat. Dac replica din prolog ilustra, la
nivel tematic, dezechilibrul luntric al individului sub presiunea unei pasiuni devastatoare, replica din
final permite i stabilirea unei noi teme a nuvelei, cea a destinului; de altfel, dac inem cont i de
faptul c, n final, asistm la moartea a trei personaje (Ghi, Lic, Ana) putem spune c Moara cu
noroc are un final tragic. Singura care rmne n afara acestor ntmplri tragice este btrna soacr,
deoarece este cea care s-a mpotrivit mutrii la han, presimind c banii nu vor aduce numai
bunstarea material. Simbolic, n timpul uciderii copiilor, ea petrece noaptea de nviere la Ineu,
scene prezentate prin procedeul alternanei, cu rolul de a realiza un contrast. Pe de alt parte, soacra
este convins ca moara a ars, focul purificnd spaiul de forele malefice. Replica ei (Se vede c-au
lsat ferestrile deschise!) poate fi interpretat nu numai la propriu, ci i n sens simbolic: Ghi i
Ana au permis intruziunea unui strin n viaa de familie, ceea ce a declanat consecine iremediabile.
Exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaia relaiei dintre incipit i finalul nuvelei
n concluzie, incipitul i finalul n acest text narativ au un rol definitoriu n construcia subiectului,
ilustrnd simetria compoziionala a nuvelei specific textelor realiste, dar i caracterul moralizator al
prozei lui Slavici.
Prin tematic, prin accentuarea conflictelor interioare i preocuparea pentru transcrierea cu
fidelitate a vieii luntrice a personajelor, prin crearea unor tipuri umane n situaii-limit,
dezumanizai sub puterea banilor, dar i prin exploatarea multiplelor modaliti de realizare a analizei
psihologice, Moara cu noroc reprezint o capodoper a nuvelelor lui Slavici, impunndu-l definitiv n
contiina cititorului.