Nuvela psihologica - Moara cu noroc – Ioan Slavici

Autor

Ca scriitor, Ioan Slavici apartine epocii marilor clasici (1870-1890) alaturi de Mihai Eminescu,
I.L.Caragiale, Ion Creanga si Titu Maiorescu. Cele mai reprezentative nuvele ale sale sunt “Popa
Tanda”, “Budulea Taichii”, “Moara cu noroc”,”Padureanca”,etc.

Geneza operei

Opera “Moara cu noroc” are ca an de aparitie anul 1881, publicata in volumul “Novele din
popor”. Titlul volumul sugereaza specia liteara a operelor cuprinse si tema de inspiratie: viata sociala,
rurala,apartinand perioadei marilor clasici si curenutului literar realism. In mod veridic, realitatea
apasatoare a schimbarii si transformarii umane este surprinsa in proza incercarea de moralizare
specifica lui Slavici, dar fara a infrumuseta in vreun fel soarta personajelor.

Ipoteza

Opera literara “Moara cu noroc” apartine genului epic, iar ca specie literara este o nuvela
psihologica.
Nuvela este specia literara a genului epic in proza, avand dimensiuni cuprinse intre povestire si
roman in care conflictul este puternic, iar accentul cade pe conturarea personajului.

Teorie

Nuvela psihologica este tipul de nuvela axat pe conflictul interior al personajului in care
actiunea urmareste declinul acestuia sub aspect moral si spiritual.
Ca si caracteristici, nuvela psihologica surprinde personaje din toate mediile sociale: negustori,
targoveti, hangii, porcari, tarani, etc. Se urmareste dezumanizarea personajului influentat de bani sau
dorinta de imbogatire. Apar ca motive literare: banul, averea, mostenirea. Se urmaresc stari sufletesti si
trairi aparte: frica, alienarea, erosul, obsesia, toate surprinse prin procedeul analizei psihologice, ca
mijloc de investigare a psihologiei umane. Conflictul interior este puternic si surprins in opera in
detrimetul celui exterior. Deobicei, se realizeaza valorificarea morala a textului de analiza psihologica.

Elemente ale realismului prezente in opera sunt tema de inspiratie, viata sociala, surprinderea
diferitelor categorii sociale, punandu-se in evidenta conflictul dintre ele. Personajul este vazut in
evolutie realizandu-se o analiza psihologica a acestuia. Este surprins un mediu social caracterizat sub
toate aspectele, in care personajul isi gaseste locul si propriul destin. Apare degradarea individului si
tema de inspiratie prezinta o realitate neinfrumusetata in care limbajul joaca un rol esential.

Semnificatia titlului

Titlul operei, din punct de vedere morfologic este alcatuit din doua substantive comune. In
sens denotativ, face referire la un spatiu amenajat pentru a se macina cereale si sansa. In sens conotativ,
titlul ilustreaza in primul rand, ironia naratorului pentru soarta personajului principal. Locul luat in
arenda, o fosta moara transformata in han ar trebui sa aduca prosperitatea celui care se muta acolo, insa
norocul in acel loc nu si-l face hangiul ci ii este impus de catre Samadau. Deci, moara cu noroc, este un
loc nefast care datorita influentei negative exercitate in special de Samadau, isi va pune amprenta si
asupra personajului principal care parcurge toate treptele decaderii.

Tema operei

Tema, specifica nuvelei psihologice o constituie dezumanizarea sub influenta nefasta a banului.
In cele 17 capitole se urmareste caderea continua sub aspect moral si spiritual a personajului literar
Ghita, surprinsa si prin intermediul conflictului interior. Opera are o circulara, simetrica si atrage toate
personajele intr-un conflict major.

Momentele subiectului

Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc ca fiind asezata la rascruce de drumuri,

izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecate. Descrierea drumului care merge la carciuma
si a locului in care se afla este prezentat in expozitiune. Ghita se dovedeste harnic si priceput la inceput,
iar primele semne ale bunastarii nu intarzie sa apara.

Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un personaj carismatic,
seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi care tulbura echilibrul familie. El isi impune
inca de la inceput regulile, iar Ana, nevasta lui Ghita intuieste ca acesta este un “om rau si primejdios”.
Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui, Ghita nu renunta datorita
ideii de a se imbogati.

Desfasurarea actiunii cuprinde faptele si intamplarile textului. Mai intai, Ghita isi ia toate
masurile de aparare impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, doi caini si
angajeaza o sluga. Insa din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul de instrainare a lui Ghita fata
de familie. Devine tot mai irascibil, nu mai zambeste ca inainte, iar pe sotia lui o cam batea. La un
moment dat, Ghita incepe sa regrete ca are familie si copii pentru ca nu-si poate asuma total riscul
imbogatirii alaturi de Lica. Datorita generozitatii Samadaului, starea materiala a lui Ghita se
imbunatateste, doar ca Ghita incepe sa se obisnuiasca cu raul. El isi indeamna sotia sa joace cu Lica,
aruncand-o definitiv in bratele lui si ajunge sa fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea unei
femei si un copil. Retinut de politie, i se da drumul acasa numai pe “chezasie”. Prin faptul ca jura
stramb la proces, acoperindu-i nelegiuirile lui Lica, Ghita devine complice la crima. Hotaraste sa-l
parasca pana la urma cu ajutorul lui Pintea, insa nu este sincer nici cu el, oferindu-i dovezi despre
vinovatia lui doar dupa ce-si va putea opri jumatate din bani.

Punctul culminant este atunci cand Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale si in
momentul in care vrea sa se razbune pe Lica isi arunca sotia in bratele acestuia. Spera pana la sfarsit ca
sotia lui va rezista tentatiei, dar dezgustata de lasitatea sotului ei i se daruieste lui Lica tot in mod de
razbunare. Cand isi da seama ca sotia lui, Ana, l-a inselat, o ucide. La randul lui, Ghita este ucis de
Raut, din ordinul lui Lica, iar el pentru a nu cadea in mainile lui Pintea se sinucide izbindu-se cu capul
de un copac.

Deznodamantul cuprinde sfarsitul actiunii. Un incediu distruge carciuma de la Moara cu noroc

in noaptea de Pasti si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copii.

Incipit si final

In incipit, personajul secundar mama lui, Ana (batrana) povesteste despre faptul ca nu banii
conteaza ci linistea sufleteasca, dar nu se baga in viata tinerilor, lasand totul in voia destinului. Ea
defapt simtea frica de schimbare, de ceea ce va urma, mentionand “mi-e greu sa parasesc coliba in care
mi-am petrecut viata…ma cuprinde un fel de spaima”, dar nu-si paraseste copiii si incearca sa se
obisnuiasca cu ideea “si-mi vine sa rad cand mi-o inchipuiesc ca circiumarita”. Inceputul este simetric
cu finalul deoarece se regaseste in aceeasi ipostaza.

Finalul este reprezentat de reluarea incipitului prin faptul ca batrana pune seama intamplarilor
pe voia sortii si a destinului care isi urmeaza cursul. Batrana se regaseste din nou la Moara cu noroc,
impreuna cu copiii, dar de data asta regretand situatia in care se afla.

Personajele operei si caracterizare sumara

Personajele operei nu sunt numeroase, dar se observa evolutia lor.

Ghita este personajul principal al carui statut social moral se schimba pe parcursul nuvelei. La
inceputul operei, apare in ipostaza de cizmar cinstit, dar sarac, dornic de a se imbogati, ca urmare
devine hangiu. La inceput apreciat datorita onestitatii, dar dominat de obsesia banului in continuare. Se
transforma astfel caracterial in tipul parvenitului, omul care decade atat spiritual cat si sufleteste,
nuvela urmarind degradarea morala in toate etapele. Ultima ipostaza a decaderii il infatiseaza ca sot
ucigas al propriei sotii. Dominat de frica, de obsesia pentru bani, fiind exploatat moral de Samadau,
personajul se contureaza in mod realist, tipic nuvele psihologice.

Lica Samadaul, personaj secundar al nuvelei evolueaza liniar pe parcursul operei. Statutul
initial de “samadau”, sef al porcarilor, ii confera puterea de a guverna afacerile cu porci cinstite si
necinstite din campia Aradului. Personajul se contureaza caracterial, bun cunoscator al psihologiei
umane, cel care poate manipula, cunoscand slabiciunile celorlalti. Barbat de vreo 36 ani, ochi verzi cu
privire agera, camasa alba cu floricele si scrobita care-si indeamna calul cu un bici si carmajin, cu
coada incrustata, impresionata usor. Finalul nuvelei il aduce in aceeasi ipostaza, de hot, talhar si
scrimina demn insa in fata sortii pe care si-o poate singur calauzi spre actul final al mortii pentru a nu
da satisfactie legii. Format in nelegiuire, va muri cu ea in suflet.

Ana, personaj secundar, este regasita la inceputul operei in ipostaza de mama si sotie iuibtoare,
femeie care isi asculta orbeste sotul fara a-l contrazice. Schimbarea existentei vine odata cu mutarea la
han, unde, la inceput, conduce afacerea alaturi de sotul ei. Frumoasa, mladioasa, dornica de iubire se
bucura alaturi de Ghita de noua conditie. Odata cu aparitia Samadaului, este atrasa de barbatul
impunator pe care il vede diferit de sotul ei. Perpectia se contureaza tot mai mult cand Ghita incepe sa
se instraineze si spaimele lui ies la iveala. Sotul se transforma atunci in muierea in haine de barbat
datorita faptului ca Ana il desconsidera. La randul sau, cade in capcana Samadaului si atractia fata de el
ii este fatala. Statutul final o indica fiind o sotie adulterina decazuta din punct de vedere moral si
parcurgand acelasi traseu alaturi de sotul ei. Pentru a nu fi umilita mai mult, este ucisa de Ghita,
incapabil sa infrunte adversarul. Ultimele momentente ale femeii o arata agatata cu unghiile de fata
Samadaului ca intr-un gest de revolta, dar si de admiratie pentru barbatul care a distrus-o.

Batrana, mama Anei, este personaj secundar al operei, considerat un alterego al naratorului.
Femeia reprezinta intelepciunea populara , vocea experientei care nu crede in rau si care in mod
simetric in prolog si epilog reia motivul destinului. Ca o umbra, ii insoteste pe cei doi tineri fiind
constienta ca Dumnezeu le va calauzi pasii. Din pacate, nu percepe schimbarea negativa a fetei si
generelui ei, finalul surprinzandu-i aceeasi inocenta prin care considera ca hotii sunt vinovati de soarta
lor.
 Moduri de expunere

Modurile de expunere au rol complex. Dialogul contribuie la caracterizarea personajelor, iar

descrierea ofera o imagine a reperelor spatio-temporale.

Limbajul

Limbajul este regional, popular si arhaic. In text exista zicale si proverbe (mai ales ale batranei)
la inceput si la sfarsit.

Concluzie

In concluzie, opera literara “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela psihologica deoarece
are trasaturile unei vieti de familie si importanta banului.

Opinie

In opinia mea, textul impresioneaza prin faptul ca personajul principal, Ghita, parcurge absolut
toate treptele decaderii.