CARACTERIZAREA PERSONAJULUI HARAP- ALB

Lumea personajelor reprezinta o particica din universul fictional .Despre personaje ( termenul latinesc
persona desemnand masca), Mario Vargas Llosa afirmă că sunt adevărate marionete în mâinile unui păpuşar,
care este naratorul, el fiind acela care decide cum vor evolua personajele.
In basmul cult ,,Povestea lui Harap –Alb, Ion Creanga constituie un univers fabulos, miraculos si unic in
acelasi timp, in care personajele dobandesc functie simbolica si moralizatoare.
Harap-Alb , protagonistul basmului, este un Fat-Frumos desprins parca din basmele populare,destoinic
si curajos,dar ramane in zona umanului,fiind prietenos,cuminte si ascultator,ca un flacau din Humulesti.
Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului in vederea formarii lui pentru a
deveni conducatorul unei familii pe care urmeaza sa si-o intemeieze,nu mai colinda lumea in cautare de fapte
vitejesti,adevaratul sau scop fiind desavarsirea spirituala.
Numele ,,Harap-Alb” este un oximoron,care combina contrariile – intunericul si lumina, binele si raul-
pentru a evidentia dubla personalitate a eroului, ,,Harap’’ insemnand sluga, tigan,rob, iar epitetul,, Alb”
sugereaza caracterul integru al protagonistului,puritatea sa . Contrastul dintre alb si negru ofera o armonizare a
defectelor si a calitatilor, sugerand trecerea de la sluga la stapan prin intermediul unui drum initiatic ,astfel,
traind in umilinta, viitorul imparat poate intelege mai bine oamenii.
Harap- Alb este personaj principal (apare in toate momentele subiectului), pozitiv(pentru ca
intruchipeaza fortele binelui), protagonist (in raport cu Spanul care este antagonist) si personaj eponim (da
titlul operei). El este personaj rotund deoarece nu este doar fiul de crai si mezinul mai inzestrat decat ceilalti,
ci de o fiinta complexa, cu defecte si calitati. Este atat de mult ajutat de ceilalti incat cititorul naiv/lectorul
inocent il poate considera o simpla marioneta. Harap-Alb este personaj tridimensional ,deoarece iese din tipar
si surprinde ca atunci cand da calului cu fraul in cap, cand rade la fel cu ceilalti de Gerila. Este un personaj
real care are nicio calitate supranaturala. Este un erou ales,dar nu poseda valente fabuloase.
Ca protagonist, Harap –Alb participa la toate momentele subiectului.Astfel, in expozitiunea
basmului este prezentat un crai, frate al imparatului Verde şi tată a trei copii.Acesta afla ca fratele sau are mare
nevoie de un mostenitor al imparatiei, datorita faptului ca acesta are doar trei fete.Craiul ii anunta pe feciorii
sai ca unul dintre ei trebuie sa porneasca spre imparatia fratelui sau pentru a mosteni tronul.Se ofera prima
data feciorul cel mare,insa tatal sau vrea sa il testeze pentru a vedea daca este capabil sa infrunte pericolele
calatoriei.Acesta se sperie de tatal sau deghizat in urs,se intoarce si il dezamageste pe crai.Fiul mijlociu
actioneaza asemenea fratelui mai mare , iar craiul ramane deceptionat de fii sai.In acel moment,sfatuit de
Sfanta Duminica, metamorfozata intr-o băbuţă, mezinul ii cere permisiunea tatalui sau de a-si incerca sansa,
primeste aprobarea şi isi ia un cal aparent foarte slab, insa inzestrat cu puteri supranaturale. Este prezentată
plecarea eroului alaturi de calul sau fermecat ,acesta trecand de testul tatalui sau si primind de la crai cateva
sfaturi pretioase, printre care acela de a nu se intovarasi cu spanul. Craisorul isi ia ramas-bun de la tatal sau
,pornind spre padure. Întâlneşte omul spân, rezistă de două ori tentaţiei de a se împrieteni cu el, dar , pentru că
nu reuşeşte să iasă din pădurea- labirint, acceptă ajutorul celui de-al treilea spân întâlnit. Acest moment
reprezintă intriga operei , prin încălcarea interdicţiei. Spânul il trage pe sfoara, ii fura identitatea si il face
sclavul sau numindu-l ,Harap-Alb”, in momentul in care acesta coboara in fantana.
Desfăşurarea acţiunii cuprinde o succesiune de întâmplări ulterioare. Ajunşi la palatul imparatului
Verde, omul span il supune pe craisor la o serie de munci, menite sa-l maturizeze, sa-l initieze, printre care
aducerea unor salati fermecate din gradina ursului,dar si a pieii pline de pietre pretioase a cerbului.Harap-Alb
trece cu bine peste primele doua probe cu ajutorul oferit de Sfanta Duminica si de calul sau.Craisorul castiga
simpatizanti in persoanele imparatului Verde dar si a fetelor acestuia, iar spanul devenea antipatizat. In
urmatoarea proba Harap-Alb trebuie sa se intoarca la palat cu fata imparatului Rosu.Eroul nu sta pe ganduri si
pleaca.Pe drum isi face prieteni si tovarasi de drum pe uriasi , ajuta furnicile si albinele, facandu-si astfel,
aliati. Atat la inceputul drumului cat si la final este sigur in fata lui Dumnezeu,deci hotararea ii apartine.Astfel
va castiga cel care are credinta.Adevaratele incercari sunt milostenia,credinta si prietenia.
Drumul catre imparatul Ros poate fi considerat drumul cunoasterii de sine ;eroul descopera o
anumita fata a lumii,dar se descopera si pe el insusi.Eroul invata ca individul nu poate sa invinga de unul
singur si ca sub cea mai umila fiinta se poate ascunde un prieten.Este permanent animat de sentimentul ca
binele,adevarul si dreptatea trebuie sa triumfe.
In trecerea acestor probe,Harap-Alb este umanizat,el se teme,se plange de soarta,cere numai ajutorul
acelora in care avea incredere,semn ca invatase ceva din experienta cu Spanul.
Ajunsi la palatul imparatului Rosu , Harap – Alb si tovarasii sai sunt invitati sa stea peste noapte in casa
de arama incinsa , imparatul dorindu-si sa scape de oaspetii neinvitati.Gerila rezolva imediat problema si cei
şase se odihnesc pentru a doua zi. Prima proba pe care trebuie sa o indeplineasca consta in consumarea unei
cantitati uriase de mancare si bautura, proba la care nu au nicio problema , datorita ajutorului lui Flamanzila
si al lui Setila. A doua proba este trecuta datorita ajutorului furnicilor,care separa grauncioarele de mac de
cele de nisip. A treia proba consta in pazirea fetei imparatului timp de o noapte. Ajutati de Ochila si Pasari-
Lati-Lungila acestia o prind cu greu.Proba finala il implica numai pe Harap-Alb , insa acesta trece de
incercarea cu ajutorul albinelor. Fata propune o intrecere intre calul sau si turturica ei,in final castigand calul .
Pe drumul de intoarcere, intre cei doi se infiripa dragostea si, la un moment dat, Harap-Alb isi ia ramas
bun de la prietenii sai. Ajunsi la curtea unchiului sau, spanul este demascat, dar acesta ii taie capul lui Harap-
Alb, ca ,in cele din urma, sa fie ucis de calul eroului, si protagonistul sa fie reinviat de iubita sa. Acest
moment constituie punctul culminant.
In deznodamant are loc nunta dintre Harap-Alb si fata imparatului Rosu, acestia bucurandu-se de
dragostea lor . Lucrurile revin la normal, se restabileste echilibrul si binele triumfa.
Harap – Alb este fiul cel mai mic al craiului, nepotul lui Verde imparat, insa devine sluga a spanului: ,,fiul
craiului, vazandu-se prins in cleste si fara nicio putere,ii jura credinta si supunere intru toate”. Este
caracterizat in mod direct de catre narator, ,,Harap-Alb o prapadea din drag”, ,,fiul craiului, boboc in felul
sau la trebi de aieste , se potriveste spanului si se baga in fantana”, ,,se facu atunci rosu cum ii gotca, lovit
fiind in adancul sufletului”. Prin autocaracterizare deducem ca este neexperimentat: ,,Sfant sa fie rostul lui
tatane-meu ca bine m-a invatat!Asa-i ca n-am tinut sama de vorbele lui, am ajuns sluga ...”, ,, lasa-ma ,matusa,
nu ma supara, ca am multe pe cap” , ,,nu-mi vad lumina ochilor de necaz”. De catre celelalte personaje este
caracterizat astfel:,,Vai de mine si de mine , Harap-Alb...parca nu te-as fi crezut asa slab de inger, dar, dupa
cate vad, esti mai fricos decat o femeie.”, ,,luminate craisor” , ,,gaina plouata” , ,,inima ta cea buna” , de catre
tatal sau ,, tu esti vrednic de imparat”, de catre fete ,,are o infatisare mult mai placuta si pare mult mai
omenos”, ,,fii barbat” il indeamna calul, ,,sluga asa de vrednica si credincioasa”, ,,mult pretuieste omul
acesta”.
Majoritatea trasaturilor sale de caracter reies, insa , prin intermediul caracterizarii indirecte din fapte
si gesturi.Astfel, observam ca nu are trasaturi supranaturale,este tipul omului de la tara,simplu,datorita
mentalitatii sale. G.Calinescu il aseamana unui flacau de la tara datorita mentalitatii sale si pentru ca se
comporta taraneste. Harap-Alb nu are nimic din stalucirea lui Fat-Frumos, dar devine un erou exemplar prin
extraordinara lui autenticitate umana: plange cand se simte batjocorit de apasatoarele cuvinte ale tatalui
sau(,,incepe a plange in inima sa’’),se manie si loveste calul cu fraul in cap,ca un flacauan de la tara,se
dovedeste ,,mai fricos decat o femeie’’,cand se duce in Padurea Cerbului: ,,se bate cu mana peste gura’’.
Este modest si respectuos fata de tatal sau ,dorind si rugandu-l pe acesta sa-i permita sa-si incerce sansa de a
deveni mostenitorul imparatului Verde .Se simte rusinat si umilit cand fratii sai ii dezamagesc tatal, dar se
dovedeste inteligent cand, la intrebarea tatalui:,,Dar aista cal ti l-ai ales?”, raspunde invaluit,ca merge printre
straini si nu vrea sa atraga atentia . Dovedeşte că este viteaz in momentul intalnirii cu tatal sau, deghizat in
urs, dar este neinitiat si naiv, căci nu asculta pe tatal sau si se intovaraseste cu spanul, ajungand in cele din
urma sluga acestuia.Este supus si umil , respectandu-si juramantul fata de span,însă nu trece de proba padurii
(labirintului),dovedind slabiciune. Slab de inger si superficial, judeca dupa aparente. Este foarte sociabil, se
imprieteneste foarte usor cu cei cinci uriasi, castiga respectul imparatului si al fetelor acestuia si da dovada de
curaj invingandu-si teama in momentul probelor initiatice.Este foarte carismatic, vesel, iubit de persoanele din
jurul sau, dovada a faptului ca este o persoana sociabila.Este o persoana miloasa, buna, ajutand furnicile si
albinele in situatii-limita, dar si foarte afectuoasa, indragostindu-se de fata imparatului Rosu. Harap-Alb este
un personaj realist, avand pe langa uimitoarele calitati si defecte evidente.Este naiv si neinitiat, nescultand
sfatul tatalui sau, judeca dupa aparente dand dovada de superficialitate.
In afara protagonistului, apar in basm si antagonistul, personajele secundare si episodice.Spanul este
antagonistul basmului, este un personaj negativ, este considerat incarnarea raului, a diavolului, datorita
defectelor sale foarte usor de remarcat.Este dominat de viclenie, malefic, inselandu-l pe craisor, punandu-l la
muncile periculoase cu evidentul scop de a-l vedea mort. Este, de asemenea, las, respingator, este pedagogul
rau ,dar necesar de care Harap-Alb avea nevoie pentru a se maturiza, reprezinta interdictia care trebuie
incalcata, metamorfoza a diavolului, dar poate fi considerat un alter-ego al lui Harap-Alb.
Alti pedagogi ai protagonistului sunt: Sfanta Duminica(personaj secundar, donator, pozitiv, fabulos, rolul
ei se justifica prin faptul ca are legatura cu divinitatea, poate fi asemuita cu un humulestean, baba inteleapta
la care apeleaza toti satenii aflati in impas), calul ( un pedagog rezervat, neimplicandu-se in momentul in care
craisorul este pacalit de catre span, este tovarasul lui Harap-Alb.In mitologie, calul era considerat animal
psihopomp, calauza a sufletelor mortilor, este totem al celţilor.),uriasii - personaje hiperbolizate,
pantagruelice, grotesti, au sentimente, limbaj specific omului, sunt portretizati frecvent cu lexemul,,om”. Ei
reprezinta, dupa G. Calinescu, tipuri de tarani humulesteni cu pasiuni exagerate: betivul satului- Setila,
mancaciosul- Flamanzila .
Consider ca Harap – Alb reprezinta tipul tanarului pornit in aventura vietii sale, asemeni argonautilor
plecati in cautarea lanii de aur, simbolul cunoasterii, al puterii si bogatiei. Tot asa , eroul basmului ,,Povestea
lui Harap- Alb” dobandeste toate aceste ,,daruri ”prin implicare, supunere si rabdare, fiind un adevarat model
pentru tineri.