Moara cu noroc

Eseu
AUTOR

Ca scriitor, Ioan Slavici apartine epocii marilor clasici (1870-1890) alaturi de

Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Ion Creanga si Titu Maiorescu. Cele mai
representative nuvele ale sale sunt “Popa Tanda”, “Budulea Taichii”, “Moara cu
noroc”, “Padureanca” etc.

GENEZA OPEREI

Opera “Moara cu noroc” are ca an de aparitie anul 1881, publicata in volumul

“Novele din popor”. Titlul volumului sugereaza specia literara a operelor
cuprinse si tema de inspiratie: viata sociala, rurala, apartinand perioadei marilor
clasici si curentul literar realism. In mod vrednic, realitatea apasatoare a
schimbarii si transformarii umane este surprinsa in proza incercarea de
moralizare specifica lui Slavici, dar fara a infrumuseta in vreun fel soarta
personajelor.

IPOTEZA

Opera literara “Moara cu noroc” apartine genului epic, iar ca specie literara
este o nuvela psihologica. Nuvela este specia literara a genului epic in proza,
avand dimensiuni cuprinse intre povestire si roman in care conflictul este
puternic, iar accentual cade pe conturarea personajului.

TEORIE

Nuvela psihologica este tipul de nuvela axat pe conflictul interior al

personajului in care actiunea urmareste declinul acestuia sub aspect moral si
spiritual. Ca si caracteristici, nuvela psihologica surprinde personaje din toate
mediile sociale: negustori, targoveti, hangii, porcari, tarani etc. Se urmareste
dezumanizarea personajului influentat de bani sau dorinta de imbogatire, Se
urmaresc stari sufletesti si trairi aparte: frica, alinarea, erosul, obsesia, toate
surprinse prin procedeul analizei psihologice, ca mijloc de investigare a
psihologiei umane. Conflictul interior este puternic si surprins in opera in
detrimetul celui exterior. Deobicei, se realizeaza valorificarea morala a textului
de analiza psihologica.

Elemente ale realismului prezente in opera sunt tema de inspiratie, viata

sociala, surprinderea diferitelor categorii sociale, punandu-se in evidenta
conflictul dintre ele. Personajul este vazut in evolutie realizandu-se o analiza
psihologica a acestuia. Este surprins un mediu social caracterizat sub toate
aspectele, in care personajul isi gaseste locul si propriul destin. Apare
degradarea individului si tema de inspiratie prezinta o realitate neinfrumusetata
in care limbajul joaca un rol esential.

SEMNIFICATIA TITLULUI

Titlul operei, din punct de vedere morphologic este alcatuit din doua
substantive comune. In sens denotative, face referire la un spatiu amenajat
pentru a se macina cereal si sansa. In sens cocotativ, titlul ilustreaza in primul
rand, ironia naratorului pentru soarta personajului principal. Locul luat in
arenda, o fosta moara transformata in han ar trebui sa aduca prosperitatea celui
care se muta acolo, insa norocul in acel loc nu si-l face hangiul ci ii este impus de
catre Samadau. Deci, moara cu noroc, este un loc nefast care datorita influenteli
negative exercitate in special de Sanamdau, isi va pune amprenta si asupra
personajului principal care parcurge toate treptele decaderii.

TEMA OPEREI

Tema, specifica nuvelei psihologice o constituie dezumanizarea sub influenta

nefasta a banului. In cele 17 capitole se urmareste caderea continua sub aspect
moral si spiritual a personajului literar Ghita, surprinsa si prin intermediul
conflictului interior. Opera are o circular, simetrica si atrage toate personajele
intr-un conflict major.

MOMENTELE SUBIECTULUI
 Expozitiunea reprezinta carciuma de la Moara cu noroc ca fiind asezata la
rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati
intunecate. Descrierea drumului care merge la carciuma si a locului in care s afla
este prezentat in expozitiune. Ghita se dovedeste harnic si priceput la inceput,
iar primele semen ale punastarii nu intarzie sa apara

Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un

personaj charismatic, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi care
tulbura echilibrul familiei. El isi impine inca de la inceput regulile, iar Ana,
nevasta lui Ghita intuieste ca acesta este “un om rau si primejdios”. Cu toate ca
isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui, Ghita nu
renunta datorita ideii de a se imbogatii.

Desfasurarea actiunii cuprinde faptele si intamplarile textului. Mai intai, Ghita

isi ia toate masurile de aparare impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere
doua pistoale, doi caini si sa angajeze o sluga. Insa din momentul aparitiei lui
Lica, incepe procesul de instrainare a lui Ghita fata de familie. Devine tot mai
irascibil, nu mai zambeste ca inainte, iar pe sotia lui o cam batea. La un moment
dat, Ghita incepe sa regret ca are families i copii pentru ca nu-si poate asuma
total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Datorita generozitatii Samadaului, starea
materiala a lui Ghita se imbunatateste, doar ca Ghita incepe sa se obisnuiasca cu
raul. El isi indeamna sotia sa joace cu Lica, aruncand-o definitive in bratele lui si
ajunge sa fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea unei femei si un copil.
Retinut de politie, i se da drumul acasa numai pe “chezasie”. Prin faptul ca jura
stramb la process, acoperindu-I nelegiuirile lui Lica, Ghita devine complice la
crima. Hotaraste sa-l parasca pana la urma cu ajutorul lui Pintea, insa nu este
sincer nici cu el, oferindu-I dovezi despre vinovatia lui doar dup ace-si va putea
opri jumatate din bani.

Punctul culminant este atunci cand Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii
morale si in momentul in care vrea sa se razbune pe Lica isi arunca sotia in
bratele acestuia. Spera pana la sfarsit ca sotia lui va rezista tentatiei, dar
dezgustata de lasitatea sotului ei i se daruieste lui Lica tot in mod de razbunare.
Cand isi da seama ca sotia lui, Ana, l-a inselat, o ucide. La randul lui, Ghita este
ucis de Raut, din ordinal lui Lica, iar el pentru a nu cadea in mainile lui Pintea se
sinucide izbindu-se cu capul de un copac.

Deznodamantul cuprinde sfarsitul actiunii. Un incendiu distruge carciuma de la

Moara cu noroc in noaptea de Pasti si singurele personaje care supravietuiesc
sun batrana si copii.

INCIPIT SI FINAL

In incipit, personajul secundar mama lui, Ana (batrana) povesteste despre

faptul ca nu banii conteaza ci linistea sufleteasca, dar nu se baga in viata
tinerilor, lasand totul in voia destinului. Ea defapt simtea frica de schimbare,
ceea ce va urma, mentionand “mi-e grau sa parasesc coliba in care mi-am
petrecut viata…ma cuprinde un fel de spaima”, dar nu-si paraseste copiii si
incearca sa se obisnuiasca cu ideea “si-mi vine sa rad cand mi-o inchipuiesc ca
carciumarita”. Incepuul este simetric cu finalul deoarece se regaseste in aceesi
ipostaza.

Finalul este reprezentat de reluarea incipitului prin faptul ca batrana pune

seama intamplarilor pe voia sortie si a destinului care isi urmeaza cursul.
Batrana se regaseste din nou la Moara cu noroc, impreuna cu copiii, dar de data
asta regretand situatia in care se afla.

PERSONAJELE OPEREI SI CARACTERIZAREA SUMARA

Personajele operei sunt numeroase, dar se observa evolutia lor.

Ghita este personajul principal al carui statut social moral se schimba pe

parcursul nuvelei. La inceputul operei, apare in ipostaza de cizmar cinstit, dar
sarac, dornic de a se imbogati, ca urmare devine gangiu. La inceput datorita
onestitatii, dar dominat de obsesia banului in continuare. Se transforma astfel
caracterial in tipul parvenitului, omul care decade atat spiritual cat si sufleteste,
nuvela urmarind degradarea morala in toate etapele. Ultima ipostaza a
decaderii il infatiseaza ca sot ucigas al propriei sotii. Dominat de frica, de
obsesia pentru bani, fiind exploatat moral de Samadau, personajul contureaza
in mod realist, tipic nuvelei psihologice.
 Lica Samadaul, personaj secundar al nuvelei evolueaza linear pe parcursul
operei. Statutul initial de “samadau”, sef al porcarilor, ii confera puterea de a
guverna afacerile cu porci cinstite si necinstite din campia Aradului. Personajul
se contureaza caracterial, bun cunoscator al psihologiei umane, cel care poate
manipula, cunoscand slabigiunile celorlalti. Barbat de vreo 36 de ani, ochi verzi
cu privire agera, camasa alba cu floricele si scrobita care-si indeamna calul cu un
bici si carmajin, cu coada incrustata, impresionata usor. Finalul nuvelei il adduce
in aceeasi ipostaza, de host, talhar si scrimina demn insa in fata sortie pe care si-
o poate singur calauzi spre actul final al mortii pentru a nu da stisfactie legii.
Format in nelegiuire, va muri cu ea in suflet.

Ana, personaj secundar, este regasita la inceputul operei in ipostaza de mama

si sotie iubitoare, femeie care isi asculta orbeste sotul fara a-l contrazice.
Schimbarea existentei vine odata cu mutarea la han, unde, la inceput, conduce
afacerea alaturi de sotul ei. Frumoasa, mladioasa, dornica de iubire se bucura
alaturi de Ghita de noua conditie. Odata cu aparitia Samadaului, este atrasa de
barbatul impunator pe care il vede diferit de sotul ei. Perpectia se contureaza
tot mai mult cand Ghita incepe sa se instraineze si spaimele lui ies la iveala.
Sotul se transforma atunci in muierea de haine de barbat datorita faptului ca
Ana il desconsidera. La randul sau, cade in capcana Samadaului si atractia fata
de el ii este fatala. Statutul final o indica fiind o sotie adulterine decazuta din
punct de vedere moral si parcurgand acelasi traseu alaturi de sotul ei. Pentru a
nu fi umilita mai mult, este ucisa de Ghita, incapabil sa infrunte adversarul.
Ultimele momente ale femeii o arata agatata cu unghiile de fata Samadaului ca
intr-un gest de revolta, dar si de admiratie pentru barbatul care a distrus-o.

Batrana, mama Anei, este personaj secundar al operei, considerat un alterego

al naratorului. Femeia reprezinta intelepciunea populara, vocea experientei care
nu crede in rau si care in mod simetric in prolog si epilog reia motivul destinului.
Ca o umbra, ii insoteste pe cei doi tineri fiind constienta ca Dumnezeu le va
calauzi pasii. Din pacate, nu percepe schimbarea negative a fetei si generelui ei,
finalul surpinzandu-i aceeasi inocenta prin care considera ca hotii sunt vinovati
de soarta lor.
MODURI DE EXPUNERE

Modurile de expunere au rol complex. Dialogul contribuie la caracterizarea

personajelor, iar descrierea ofera o imagine a reperelor spatio-temporale.

LIMBAJUL

Limbajul este regional, popular si arhaic. In text exista zicale si proverb (mai
ales ale batranei) la inceput si la sfarsit.

CONCLUZIE

In concluzie, opera “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela psihologica

deoarece are trasaturile unei vieti de families i imporanta banului.