Ultima noapte:

Argumentare:
Informatii camil petrescu/roman:
Camil Petrescu a innoit romanul romanesc interbelic prin sincronizare cu
literatura universala. El considera literatura ca o forma de cunsoatere,
care face parte dintr-o structura mai ampla , in care literatura se afla in
stransa legatura cu gandirea vremii, adica cu filozofia, stiinta si
psihologia. Acesta este adeptul intuitionismului bergsonian si al
fenomenologiei.
Tema:
Conditia intelectualului raportat la dragoste si razboi. Fresca burgheziei
din bucuresti de la inceputul secolului XX. Daca prima parte reprezinta
rememorarea iubirii matrimoniale esuate, a doua parte, construita sub
forma jurnalului de campanie a lui Gheorghidiu, urmareste experienta de
pe front in timpul primului razboi mondial.
Perespectiva narativa:
Cheia este subiectivitatea, opera este scrisa la pers I sub forma unei
confesiuni a persoanjului principa S.G. care traieste doua experiente
fundamentale(iubirea si razboiul). Nu se schimba doar statutul
personajului narator ci avem o focalizare interna(viziunea demiurgica
este inlaturata) (” sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce
integistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu. aceasta este si gura
realitate pe care o pot povesti, dar aceasta este realitatea constiintei mele,
continutul meu psihologic. din mune insumi eu nu pot iesi. orice as face,
eu nu pot descrie decat propriile mele imagini, propriile mele senzatii. eu
nu pot vorbi onest decat la persoana 1.”). Naratorul imprumuta jurnalul
de razboi al scriitorului din primul razboi mondial.
Instantele comunicarii narative:
Naratiunea la persoana I cu focalizare exclusiv interna presupune
existenta unui narator implicat, punctul de vedere exclusiv al
personajului anrator care mediaza inrtre cititor si celelalte persoanje,
face ca cititorul sa cunoasca despre ele atat cat stie personajul principal.
Titlu:
Titlul operei asigura individualitatea romanului.Titlul romanului anunta
cele doua experiente fundamentale prin care trece personajul si care
schimba substantial fiinta, iubirea si razboiul. Adjectivele „ultima” si
„prima” anunta incheierea unei experiente si inceputul unei alteia iar
substantivul „noaptea” simbolizeaza incertitudinea nesiguaranta si
necuoscutul.
Subiectul(C1+C2):
Prima parte este concentrata asupra fictiunii si exprima aspiratia catre
sentimentul de iubire absoluta. Reprezentarea realitatii si a faptelor trece
in plan secund, rolul principal luandu-l analiza, care este continua si
nuantata. Jurnalul de campanie al autorului si alte documente din epoca
sunt folosite pentru a conferi autenticitate textului.
Romanul debuteaza cu capitolul „La Piatra Craiului, in munte” la popota
ofiterilor in valea prahovei. Acolo este declansata memoria afectiva
involuntara a protagonistului dupa o discutie despre dragoste si
infidelitate, pornind de la un articol din ziar. Discutia ii trezeste amintiri
legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela, fata pe care a
cunoscut-o la facultate. Initial casnicia lor era una linistita dar dupa
mostenirea primita in urma decesului unchiului Tache, Elei ii place noua
viata, viata mondena si devine infidela lui Stefan Gheorghidiu, fapt care
a dus la destramarea relatiei lor. Stefan Gheorghidiu o suspecteaza pe
Ela ca l-ar insela si vrea sa confirme acest fapt, dar nu se poate intoarce
acasa din cauza inceperii razboiului.
A doua carte este reprezentata de razboi, aceasta fiind o experienta
haotica si dezordonata. Ordinele ofiterilor sunt contradictorii, legaturile
dintre unitati sunt aleatorii. Din cauza informatiilor eronate artileria
romana isi fixeaza tunurile asupra propriilor batalioane. La confruntarea
cu inamicul se adauga frigul si ploaia. Experientele dramatice de pe
front modifica atitudinea personajului-narator fata de celelalte aspecte
ale existentei sale. Stefan Gheorghidiu este ranit in lupta si realizeaza ca
trairile din razboi au un impact mai mare asupra lui decat cele cu Ela,
astfel luand decizia de a divorta si de a ii lasa majoritatea averii,
intorcandu-se la viata lui de dinainte.
Personaje:
Mutarea accentului de pe rural pe citatin, de pe figura taranului pe cea a
intelectualului: Stefan Gheroghidiu este student la facultatea de litere din
Bucuresti. Toti eroii Camil Petrescieni pot fi incadrati intr-un anume
tipar:intelectual,superiori,insetatti de absolut. S.G. este personaj narator
si reprezinta tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior care traieste
drama indragostitului de absolut.
Filozof, are impresia ca s-a izolat de lumea exterioara, insa in realitate
evenimentele exteioare sunt filtrate prin constiinta sa.
Ela este cel mai „misterios” personaj prin faptul ca tot comportamentul
ei este mediat de viziunea personajului narativ.
Tehnici ale analizei psihologice:
Prin introspectie si monolog interior S.G. percepe cu luciditate
alterand/interferand aspecte ale planului interior/fluxul constiinei(trairi,
sentimente, reflexii.
Ion:
Argumentare:
Informatii Liviu Rebreanu/roman:
L.R. este considerat unul dintre cei mai importanti romancieri ai
perioadei interbelice. Etse considerat un prozator realist. In viziunea sa
arta este o simpla imitatie a realitatii.Publicat in 1920, romanul „Ion”
reprwezinta primul roman al lui liviu rebreanu, o capodobera care
infatiseaza universul rural in mod realist, fara idilizarea lumii taranesti.
Nucleul romanului se afla in nuvelele anterioare: „Zestrea” si „Rusinea”.
Tema:
Tema de fundal reprezinta problematica pamantului satului transilvanean
de la sf. Sec. XIX – incepoutul sec XX in timpul stapanirii austro-
ungare. Pamantul este o fresca a societatii transilvanene. Pe aceasta tema
este proiectat destinul lui Ion: taran sarac, care vrea pamant, adica
incearca sa depaseasca un destin ostil. Alta tema este tema
iubirii(viziuneaiubirii in mediul rural). Este un roman monografic si
avem problematica sociala, nationala, realitatea social-politica, obiceiuri,
traditii si institutii.
Geneza:
Creatia romanului a fost un proces de lunga durata prin care trairile si
experientele de viata ale lui L.R. au devenit subiect artistic:”Realitatea
pentru mine a fost numai un pretext pentru a putea crea o lume noua cu
legile ei, cu intamplarile ei” ~ Liviu Rebreanu
Initial romanul a fost intitulat „Zestrea”, Rebreanu insa reia subiectul,
adaugandu-i mai multe capitole si publicandu-l ulterior sub titlul „Ion”.
Romanul este prefigurat prin cateva nuvele, de exemplu „Rusinea”.
Acesta se inspira din realitate, continand chiar unele elemente
autobiografice (Prislop-> Pripas, destinul Rodovicai -> destinul Anei,
tatal lui Rebreanu a fost invatator la fel ca invatatorul Herdelea, scena cu
sarutul pamantului este inspirata tot din realitate).
Raportul realitate-fictiune:
Literatura realista transfigureaza artistic realitate si este veridica si
verosimila: L.R. se inspira din realitate. Prislop, satul copilariei lui
Rebreanu devine in roman Pripas, destinul lui Ion este inspirat dintr-o
discutie cu un vecin, destinul Anei este inspirat dupa destinul Rodovicai,
conditia invatatorului din Ardeal trasnpune experienta de viata a tatalui
lui L.R. De asemenea scena sarutului pamantului este si ea inspirata din
realitate.
Compozitie si structura:
L.R. aduce in literatura romana formula romanului sferic/circular, in
roman simetria inciptului si a finalului. Romanul este alcatuit din doua
parti intitulate metaforic „Glasul Pamantului” si „Glasul Iubirii”, parti
care sunt opuse si complementare si coordonate ale evolutiei a
personajului principal. Acestea au titlu rezumativ „Inceputul”,
„Sfarsitul”. Drumul este metafora destinului. In finalul romanului
parcurgem acelasi drum dar in sens invers reprezentand simetria
romanului. Toponimele reale din sfarsit marcheaza iesirea din fictiune si
revenirea in realitate. Titlurile celor 13 capitole (nr simbolic nefast) sunt
semnidicative, discursul narativ avand un „Inceput” si „Sfarsit”:
„Inceputul”, „Zvarcolirea”, „Iubirea”, „Noaptea”, „Rusinea” si „Nunta”
(prima parte)
„Vasile”, „Copilul”, „Sarutarea”, „Streangul”, „Blestemu”, „George” si
„Sfarsitul” (a doua parte)
Simetria incipitului cu finaulul se realizeaza prin descrierea drumului
care intra si iese din satul Pripas, loc al actiunii romanului. Personificat
cu ajutorul verbelor ( se desprinde, alearga, urca, inainteaza). Drumul
are semnificatie simbolica a destinului unor oameni. Descirerea caselor
ilustreaza prin aspect si asezare conditia sociala a locuitorilor si
anticipeaza rolul unor personaje (Herdelea, Glanetasul) in desfasurarea
narativa. Crucea stramba, de la marginea satului, cu un Hristos de
tinichea ruginita anticipeaza tragismul destinelor. Descrierea finala
inchide simetric romanul si face mai accesibila semnificatia simbolica a
drumului prin metafora soselei-viata.
Scene semnificative:
Hora:
Reprezentare concisa a lumii satului, a relatilor dintre sateni si a
conflictelor. Pretext pentru a introduce personajele, se anticieaza
conflictele(conflictul interior al lui Ion(Ana-Florica), conflictul cu
George si Vasile Baciu(conflicte exterioare)). Comunitatea taraneasca
este violenta si brutala iar cea intelectuala se gasesc conflicte cu umor si
ironizari.
Pe restu le invatam fiecare
Personaje:
Ion este tipul taranului din Ardeal care is doreste pamant cu orice pret,
obsesiea pentru pamant ii aducee sfarsitul, moartea lui Ion este
prezentata cu ajutoprul detaliilor naturaliste, ca intr-o fisa clinica, astfel
autorul reuseste sa descrie moartea personajului asemenea unei morti din
realitate (tehnica detaliului semnificativ).
Ion este produsul mediului in care traieste si este un persoanj tipologic.
Este produsul viziuni si sentimentelor autorului ( este fiinta de hartie ~
R. Barthes). Este un personaj complex, conflictul interio dintre doua
glasuri, pamantul il face sa devina arogant si orgolios. El nu se
multumeste doar cu pamanturile ci o vrea si pe Florica astfel sugerand
lacomia protagonistului.
Relatia Ion-Pamanturi:
Felul in care se impleteste tema iubirii cu tema mortii (Eros si Thanatos
– Ion fluiera ca sa o cheme pe Florica dar isi fluiera moartea). Simbloic
Ion este omorat cu sapa (sapa-pamant, Ion a tradat unul dintre glasuri).
Deznodamantul si finalul nu se suprapun, viata isi urmeaza cursul. La
inmormantarea lui Ion, momentul subliniaza caracterul tragic al intregii
actiuni). Elementul fundamental al conflictului este pamantul. Patima
pamantului l-a stapanit de mic copil si lipsa pamantului ii apare ca o
nedreptate. Aceasta nedreptate justifica dorinta lui patimasa de a avea
pamanturi. Ion are o relatie mitica cu pamantul, acesta dandu-i energie si
dorinta de a munci. Dupa ce Ion are pamanturile se schimba raportul
sufletesc dintr Ion si pamant.
Naratiunea omniscienta obiectiva:
Apartine unui narator omniscient omniprezent cu focalizare zero.
Naratorul cunoaste destinele personajelor si este capabil sa redea iluzia
vietii. Stilul infatiseaza o lume dura si aspra (lispit de sentimentalism).
Enigma Otiliei:
Informatii George Calinescu/roman:
A aparut in 1938, este al doilea roman al lui G.C., roman realist de
factura balzaciana cu elemente moderniste, apartinand prozei interbelice.
De asemena este roman citadin si social.
Ca teoretician al romanului romanesc, G.C. respinge proustianismul si
pledeaza pentru realismul clasic(romanul obiectiv de tip balzacian).
Titlul:
Initial romanul a fost intitulat „Parintii otiliei” si reflecta ideea
balzaciana a paternitatii pentru ca fiecare dinrtre personaje determina
soarta orfanei Otilia ca niste parinti. Din motive editoriale, autorul
schimba titlul romanului in „Enigma Otiliei”. Acesta aduce in prim plan
una din temele romanului si privilegiaza personajul feminin, care este
vazut din perspectiva inefabilului, al misterului pe care il ascunde.
Romanul este unul de sinteza estetica.
Tema:
Tema este de natura balzaciana si citadina si reflecta existenta societatii
burgheze de la inceputul secolului XX.
4 Teme: Tema mostenirii lui C.G., tema parvenirii(conflict de ordin
moral), tema paternitatii si a familie, tema iubirii (Felix si Otilia)
Roman de tip fresca (fresca burgeziei de la inceput de secol XX).
Structura, compozitie si subiect:
Planul mostenirii:lupta familiei pentru obtinerea averii a lui mos C.G.
Acest paln urmareste un fir narativ previzibil. Tema mostenirii este o
modalitate prin care G.C. scoate in evidenta relatiile de familie
degradate.
Planul iubirii: experienta de dragoste dintre Felix si Otilia
Compozita: compozitia romanului o respecta pe cea balzaciana, este
circulara. Simetria cu imaginea casei lui mos C.G. (nu locuieste nimeni
aici).
Incipit-final:
Incipitul este fixarea precisa a cronotopului. Avem o descriere
minutioasa a spatiului, considerata ca modalitate de creare a iliziei
realitatii. Detaliile lumii exterioare devin indicii pentru a intelege mediul
social si privat al personajelor. Strada Antim dezvaluie o societate care
pune in prim paln valorile materiale, o lume lipsita de rafinament cu gust
indoielnic, este instanta care faciliteaza intrarea in universul fictional.
Portretul fizic anticipeaza portretul mora, in spatele tanrului se ascunde
naratorul.
Din felul in care arata casa lui mos C.G. putem deduce ca este un zgarcit
(vitraliul din hartie transparenta). Acesta are o casa mare dar neingrijita
si privirea pe care i-o face lui Felix este absurda. Circularitatea
romanului este data de motivul casei (casa simbolizeaza lupta pentru
mostenire). Important este simtul proprietatii, nu relatiile afective. Toate
delatiile vestimentare contureaza personajul. Finalul este simetric, iar
replica care ii rasuna lui Felix in cap la final sugereaza destinul/metafora
destinului.