IOAN SLAVICI

Moara cu noroc
CERINȚE:
1. Scrie un eseu, de minimum 400 de cuvinte, despre particularitățile/ tema și viziunea
despre lume într-o nuvelă scrisă de Ioan Slavici. În elaborarea eseului, vei avea în vedere:
- evidențierea tipului de nuvelă pentru care ai optat și a trăsăturilor care fac posibilă încadrarea
într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei nuvelei, prin referire la două episoade/ secvențe narative;
- sublinierea a două elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea viziunii
(acțiune, conflict, relații spațio-temporale, perspectivă narativă, tehnici narative, limbaj etc.);

MODEL DE ESEU:
Considerat părintele nuvelei românești, Ioan Slavici surprinde viața realist, observând
modul în care societatea influențează transformarea individului. Paralel cu evoluția sinuoasă a
psihicului uman, scriitorul urmărește să ilustreze anumite principii etice, care, odată încălcate,
sunt aspru pedepsite. Unul dintre păcatele omenești sancționate este ispita banului.
Publicată în 1881, în volumul Novele din popor, Moara cu noroc este o nuvelă
psihologică, realistă, cu caracter clasic, moralizator, care are ca temă consecințele nefaste ale
patimii de îmbogățire a individului, în contextul pătrunderii germenilor capitalismului în
societatea transilvăneană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Prepoderența conflictului interior conferă nuvelei caracter psihologic. Se urmărește
evoluția protagonistului a cărui conștiință devine câmpul unei lupte aprige între caracterul său
onest și dorința irezistibilă de îmbogățire, conflict care îl va măcina sufletește, dezumanizându-l
și, în final, ducându-l la pierzanie. Cauza declanșării conflictului este nemulțumirea pe care i-o
produce condiția sa de cizmar sărac, incapabil să asigure prosperitatea și fericirea familiei.
Nuvela are caracter realist, mediul social fiind cel care determină transformarea individului.
Perspectiva narativă este obiectivă, narațiunea la persoana a III-a, heterodiegetică, relatată de un
narator omniscient, având focalizare zero, viziune din spate și tip narativ auctorial.
Structura compozițională riguroasă a nuvelei alcătuite din 17 capitole, limpezimea și
concizia limbajului și caracterul moralizator pledează pentru încadrarea ei în proza realist-clasică.
Acțiunea plasată într-un cadru spațio-temporal real dă impresia de verosimilitate. În
expozițiune, folosindu-se tehnica detaliului, se prezintă locul în care se află Moara cu noroc, în
apropiere de munții Bihorului, între Ineu și Fundureni. Așezarea în vale, de unde încep locurile cele
rele, ruina vechii mori și cele cinci cruci din apropiere anticipează finalul tragic al eroilor. Moara, loc
în care se macină semințele, devine simbolul spațiului nefast, al erodării sufletești până la distrugerea
de sine, epitetul cu noroc sancționând iluziile deșarte de îmbogățire ale protagonistului. Și reperele
temporale sunt simbolice, acțiunea derulându-se pe parcursul unui an, de la Sfântul Gheorghe până la
Paște, sărbători care celebrează triumful binelui asupra răului.
Capitolul I, funcționează ca un prolog al acțiunii, Ghiță anunțându-și familia că
intenționează să ia în arendă o cârciumă. Incipitul ex abrupto, debutează cu părerea bătrânei,
personaj simbolic, neindividualizat prin nume, care întruchipează înțelepciunea, experiența de
viață și valorile morale ale poporului român. Ea avertizează că e bine ca omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit. Teama că goana
după bani nu aduce nimic bun se adeverște în final: Sâmțeam eu că nu are să iasă bine. Însă
perceptele sale morale sunt în totală opoziție cu viziunea lui Ghiță, care visează să se
îmbogățească rapid. Totuși, conștientă că nu poate interveni în destinul hărăzit copiilor, nu
încearcă să-i împiedice. Sub semnul acestui fatum stă și finalul, în care bătrâna constată că așa
le-a fost data.
Așadar, începând și sfârșindu-se cu vorbele bătrânei nuvela are structură sferică, între
incipit și final existând o relație de simetrie. Adept al unei morale intransigente, Slavici îi
pedepsește pe toți cei pe care patima banului îi determină să încalce legile morale. Ana și Ghiță
mor, iar Lică se sinucide și trupul lui este împins de Pintea în râul învolburat de furtună pentru a i
se pierde urma. Hanul arde din temelii, din toate cele alegându-se doar praful și cenușa. Apa și
focul devin astfel simboluri ale purificării lumii. Tot simbolic, această tragedie se petrece de
Paște, sărbătoarea Învierii, a purificării și a afirmării binelui. Drumul vieții este continuat doar de cei
care nu au fost atinși de patima banului, de bătrâna care luă copiii și plecă mai departe.
În expozițiune, Ghiță este un om cinstit, chibzuit la vorbă și la faptă, care duce o viață
modestă, dar tihnită. Harnic și priceput, el ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, afacere
profitabilă, căci trebile mergeau din ce în ce mai bine. Este încrezător, se bucură de frumusețea
locului și inima îi râde, participă la jocul copiilor și este afectuos cu Ana, purtând-o în brațe ca
pe o pană subțirică și învelind-o noaptea în somn.
Apariția lui Lică Sămădăul îi va perverti însă caracterul. Inițial are o reacție de aversiune
față de acesta. Încercă să se protejeze, luându-și pistoale, doi câini și angajându-și o nouă slugă,
pe ungurul Marți. Înțelegând însă că, dacă nu-i face pe plac, nu va putea rămâne la Moara cu
noroc, cade la învoială cu acesta de dragul de a deveni om cu stare. Gândindu-se la câștigul pe
care l-ar fi putut face în tovărășia lui Lică, vedea bani grămadă înaintea sa și i se împăiengeneau
parcă ochii. Pentru prima dată se simte incomodat de nevastă și copii. Devine ursuz și irascibil,
se înstrăinează de familie și ajunge să trăiască într-o tensiune permanentă.
Anchetat pentru prădarea arendașului și chemat în instanță după uciderea femeii văduve,
și a copilului acesteia, Ghiță are conștiința culpabilității și hotărăște să-l dea pe Lică pe mâna
jandarmului Pintea. Cum judecata îi este confuză, își aruncă soția în brațele sămădăului.
Indignată de comportamentul lui, Ana se răzbună oferindu-i-se lui Lică, pe care ajunge să-l
considere superior soțului său. Conștient că el o silise să-i devină necredincioasă, Ghiță își ucide
soția, în ochii căreia și-ar fi văzut permanent vinovăția. Lică îl surprinde înjunghiind-o și îi
ordonă lui Răuț să-l împuște și să incendieze hanul, apoi, urmărit de jandarmi, se sinucide
izbindu-se cu capul de tulpina unui stejar uscat pentru a nu fi arestat.
În concluzie, Moara cu noroc este o nuvelă realistă, cu caracter clasic, moralizator, un
avertisment adresat tuturor celor care uită că banu-i ochiul dracului. Destinul lui Ghiță
îndreptățește afirmația lui Mircea Florian: „Magia banului, magnetismul aurului, superstiția
averii sunt cel mai răspândit motiv al zadarnic frământatei noastre vieți. [...] Pentru bani se
jertfește totul: liniștea, cinstea, iubirea proprie și a celorlați”.
 PERSONAJELE NUVELEI
CERINȚE:
1. Scrie un eseu, de minimum 400 de cuvinte, despre particularitățile de construcție a
unui personaj dintr-o nuvelă studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere:
- prezentarea a două elemente ale textului narativ, semnificative pentru personajul ales (acțiune,
conflict, relații spațio-temporale, modalități de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflicte;
- relevarea principalei trăsături a personajului, ilustrată prin două episoade / citate comentate;

2. Scrie un eseu, de minimum 400 de cuvinte, despre relațiile dintre două personaje ale
unei nuvele studiate/ ale unui text narativ aparținând lui Ioan Slavici. Vei avea în vedere:
- prezentarea a două elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcția personajelor
alese (temă, acțiune, conflict, relații spațio-temporale, modalități de caracterizare, limbaj etc.);
- evidențierea situației inițiale a celor două personaje, a tipologiei, a statutului social, psihologic,
moral și relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relațiilor;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relația dintre cele două personaje, din perspectiva
situației finale/ a deznodământului.

MODEL DE ESEU:
Considerat părintele nuvelei românești, Ioan Slavici surprinde viața realist, observând
modul în care societatea influențează transformarea individului. Paralel cu evoluția sinuoasă a
psihicului uman, scriitorul urmărește să ilustreze anumite principii etice, care, odată încălcate,
sunt aspru pedepsite. Unul dintre păcatele omenești sancționate este ispita banului.
Publicată în 1881, în volumul Novele din popor, Moara cu noroc este o nuvelă
psihologică, realistă, cu caracter clasic, moralizator, care are ca temă consecințele nefaste ale
patimii de îmbogățire a individului.
Prepoderența conflictului interior conferă nuvelei caracter psihologic. Se urmărește
evoluția protagonistului a cărui conștiință devine câmpul unei lupte aprige între caracterul său
onest și dorința irezistibilă de îmbogățire, conflict care îl dezumanizează treptat. Cauzele sunt
sociale, dar și morale, conflictul fiind declanșat de nemulțumirea pe care i-o produce condiția sa
de cizmar sărac, incapabil să asigure fericirea familiei, dar și de propria sa lăcomie de bani.
Catalizatorul este Lică Sămădăul, personaj care-i pervertește caracterul. Pentru evidențierea
zbuciumului sufletesc, se folosește antiteza, Ghiță fiind plasat între două caractere divergente,
angelica Ana și maleficul Lică. Simbolic, ei reprezintă cei doi poli ai conștiinței sale, care-i
provoacă măcinarea sufletească până la distrugerea de sine, fapt anticipat de metafora din titlu.
Mijloacele de caracterizare sunt variate, caracterizarea directă alternând cu cea
indirectă. Cele mai multe trăsături reies din comportamentul în relația cu celelalte personaje sau
din gândurile surprinse cu ajutorul introspecției, al monologului interior ori al stilului indirect
liber, tehnici specifice prozei de analiză psihologică.
Prezentat prin tehnica pluriperspectivistă, Ghiță, protagonistul nuvelei, este neidealizat,
caracterul acestuia fiind rezultatul înrâuririlor exercitate de mediul social în care trăiește.
Personaj realist, el întruchipează tipul omului sărac și lacom de bani. Portretul fizic este lapidar.
Naratorul omniscient îl caracterizează direct, afirmând că este înalt și spătos. Lică însuși simte că
e mai tare decât el, când Ghiță, pierzându-și cumpătul, îl apucă strâns de brațe.
Portretul moral este de o mare complexitate, Ghiță fiind un personaj mobil, labirintic,
un caracter contradictoriu, scindat între slăbiciune și tărie morală. Astfel, în timp ce Ana,
revoltată de lipsa lui de fermitate, îl consideră o femeie îmbrăcată în haine bărbătești,
reproșându-i că se pleacă înaintea sămădăului ca o slugă, Pintea îi apreciază forța morală: Tare
om ești tu, Ghiță [...]. Și eu îl urăsc pe Lică; dar n-aș fi putut să-mi arunc o nevastă ca a ta drept
momeală în cursa cu care vreau să-l prind.
La început, Ghiță este un om chibzuit, onest și respectat, care duce o existență modestă,
dar tihnită. Harnic și sârguitor, el ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, transformând-o
într-o afacere profitabilă. Cât timp câștigul este cinstit, el este încrezător, se joacă cu copiii, se
bucură de frumusețea locului și inima îi râde.
Este cumpătat în judecată, Lică însuși considerându-l un om cu minte. Inițial, opune
rezistență în fața acestuia, refuzând să-i dea informații. Pentru a se proteja, își cumpără pistoale,
dresează doi câini și își mai angajează o slugă, pe ungurul Marți. Înțelegând însă că, dacă nu-i
face pe plac, nu poate rămâne la Moara cu noroc, cade la învoială cu el. Încheierea pactului de
bună înțelegere scoate în evidență demnitatea și puterea sa interioară, Ghiță neacceptând să
fie umilit și să devină o slugă supusă: Voiesc să vă arăt că nu mi-e frică de voi.
Cu toate acestea, îi este frică, trăind cu teama permanentă că, adunând foarte mulți bani,
Lică l-ar putea prăda și i-ar putea ucide întreaga familie. Din această pricină, își face gânduri
rele, se închide în sine, devine posomorât și irascibil, aprinzându-se pentru orișice lucru din
nimic. Presiunea sufletească la care este supus continuu îi tulbură mintea, ajungând să ia decizii
greșite și să dea vina pe Dumnezeu care nu i-a dat gândul cel bun la vremea potrivită.
Una dintre cauzele prăbușirii sale sufletești este firea sa nehotărâtă, direct evidențiată
prin autocaracterizare: Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voința mea? Rațiunea îl
îndeamnă să plece, dar ezită. Ceea ce-l reține este orgoliul, fiindu-i rușine să-și recunoască eșecul
în fața soacrei, dar mai ales lăcomia de bani. Gândindu-se la câștigul pe care-l putea face alături
de Lică, vedea bani grămadă înaintea sa și i se împăiengeneau parcă ochii. Pentru a deveni om
cu stare, e gata să-și pună capul în primejdie, ajungând să regrete că avea nevastă și copii.
Știindu-l om care ține la bani, Lică îi speculează slăbiciunea, făcându-l tovarăș în afacerile sale
necurate. Îi aduce porci furați și îi lăsă jumătate din banii obținuți din jafuri și crime, cu condiția
ca Ghiță să îi schimbe pentru a li se pierde urma.
Cu conștiința încărcată de faptul că a devenit părtaș la hoțiile și crimele lui Lică, acesta
prădându-l pe arendaș și punând la cale asasinarea unei femei și a copilului acesteia, Ghiță
trăiește acut sentimentul culpabilității. Își compătimește copiii care nu vor putea afirma că au
avut un tată om cinstit și-i cere iertare Anei: Ai avut tată om de frunte, ai neamuri oameni de
treabă și ai ajuns să-ți vezi bărbatul înaintea judecătorilor. Hotărât să scape de Lică, acceptă să
colaboreze cu Pintea, dar se dovedește a fi duplicitar, oprind o parte din banii furați de sămădău.
Relația cu soția sa Ana, femeie înțeleaptă și așezată, prea blândă la fire, tânără și
frumoasă, fragedă și subțirică, se deteriorează treptat, patima banului pârjolind sentimentul
iubirii. La început, împărtășește cu ea și bucuria câștigului cinstit, și grijile vieții. Este afectuos, o
poartă în brațe ca pe o pană subțirică sau o ocrotește, trezindu-se să vadă dacă nu cumva s-a
descoperit prin somn și s-o acopere iar.
Asociindu-se cu Lică, este incomodat de prezența Anei care, încearcă să-i pătrundă
gândurile, avertizându-l să se țină departe de acel om rău și primejdios. Lipsa lui de încredere o
face să sufere cumplit. Cu timpul, se înstrăinează de dânsa, chipul ei frumos, firea ei dulce
nemaiputând să străbată până la inima lui plină de amărăciune. Relația lor se tensionează,
certându-se deseori. Când Ana îl acuză că s-a înțeles cu Lică să-l jefuiască pe arendaș, Ghiță își
ridică amândouă mâinile asupra ei, rămânând gata de a se arunca la ea, apoi își încleștează
ghearele în umerii ei fragezi și, cum femeia insistă îndârjită, o scuipă scârbit.
 De dragul relației cu Lică, Ghiță o îndeamnă să joace cu el, dar fierbe când o vede
străbătută de plăcerea jocului, ulterior suferind ori de câte ori îl vede pe sămădău în preajma ei.
Dar Ana ține la Ghiță cu toată inima, refuzând să plece de lângă el de Paște. Însă Ghiță o
învinuiește că rămâne pentru Lică. Cu judecata confuză, iritat de disprețul lui Lică, își aruncă
soția în brațele acestuia. Ana se simte adânc jignită, iubirea și devotamentul lăsând loc
disprețului. Revoltată de trădarea lui, se răzbună oferindu-i-se lui Lică, pe care ajunge să-l
considere superior soțului său. Conștient că el o silise să-i devină necredincioasă, Ghiță o ucide,
pentru a nu-și mai vedea vinovăția în ochii ei.
Sfârșitul tragic al personajelor, din final, este consecința directă a faptelor lor. După ce o
înjunghie pe Ana, Ghiță este împușcat de Răuț la ordinul lui Lică, iar acesta din urmă se
sinucide, izbindu-se cu capul de tulpina unui stejar uscat pentru a nu fi arestat.
Adept al unei morale intransigente, Slavici îi pedepsește pe toți cei care încalcă legile
morale. Astfel, nuvela Moara cu noroc devine un avertisment adresat tuturor celor care se lasă
ispitiți de magia banului.