MOARA CU NOROC

-COMENTARIU-

Ioan Slavici a fost un scriitor, jurnalist si pedagog român.Prin nuvelele,

romanele si memorialistica sa, Slavici este, alaturi de ceilalti clasici,
scriitorul care a avut o contributie decisiva la asezarea literaturii noastre în
fagasul modernitatii, întemeietor al realismului nostru modern fiind punct de
reper nu numai pentru romanul social, ci si pentru cel psihologic.Alaturi de
Creanga, este cel care a pus bazele prozei noastre moderne, respectiv ale
romanului.
"Moara cu Noroc" a apărut în volumul Novele din popor 1881, bucurându-se de o mare
apreciere critică din partea lui Titu Maiorescu și Eminescu, care recunoșteau
meritul autorului care s-a inspirat din viața proprie a poporului, și ne-a
înfățișat ceea ce este, ce gândește și simte românul.
NUVELA este o specie a Genului Epic in proză, cu o acțiune și o construcție mai
amplă decât a povestirii. Conflictele și personajele sunt mai numeroase, accentul
fiind pus mai mult pe evoluția sau involuția lor decât pe acțiunea propriu-zisă.
Moara cu Noroc este o nuvelă psihologică. Analiza psihologică este caracteristica
fundamentală a literaturii realiste și reprezintă tehnica narativă prin care se
analizează psihologia personajelor – viața interioară, trăiri, gânduri, sentimente,
dorințe. Prin introspecție analitică, monolog, observație psihologică, confesiune,
personajele realiste nu sunt idealizate ori înfrumusețate ci au o viață interioară
bogată ce le permite să oscileze între cinste și demnitate.Nuvela e de factură
CLASICĂ, cu o structura riguroasă, (17 capitole) prezentate în manieră cronologică.
Cele 17 capitole debutează cu un prolog (incipit) care este rostit de bătrâna mamă
a Anei, ce are funcție de personaj raissoneur, fiind încadrată în tipologia
înțeleptului: „omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogăția ,
ci liniștea colibei tale te face fericit.” Acesta este un îndemn la cumpătare, la
chibzuință și echilibru moral.Nuvela se încheie cu un epilog (final), rostit tot de
bătrână: „se vede că au lăsat ferestrele deschise…simțeam eu că nu are să iasă
bine, dar așa le-a fost dat.” – denotă un destin tragic și imposibilitatea
sustragerii de sub tutela sorții.
Acțiunea se desfășoară la hanul Moara cu Noroc, aflată în valea dintre două
drumuri, o răscruce pe unde treceau negustorii de turme de porci, loc de afaceri și
de comerț, un loc care la început parea a fi o sansa spre un viitor lipsit de griji
banesti se dovedeaste mai apoi ca nimic nu vine gratuit si in goana oarba dupa
avutie mereu vor exista repercursiuni, acest fapt schimbând in tragic soarta
personajelor.
Titlul "Moara cu noroc" are rolul de a creea un iz de ironie cu trimitere la
continut, acesta fiind tocmai opusul "norocului",creeind o iluzie de basm
cititorului."Moara" care in interior este un lacas primitor, calduros,plin de
lumina si feselie, este incornjurata de un pustiu neprietenos,lipsit de viata si
intunecat, aceasta aratandu-se ca o flacara a sperantei intr-o bezna de nepatruns
pentru calatorii osteniti de atata drum. Totodata intunericul si salbaticia napasta
din jur face trimitere si la anumite personaje din nuvela,cum ar fi Lica,un om al
infernului, care este familiarizat cu aceste meleaguri, destinul lui suportand
rigorile unui taram lipsit de umanitate.
Tema operei este ilustrada de consecințele nefaste pe care setea de îmbogățire le
are asupra individului, hotărându-i destinul, pe măsura abaterii de la principiile
morale fundamentale.Samadaul este cel care insamanteaza in sufletul lui Ghita un
alt destin decat cel care i se arata inainte de a ajunge la han,omul drept si
muncitor care isi dorea o familie fericita si o viata lipsita de griji degradandu-
se din ce in ce mai mult cu cat devenea mai apropiat de Lica,ajungand intr-un final
la gestul suprem, uciderea Anei.
Actiunea se desfasoara in mod linear pornind de la Ghiță, personajul principal,
nemulțumit de condiția sa socială de cizmar modest, se hotărăște să i-a în arendă
cârciuma de la Moara cu Noroc. Intenția era de a rămâne acolo doar 3 ani. La
început, mutându-se la Moara cu Noroc îmreună cu soția, soacra și copilul, Ghiță
duce o viață liniștită și prosperă în deplină înțelegere cu familia.
Intriga este data de sosirea lui Lică Sămădău la Moara cu Noroc, un simbol al
răului, tulbura echilibrul familiei. Acesta-i dă de înțeles că dacă vrea să rămână
acolo trebuie să îl anunțe despre tot ce se întâmplă la han și în împrejurimi.
Conflictul psihologic se amplifică treptat, pe măsură ce Ghiță se implică în
afacerile necinstite ale lui Lică. Portretul lui Lică este realizat prin tehnica
detaliului și prin notarea amănuntului semnificativ „un om de 36 de ani, înalt,
uscățiv, cu ochi mici, cu sprâncenele dese împreunate la mijloc.” Meseria lui era
de porcar, însă unul „care poartă cămașă subțire și albă, pieptar cu bumbi de
argint și bici de carmajin.”

Desfășurarea acțiunii ilustreaza procesul de instrainare.Deși își dă seama de

influența nefastă a porcarului, Ghiță cade în plasa acestuia și acceptă să-i fie
tovarăș și tăinuitor la acțiunile sale necinstite. Se declanșează conflictul
psihologic ce constă în degradarea morală și sufletească a lui Ghiță, lupta din
sufletul său dintre dorința de a rămâne un om cinstit și aceea de a se îmbogăți.
Ghiță se îndepărtează de familie, devenind complicele și părtașul lui Lică în
afacerile necurate. Se gândește la un moment dat să părăsească hanul, aceasta fiind
singura soluție de a rămâne un om cinstit însă, lăcomia pentru bani îl face să nu
se mai poată retrage din încurcăturile în care a intrat. Jefuirea unui arendaș și
uciderea femeii în negru îl fac să depindă definitiv de Lică și să îi recunoască
autoritatea. Prin depunerea mărturiei mincinoase în fața justiției, Ghiță devine
complicele lui Lică. Când Buză Ruptă și Săilă sunt condamnați, Ghiță e convins de
nevinovăția lor, dar nu le poate lua apărarea pentru a nu-și face sieși rău.
Lică îi aduce bani însemnați lui Ghiță pentru ca acesta să îi schimbe la vânzări.
Într-un moment de lașitate Ghiță o lasă pe Ana singură cu Lică și pleacă pentru a-l
aduce pe Pintea jandarmul, cu scopul de a-l prinde pe Lică cu banii însemnați
asupra sa.
Punctul culminant coincide cu momentul în care Ghiță ajunge pe ultima treaptă a
degradării sale morale, lăsându-și soția în brațele Sămădăului. Ghiță revine la
han, Lică și Raut vor să fugă, hangiul o omoară pe soția infidelă, fugarii dau foc
la han, Raut îl împușcă pe Ghiță. Lică, pentru a nu fi prins, își strivește capul
de un copac.
Deznodământul prezintă întoarcerea bătrânei și a copiilor care, văzând hanul în
flăcări, cred că a luat foc din cauza unui fulger pentru că au lăsat ferestrele
deschise.
Finalul este catharic și stă sub auspiciul cuvintelor rostite de bătrână „așa le-a
fost dat”. Focul distruge totul, semn că așa trebuia purificat de relele ce se
înrădăcinase acolo.
Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul este detașat, imparțial, narațiunea
fiind la pers- III-a, dublată de punctul de vedere și intervențiile simetrice ale
bătrânei.
Moara cu Noroc ne prezintă un Ghiță care evoluează spre un sfârșit tragic, iar
degradarea sa morală se realizează treptat. Motivația pentru faptele sale și-o
găsește inițial în dorința de a asigura un trai decent familiei sale „tot ceea ce
fac e pentru voi” însă, neîncrederea în ziua de mâine și sentimentul culpabilității
îl determină să devină ursuz și violent.
Conflictul interior este extenuant, manifestându-se prin exacerbarea simțurilor,
prin somn agitat. Ghiță suferă un proces de conștiință, se simte vinovat și este
măcinat de remușcări „Iartă-mă Ano…căci eu n-am să mă iert cât voi trăi pe fața
pământului”.
Textul lui Ioan Slavici se încadreazã nuvelei psihologice de tip realist prin
conturarea, în detaliu, a conflictului interior al personajului, prin tehnicile
folosite spre a transpune transformãrile comportamentale ale acestuia într-un
context aparţinând realitãţii contemporane autorului,avand un puternic caracter
moralizator, constituind o pildã pentru aprecierea corectã a valorilor în viaţã,
într-o societate degradatã moral de goana dupa avutie .