1881 NUVELĂ REALIST-PSIHOLOGICĂ

Moara cu noroc
Ioan Slavici
Ioan Slavici este unul dintre cei mari patru clasici ai literaturii române și se afirmă ca un
deschizător de drumuri prin crearea romanului realist obiectiv și prin integrarea elementelor de
analiză psihologică în proza sa.
Nuvela „ Moara cu noroc“ de Ioan Slavici este publicată în 1881 în volumul de debut
„Novele din popor“ reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului.
Realismul este un curent literar apărut în Franța în secolul al XIX lea având drept
caracteristici: reprezentarea veridică a realității; teme predilecte fiind parvenitismul, familia
dorința de înavuțire; veridicitatea; personaje tipice ;stilul concis și impersonal.
Realismul impune tipul de nuvelă psihologică prin interesul pentru frământările de
conștiință ale personajului principal, care trăiește un conflict interior, moral și se transformă
sufletește .Analiza se realizează prin tehnici de investigare psihologică: monolog interior, stil
indirect liber, scene dialogate, însoțite de notația gesticii și a mimicii. Analiza psihologică este
pusă în slujba unei teze morale: goana după înavuțire cu orice preț distruge echilibrul interior și
liniștea familiei.
O altă trăsătură realistă se evidențiază și la nivelul construcției personajelor, care
întruchipează adevărate tipologii umane, reprezentative pentru societatea vremii. Bătrâna soacră
reprezintă omul simplu, care dă glas înțelepciunii populare. Ana este femeia supusă, în cadrul
familiei patriarhale, în vreme ce Lică devine reprezentativ pentru tipologia infractorului. Ghiță
este, la început, cizmarul sărac, nemulțumit de propria-i condiție socială, pe care vrea s-o
îmbunătățească. Ceea ce-l face unic este patima sa pentru bani, comportamentul său
încadrându-l în tipologia parvenitului.
Tema susține caracterul psihologic al nuvelei :efectele nefaste și dezumanizante ale
dorinței de la înavuțire, pe fundalul societății ardelenești de la sfârșitul secolului al XIX lea .
O primă scenă semnificativă pentru temă este atunci când Ghiță jură strâmb în instanță în
favoarea lui Lică. Scena evidențiază punctul maxim al degradării morale a lui Ghiță devenit rob
al banului și supus credincios al lui Lică .
O altă scenă semnificativă temei este atunci când Ghiță hotărât să-l demaște pe Lică ucide
și este ucis la rândul său. Scena evidențiază un moment de răscruce din destinul personajului:
revenirea la realitate la cinstea și corectitudinea cel caracterizau înainte, totul fiind însă prea
târziu deoarece finalul tragic al nuvelei aduce în prim plan efectele dezastruoase ale patimii
banului.
Titlul „Moara cu noroc“ este un topos literar care desemnează un han aflat în pustietate la
răscruce de drumuri. Locatia imaginară este o fostă moară (simbol al trecerii, al perisabilității)
iar „norocul“ pe care îl aduce este doar aparent, în esență ea fiind purtătoare de ghinion având în
vedere nelegiuirile și întâmplările petrecute.
Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul omniscient, obiectiv, narațiunea este la
persoana a III-a. Deși este o scriere realistă, autorul își maschează discret opiniile în spatele
bătrânei, personaj cheie ce denotă înțelepciunea populară și viziunea despre lume a autorului.
Nuvela are o construcție simetrică, se deschide și se încheie cu vorbele bătrânei, personaj
RR
1881 NUVELĂ REALIST-PSIHOLOGICĂ
episodic, dar care exprimă cu autoritatea vârstei mesajul moralizator al nuvelei .Citatul din
incipit „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția ci liniștea colibei tale
te face fericit“ anticipează acțiunea nuvelei, destinul tragic al protagoniștilor și reflectă tema
operei literare. În cel din final „Așa le-a fost dată!“ bătrâna pune totul pe seama destinului, nu
se revoltă împotriva situației tragice, acceptă cu resemnare cele întâmplate deoarece este
conștientă că omul nu poate să lupte împotriva propriei sorți .
Fiind o nuvelă psihologică, conflictul central este unul moral, psihologic, conflictul
interior al protagonistului: acesta oscilează între dorința de a rămâne om cinstit pe de o parte și
dorința de a se îmbogăți alături de Lică, pe de altă parte. Conflictul exterior constă în
confruntarea dintre cârciumarul Ghiță și Lică Sămădăul. Orbit de patima banului, Ghiță se
simte vulnerabil față de Lică, deoarece are familie și ține la imaginea sa de om cinstit în fața
lumii.
Acțiunea se desfășoară pe parcursul unui an, între două repere temporale cu semnificația
religioasă: de la Sfântul Gheorghe până la Paștele din anul următor și are loc în a doua jumătate
a secolului al XIX-lea. Spațiul este real, transilvănean, în apropiere de Ineu la Moara cu noroc .
Nuvela este structurată în 17 capitole cu prolog și epilog, evenimentele fiind prezentate în
ordine cronologică, având un subiect concentrat .
În expozițiune, descrierea drumului care merge la Moara cu noroc și a locului în care se
află cârciuma fixează cadrul acțiunii. Ghiță, cizmar sărac, hotărăște să ia în arendă cârciuma de
la Moara cu noroc, pentru a câștiga bani mai mulți și mai repede. O vreme, afacerile îi merg
bine, iar primele semne ale bunăstării și ale armoniei în care trăiește familia nu întârzie să apară,
scena numărării banilor, sâmbătă seara, fiind sugestivă.
Apariția lui Lică Sămădăul, șeful porcarilor și al turmelor de porci din împrejurimi la
Moara cu noroc, constituie intriga nuvelei, declanșând în sufletul lui Ghiță conflictul interior și
tulburând echilibrul familiei. Lică îi cere să-i spună cine trece pe la cârciumă, iar Ghiță își dă
seama că nu poate rămâne la Moara cu noroc fără acordul Sămădăului. Mai întâi, Ghiță își ia
toate măsurile de apărare împotriva lui Lică: merge la Arad să-și cumpere două pistoale, își face
rost de doi câini și își angajează încă o slugă.
Desfășurarea acțiunii ilustrează procesul înstrăinării lui Ghiță față de familie și al
dezumanizării provocate de dorința de îmbogățire prin complicitatea cu Lică. Datorită
generozității Sămădăului, starea materială a lui Ghiță devine tot mai înfloritoare, numai că
Ghiță începe să-și piardă încrederea în sine. Cârciumarul devine interiorizat, mohorât, violent, îi
plac jocurile crude, primejdioase, se poartă brutal față de Ana, pe care o protejase până atunci, și
față de copii. La un moment dat, ajunge să regrete că are familie și copii, pentru că nu-și poate
asuma pe deplin riscul îmbogățirii. Dornic să facă avere, se îndepărtează treptat de Ana și
devine complicele lui Lică la diverse nelegiuiri, primind în schimb bani obținuți din jafuri și
crime. Este anchetat în două rânduri și își pierde imaginea de om cinstit pe care o avea în fața
oamenilor. Frământările și neputința de a ieși brusc din înțelegerea cu Lică alternează cu
momentele de sinceritate în care îi cere iertare Anei. Se aliază cu Pintea pentru a-l da în vileag
pe Ghiță, însă nu este cinstit nici față de acesta.
Punctul culminant ilustrează dezumanizarea lui Ghiță. La sărbătorile de Paști, acesta își
aruncă soția în brațele lui Lică. Ana se dăruiește acestuia, într-o formă profundă de răzbunare,
fiind dezgustată de de lașitatea lui Ghiță, afirmând despre Lică ”tu ești om”, pe când Ghiță ”nu
RR
1881 NUVELĂ REALIST-PSIHOLOGICĂ
e decât o muiere îmbrăcată în hane bărbătești”.
Deznodământul este tragic. Dându-și seama că soția l-a înșelat, Ghiță o ucide pe Ana,
fiind la rândul său omorât de Răuț, la ordinul lui Lică. În același timp, un incendiu provocat de
oamenii lui Lică mistuie cârciuma de la Moara cu noroc. Lică se sinucide, izbindu-se cu capul
într-un copac, pentru a nu cădea pradă în mâinile jandarmului Pintea. Singurele personaje care
trăiesc sunt bătrâna și copiii, demonstrând că finalul celorlalte personaje este pe măsura
faptelor. De aceea, în nuvelă accentul cade pe complexitatea personajelor, care par să aibă un
destin predestinat.
Stilul nuvelei este sobru, concis, fără podoabe. Limbajul naratorului și al personajelor
valorifică aceleași registre stilistice: limbajul regional, ardelenesc, limbajul popular, oralitatea .
În concluzie, „Moara cu noroc“ de Ioan Slavici este o frescă psihologică deoarece are
toate trăsăturile nuvelei. Astfel, opera tratează nuanțat tema într-o compoziție echilibrată și bine
structurată și într-o viziune realist obiectivă, punând în discuție o teză morală și numeroase
aspecte sociale.

RR
1881 NUVELĂ REALIST-PSIHOLOGICĂ

RR