Moara cu noroc

Nuvela este o specie a genului epic în prozā, cu un singur fir narativ,

urmărind un conflict unic, concentrat. Personajele nu sunt
numeroase, fiind caracterizate succint, în funcţie de contribuţia lor la
desfăşurarea acţiunii. Nuvela prezintă fapte verosimile într-un
singur conflict, cu o intrigă riguros construită, accentul find pus mai mult
pe definirea personajului decât pe acţiune.
Specia literară a nuvelei începe să fie abordată în literatura română cu
precădere în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
în epoca marilor clasici, tipurile de nuvelă vor fi diversificate, astfel vom
avea nuvela filosofico-fantastică a lui Mihai Eminescu, nuvela
realistă a lui loan Slavici și nuvela psihologică a lui Caragiale
Creatorul nuvelei realist-psihologice în literatura română rămâne loan
Slavici, autorul volumului , Novele din popor", publicat în anul 1881.
Criticul George Calinescu evidentţiază, îìn ,Istoria literaturiiromâne de la
origini până în prezent", caracterul realist al prozei lui loan Slavici
si surprinde câteva dintre trăsăturile curentului prezente și în
nuvela ,,Moara cu noroc", capodopera volumului ,,Novele din popor":
lipsa
de idealizare a vieţii sociale rurale, tipicitatea personajelor, observaţia,
specificul limbajului, sobrietatea stilului, impresia de veridicitate şi
prezenţa unui narator obiectiv.
Opera are de asemenea și un caracter psihologic, întrucât sunt prezente
toate particularităţile acestei specii: tematică, conflict interior
puternic, personaje complexe și modalităţi de caracterizare și de
investigaţie psihologică a acestora
Tema nuvelei susține caracterul realist (oglindirea vieţii sociale), dar și pe
cel psihologic al nuvelei: efectele nefaste, dezumanizante ale
dorinţei de înavuţire, îin contextul societăţii ardelenești de la sfârşitul
secolului al XIX-lea. Din perspectivă socială problematica nuvelei
prezintă încercarea lui Ghiță de a-și schimba statutul social, dar pentru
asta se confruntă cu personajul antagonist Lică Sämădäul
(conflictul exterion). Scriitorul având o perspectivă moralizatoare
ilustrează că goana după avere zdruncină liniştea sufletească şi are
consecințe dramatice. Din perspectivă psihologicā, nuvela prezintă
conflictul interior trăit de Ghiţă care este framântat de dorinţe
puternice și contradictorii: să rămână om cinstit, pe de o parte, și să se
îmbogäţească aläturi de Lica, pe de altà parte. Astfel îin nuvelă se
conturează un dublu conflict; unul exterior, de natură socială S unul
interior psihologic, de natură moralā.
Acestea sunt prezentate din punctul de vedere al unui narator
omniscient, cu o perspectivă narativa obiectivă, dată de
impersonalitatea naratorului, naraţiunea la persoana a ll-a și atitudinea
detaşată în descrierea acţiunii.
De asemenea, mai apare tehnica narativă a punctului de vedere,
concretizată prin intervenţiile bătrânei de la începutul şi din finalul
nuvelei.
în începutul nuvelei bătrâna rostește o replică ce anticipează oarecum
acţiunea nuvelei, și destrămarea familiei lui Ghiţă: ,omul să fie
mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei
tale te face fericit". Același personaj rostește şi cuvintele de
încheiere din finalul nuvelei, o concluzie moralizatoare, ce vine ca o
confirmare a temerilor exprimate în început: se vede că au lasat
ferestrele deschise (..) simţeam eu că nu are să iasă bine; dar aşa le-a
fost data". Nuvela capătă astfel o construcţie circulară, simetrică, se
porneşte de la o idee, de la o temere, și în final se revine la aceasta,
după ce a fost confirmată.
Titlul nuvelei este sugestiv. ,,Moara cu noroc" este numele hanului unde
s-au întâmplat multe fapte imorale și necinstite. Titlul ar putea
semnifica, așadar, că locul este blestemat și bântuit de duhuri rele,
moara fiind cu noroc numai în sensul malefic al câştigului de bani
mulţi pe căi necinstite. Pe de altă parte titlul este mai degrabă ironic, ,
Moara cu noroc" îinseamna de fapt moara cu ghinion, care aduce
nenorocirea, pentru că ușurinţa câştigurilor de aici ascunde abateri etice
grave cum ar fi nelegiuirea și crima
Acţiunea se desfășoară pe parcursul unui an, între două repere
temporale cu valoare religioasă: de la Sf. Gheroghe până la Paşte. Nuvela
alcătuită din 17 capitole are un subiect concentrat ŞI O structură
narativă complicata.
Din expozițiune aflăm că Ghiţă, un cizmar sărac, dar onest și muncitor, ia
în arenda cârciuma de la Moara cu noroc cu intenţia de a se
pune pe picioare și de a oferi familiei sale un trai mai bun. La fînceput se
dovedește priceput și semnele bunastării și ale armoniei nu
întârzie să apară. Banii câștigaţi din munca cinstită îi numără sâmbătă de
sâmbätă împreună cu soţia sa, Ana, și sunt convinși ca sporul
este dat de Dumnezeu.
Apariţia la han a lui Lică Sămădăul, șeful porcarilor și al turmelor de porci
din împrejurimi tulbură echilibrul familiei, acest moment
constituind intriga nuvelei. Lică este portretizat în manierå realistā,
printr-o descriere detaliata: are în jur de treizeci și șase de ani, este
înalt și uscăţiv, supt la fată, cu ochi mici și verzi, cu sprâncenele adunate
la mijloc. Deși este porcar poartă camaşá subţire şi allba și
pieptar cu bumbi de argint. El are un orgoliu nestăpânit și îşi impune de
la început regulile de stăpàn absolut al locurilor. Ana intuiește că
Lică este un om rău și primejdios și își avertizeazā și sotul
Deși este conștient de pericol, Ghiță intra în afacerile necurate ale lui
Lica care îl supune într-un fel prin influenţa lui malefica.
Desfāşurarea acțiunii prezintă procesul de înstrăinare al cârciumarului
faţă de familia sa, analizat cu măiestrie de către Slavici. Devine
mohorât, violent, îĩ plac jocurile crude, primejdioase, are gesturi de
brutalitate faţă de Ana și copii, pe care înainte 1i ocrotea. Ajunge la un
moment dat, chiar să regrete că are familie și nu se poate dedica în
totalitate afacerilor cu Lică. Dezumanizarea sa se produce încet, dar
sigur, câteva întâmplări fiind decisive în prăbuşirea sa etică și socială:
jefuirea arendașului, uciderea doamnei îmbrăcate în doliu şi a
copilului, mărturia falsă de la procesul din Oradea. Ghiţă este mäcinat de
remușcări iși compătimește copii, care nu mai au un tată om
cinstit, au tatăl, un om devenit ticălos.
Din cauza acestor remuşcări Ghiță decide să se alieze cu jandarmul
Pintea, fost hoţ de codru și tovarăș al lui Lică, pentru a-1 da în vileag
pe Sāmādāu. Ghiţa nu este insă sincer faţa de Pintea, deoarece ofera
dovezile incrimina tori ale |ui Lică, numai după ce isi poate opri
jumătate din sumele aduse de Lică și acest lucru îi va aduce pieirea.
Ghiță nu reușește sắ rămână onest faţă de nimeni.
Punctul culminant al nuvelei coincide cu momentul în care Ghiţä ajunge
pe ultima treaptă a degradării morale. Dispus să facă orice
pentru a se răzbuna, Ghiţă işi aruncă soţia în braţele lui Lică, la
sărbătorile Paştelui, lasând-o la cârciumă cu Sămădăul. în timpul acesta
el
merge să-l anunţe pe Pintea că Lică are asupra lui bani furaţi. Dezgustată
de lașitatea soţului Ana i se daruiește lui Lica deoarece acesta
este ,.om", pe când soţul ei nu este decât o femeie , mbracată îin haine
bärbăteşti". Când Ghiţă se întoarce și realizează ce s-a întâmplat,
plin de furie o ucide pe Ana ajungând la ultima treaptă a degradarisale,
devenind un criminal. El este ucis de Răuţ, din ordinul lui Lică.
Deznodământul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lică
mistuie cârciuma de la Moara cu noroc. Pentru a nu cădea viu în
mainile lui Pintea, Lică se sinucide izbindu-se cu capul de trunchiul unui
stejar.
Nuvela are un final moralizator: destinul vinovaților nu poate fi
schimbat, sancţionarea lor e pe măsura faptelor savarşite. Singurele
personaje care supravieţuiesc sunt bătrâna și copii |ui Ghita. Focul,
simbolul purificari, şterge urmele tuturor faptelor josnice din acest
loc. Bătrâna își ia nepoţii și pleacă (spre a-i salva din spaţiul malefic),
crezând că într-o lume care respectă norma moralei, aceștia vor avea
un alt destin, Nuvela se încheie tot cu vorbele ei: , Se vede c-au lasat
ferestrele deschise! Zise ea într-un târziu, Simţeam eu că nu are sắ
iasă bine; dar așa le-a fost datal!" . Astfel, bătrâna simbolizeaza
înţelepciunea și cumpătarea; ea este purtătoarea mesajului moralizator
al
nuvelei, iar semnificația cuvintelor rostite în deschiderea acțiunii este
profunda
In concluzie, prin conflict, faptele verosimile $i personajele prezentate,
precum și prin accentuarea complexității acestora, cu prežèntarea
acelui amestec de bine și rău ce se afla la oamenii adevaraţi'" (George
Calinescu), ,Moara cu noroc" devine o veritabilă nuvelà realistă
una din capodoperele lui Slavici.
 Moara cu noroc

Literatura română din a doua parte a secolului al XIX-lea se detașează

prin
promovarea unei literaturi autentice, care să înlocuiască "formele fără
fond", aspect
evidențiat de scrierile celor patru mari clasici: Mihai Eminescu, Ion
Creangă, I.L.
Caragiale și Ioan Slavici.
Ioan Slavici s-a afirmat ca deschizător de drumuri prin crearea romanuli
realist obiectiv , Mara" și prin integrarea elementelor de analiză
psihologică în
scrierile sale. Acestea sunt dominate de conflicte puternice cum ar fi:
patima
banului, discrepanţele sociale, implicaţiile socialului asupra individului și
prezintă
satul sau orașul transilvănean din perspectiva tranziţiei de la o rânduirea
tradiţională către o nouă formă de organizare, anume capitalismul.
Opera Moara cu noroc" a fost publicată in volumul ,, Novele din popor,,
in
1881 alături de alte nuvele ce surprind aspecte din viața românilor din
Transilvania.
Este o nuvelă psihologică, specie a genului epic in proză cu o construcție
riguroasă,
cu un fir narativ central și personaje relativ puţine, care pun în evidenţă
evoluția
personajului principal complex, puternic individualizat
Nuvela .Moara cu noroc., aparţine realismului prin temă, importanța
acordată banului, atitudinea critică faţă de aspecte ale societăţii vremii,
veridicitatea intâmplărilor, verosimilitatea personajelor, obiectivitatea
perspectivei
narative. personaje tipice in situaţii tipice. relaţia dintre personaje şi
mediu, repere
spaţiale și temporale precise. tehnica descrierii amănunţite și a detaliului
semnificativ. sobrietatea stilului etc
in scrierea , Moara cu noroc", Slavici infățişează cu multă profunzime
psihologică consecinţele morale ale setei de inavuţire in perioada
dezvoltării
capitalismului in satul transilvănean. Prăbușirea morală a lui Ghiţă nu se
explică
numai prin firea lui slabă. ci mai ales prin influenţa mentalităaţii mediului
social in
care traiește. Ghită e un produs al unei societăţi in care omul nu mai e
apreciat
după calităţile sale morale. ci după..ciorapul cu bani" pe care-l posedă. In
asemenea condiţii sociale, in goana după cât mai multi bani , oameni de
felul lui
Ghită se prabușesc moral fárá putinţå de a se salva.
Tema sustine atat caracterul realist al nuvelei, cat s1 pe cel psihologic $i
urmăreste efectele dezumanizante ale dorinței de imbogătire in
contextul societății
de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Aceasta este completată de motivul
hanulu.
perceput ca loc al dezumanizări. de motivul lui Mefistofel intruchipat de
Lica
Samădaul. unealtá a destinului și de motivul banului. agent al
dezumanizării
Personajului
In ceea ce priveste viziunea despre lume, in nuvela Moara cu noroc"
$lavici
intatisează consecinţele morale ale fugii după avere, Conceptia sa despre
Viaţă şi despre lume e exprimată prin intermediul personajului reflector,
bătrâna soacră, ale
cărei cuvinte din incipit si final constituie și teza morală a nuvelei : omul
trebuie să
preţuiască liniştea și iubirea din familie căci adevărata fericire nu se
obţine prin
valori materiale
Titlul nuvelei este un topos literar care desemnează un han aflat la
răscruce
de drumuri, în pustietate. Locaţia, o fostă moară, simbol al perisabilului
este în
esenţă aducătoare de ghinion, deși aparent este un spaţiu privilegiat al ,
norocului
înavuţirii.
Incipitul nuvelei și finalul ei enunţă cuvintele bătrânei, soacra
personajului
principal, conferind textului caracter simetric. Fixarea acţiunii între cele
două
rationamente ale bătrânei relevă folosirea tehnicii narative a punctului
de vedere.
Nuvela se deschide astfel cu sfatul dat de aceasta ginerelui, fost cizmar,
care ia in
arendă hanul de la Moara cu noroc pentru a-și spori câştigurile in
vederea
deschiderii unui atelier propriu : ,,omul să fie multumit cu sărăcia sa,
căci, dacă e
vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit . Vorbele ei
reprezintă
înţelepciunea spirituală a poporului, pentru care e mult mai importantă
implinirea
sufletească oferită de familie, decât bogătia
F inalul nuvelei revine simetric la vorbele bătrânei, rostite in urma
tragediei
petrecute cu familia sa: ,, Simţeam eu că nu are să iasă bine, dar asa le-a
fost dat
Ele explică in mod elocvent faptul că un fatum potrivnic este vointa unei
forte
superioare, căreia omul nu i se poate impotrivi. Simetrica este si
reprezentarea
drumului care duce la han la inceputul nuvelei, pentru ca, la finalul ei
acesta să se
contopească cu drumul vieţii, cáci bătrâna impreună cu cei doi copii iși
continuă
destinul pārásind locul tragicelor evenimente:, Apoi ea luă copiii şi
pleacă mai
departe
Acţiunea nuvelei este relatată prin prisma unei perspective narative
obiective, insotite de o viziune dindărăt, de către un narator omniscient
şi
omniprezent. Interferenta dintre planul naratorului $i cel al personajelor
se
realizează prin folosirea stilului indirect liber ("La inceput se vedea c-a
fost prinsă de silā, dar ce avea să facă? La wrma urmelor, de ce să nu
joace?"). Modul de
expunere predominant este naraţiunea la persoana a III-a, ce alternează
cu dialogul
si monologul
Acțiunea se desfășoară pe parcursul unui an calendaristic delimitat pe
baza
unor coordonate religioase Sfantul Gheorghe și Paștele. Reperele
temporale au
valoare simbolică Sfântul Gheorghe e momentul când Ghită se mută la
moara cu
noroc și simbolizează începutul luptei cu demonul banului întruchipat de
Lică. In
altă ordine de idei Paștele, momentul final al acţiunii, surprinde
pedepsirea celor
care au incălcat legile nescrise ale moralei crestine, iar locul e purificat
prin foc.
De-a lungul celor 17 capitole, se prezintă un conflict puternic cu
implicaţii
tragice. Cele 2 planuri, intern și extern, se suprapun și urmăresc pe de o
parte
Matematic
desfășurarea narativă a faptelor $i, pe de altă parte, implicaţiile acestora
in planul
constiinţei. Astfel subiectul respectâ rigorile clasice ale naraţiunii,
plasand in
centru un personaj a cărui evoluţie va fi urmărită pe tot parcursul
actiunu
Expozitiunea constă in prezentarea situaţiei economice. familiale si
sociale
a lui Ghita. Conștient de postura sa de ,.pater familias" acesta decide sa
ia i arendă
cârciuma de la Moara cu noroc tocmai pentru a-si aduce familia pe calea
bunăstării. Monologul interior denotă frământările sale în vederea
definirii unui
destin independent financiar: ,, trei ani, numai trei ani să pot sta aici, îşi
zicea el, să
mă pun în picioare încât să pot să lucrez cu zece calfe și să le dau altora
de cârpit"
Intriga este declanșată de apariţia lui Lică Sămădăul, cunoscut pentru
faptele
sale rele. Conștientizând faptul că a-1 înfruntă pe Lică înseamnă a
renunţa la toată
agoniseala de până acum, Ghiţă acceptă tacit târgul cu acesta și-i devine
complice.
Este multumit in momentul in care Lică il răsplatește cu 6 porci, pe care
îi primeşte
bucuros, deși işi dă seama că sunt furaţi, însă treptat începe să-1 mustre
conștiință
neştiind cum să impace dorinţă de a rămâne om cinstit cu tentaţia
banului.Se
închide în sine, îindepărtându-se de Ana și de familie, face compromis
după
compromis, până când ajunge a nu se mai recunoaște el insuși. Pentru
el, banul
devine astfel obsesie de care nu va scăpa până la sfarşitul fulgerător al
vieţii sale
Se gandea la caștigul pe care l-ar putea face în tovărășie cu Lică, vedea
banii
grămadă inaintea sa și se impăienjenau parcă ochii: de dragul acestui
câstig ar fi
fost gata să-și pună pe un an, doi capul in primejdie*
Desfāșurarea acţiunii surprinde atitudinea dominatoare a lui Lică, ce va
declanșa in conștiinţa personajului central conflictul dintre impulsul de a
rămane
independent și observaţia realistă că, impotrivindu-se stăpânului locului
nu va
putea rezista prea mult ca hangiu. Ghiţă și-a cumpărat câini, pistoale şi a
angajat o
slugă pe nume Marti. Insă mijloacele de apărare exterioară nu
functionează si ca
mijloace de apărare interioară. Ghiţă a înţeles că in zadar se intelegea cu
arendasul
și in zadar se punea bine cu stăpânirea, dacă nu era $i om al lui Lică,
pentru că
acesta stăpanea in fapt drumurile. "Iar Ghită voia cu tot dinadinsul să
rămană la
Moara cu noroc, pentru că-i mergea bine". Când Lică iși face aparitia la
Moară
insoţit de oamenii lui, Ghită domină scena prin forţă fizică. hotărâre şi
orgoliul de a
nu se lăsa batjocorit. Deși acceptă sắ i se ia banii din casă, isi impune la
rândul său
condiţiile. Naratorul notează : ,,Catva timp ei steteră tăcuţi, faţă in faţă,
hotăraţi
amândoi $i simtind fiecare cả și-a găsit omul." Incă din această scena
cheie a
nuvelei, lupta necrutătoare in care se angajează Ghită cu ceilalti și cu
sine insuşi este pierdută, prin acceptarea tovărășiei cu Lică , primul dint-
o serie lungă de
compromisuri. Tonul ameninţător al lui Lică după plecarea lui Ghiţă
anticipează
consecinţele episodului
Alt episod care ilustrează tema nuvelei este acela al depoziţiei şi al
judecăţii.
Acum Lică este cel care domină întreaga situaţie prin promptitudinea
adecvării
Ma
mobilitatea reactilor, capacitatea diabolică de a dirija mecanismele
justitiei si ale
opiniei publice. Intr-o zi și-o noapte ucide patru oameni, pradă, inculpă
duşmanii
direcţi, 1l trece sub bănuială pe Ghiţă, dezarmează și face ridicol pe
Pintea. Mai
mult, agravează ruptura între cei doi soţi. Ghită nu are certitudinea că
Lică a
plecat de la Moara cu noroc, $i va jura că " l-a știut" toată noaptea la
cârciumă.
Furnizându-i alibiul necesar, Ghiţă se va simţi complice la crimele lui Lică,
işi
pierde autoritatea, este vulnerabilizat și suferă datorită suspiciunii
comunităţii și a
Anei, deoarece relaţia dintre individ și colectivitate reprezintă cel mai
important
factor de coerentă interioară a individului"- Magdalena Popescu.
Pervertirea
morală a personajului 1i afectează rezistenţa $i increderea in forţa de a
rămane in
zona binelui. Frământările din conștiinta lui Ghiţă sunt amare, insă
realizează că
rănile conștiinţei sunt de nereparat: ,Iattă-mă cel putin tu, că eu n-am să
mă iert cât VO1 Ta1 pe Iata pamantuıuı
Manipulându-1, Lică îl înfrânge infrânge și distruge legătura sa cu Ana,
legătură care
ar fi putut să il sprijine în salvarea familiei. Totuși, reacţia lui Ghiţă nu
este cea
scontată de Sămădău-în final, departe de a accepta compromisul moral
şi de a se
vindeca de slăbiciunea pentru o femeie, el echivalează trădarea Anei cu
moartea
însăși. Ca eroii dostoievskieni, care ucid pentru că iubesc, Ghiță ucide pe
Ana și
este ucis de Răuţ. Lică iși pierde luciditatea , iși uită șerparul, îl
recuperează și este
în pericol de a fi prins de Pintea cu probe incriminatoare asupra lui.
Invins la
rândul lui ("Acu m-a ajuns mânia lui Dumnezeu!"), se sinucide $i trupul
lui este
aruncat de jandarm în râu. A doua zi, singurele personaje nevinovate-
bătrâna şi
copii- plâng morții și pornesc mai departe, conform datului inexorabil al
vietii
Conflictul este relevant pentru textul narativ deoarece surprinde cu
mijloace
realiste pericolele încălcării limitelor morale. Conflictul este dublu:
exterior şi
interior. Dorind să-$i păstreze imaginea de om cinstit, și, totuşi, să se
îmbogăţească
rapid, Ghiţă intră într-o relație tensionată in primul rând cu Lică, apoi cu
comunitatea, cu Ana și, pe alocuri, cu bătrâna. Lupta cu Lică este o luptă
a
orgoliilor, cu momente de echilibru și de inegalitate deopotrivă. Foarte
bine
reprezentat este conflictul psihologic. Folosind monologul interior,
monologul
interior adresat, notarea gesturilor și a mimicii, stilul indirect liber,
naratorul
urmărește reacțiile personajului, de la stăpânirea orgolioasă și
indiferentă in faţa lui
Lică, la izbucniri patetice în fata copiilor $i autojustificări in fața propriei
conștiinţe: " Asa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac daca e in mine ceva
mai tare
decât vointa mea!? " Oscilând între atitudini contradictorii, personajul
este pedepsit
mai mult decât pentru acţiuni reprobabile concrete, pentru indecizia de
a separa cu
hotărâre binele de rău
""Nuvelă solidă cu subiect de roman`( G. Călinescu). ""Moara cu noroc
transmite concepția moralizatoare a autorului cu privire la lume și viață.
Realismul descrierii anunţă romanele rebreniene și meticulozitatea
investigării psihologice
anticipează apogeul prozei de analiză din perioada interbelică.