1920 ~PARTICULARITĂȚI DE CONSTRUCȚIE A PERSONAJULUI PRINCIPAL:ION~

ION
Liviu Rebreanu
Liviu Rebreanu a fost un prozator canonic și dramaturg român,fiind cel dintâi romancier
de anvergură.Fiind publicat în 1920, „Ion” este considerat cea mai puternică creație obiectivă a
literaturii române interbelice ce înfățișează universul rural în mod realist.
Creația lui Rebreanu este roman,narațiune de mari dimensiuni cu o acțiune
complexă,desfășurată pe mai multe planuri narative care implică un număr mare de personaje
bine individualizate.Este un roman de tip obiectiv,omniscient,omniprezent,detașat și
impersonal prin narațiune la persoana a III-a.
Romanul abordează tema problematicii pământului,esențială întregii societăți românești
de atunci.Aceasta prezintă lupta unui țăran sărac pentru a obține pământ,dar și consecințele
faptelor sale.Tema principală a romanului se completează prin artele secundare:iubirea și
destinul.
Personajele romanului sunt numeroase și bine individualizate,în construcția acestora
alternând modalităti de caracterizare directe făcute de narator și indirecte prin fapte,limbaj și
gesturi.Personajele realiste sunt tipice pentru o categorie socială,sunt niște „exponenți ai
clasei și generației” fiind condiționate de mediul în care trăiesc.
Un astfel de personaj tipic este Ion,personajul principal și eponim al romanului căruia
scriitorul în construiește un portret complex ale cărui însușiri sunt evidențiate prin
temă,acțiune,conflicte sau prin diferite procedee de caracterizare.Realizat prin tehnica
basoreliefului,Ion,domină celelalte personaje implicate în conflict
(Ana,Vasile,Florica,George) ,care-i pun în lumină trăsăturile.Tipologia personajului se reliefează
și printr-o tehnică a contrapunctului:imaginea lui Ion cel sărac,dar frumos și puternic,este pusă
față în față cu imaginea lui George Bulbuc,flăcăul bogat,dar mătăhălos;Ion o iubește pe
Florica,dar o ia pe Ana de nevastă,în timp ce George o vrea pe Ana,dar o ia pe Florica.
Prin intermediul acțiunii se poate constata că Ion se află în centrul întâmplărilor,statutul
său fiind acela de țăran sărac,dar harnic care dorește să-și depășească această condiție prin
orice mijloace.
Din punct de vedere moral,personajul parcurge un traseu puternic tensionat din cauza
acestei pendulări între cele două iubiri:cea pentru Florica și cea pentru averea Anei.
Ion este tipul arivistului fără scrupule care folosește femeia ca mijloc de
parvenire.Totodată este tipul țăranului sărac a cărui patimă pentru pământ izvorăște din
convingerea că averea îi asigură demnitatea și respectul.
Principala sa trăsătură este dreagostea sa pentru pământ,motivată prin apartenența la
tipologia socială a țăranului sărac.
Un prim episod care ilustrează această trăsătură dominantă este scena în care Ion intră
cu plugul pe locul lui Simion Lungu.Astfel,totul se petrece într-o zi însorită când Ion este nevoit
să meargă cu plugul.Terenul pe care îl deținea era unul mic ,deoarece tatăl lui a vândut din

RR
1920 ~PARTICULARITĂȚI DE CONSTRUCȚIE A PERSONAJULUI PRINCIPAL:ION~

pământuri pentru a avea bani de băutură.Astfel,hotărăște să îi ia din terenul vecinului său

două brazde,teren care mai demult era al părinților săi,cu speranța ca vecinul să nu observe.
O a doua scenă este scena sărutării pământului,moment al existenței protagonistului,
fiind o anticipare a finalului său tragic,a contopirii cu pământul care îi este atât de drag.
Protagonistul cade în genunchi și sărută pământul într-un gest simbolic care conturează soarta
țăranului,un adevărat prizonier al pământului.
Un prim elemenet de structură relevant personajului este titlul. Din punct de vedere
morfologic,titlul romanului este alcătuit dintr-un substantiv propriu,a cărui formă de singular
sugerează unicitatea și tipologia țăranului sărac însetat de pământ.Prezența numelui
personajului în titlu,justifică dublul statut al acestuia:protagonist și personaj eponim.
Un al doilea element de structură semnificativ construcției personajului reprezintă
conflictele. Conflictul central din roman este lupta pentru pământ din satul tradițional,unde
averea condiționează respectul comunității.Conflictele secundare au loc între Ion și Simion
Lungu,pentru o brazdă de pământ sau între Ion și George Bulbuc,pentru Ana.
Un alt element de structura semnificativ personajului este acțiunea. Acțiunea romanului
începe într-o zi de duminică,în care locuitorii satului Pripas se află la horă,în curtea
Teodosiei,văduvă lui Maxim Oprea.Descrierea jocului tradițional,someșana,este o pagină
etnografică memorabilă.
Fetele rămase nepoftite privesc hora,iar femeile căsătorite vorbesc despre
gospodărie.Intelectualii satului,Belciug și familia învățătorului Herdelea,vin să privească
„petrecerea poporului” ,fără a se amesteca în joc.Rolul horei în viața comunității este aceea de
a facilita întemeierea familiilor.De aceea în joc se află numai flăcăi și fete.
Hotărârea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogată la joc,deși o place pe Florica marchează
începutul conflictului.
Desfășurarea acțiunii prezintă dezumanizarea protagonistului în goana lui după
avere.Dorind să obțină repede mult pământ,Ion o seduce pe Ana și îl forțează pe Vasile Baciu
să accepte căsătoria.La nuntă nu cere acte pe pământuri,simțindu-se înșelat și începe să o bată
pe Ana ,femeia fiind alungată pe rând ,din casa soțului ,respectiv din cea a tatălui ei.
Sinuciderea Anei și moartea fiului său Petrișor ,nu-i trezesc regrete sau conștiința
vinovăției,deoarece în aceștia vedea doar garanția proprietății asupra
pământurilor.Astfel ,începe să o caute pe Florica,fiind măritată între timp cu
George.Deznodământul este previzibil,iar George,care-l lovește cu sapa pe Ion,nu este decât
un instrument al destinului.Astfel,George este arestat,Florica rămâne singură,iar averea lui Ion
revine bisericii.
Ion este un personaj memorabil și monumental,ipostază a omului teluric,dar supus
destinului tragic de a fi strivit de forțe mai presus de voința lui puternică:pământul stihie și
legile nescrise ale satului tradițional.

RR