Ion de Liviu Rebreanu

Publicat în 1920, romanul Ion reprezintă primul roman al lui Liviu Rebreanu, o
capodoperă care înfățișează universul rural în mod realist.

Opera literară Ion de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv
aparținând prozei interbelice. De asemenea este roman social, cu tematică rurală.

Având ca trăsături complexitatea acțiunii, desfășurată pe mai multe planuri,

conflictul, personaje numeroase, opera literară Ion aparține speciei literare romanul.

O trăsătură a realismului ce se identifică în operă este faptul că autorii realiști

preferă perspectiva narativă obiectivă. Este roman de tip obiectiv prin specificul relației
narator-personaje și al naratorului (omniscient, omniprezent). Se observă
obiectivitatea/impresionitatea naratorului, narațiunea la persoana a III-a, atitudinea
detașată în descriere, veridicitatea.

O a doua trăsătură a realismului este tema romanului prin prezentarea

problematicii pământului, în condițiile satului ardelean de la începutul secolului XX.
Romanul prezintă lupta unui țăran pentru a obține pământul și urmările faptelor sale.
Tema centrală, posesiunea pământului, este dublată de tema iubirii.

Un element semnificativ în operă este simetria incipitului cu finalul care se

realizează prin descrierea drumului care intră și iese din satul Pripas, loc al acțiunii
romanului. Drumul are semnificația simbolică a destinului unor oameni.

Romanul este alcătuit din două părți opuse și complementare: Glasul pământului și
Glasul iubirii.

Un alt element semnificativ în operă este acțiunea romanului, care începe într-o
zi de duminică, în care locuitorii satului Pripas se află la horă. În expozițiune, sunt
prezentate principalele personaje, timpul și spațiul.

O scenă semnificativă este când Ion hotărăște să o ia pe Ana cea bogată la joc,
deși o place pe Florica cea săracă, și acest moment marchează începutul conflictului.
Venirea lui Vasile Baciu, tatăl Anei, de la cârciumă la horă, și confruntarea verbală cu
Ion, pe care îl numește hoț și tâlhar, pentru că sărăntocul umblă să-i ia fata promisă altui
țăran bogat, George Bulbuc, constituie intriga romanului.

Dorind să obțină repede mult pământ, Ion îi face curte Anei, o seduce și îl forțează
pe Vasile Baciu să accepte căsătoria.După ce obține pământurile, revine patima lui pentru
iubirea Floricăi. Sinuciderea Anei nu-I trezește lui Ion regrete, pentru că în Ana, iar apoi
în Petrișor, fiul lor, vede doar garanția proprietății asupra pământurilor. Nici moartea
copilului nu-l oprește din drumurile lui după Florica, măritată între timp cu George.

O altă scenă semnificativă este cuprinsă în deznodământ, care este previzibil. Ion
este ucis și George care-l lovește cu o sapă nu este decât un instrument al destinului.
George este arestat, Florica rămâne singură, iar averea lui Ion revine bisericii. În această
scenă se exprimă mesajul moralizator al operei prin înfățișarea consecinței goanei după
avere.

Conflictul central din roman este lupta pentru pământ în satul tradițional, unde
pământul înseamnă respect. Drama lui Ion este drama țăranului sărac. Mândru și orgolios,
conștient de calitățile sale, nu-și acceptă condiția și este pus în situația de a alege între
iubirea pentru Florica și averea Anei. Conflictul exterior, social, între Ion al Glanetașului
și Vasile Baciu, este dublat de conflictul interior, între glasul pământului și glasul iubirii.
Se poate vorbi și de conflicte secundare, între Ion și Simion Butunoiu, pentru o brazdă de
pământ, sau între Ion și George Bulbuc, mai întâi pentru Ana, apoi pentru Florica.

Ion este personaj principal. Nimeni nu stă în calea acestui personaj, el este o
individualitate prin modul în care obține pământ. Ana și Florica, reprezintă cele două
obsesii ale personajului principală: averea și iubirea.

„Ion” de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv deoarece are ca
trăsături obiectivitatea naratorului, utilizarea narațiunii la persoana a III-a, verosimilul
întâmplărilor.