Caracterizare Neculai Isac

”Fântâna dintre plopi” este cea de-a patra povestire din volumul ”Hanul-Ancuței”,
și impresionează atât prin tema și structura ei, cât și prin prezența unor personaje aflate.

Povestirea ca specie literară se caracterizează prin relatarea unei întâmplări în mod

subiectiv, încadrată, de obicei, în altă povestire, precum și printr-un raport între narator,
personaje, autor și cititor.

Personajele povestirii se află în postura de narator al întâmplării principale, de

martor al evenimentului relatat sau de ascultători. Protagonistul este și naratorul
întâmplării principale, iar relația lui cu personajele cărora se confesează este directă.

În această povestire, căpitanul de mazili Neculai Isac, personajul principal, este și

personaj – narator. Numele de mazili îl purtau boierașii care fuseseră în slujbă la domnie,
dar căzuseră în dizgrație; erau organizați într-un corp militar de rezervă, purtând grade
militare, dar fără a îndeplini slujbe active. El se ocupa cu negoțul vinurilor.

Principala trăsătură a lui este potrivit oricărui tânăr de vârsta lui. El este un om cu
calități și defecte. Are defectele specifice vârstei: neștiința și nesocotința.

O secvență relevantă din care reiese neștiința și naivitatea lui are loc cu ocazia
primei întâlniri cu țiganii, atunci când tânărul nu vede capcana în această “întâmplare”.
Marga nu este, așa cum afirmă cerșetorul, “o fată proastă, care n-a ieșit încă în lume”, ci
se supune grupului, acceptând rolul de momeală pentru tânărul călător, care crede că
trăiește etapele unei idile, dar se vede prins în capcana întinsă de țigani.

O altă secvență relevantă care atestă această trăsătură este faptul că plătește
nechibzuința sa cu lumina unui ochi, după ce a intrat în capcană. Dacă ar fi înțeles
valoarea avertismentului fetei (sacrificiul fetei, profunzimea sentimentelor, pericolul în
care ea se afla) și ar fi încercat s-o protejeze, și-ar fi diminuat șansele de salvare.

Un component relevant pentru caracterizarea personajului este caracterizarea

directă și indirectă.

Tânărul este caracterizat în mod indirect, prin fapte, limbaj, comportament,

gesturi.
Portretul fizic al maturului este realizat la venirea la han, vestimentația reflectând
statutul social, indicat și în formula de adresare folosită de comisul Ioniță: “Nu ești
domnia ta prietenul meu Neculai Isac, căpitan de mazili?” și ”Era un om ajuns la
cărunțeală, dar se ținea drept și sprinten pe cal”.
 Personajul-narator relatează întâmplarea din perspectiva tânărului neștiutor, dar
este însoțită de analiza și condamnarea lor, din perspectiva maturului. Acesta folosește
cuvinte dure pentru auto-caracterizare.
Un alt component important pentru caracterizarea personajului este relația acestuia
cu celelalte personaje. Cea mai interesantă relație este cea cu țigăncușa Marga, relația
dintre ei este una pasională, vulcanică, marcată tragic de intervenția clanului țigănesc.
Neculai Isaac ste o fire romantică, pasională, care se implică sincer și profund în relația
cu iubita sa.

Fântâna dintre plopi are ca temă iubirea tragică, iar personaj-narator, căpitanul
de mazili, Neculai Isac narează la persoana I, subiectiv, cele două planuri: reprezentarea
evenimentelor trăite în tinerețe (timpul narat) și autoanaliza faptelor din perspectiva
maturității (timpul narațiunii).