FANTANA DINTRE PLOPI

de Mihail Sadoveanu

Povestire in rama - Proza realistica

POVESTIREA

Definitie: Povestirea este specia genului epic, in versuri sau in proza, de

dimensiuni mai reduse decat nuvela si mai intinsa decat schita, care se limiteaza la
nararea unui singur fir epic si avand un numar redus de personaje. Povestirea este o
naratiune subiectiva, adica relatarea este facuta din perspective povestitorului, fie
ca participant, fie ca martor sau doar ca mesager al intamplarii. In povestire,
accentual cade pe intamplarile narate si mai putin asupra personajelor, de aceea
subiectul nu este atat de riguros ca in cazul schitei si al nuvelei, iar actiunea este
mai destinsa, mai putin tensionata decat in nuvela.

Dupa continut si destinatie, povestirea poate fi: satirica, fantastica, filozofica,

romantica, magica, in rama, pentru copii, etc. Termenul povestire deriva din verbul
“a povesti”, iar identificarea cu “naratiunea” se bazeaza pe sinonimia verbelor “a
povesti”/”a nara”.

Povestirea in rama

Definitie: Povestirea in povestire sau povestire cu cadru apartine genului epic si

este procedeul prin care una sau mai multe naratiuni de sine statatoare se
incadreaza intr-o alta naratiune mai ampla, care sa le cuprinda in aceeasi atmosfera
epica, interesul se concentreaza asupra situatiei neobisnuite povestita, iar nu in
jurul personajelor. Povestitorul naratiunii principale, are un grad ridicat de
obiectivitate, spre deosebire de naratorul unei intamplari inserate, care este
implicat emotional, si tocmai de aceea doreste sa fie aflata respective patanie.

Trasaturile povestirii in rama:

- Rolul natarorului este acela a de a intra in pielea fiecarui povestitor,

evidentiiind particularitatea stilului specific si talentul de a starni interesul
auditorului;
 - Spatiul desfasurarii actiunii este unul privilegiat si ocrotitor (un popas), in
care mai multi povestitori relateaza intamplari pilduitoare, fiecare dintre ei
devenind auditoru al povestirii celorlalti, dar toti respectand un ceremonial
prestabilit si desfasurand o arta a discursului memorabil;
- Timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului, iar principala modalitate
de expunere este evocarea
- Subiectivismul naratiunii este dat de povestitor, care poate fi martor, narator-
personaj ori numai mesager al intamplarilor revocate

Despre Specie si Subspecie

Definitie: Povestirea este o specie a genului epic in proza, de mica intindere, in

care se nareaza un singur episod din viata unui personaj, timpul si spatiul fiind
limitate. De obicei, specia de fata presupune naratiunea la persoana I, iar accentul
se pune pe actiune, in defavoarea constructiei subiectului.
Povestirea in rama este o naratiune ampla in care sunt inserate mai multe povestiri
independente. Modelul acestei specii provine din folclorul arab („1001 de nopti”)
si a fost preluat in literatura culta de catre Giovanni Boccaccio („Decameronul”).

Introducerea operei

In literatura romana, specia „povestire in rama” a fost utilizata de Mihail

Sadoveanu in volumul „Hanu-Ancutei”. Rama acestei naratiuni prezinta intalnirea
la un han din nordul Moldovei a noua calatori care, pentru a-si petrece timpul intr-
un mod placut, se hotarasc sa spuna fiecare cate o poveste. Asadar,
volumul cuprinde noua naratiuni secundare, subordonate „ramei’, care este
prezentata la persoana I, iluzia fiind aceea ca si naratorul principal se afla la un
han.

Tema operei
Cele noua povestiri sunt narate la persoana I si au naratori subiectivi si non-
omniscienti; temele abordate sunt diverse, de la iubire („Cealalta Ancuta”), la
probleme sociale („Om sarac”). „Fantana dintre plopi” este a patra povestire din
volum, fiind narata de Neculai Isac si avand ca tema iubirea tragica.
Incipit si final

Datorita structurii de povestire in rama, incipitul si finalul naratiunii „Fantana

dintre plopi” sunt duble. Astfel, povestirea incepe cu un fragment din rama in care
se descrie sosirea la un han a unui boier pe care unul dintre calatori il recunoaste ca
fiind prietenul lui din tinerete, Neculai Isac. In plus, exista si un incipit al povestirii
lui Isac, in care acesta isi aminteste ca in urma cu 25 de ani, in imprejurimile
hanului, o intalnire pe tigancusa Marga.
Finalul are aceeasi structura: mai intai este prezentat sfarsitul povestirii lui Isac,
surprinzandu-se momentul in care descopera moartea Margai si apoi se revine la
han, in prezent, iar personajul isi exprima regretul fata de iubirea pierduta.

Timp si spatiu

Desi indicii spatiali sunt foarte bine precizati, actiunea petrecandu-se la

Hanu Ancutei, in imprejurimile acestuia si la Pascani, totusi nu se pot identifica in
text indici temporali precisi. Actiunea intregului volum este plasata intr-o „toamna
aurie, demult”, Sadoveanu optand pentru „illo tempore”.

Conflictele

Ca in orice povestire, conflictul predominant este cel exterior, manifestat intre

protagonisti si tigani. Exista insa in opera si un conflict interior, Marga de ales
intre iubirea fata de Isac si datoria fata de familie.

Subiect/Actiune (rezumat)

Constructia subiectului este simpla, secventele narative fiind legate prin inlantuire;
evenimentele se petrec pe parcursul a doar trei zile, iar momentele subiectului pot
fi cu usurinte identificate.
In drum spre Pascani, unde urma sa faca negot cu vinuri, Neculai Isac poposeste la
hanul Ancutei si , in timpul unei plibari prin imprejurimi, intalneste o satra de
tigani si o remarca dintre acestia pe Marga. A doua zi, Marga vine la han si il
ademeneste la fantana dintre plopi, unde cei doi petrec o noapte de dragoste. Desi
Isac e nevoit sa plece pentru o zi la Pascani, el revine, iar Marga, impresionata de
faptul ca el isi respectase promisiunea, ii marturiseste ca il tradase. Tiganii o
trimisesera in padure pentru ca ei sa ii poata tlhari. Atunci cand tiganii ataca, Isac,
desi e ranit la ochi, reuseste sa scape, dar, reintorcandu-se cu oamenii lui in
poiama, constata ca Marga fusese ucisa pentru tradare.
Personajele

Constructia personajelor este specifica prozei lui Sadoveanu intrucat protagonistii

sunt prezentati fie in evolutie, fie sunt fiinte pasionale capabile de sacrificiu. Desi
statutul social al protagonistului este cert, el fiind negustor de mazili, totusi statutul
sau psihologic nu este bine conturat deoarece lipseste conflictul interior. Personajul
este privit in evolutie deoarece sacrificiul Margai il ajuta sa se maturizeze si sa
inteleaga faptul ca iubirea nu trebuie privita superficial.

Caracterizarea directa a protagonistului se face prin toate cele trei mijloace:

autocaracterizarea („eram un om buiac si ticalos”), caracterizarea directa facuta de
narator („era un om ajuns la carunteala…”, „arata inca frumusete si barbatie”) si
cea facuta de alte personaje („frumos si voinic, dar rau”).

Caracterizarea indirecta se realizeaza prin mijloace traditionale, mai ales pe baza

faptelor si vorbelor personajelor.

Astfel, portretul moral al lui Isac intruneste trasaturi precum curajul(in scena
confruntarii cu tiganii), loialitate (isi tine promisiunea de a se intoarce la Marga),
si naivitate (cade in capcana intinsa de tigani).

Relatia dintre Isac si Marga este surprinzatoare deoarece maturizarea fiecarui

personaj contrazice incadrarea intr-un statut social. Asadar, desi Marga este o
tiganca saraca, se dovedeste mult mai matura si este capabila de sacrificii pe cand
Isac trateaza iubirea cu superficialitate. O scena ilustrativa pentru conturarea
acestei relatii este cea din final, in care Marga ii face crunta marturisire.

Arta narativa

Arta narativa este specifica structurii de povestire in rama, atat naratorul ramei cat
si al povestii fiind non-omniscienti.
Limbajul este colocvial, presarat cu regionalisme, iar stilul este calofil.

Concluzie

In concluzie, „Fantana dintre plopi” se incadreaza in specia epica povestire

deoarece nareaza un singur episod/eveniment din viata unor personaje, are timp
limitat, iar accentul cade pe constructia subiectului, nu pe cea a personajului.