HANUL ANCUȚEI

De Mihail Sadoveanu
FÂNTÂNA DINTRE PLOPI
- Caracterizarea personajului –

Unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români, Mihail Sadoveanu, autor al unei
vaste creații literare, cu tematică diversificată, s-a remarcat și ca povestitor desăvârșit
prin opera Hanul Ancuței, publicată în 1928 și considerată cea mai complexă ilustrare
a povestirii în ramă din literatura română.
Specie a genului epic de dimensiuni reduse, cu un singur fir narativ, povestirea
se remarcă prin trăsăturile sale distinctive: evocarea unor întâmplări din trecut,
crearea unei atmosfere specifice, caracterul subiectiv, accentul pus pe narator și pe
capacitatea sa de a capta atenția publicului.
Hanul Ancuței este o operă construită după o tehnică aparte, împrumutată din
literatura univerală (Decameronul lui Boccaccio), tehnica povestirii în ramă, care
presupune includerea unui număr de povestiri (nouă în acest caz) într-o povestire-
cadru prin procedeul numit inserție. Poveștile relatate sunt de o mare diversitate: cu
caracter umoristic (Iapa lui Vodă), fantastic (Balaurul), istoric (Orb sărac), justițiar
(Haralambie, Județ al sărmanilor), memorialistic (Negustor lipscan) sau erotic
(Cealaltă Ancuță, Fântâna dintre plopi). Liantul celor nouă povestiri îl formează atât
cadrul în care se spun poveștile, cât și personajele care se adună în jurul focului.
Fântâna dintre plopi, a patra din cele nouă povestiri incluse în Hanul Ancuței,
are ca temă iubirea tragică dintre căpitanul de mazili, Neculai Isac, și Marga, o tânără
țigăncușă. Personajul principal al povestirii, Neculai Isac, este și narator, el relatând
la persoana I (narațiune subiectivă) experiența trăită de el în urmă cu 25 de ani.
Experiența relatată este apoi analizată din perspectiva omului matur.
Din expozițiune aflăm cum într-o toamnă, ducând vinuri în ținutul Sucevei,
Neculai isac face un popas la Hanul Ancuței. Aici întâlnește un grup de țigani, printre
care se afla și Marga, o țigăncușă tânără care îl fascinează cu frumusețea ei (intriga).
Dragostea dintre cei doi este reciprocă. Locul lor preferat de întâlnire este la fântâna
dintre plopi. Neculai Isac îi promite fetei că se vor revedea când se va întoarce el de
la Suceava. La întoarcere Marga îi mărturisește că primalor întâlnire fusese pusă la
cale de țigani, aceștia folosind-o pe ea drept momeală pentru a afla informații despre
starea lui materială, urmând ca țiganii să-l jefuiască.Aceștia nu au putut prevedea că
dragostea celor doi va fi atât de puternică, încât Marga să ăi trădeze. În deznodământ
are loc o confruntare între țigani și Neculai Isac, confruntare în urma căreia acesta își
pierde un ochi. Țiganii se răzbună pe Marga, omorând-o și aruncând-o în fântână.
Personajul principal al operei, Neculai Isac, este prezentat în două ipostaze:
tânărul naiv și lipsit de experiență, care trăiește o poveste de dragoste fără să prevadă
urmările acesteia, respectiv omul matur, cu conștiința încărcată de regrete și de
remușcări pentru cele petrecute.
Portretul tânărului este realizat prin autocaracterizare: eram un om buiac și
ticălos.Om nevrednic nu pot să spun c-am fost […], dar îmi erau dragi ochii negri și
pentru ei călcam multe hotare. Portretul tânărului e completat de portretul omului
matur, realizat la sosirea lui la han. Vestimentația reflectă statutul său social, statut
indicat și de formula de adresare folosită de comisul Ioniță: Nu ești domnia ta
prietenul meu, Neculai Isac, căpitan de mazili? Numele de mazîl indică statutul de
boier înstărit al lui Isac. Sosirea lui Isac îi impresionează pe cei de la han. El se face
remarcat atât prin ținută (era un om ajuns la cărunteță, dar se ținea drept și sprinten
pe cal), dar mai ales prin handicapul său, ochiul pierdut.
Portretul personajului principal este completat prin caracterizare indirectă
(fapte, gesturi, atitudini, limbaj). Tânărul Neculai isac are defectele specifice vârstei.
Se îndrăgostește fulgerător de Marga, fără să intuiască faptul că o se întinde o
capcană. Deloc prevăzător, lipsit de experiență, nu anticipează urmările faptelor sale.
Naiv, el are impresia că trăiește o poveste de iubire perfectă alături de Marga. Plătește
această naivitate cu un ochi. Datorită calităților sale fizice reușește să se salveze din
mâinile țiganilor, însă nu reușește să o salveze și pe Marga, aceasta plătind cu prețul
vieții trădarea sa față de țigani. Omul matur Neculai Isac privește în urmă cu regret,
autocondamnându-se pentru lașitatea lui. Experiența din tinerețe i-a marcat existența,
Marga fiind ultima lui dragoste.
Relația cu celelalte personaje pune în evidență alte trăsături ale lui Neculai
Isac. Relația cu Marga pune în evidență calitățile tânărului (compasiune, afectivitate),
dar și defectele lui (lașitate). Neculai Isac se consideră inferior Margăi, având în
vedere faptul că ea a fost capabilă de sacrificiul suprem pentru omul iubit. Relația cu
comisul Ioniță pune în evidență calitățile de bun prieten ale lui Neculai Isac, cei doi
fiind tovarăși de nedespărțit în tinerețe. Neculai isac se dovedește a fi și un bun
povestitor, el reușind să capteze atenția auditoriului și să le-o mențină pe tot parcursul
povestirii.
Așadar, povestirea lui Sadoveanu transmite un mesaj profund, cu o încărcătură
emoțională puternică, prin intermediul unui personaj pe care greșelile din tinerețe l-au
marcat și i-au schimbat total viața.