Nascut la Pascani, Mihail Sadoveanu (1880 1961) este unul dintre cei mai mari prozatori, care a scris

s foarte mult dovada faptul ca el a debutat editorial in anul 1904, cu 4 volume ( Povestiri, Soimii, Dureri inabusite, Crasma lui mos Precu). Hanul Ancutei a aparut in 1928 si este un volum de 9 povestiri care poate fi considerata cea mai stralucita creatie lirica epica. Frumusetea deosebita a limbii si vraja stilului in dezvaluirea sentimentelor, tainelor sufletesti, cadrul de legenda sunt elemente care dau viata povestii. Cele 9 povestiri sunt intamplari relatate in Hanul Ancutei de catre taranii moldoveni ce poposeau aici pentru odihna si distractie. Intamplarile se petrec in timp mitic, romanesc, dar nu intr-o anumita opera sociala. Hanul este situat pe malul Moldovei, la o rascruce de drumuri si de destine, in afara orasului. Actiunea se petrece pe la jumatatea secolului XIX. Pe aici treceau mai multi calatori, cu carutele,si poposeau la hanul Ancutei pentru a se odihni, pentru a manca si mai ales pentru a-si povesti viata plina de peripetii,in jurul focului. Dorinta arzatoare de comunicare este un element unificator. Deasemenea in povestirea cadru sunt povestite noua intamplari, de catre diversi calatori. Hanul este vazut ca o cetate,este umanizat, personificat si reactioneaza la miezul noptii,cand da tarcoale Satana. Hanul este mitic, fabulos; el apartine legendei. Momentul din nuvela este prezentat intr-un timp mitic, atunci cand tara era de un belsug nesfarsit, cu toamne extrem de bogate: "rod in podgoriile din Tara de jos,de nu mai aveau vierii unde sa puie mustul"... Spatiul si atmosfera unde se intalneau calatorii sunt mitice, fabuloase: "taberele de cara nu se mai istoveau,lautarii cantau fara oprire,...cadeau doborati de truda si de vin... si la focuri oamenii si mesterii frigeau hartane de berbeci". Toata actiunea si atmosfera nuvelei sunt proiectate intr-un timp si spatiu mitic. Sadoveanu porneste de la un modul deja existent: bogatia si belsugul nesfarsit al unei tari binecuvantate de Dumnezeu. Povestirea- specie epica cu trasaturi distinctive destul de slab individualizate. Sunt in general caracteristice pt povestire:- importanta acordata naratorului si actului nararii si accentul pus pe intamplari si situatii, mai putin personaje. Ca dimensiuni si ca amploare a subiectului povestirea se situeaza intre schita si roman. Se confunda adesea cu nuvela, de altminteri, in unele limbi ca de exemplu engleza nu exista o distinctie terminologica intre aceste 2 specii literare. Povestirea in rama reprezinta o forma de incadrare a uneia sau mai multor naratiuni de sine statatoare in prezentarea unei situatii de comunicare. In cel de-al 2-lea caz, numit si povestire in povestire, un personaj al naratiunii principale intrerupe firul actiunii printr-o istorisire proprie, preluand in raport cu acesta, rolul naratorului. Si in povestirea Hanul Ancutei Sadoveanu foloseste povestirea in rama.Sadoveanu este un povestitor liric, reflectiv care imbina oralitatea stilului popular cu eruditia livresca. Povestirea este la persoana I "am umblat"; "ne-am despartit"; "am pierdut"; "am venit"; "m-am imbracat"; "o asteptam" etc. Tot limbajul din nuvela este protocolar, ceremonios, chiar ritualic:"stimate fete, domnilor", "cinstiti prieteni". Toate personajele imprumuta acest limbaj (inclusiv Sadoveanu). Intre limbajul personajului si cel al autorului nu este nici o diferenta adancirea ideii de arhetip. In povestirea " Fantana dintre plopi " care face parte din Hanul Ancutei, naratiunea debuteaza cu evocarea reintalnirii dupa aproape un sfert de veac, la hanul Ancutei (tinere), dintre comisul Ionita din Draganesti si capitanul Neculai Isac ( "un om ajuns laarunteala dar care se tinea drept si sprinten pe cal" ). Cu mult mestesug scriitorul prelungeste trecutul in prezent, stabilind o legatura dintre timpul real si cel legendar "iar calaretul de pe cal pag parca venea spre noi de demult, de pe departatele taramuri" . Scriitorul ii pune fata in fata pe cei doi prieteni de o viata care se bucura de aceasta intalnire, iar Ionita nu ezita al intreba pe Isac in ce imprejurari "a pierdut o lumina oculara" ? Capitanul le povesteste cu tristete tot prin aceste locuri dar cu un sfert de veac in urma a avut loc o intamplare naprasnica iar Dumnezeu l-a intors iar prin aceste locuri care ii trezesc un sentiment de durere. Isac isi incpe povestirea ca pe o terapie imporiva suferintei, dar constata uimit ca amintirile dureroase din tinerete ramasera la fel de vii. Isac recunoaste ca in tinerete "era buiac si ticalos", iar Ionita ii confirma numele de Don Juan moldov, evocandu-i viata aventuroasa si disponibilitatea erotica. Fiind indragostit de o

tanara tiganca, pe nume Marga capitanul va fi atacat intr-o noapte de complici fetei cu scopul de a-l jefui. Deoarece Marga ii tradeaza pe tigani aceasta o ucid si o arunca in fantana. Privit din ansamblul sau, opera Hanul Ancutei are toate tresaturile caracteristice ale unei povestiri care niciodata nu a fost mai rafinata in simplitatea ei, originalitatea lui Sadoveanu absoluta constand in arta povestirii. In viziunea lui Sadoveanu, civilizatia Ardealului este o civilizatie net superioara celei din Occident, pentru ca oameni sunt niste arhetipuri ce nu sau lasat schimbate de vreme. Este o lume de legenda, care desi primitiva, este un ascendent asupra tuturor civilizatilor europene.Prezenta autorului in nuvela, da unitate. Evocand, in 1961, personalitatea titanica a scriitorului, G. Calinescu ii creiona un portret pe masura: "Chipul lui Mihail Sadoveanu a capatat la senectute o frumusete superba, frumusetea geniului pe care numai Tizian in persoana ar fi putu sa o traduca in culori, iar ochii sai albastri, au o adancime celesta. De l-as vedea pe Goethe, n-as fi mai tulburat ..."

FANTANA DINTRE PLOPI, de Mihail Sadoveanu

Despre Specie si Subspecie

Definitie: Povestirea este o specie a genului epic in proza, de mica intindere, in care se nareaza un singur episod din viata unui personaj, timpul si spatiul fiind limitate. De obicei, specia de fata presupune naratiunea la persoana I, iaraccentul se pune pe actiune, in defavoarea constructiei subiectului. Povestirea in rama este o naratiune ampla in care sunt inserate mai multe povestiri independente. Modelul acestei specii provine din folclorul arab (1001 de nopti) si a fost preluat in literatura culta de catre Giovanni Boccaccio (Decameronul).

Introducerea operei

In literatura romana, specia povestire in rama a fost utilizata de Mihail Sadoveanu in volumul Hanu-Ancutei. Rama acestei naratiuni prezinta intalnirea la un han din nordul Moldovei a noua calatori care, pentru a-si petrece timpul intr-un mod placut, se hotarasc sa spuna fiecare cate o poveste. Asadar, volumul cuprinde noua naratiuni secundare, subordonate ramei, care este prezentata la persoana I, iluzia fiind aceea ca si naratorul principal se afla la un han.

Tema operei

Cele noua povestiri sunt narate la persoana I si au naratori subiectivi si nonomniscienti; temele abordate sunt diverse, de la iubire (Cealalta Ancuta), la

probleme sociale (Om sarac). Fantana dintre plopi este a patra povestire din volum, fiind narata de Neculai Isac si avand ca tema iubirea tragica.

Incipit si final

Datorita structurii de povestire in rama, incipitul si finalul naratiunii Fantana dintre plopi sunt duble. Astfel, povestirea incepe cu un fragment din rama in care se descrie sosirea la un han a unui boier pe care unul dintre calatori il recunoaste ca fiind prietenul lui din tinerete, Neculai Isac. In plus, exista si un incipit al povestirii lui Isac, in care acesta isi aminteste ca in urma cu 25 de ani, in imprejurimile hanului, o intalnire pe tigancusa Marga. Finalul are aceeasi structura: mai intai este prezentat sfarsitul povestirii lui Isac, surprinzandu-se momentul in care descopera moartea Margai si apoi se revine la han, in prezent, iar personajul isi exprima regretul fata de iubirea pierduta.

Timp si spatiu

Desi indicii spatiali sunt foarte bine precizati, actiunea petrecandu-se la Hanu Ancutei, in imprejurimile acestuia si la Pascani, totusi nu se pot identifica in text indici temporali precisi. Actiunea intregului volum este plasata intr-o toamna aurie, demult, Sadoveanu optand pentru illo tempore.

Conflictele

Ca in orice povestire, conflictul predominant este cel exterior, manifestat intre protagonisti si tigani. Exista insa in opera si un conflict interior, Marga de ales intre iubirea fata de Isac si datoria fata de familie.

Subiect/Actiune (rezumat)

Constructia subiectului este simpla, secventele narative fiind legate prin inlantuire; evenimentele se petrec pe parcursul a doar trei zile, iar momentele subiectului pot fi cu usurinte identificate. In drum spre Pascani, unde urma sa faca negot cu vinuri, Neculai Isac poposeste la hanul Ancutei si , in timpul unei plibari prin imprejurimi, intalneste o satra de tigani si o remarca dintre acestia pe Marga. A doua zi, Marga vine la han si il ademeneste la fantana dintre plopi, unde cei doi petrec o noapte de dragoste. Desi Isac e nevoit sa

plece pentru o zi la Pascani, el revine, iar Marga, impresionata de faptul ca el isi respectase promisiunea, ii marturiseste ca il tradase. Tiganii o trimisesera in padure pentru ca ei sa ii poata tlhari. Atunci cand tiganii ataca, Isac, desi e ranit la ochi, reuseste sa scape, dar, reintorcandu-se cu oamenii lui in poiama, constata ca Marga fusese ucisa pentru tradare.

Personajele

Constructia personajelor este specifica prozei lui Sadoveanu intrucat protagonistii sunt prezentati fie in evolutie, fie sunt fiinte pasionale capabile de sacrificiu. Desi statutul social al protagonistului este cert, el fiind negustor de mazili, totusi statutul sau psihologic nu este bine conturat deoarece lipseste conflictul interior. Personajul este privit in evolutie deoarece sacrificiul Margai il ajuta sa se maturizeze si sa inteleaga faptul ca iubirea nu trebuie privita superficial. Caracterizarea directa a protagonistului se face prin toate cele trei mijloace: autocaracterizarea (eram un om buiac si ticalos), caracterizarea directa facuta de narator (era un om ajuns la carunteala..., arata inca frumusete si barbatie) si cea facuta de alte personaje (frumos si voinic, dar rau). Caracterizarea indirecta se realizeaza prin mijloace traditionale, mai ales pe baza faptelor si vorbelor personajelor. Astfel, portretul moral al lui Isac intruneste trasaturi precumcurajul (in scena confruntarii cu tiganii), loialitate (isi tine promisiunea de a se intoarce la Marga), si naivitate (cade in capcana intinsa de tigani). Relatia dintre Isac si Marga este surprinzatoare deoarece maturizarea fiecarui personaj contrazice incadrarea intr-un statut social. Asadar, desi Marga este o tiganca saraca, se dovedeste mult mai matura si este capabila de sacrificii pe cand Isac trateaza iubirea cu superficialitate. O scena ilustrativa pentru conturarea acestei relatii este cea din final, in care Marga ii face crunta marturisire.

Arta narativa

Arta narativa este specifica structurii de povestire in rama, atat naratorul ramei cat si al povestii fiind non-omniscienti. Limbajul este colocvial, presarat cu regionalisme, iar stilul este calofil.

Concluzie

In concluzie, Fantana dintre plopi se incadreaza in specia epica povestire deoarece nareaza un singur episod/eveniment din viata unor personaje, are timp limitat, iar accentul cade pe constructia subiectului, nu pe cea a personajului.