POVESTIREA

FANTANA DINTRE PLOPI

DE MIHAIL SADOVEANU
1.ÎNCADRAREA IN CONTEXT

♣ Mihail Sadoveanu a fost scriitor , povestitor , romancier și om politic , fiind considerat a fi unul dintre
cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX . Scriitorul este caracterizat de George
Călinescu dreptul un realist cu o viziune romantică și un romantic care oferă detalii la fel ca un realist „ El are
realismul unui Balzac și melancolia unui romantic ”.

♣ Prin volumul Hanu Ancuţei, publicat in 1928 , consacră această specie în literatura română şi o
desăvârşeşte artistic. Volumul cuprinde nouă texte, incluzând întâmplări inedite, rostite la Hanu Ancuţei,
adevărat topos ritualic, de către nouă naratori diferiţi. Procedeul compoziţional folosit este cel al povestirii în
ramă, constând în realizarea unui cadru spaţio-temporal ce îmbie la amintire şi ulterior la rostire, urmând ca,
prin inserţie, să fie proiectată o poveste, în general din trecutul naratorului, rememorată nostalgic şi
subiectiv.

♣Fântâna dintre plopi este a patra povestire a din volum, avându-l ca narator pe căpitanul Neculai Isac,
de asemenea personajul principal al întâmplării evocate .

2.ÎNCADRARE IN TIPOLOGIE

♣ Opera apartine specie literare povestirea, definită ca specie a genului epic în proză în care se relatează
faptele din punct de vedere al unui narator , care este martor sau participant la evenimentul povestirii este de
întindere mică , relatează un singur fapt epic , are personajue puține iar interesul cititorului se centrează
asupra situației de narrate .
♣ Opera lui Sadoveanu este o povestire deoarece autoruladoptă ca tehnică narativă , povestirea in ramă
( relatarea intâmplării lui Niculai Isac e incadrată celei care prezintă atmosfera si participantii de la Hanul
Ancuței).Așadar exzita mai multe voci narrative, iar naratorul omniscient este inlocuit de unul subiectiv. De
asemenea , accentual nu cade asupra personajelor si asupra întâmplării relatate …

3.TEMA

♣Tema povestirii o reprezinta , iubirea tragică dintre căpitanul de mazil Nicolae Isac și o țiganca de 18 ani pe
nume Marga , iubirea dintre cei doi fiind una imposibila . A fost dragoste la prima vedere din partea
căpitanului, Marga fiind obligată să îl seducă insă ,se îndragostește si ea ,si se umanizează prin fapta sa eroică ,
sacrificiul suprem în numele iubirii adevărate .

♣ O primă secventa ar fi scena primei întâlniri dintre protagoniști . Dupa ce a dus vin la Suceava, căpitanul a
facut un popas la Hanul Ancutei, dar a incalecat si s-a plimbat aproape de malul Moldovei, pana ce a auzit
vocile unor tigani. Unul dintre ei, Hasanache s-a apropiat de Niculai, iar pe langa el a trecut o tigancusa, pe
nume Marga. Niculai le-a dat cate un banut, apoi a plecat inapoi spre han, gandindu-se la Marga.

♣ A doua secventă o reprezinta sacrificial supreme al Margăi in numele iubirii adevarate.Întâlnindu-se din
nou la fântână ,Marga , diși știa ceea ce se va inâmpla daca divulga planul fratelui său ,il avertizeaza pe capitan
de ataculplanuit de țigani.Dupa lupta care a avut loc , Neculai scapă si pleaca dupa ajutor,insă,întors la
fântână, împreună cu cei sosiţi de la han, vede sânge proaspăt şi înţelege că Marga fusese ucisă şi aruncată în
apă.
4.TITLUL

♣ Titlul operei este format din două cuvinte semnificative fântână și plopul care indică locul întâlnirii dintre
cei doi îndrăgostiți dar și sacrificiul fetei din iubire .Apa din fântână sugerează eternitatea , iubirea si viața iar pe
cealaltă pare plopul este considerat arborele singurătății , simbolizând moarte .Astfel titlul reprezintă locul iubirii și
al morții , locul unde iubirea s-a născut și unde este sfârșit . In final apa fântânii se amesteca cu sângele fetei
simbolic , iubirea cu moartea

5.PESPECTIVA NARATIVĂ

♣ Perspectiva narativa este una subiectiva, a personajului-narator, capitanul de mazili Neculai Isac.
Naratiunea la persoana 1, subiectiva, implica doua planuri temporale: prezentarea evenimentelor traite in tinerete
(timpul narat) si autoanaliza faptelor din perspectiva maturizarii (timpul nararii).

♣ Viziunea despre lume incadreaza volumul realismului mitic prin impresia de fabulous produsa de actul
nararii, de plasarea intamplarilor intr-un trecut neprecizat si prin veridicitatea aspectelor sociale infatsate. Aproape
toate povestirile ce se situeaza intr-un plan al trecutului, prncipala lor caracteristica fiind evocarea unei lumi apuse,
a “celeilalte Ancute”.

6 CONFLICTUL

♣ Conflictul consta in incercarea lui Hasandache si a fratilor lui de a-l atrage pe tanarul necugetat intr-o
cursa, cu ajutorul fetei, spre a-l ucidesi a-l jefui, dar tanarul este salvat de iubirea tigancusei.

7. REPERE SPATIO-TEMPORALE

♣Timpul si spatiul actiunii plaseava povestirea in planul evocarii. Naratorul relateaza ascultatorilor o
intamplare traita de el in tinerete, in urma cu peste douazeci si cinci de ani, „pe aceste meleaguri”, la
fantana dintre patru plopi, in apropierea hanului, dar revine la timpul prezent, al maturitatii, prin unele
comentarii si autoaprecieri.
8. COMPOZITIE
♣ Ceremonialul hanului impunea respectarea unui ritm al rostirii, pe care, treptat, şi l-a asumat „noul
povestaş”: închină vin cu cei prezenţi, contemplă focul, ce devine un motiv de inspiraţie, ascultă o doină de
jale cântată de lăutari şi intră încet în „neagra fântână a trecutului”.

♣Expoziţiunea povestirii fixeaza timpul “acum doua zeci si cinci de ani”, locul”tot aici, la han” si un succint portret
al protagonistului “om buiac si ticalos”, “umblam si negutam vinuri”. Pe când ducea butoaie cu vin spre ţinutul
Sucevei, într-o toamnă, tânărul poposise la Hanu-Ancuţei.

♣Intriga. Într-o zi, întâlneşte un grup de ţigani care încercau să prindă peşte. O fată de optsprezece ani, cu fustă
roşie, pe nume Marga, îl tulbură peste măsură. Înconjurat de întreaga ceată, el aruncă câte un ban de argint fetei şi
unui ţigan bătrân, Hasanache, care se interesează de drumurile boierului.

♣Desfăşurarea acţiunii. Va urmari povestea de dragoste dintre Neculai si Marga : -apariţia fetei, a doua zi de
dimineata la han-intalnirea amoroasa de la “fantana dintre plopi”, -promisiunea lui Isac de a se intoarce de dragul
fetei, a doua intalnire a lor si destainuirea fetei indragostite ca de fapt, fusese folosita ca momeala de catre rudele
ei pentru a-l atrage in cursa si a-l jefui pe negustor.

♣Punct culminant. Actiunea atinge punctul culminant in momentul luptei dintre Niculae Isac si tigani, in cursul
careia isi pierde si un ochi .Marga îl aşteaptă neliniştită în întuneric şi, în timp ce el o ajută să îmbrace blăniţa, fata îi
destăinuie că unchiul Hasanache o pusese să îl atragă în locul acela pustiu. Hasanache şi doi fraţi ai săi plănuiau să
îl ucidă ca să îi ia banii. Când îşi dă seama că aceştia o auziseră, Marga îl îndeamnă să fugă, cu glasul încărcat de
groază. În lupta cu atacatorii, Neculai îşi pierede un ochi, dar reuşeşte să îl împuşte pe unul dintre ei, în timp ce
câinele său, Lupei, îl „rupea pe celălalt”.

♣Deznodământul. Ii infrange pe pradatori, dar acestia o omorasera deja pe Marga.Cu ochiul teafăr, zăreşte lumina
de la han şi începe să strige cu disperare. Oamenii de la han ies cu făclii şi pornesc cu toţii înapoi. Pe colacul
fântânii lucea sânge proaspăt, semn că ţiganii omorâseră fata pentru că îi trădase şi o aruncaseră în
fântână.Ascultătorii acestei groaznice istorisiri rămaseră „tăcuţi şi mâhniţi”. Fântâna nu mai exista, se dărâmase
„ca toate ale lumii”.

♣Episodul final are ca simbol cenuşa („Focul se stinsese”) sugerând timpul intrat în amintire şi imaginea lui Neculai
Isac care „privea ţintă în jos, în neagra fântână a trecutului”.

9.ARTA NARATIVĂ

♣La nivelul artei narative se remarcă densitatea detaliilor ce descriu atitudini, stări, gesturi, tonuri,
decorul, auditoriul etc. Naraţiunea la persoana I, subiectivă, perspectiva de tip avec cu focalizare internă
accentuează participarea afectivă a naratorului la faptul narat. Stilul se caracterizează prin naturaleţe şi
oralitate, dar şi prin parfumul dialectal şi arhaic specific eposului sadovenian. De astfel, criticul Constantin
Ciopraga, constată că „savoarea cărţii stă decisiv în limbă, nu în fabulaţie”.

♣ Naratorul ordonator spulberă în final, prin intervenţia sa, tăcerea gravă ce se lăsase asupra
ascultătorilor, întrebând dacă „mai este în viaţă fântâna cea cu patru plopi”. Răspunsul nu îi este însă oferit de
către protagonist, ci de Moş Leonte Zodierul, care devine mesagerul sensului filosofic al povestirii: „Nu mai
este. S-a dărmat ca toate ale lumii”. Se insinuează discret motivul vanitas vanitatum, care guvernează
finalmente toate acţiunile omeneşti. Observaţia supranaratorului „Cu toate acestea, căpitanul de mazâli o
vedea” concentrează sensurile povestirii într-o metaforă a iniţierii prin iubire şi moarte.

10.PERSONAJELE

♣ Personajele sadoveniene cunosc şi gustă cu neprefăcută plăcere savoarea cuvintelor. Limba, în cazul
lor, nu e doar un mijloc de comunicare, ci o stare, o modalitate de fiinţare într-un timp şi un spaţiu
privilegiate, rupte din cronologia imediată. Este o limbă ţărănească alcătuită din tonalităţi solemne, pe un
amplu fond liric, poematic, în fraze ce reprezintă ele însele poveşti uitate. „Eroii nu povestesc spre a-şi uşura
sufletul şi spre a reda viaţa, ci pentru a se sustrage vieţii şi morţii”
♣ Protagoniștii , tanarul Neculai Isac este vrednic si bogat, dar nestatornic si nechibzuit. In schimb
frumoasa Marga, “o fetiscana de optesprezece ani”, o tigancusa, are o conditie umila, dar se dovedeste
capanbila de gestul nobil al sacrificiului din iuboire, incat devine eroina tragica a aceste intamplari.