Lucian Blaga, ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”

Temă şi viziune
1. Încadrare:
 deschide volumul ,,Poemele luminii” şi se constituie într-o artă poetică.
 creaţie modernistă prin:
 deplasarea interesului spre relaţia poet - misterul lumii/poet-creaţie;
 influenţa expresionistă – sentimentul absolutului, interiorizarea şi spiritualizarea peisajului,
raportarea la absolut prin vitalism.
 ambiguitatea limbajului, metafora revelatorie;
 abateri de la prozodia tradiţională, prin cultivarea versului liber şi a ingambamentului.
2. Tema (de factură filosofică) traduce o concepţie asupra menirii creatorului, atitudinea poetică de potenţare a tainelor
universului.
 refuzul cunoaşterii raţionale: prezentul verbal la forma negativă ,,nu strivesc”, ,,nu ucid”;metafora
revelatorie ,,calea mea” surprind o profesiune de credinţă. Misiunea poetului nu este aceea de a dezlega tainele,
de a le numi şi înseria ,,în flori, în ochi pe buze ori morminte”, ci de a ,,spori a lumii taină”
 Lumina relevă metaforic cunoaşterea, motiv central al volumului, realizat artistic în ipostaza selenară, ca
iniţiere în mister; comparaţia cunoaşterii poetice cu luna, astru nocturn, sugerează compatibilitatea
cunoaşterii poetice cu frumuseţea, sacralitatea, taina universului: ,,şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu
micşorează, ci tremurătoare/ măreşte şi mai tare taina nopţii,/ aşa îmbogăţesc şi eu înunecata zare/ cu largi fiori
de sfânt mister”.
3. Elemente ale textului poetic:
a. Incipitul
 reia titlul discursului liric şi exprimă crezul artistic blagian, relaţia poet – lume, implicând cunoaşterea de tip
luciferic: ,,nu strivesc”;
 pronumele personal eu exprimă o atitudine poetică (exacerbarea eului la maniera expresionistă);
 ,,corola de minuni a lumii” – metaforă revelatorie care sugerează structura unitară a universului,
caracterizat prin frumuseţe şi fragilitate (conotaţii ale termenului ,,corolă”), prin sacralitate şi mister (,,de
minuni”).
 sugestiile implicate de metaforă vor fi dezvoltate pe parcursul întregului text.
b. Opoziţii şi simetrii:
 discursul liric se organizează pe baza a două opoziţii fundamentale. Cea dintâi este antiteza ,,lumină” –
,,întuneric”, lumina semnificând cunoaşterea umană, iar întunericul – universul, ce se cere cunoscut. Cea de a
doua opoziţie se instituie între ,,lumina mea” şi ,,lumina altora”, respectiv între cunoaşterea poetică şi cea pe
cale raţională.
 opoziţia dintre cunoaşterea poetică şi cea raţională apare încă din primele versuri.
 cea dintâi este o cunoaştere integratoare. Ea percepe lumea ca un tot unitar, ca o ,,corolă”.
 cealaltă distinge lumea fragmentar, fapt relevat de echivalarea termenului ,,corolă” cu o enumerare a
elementelor din care se constituie ea: vegetal – uman – mineral: flori, ochi, buze, morminte, ce revine în finalul
poeziei. Cunoaşterea raţională, ,,cu mintea”, se află în opoziţie cu universul, cu întunericul tainic al lumii.
d. Prozodie
 versul liber, asimetric, nerimat eliberat de rigorile prozodice clasice – formă a modernismului poetic;
 limbajul poetic original propune ingambamentul, ce permite exprimarea liberă a fluxului ideilor.
 recurenţa adverbului ,,şi” solicită receptarea individuală a fiecărui termen, dar şi o viziune integratoare.
4. Concluzii:
 defineşte destinul poetic asumat printr-o viziune originală: cunoaşterea universului în planul creaţiei este
posibilă numai prin iubire;
 cunoaşterea poetică, integratoare, este o cunoaştere iniţiatică, o cunoaştere care acţionează nu prin descifrarea
tainei, ci prin trăirea ei. De altfel, poezia se poate reduce la câteva versuri: Eu nu strivesc corola de minuni a
 lumii/ căci eu iubesc/ şi flori şi ochi şi buze şi morminte”. ,,A iubi” înseamnă a proteja, a însuma tot ceea ce
ştiinţa înseriază.
 a fost pusă în relaţie cu filosofia blagiană. ,,Lumina mea” ar putea fi apropiată de conceptul de ,,minus
cunoaştere”, formă a cunoaşterii luciferice. Poezia propune o definire a unei cunoaşteri metaforice, care
procedează prin substituţie, înlocuind un obiect prin alt obiect, un mister prin alt mister.
 ,,Eu nu strivesc...” este mai mult decât un crez artistic. Este un crez existenţial, o poezie de autodefinire a eului
care se integrează misterului universal.