SUBIECTE DE TIPUL AL II-LEA PENTRU

BACALAUREAT

1. Prezinta trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara

studiata.
Trasaturile prozei romantice sunt :
- inspiratia din istoria nationala
- personaje exceptionale in situatii exceptionale
- destinul de exceptie al personajului principal
- personajul principal este alcatuit din contraste puternice
- seria de antiteze
- culoarea epocii
- spectaculosul gesturilor, replicilor si al scenelor
Opera literara Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi apartine prozei
romantice deoarece intruneste toate trasaturile mai sus enumerate. Se inspira din
istoria nationala, prezentandu-ne cei 5 ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru
Lapusneanu dintre 1564-1569.
Ne prezinta un personaj exceptional aflat in situatii exceptional, cu un destin
neobisnuit. Personajul este alcatuit din contraste puternice, cum ar fi blandete fata de
sotia sa si tiranie, cruzime( schingiuieste si ucide boierii), siretenie si respecul fata de
cuvantul dat.
Antiteza cea mai puternica este intre domnitor si sotia sa, Ruxanda. El este
tiran si crud, aprig si sangeros, pe cand Ruxanda este blanda si gingasa.
Culoarea epocii este realizata prin detalii vestimentare si prin descrierea
obiceiurilor ( in special in scena din biserica), care ne introduc in atmosfera timpului.
Cateva replici spectaculoase sunt chiar motto-urile nuvelei: : Daca voi nu ma
vreti, eu va vreau , Ai sa dai sama, doamna , Capul lui Motoc vrem , De ma
voi scula, pre multi am sa popesc si eu . Scene memorabile ar fi : intalnirea dintre
boieri si Alexandru Lapusneanul de la inceputul nuvelei, cand boierii incearca sa-l
convinga sa se intoarca, dar domnitorul nu se lasa induplecat ; scena din biserica,
unde Lapusneanul reuseste sa disimuleze cainta pentru toate faptele sale si sa-i
pacaleasca pe boieri, scena ospatului, in care domnitorul porunceste ca toti cei 47 de
boieri sa fie macelariti, iar din capetele acestora face o piramida. Un gest spectaculos
este acela in care Lapusneanul isi invita sotia sa asiste la acest spectacol grotesc,
precum si acela in care il arunca pe Motoc in mainile multimii pentru a fi sfasiat.

2. Prezinta trasaturile prozei realiste, prin referire la o opera literara

studiata.
Trasaturile prozei realiste sunt :
- inspiratia din realitate
- prezentarea veridica si obiectiva a lumii
- naratorul este omniscient (stie tot ce gandesc si simt personajele sale)
- se prezinta personaje cu o trasatura dominanta de caracter
- obiectivitatea naratiunii
- se respecta tiparele scrisului conventional
Romanul Mara, de Ioan Slavici apartine prozei realiste, deoarece se inspira
din viata targurilor de provincie , a breslelor din ardeal, de la sfarsitul secolului al
XIX-lea. Tema romanului este prezentarea eforturilor unei femei vaduve dintr-un targ
transilvanean, Radna, de a obtine o pozitie sociala privilegiata intre micii negustori ai
locului, prin harnicie si perseverenta, pentru a asigura un trai mai bun copiilor sai,
Persida si Trica.
Naratiunea este realizata la persoana a III-a, din perspectiva unui narator
obiectiv, omniscient.
Personajul principal, Mara, este tipul vaduvei intreprinzatoare si aprige, sau
tipul femeii capitalist.Ea este energica, optimista, abordand orice noua situatie cu
increderea in sfarsitul bun. Fiica ei, Persida, este acelasi tip ca si mama ei, o Mara
juvenila , cum observa Nicolae Manolescu.
Romanul are doua planuri : planul Marei si planul iubirii dintre Persida si Nal.
Viata de familie a Persidei este prezentata in alternanta cu viata lui Trica in familia lui
Bocioaca, starostele cojocarilor.

3. Exemplifica trasaturile prozei fantastice, prin referire la o opera literara

studiata.
Proza fantastica are urmatoarele trasaturi :
- aparitia brusca a unui element misterios, inexplicabil, care perturba
ordinea fireasca a realitatii
- nelinistea si spaima personajelor, care se straduiesc sa inteleaga ce se
intampla si sa gaseasca o justificare a evenimentelor
- nici o explicatie nu se dovedeste pana la urma pe deplin satisfacatoare
- alternanta celor doua planuri : real si ireal pe tot parcursul naratiunii
- disparitia limitelor de timp si spatiu
- intretinerea tensiunii epice
- finalul ambiguu
- ezitarea eroului si a cititorului de a opta pentru o explicatie a
evenimentelor
Nuvela La tiganci, de Mircea Eliade apartine prozei fantastice,
deoarece tema acestei opere este iesirea din timp. Personajul principal
penduleaza intre real(spatiul bucurestean) si ireal ( gradina tigancilor, bordeiul
si casa cea mare).
a. Nuvela incepe cu o calatorie obisnuita, repetata de 3 ori pe saptamana, de
profesorul de pian, Gavrilescu.
b. Al doilea episod marcheaza intrarea personajului in planul ireal (cand
Gavrilescu intra in bordeiul tigancilor). Aici dispar limitele de timp si
spatiu. Gavrilescu trebuie sa ghiceasca tiganca din cele trei : o tiganca, o
grecoaica, o evreica. Esueaza, insa, pentru ca se rataceste in amintire,
aducandu-si aminte de logodnica sa din tinerete, Hildegard, pe care o
parasise, insurandu-se cu Elsa.
c. Gavrilescu revine in realitate si constata cu stupoare ca trecusera 12 ani. Nu
gaseste nici o explicatie pentru nefirescul evenimentelor
d.
Per
sonajul se reintoarce la tiganci, in ireal, se reintalneste cu Hildegard si,
impreuna calatoresc spre moarte
Finalul nuvelei este ambiguu, o alta trasatura a fantasticului.

4. Argumenteaza apartenenta la specia literara basm cult a unui text narativ

studiat.

Basmul cult
-

este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale

unor valori simbolice, cu actiune implicand fabulosul.
Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui
Personajele indeplinesc o serie de functii( antaganistul, ajutoarele,
donatorii), ca in basmul popular, dar sunt individualizate prin atribute
exterioare si prin limbaj.
Reperele temporale si spatiale sunt vagi
In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea cu dialogul si
cu descrierea
Existenta unui tipar narativ care consta in : a. o situatie initiala de
echilibru b. un eveniment care deregleaza echilibrul initial c. aparitia
donatorilor si a ajutoarelor d. actiunea reparatorie (trecerea probelor)
e. refacerea echilibrului si rasplata eroului

Basmul Povestea lui Harap Alb , de Ion Creanga este un basm cult deoarece
indeplineste toate criteriile de mai sus. Respecta un tipar narativ, care cuprinde :
a. Situatia initiala de echilibru : existenta a doi imparati frati, unul avand trei
feciori, celalalt trei fete
b. Aparitia factorului perturbator : cartea primita de la Imparatul Verde, care,
neavand fete, are nevoie de un mostenitor la tron.
c. Aparitia primelor ajutoare : calul nazdravan si sfanta Duminica.
d. Actiunea reparatorie : calatoria lui Harap-Alb si parcurgerea probelor :
aducerea salatelor din gradina ursului, aducerea pielii cerbului si aducerea
fetei imparatului Rosu. Acum apar si celelalte ajutoare : Gerila, Flamanzila,
Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila. Si imparatul Rosu il supune pe Harap Alb
la cateva probe : casa de arama, alegerea macului de nisip, ghicitul fetei. Acum
intervin si furnicile si albinele, alte ajutoare.
e. Refacerea echilibrului si rasplata eroului Harap Alb este decapitat de Spn si
inviat de fata Imparatului rosu cu apa vie si apa moarta. Spnul este ucis de
cal, iar eroul rasplatit primind tronul si pe fata Imparatului Rosu, cu care se
casatoreste in final.
Povestea lui Harap Alb este un basm cult prin reflectarea conceptiei despre lume
a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul si
specificul limbajului

5. Ilustreaza conceptul operational povestire, prin referire la o opera literara

studiata.

Povestirea este o specie a genului epic in proza, in care naratiunea este relatata din
perspectiva unui narator martor sau participant la fapte.
Trasaturi:
- se bazeaza pe oralitate si pe relatia explicita dintre povestitor si
ascultator prin adresarea directa catre ascultator
- presupune un anumit ceremonial sau cod al zicerii prin atmosfera
spectaculoasa, spatiul si timpul actiunii legate de un trecut indepartat
- interesul se manifesta mai mult fata de actiunea narata
- implicarea intensa a naratorului
- relatarea la persoana I
- impresia de autenticitate
Fantana dintre plopi, face parte din ciclul de povestiri Hanu Ancutei, de
Mihail Sadoveanu si este o povestire in rama. Povestirile sale se situeaza intr-un plan
al trecutului, principala lor caracteristica fiind evocarea unei lumi apuse, a celeilalte
Ancute. Timpul naratiunii este magic pentru ca reconstituie o lume ce sta sub semnul
varstei de aur: o departata vreme, demult. Spatiul povestirii are valoare mitica, fiind
o imagine a paradisului pierdut. Hanul este loc de popas si de petrecere.
Fantana dintre plopi are ca tema iubirea tragica, iar ca personaj narator pe
capitanul Neculai Isac. Naratorul evoca o intamplare traita de el in tinerete. Atmosfera
povestirii tine de modul in care naratorul stie sa creeze suspansul, sa mentina
tensiunea, captand atentia ascultatorilor. El povesteste cum se indragosteste de o
tigancusa, Marga. Ei se intalnesc la fantana dintre plopi si fata ii spune ca tiganii
planuiesc sa-l omoare si sa-i ia banii, rolul ei fiind sa-l seduca. Tanarul reuseste sa
scape, dar Marga este ucisa.
Autenticitatea naratiunii este sustinuta prin relatarea la persoana I si prin
interventia Ancutei, unul dintre ascultatori, care adevereste intamplarea stiuta de la
mama ei. Relatia dintre narator si ascultator este stransa. Naratorul se adreseaza
interlocutorilor intr-un mod ceremonios.

6. Exemplifica trasaturile nuvelei psihologice, prin referire la o opera

literara studiata.

Nuvela psihologica are urmatoarele trasaturi:

- tema psihologica
- un conflict interior
- prezentarea unor tensiuni sufletesti
- transformari sufletesti, morale, comportamentale suferite de personaje
in evolutia lor
- evolutia raporturilor dintre personaje
- mijloace de investigatie psihologica
Moara cu noroc, de Ioan Slavici, este o nuvela psihologica prin tematica,
modalitati de caracterizare a personajului si de investigare psihologica, natura
conflictului interior.
Tema o reprezinta efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de inavutire.
Nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social. Scriitorul
considera ca goana dupa avere zdruncina tihna sufleteasca si duce la pierzanie.
Nuvela prezinta conflictul interior trait de ghita care este sfasiat de dorinte
contradictorii: dorinta de a ramane un om cinstit, pe de o parte si dorinta de a se
imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte.
Cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, Ghita ia in arenda carciuma de la
Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani. Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu
noroc, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, tulbura echilibrul
familiei. Din acel moment incepe procesul iremediabil de instrainare a lui Ghita fata
de familie, devenind lacom de bani si impulsiv. Se implica in afacerile murdare ale lui
Lica si ajunge, in cele din urma sa o arunce pe Ana, sotia sa, in bratele lui Lica. In
sufletul sau se da un conflict puternic intre dorinta de inavutire si fondul sau cinstit,
dorind sa renunte la legaturile cu Lica, sa se schimbe. El, insa, ajunge sa-si ucida
sotia, dupa care este impuscat de oamenii lui Lica.

7. Exemplifica trasaturile nuvelei istorice, prin referire la o opera literara

studiata.

Nuvela istorica are urmatoarele trasaturi:

- este inspirata din trecutul istoric
- se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin
viziunea autorului
- are ca tema evocarea artistica a unei perioade din istoria nationala,
locul si timpul actiunii fiind precizate
- subiectul prezinta intamplari care au ca punct de plecare evenimente
consemnate de istorie
- personajele au numele, unele trasaturi si actiuni ale unor personalitati
istorice
Opera literara Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi, este o nuvela
istorica pentru ca este inspirata din trecutul istoric. Sursa de inspiratie a nuvelei este
Letopisetul Tarii Moldovei, de Miron Costin, dar si din Letopisetul lui Grigore
Ureche. Autorul preia urmatoarele evenimente consemnate in cronici: imprejurarile
venirii lui Lapusneanul la a doua domnie, solia boierilor trimisa de Tomsa pentru a-i
impiedica intoarcerea, uciderea celor 47 de boieri la curte, arderea cetatilor Moldovei,
boala, calugarirea si moartea prin otravire a domnitorului.
Negruzzi modifica unele fapte istorice, transfigurandu-le artistic. Astfel,
elemente de fictiune sunt: pastrarea lui Motoc in timpul domniei lui Lapusneanul ( in
realitate, el pleaca impreuna cu Tomsa in Polonia); personajul Stroici ( care nu a
existat in epoca); moartea lui Alexandru Lapusneanul in bratele calailor sai, Spancioc
si Stroici ( in realitate, Spancioc fusese executat la Liov, impreuna cu Motoc si
Tomsa).
Tema nuvelei este evocarea artistica a unei perioade zbuciumate din istoria
Moldovei, la mijlocul secolului al XVI-lea; cea de-a doua domnie a lui Alexandru
Lapusneanul (1564-1569), lupta pentru impunerea autoritatii domensti si consecintele
detinerii puterii de un domnitor crud, tiran.

8. Ilustreaza conceptul operational nuvela fantastica, prin referire la o

opera literara studiata. (vezi subiectul nr. 3)
9. Exemplifica trasaturile romanului modern, prin referire la o opera
literara studiata.

Ion este un roman modern scris de Liviu Rebreanu i aprut n anul 1920.
Liviu Rebreanu este creatorul romanului romnesc modern, deoarece scrie
primul roman obiectiv din literatura romn . Ion este modern si sub aspectul
sondajului psihologic. Destinul fiecarui personaj devine astfel o problema de
psihologie umana, determinata nu numai de factori sociali, ci si de impulsuri ale
fiintei ce rabufnesc n mprejurari, uneori patimase.
Obiectiv, n desfasurarea lui epica, de fresca sociala, romanul lui Rebreanu
este si analitic prin motivarea psihologica a faptului uman
Romanul Ion este o monografie a realitilor satului ardelean de la nceputul
secolului al XX-lea, ilustrnd conflictul generat de lupta aprig pentru pmnt, ntr-o
lume n care statutul social al omului este stabilit n funcie de averea pe care-o
posed, fapt ce justific aciunile personajelor. Soluia lui Rebreanu este aceea c Ion
se va cstori cu o fat bogat, Ana, dei nu o iubete, Florica se va cstori cu
George pentru c are pmnt, iar Laura, fiica nvtorului Herdelea l va lua pe Pintea
nu din dragoste, ci pentru c nu cere zestre. Personajul central al crii, Ion al
Glanetaului, este personaj reprezentativ pentru colectivitatea uman din care face
parte prin mentalitatea clasei rneti careia ii apartine.
Tehnicile compozitionale ale romanului sunt moderne. Rebreanu construieste
doua planuri de actiune care se intrepatrund: pe de o parte destinul lui Ion, iar pe de
alta parte, viata satului ardelenesc. Tehnica romanului este circulara, deoarece incepe
cu descrierea drumului spre satul Pripas si cu imaginea satului adunat la hora si se
termina cu imaginea satului adunat la sarbatoarea hramului noii biserici si descrierea
drumului dinspre satul Pripas.
Romanul este structurat in doua parti cu titluri sugestive: Glasul pamantului
si Glasul iubirii, capitolele au titluri sinteza ( Inceputul, Hora, Nunta,
Nasterea).
Romanul Ion este modern pentru ca are caracter obiectiv (narator
impersonal, naratiunea la persoana a III-a), utilizand sondajul psihologic in
construirea personajelor.

10. Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator,

personaje, cititor) intr-un roman modern studiat.

Autor narator persoanaje cititori => relatia dintre aceste instante este de
subordonare.
Autorul
Este persoana care scrie o carte, redacteaza o piesa de teatru, un eseu etc.
- se afla in afara textului
- are o viziune de ansamblu asupra continutului
- concepe mesajul
- alege modalitatile de a opera cu tehnicile narative
- creeaza opera, alege modalitatile de exprimare si personajele, carola le atribuie
roluri
- se adreseaza cititorilor
- autorului i se subordoneaza toate celelalte instante ale comunicarii (narator,
personaje)
Naratorul
Este o voce careia naratorul ii desemneaza rolul de a nara faptele, de a descrie
locurile si personajele dintr-o opera literara epica. Naratorului i se subordoneaza
personajele
Naratorul omniscient
- povesteste la persoana a III-a
- cracteristic prozei obiective
- independent de autor si de personaj
- autorul ii confera independenta narativa totala
- este tipul clasic, cel ce dirijeaza din spate toate actiunile personajului carora
le cunoaste si le anticipeaza evolutia, inventeaza situatii si scene pentru a
ilustra anumite trasaturi ale acestora
- este omniprezent pe tot parcursul derularii evenimentului
- perspectiva sa este unica
Personajul
Cel ce joaca rolul imaginat de autor, participand la evenimente .In text emite si
recepteaza mesaje
Cititorul este introdus intr-un univers care ii este sau ii devine familiar si despre care
va fi informat si documentat
Liviu Rebreanu Ion
Liviu Rebreanu este un prozator obiectiv, impersonal, narand la persoana a III-a.
Romancierul vrea sa creeze impresia ca este un observator (atat si nimic mai mult).
Un observator omniscient, desigur, dar lipsit de voce proprie.(N. Manolescu)
Ion este un roman de tip obiectiv din perspectiva naratorului, dar si din
perspectiva relatiei narator personaj. Ca in toata proza realist-obiectiva, naratiunea
este la persoana a III-a cu focalizare zero (viziunea dindarat) naratorul este obiectiv,
detasat (atitudine detasata in prezentare si in descriere) este un narator omniscient,
stiind mai mult decat personajele, si omniprezent, dirijand evolutia lor asemenea unui
regizor. Acest tip de narator cunoaste traiectoriile existentiale ale personajelor,

destinul prestabilit al acestora, finalul. Cititorul se identifica mai putin cu personajul

principal si mai mult cu naratorul omniscient.
Si in Ion, destinele personajelor, ca si evenimentele sunt previzibile, finalul
nu surprinde, creandu-se astfel iluzia vietii (obiectivitate si verosimiliate)

11. Prezinta perspectiva narativa intr-o opera literara studiata, prin

referire la unul dintre urmatoarele concepte operationale: narator omniscient,
personaj-narator, narator martor.
In opera literara Hanu Ancutei, de Mihail Sadoveanu, faptele sunt
prezentate din perspectiva povestitorului naratiunii-cadru, care asista ca martor la
seara de la han, devenind ascultator al fiecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori. Nu
are nume, dar este acceptat de ceilalti, ceea ce dovedeste pretuirea lor, faptul ca este
recunoscut ca unul dintre ei. El este un narator martor, pentru ca asista la tot ceea ce
se intampla la han si ii urmareste pe fiecare. Prezenta sa este redata prin utilizarea
persoanei I in naratiune si confera iluzia autenticitatii. Perspectiva naratiunii la
persoana I este subiectiva, naratorul implicandu-se puternic in relatarea faptelor si
stabilind o legatura foarte stransa cu ascultatorii, carora li se adreseaza direct.
Subiectivitatea naratorului are ca efect lirismul naratiunii, naratorul utilizand expresii
si figuri de stil. Perspectiva subiectiv pe care o are asupra relatrii vine ca o
consecin a faptului ca este un narator-personaj. Experiena de viaa a lui Neculai
Isac, de exemplu, din povestirea Fantana dintre plopi mediul social, sexul i vrsta
i pun amprenta asupra povestirii: Eram un om buiac i ticalos. Om nevrednic nu
pot s spun c am fost [] dar mi erau dragi ochii negri i pentru ei clcam multe
hotare.

12. Ilustreaza conceptul operational de narator (personaj-narator sau

narator-martor), folosind ca suport un text narativ studiat.

10

Fantana dintre plopi, de Mihail Sadoveanu ilustreaza foarte bine cele doua concepte
operationale de narator martor si narator personaj. Exista n Fntna dintre plopi
dou tipuri de naratori:
1. primul tip este naratorul martor, cel care apare imediat n deschiderea povestirii,
aducnd la cunotinta cititorului atomsfera din han, activitatile personajelor: lutarii,
Ancua, comisul Ioni de la Drgneti i gospodarii i cruii din ara-de-Sus.
Relatarea se face n principal la persoana a III-a, i doar prin poziionarea pronumelui
la pers I noi n faa acestei categorii de personaje (noi, gospodarii i cruii din
ara-de-Sus), naratorul i revendic apartenena la acest grup, ceea ce face din el un
narator-martor, narator ce va asista i la venirea capitanului de mazili Neculai Isac,
care dup ce particip la un adevarat ritual (Ancua i toarna vin n ulcic, lutarii vin
mai aproape, comisul Ionita il invit s povesteasca ntmplarea n care i-a pierdut o
lumin) isi incepe povestirea.
2. narator-personaj: Neculai Isac povestete auditoriului (asculttorii prezeni la
han), aducnd la cunotin i cititorului ntmplrile de pe vremea celeilalte
Ancue, prin tehnica evocrii, fiind deci un narator. Prin participarea direct la
succesiunea evenimeniala el este un personaj, alaturi de celelalte personaje ale
povestirii (Marga, unchiul Hasanache, fraii acestuia), cele dou atribuiuni fcnd din
Neculai Isac un narator-personaj
3. n finalul povestirii naratorul revine n ipostaza de narator-martor, (Noi
gospodarii i cruii din ara-de-Sus am ramas tcui i mhnii).

13. Prezinta constructia subiectului dintr-o nuvela psihologica studiata,

prin referire la conceptele operationale din urmatoarea lista: actiune, conflict,
momentele subiectului, relatii temporale si spatiale
11

Nuvela psihologica: Moara cu noroc, de Ioan Slavici

Actiune = totalitatea evenimentelor, a faptelor si intamplarilor semnificative
prezentate intr-o opera literara. In Moara cu noroc, Ghita, un cizmar sarac, dar onest,
harnic si muncitor, ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid
bani, dar, curand ajunge sa fie tot mai lacom de bani.
Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an , intre doua repere temporale cu
valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste
Conflictul = elementul esential care determina actiunea intr-o creatie epica sau
dramatica. Conflictul este de natura interioara in nuvela psihologica si se da intre
dorinta lui Ghita de a ramane om cinstit si nevoia de a se imbogati cu orice pret, prin
orice mijloace
Momentele subiectului sunt: a). Expozitiunea in care se descrie drumul care
merge la Moara cu noroc si a locului in care se afla si se prezinta personajele: Ghita,
sotia lui, Ana, cei doi copii si batrana.
b). Intriga, marcata de aparitia lui Lica
Samadaul in viata lui Ghita, care tulbura echilibrul familiei. El este seful porcarilor si
stapanul imprejurimilor. Ghita nu se poate sustrage influentei lui malefice.
c). Desfasurarea actiunii: Ghita incepe sa se
instraineze de familia lui, sa devina violent si mohorat. Starea sa materiala devina tot
mai buna. El se degradeaza ata de mult, incat ajunge sa isi arunce sotia in bratele lui
Lica.
d). Punctul culminant: Ghita o ucide pe Ana,
iar el e ucis de Rau, din ordinul lui Lica.
e ). Deznodamantul: un incendiu teribil
mistuie carciuma de la Moara cu noroc si singurele personaje care supravietuiesc sunt
batrana si copiii.

14. Prezinta constructia discursului narativ dintr-o nuvela fantastica studiata,

prin referire la doua dintre conceptele operationale din urmatoarea lista:
secvente narative, episod, incipit, final.

12

Nuvela fantastica: La tiganci, de Mircea Eliade

Secventa narativa = Parte a unui text narativ care contine o singura actiune,
realizata de unul sau mai multe personaje. O secventa narativa ar fi calatoria lui
Gavrilescu, un profesor de pian, cu tramvaiul si discutiile din tramvai. O alta
secventa narativa este intrarea personajului in cealalata lume, la tiganci, un loc
misterios, unde trecerea timpului este oprita. Aceasta secventa cuprinde si testul la
care este supus si anume ghicirea tigancii, pe care, insa, nu il trece. A treia secventa
narativa o constituie iesirea din bordeiul tigancilor si calatoria cu tramvaiul. In acesta
secventa, personajul afla ca au trecut 12 ani, dar nu-si da bine seama ce s-a intamplat
exact. Secventa a patra este marcata de reintrarea in spatiul misterios al tigancilor,
unde Gavrilescu se reintalneste cu logodnica sa din tinerete, Hildegard.
Finalul este dependent de tipul si dimensiunea textului si poate fi inchis sau
deschis. In nuvela La tiganci, de Mircea Eliade, finalul este deschis, lasand loc
interpretarilor. Misterul si suspansul predomina pe tot parcursul operei si era normal
ca autorul sa nu ne dea nici o explicatie a intamplarilor nici in final

15. Prezinta tipurile de personaje dintr-o opera literara studiata,

apartinand prozei realiste.
Proza realista: Enigma Otiliei, de George Calinescu

13

Romanul realist prezinta personaje tipice, caracterizate printr-o trasatura

puternica de caracter. Astfel:
- mos Costache este tipul avarului. Are multa afectiune pentru Otilia, dar nu
intreprinde nimic pentru a-i asigura viitorul si nici pentru a o infia. Toate
faptele sale arata avaritia personajului: faptul ca nu isi repara casa aflata in
paragina, cu toate ca are suficienti bani, faptul ca nu o infiaza pe Otilia,
refuzul de a angaja o servitoare, atribuirea unor cheltuieli fictive lui Felix, pe
care le-a facut el, de fapt.
- Otilia reprezinta eternul feminin impresioneaza prin complexitatea
sufletului, prin imprevizibilul care o invaluie, prin farmec si delicatete. Este o
enigma pentru cei din jur, care nu reusesc sa o inteleaga, datorita
comportamentului ei contradictoriu.
- Felix Sima tipul ambitiosului, este studios, s-a dedicat cartilor si lumea lui
adevarata e lumea stiintei. De aceea reuseste sa treaca peste deceptia suferita
din iubire, remarcandu-se mai tarziu pe plan profesional, devenind un nume
cunoscut in medicina
- Pascalopol este aristocratul rafinat un om generos, cu gusturi desavarsite,
elegant, este cultivat si plin de noblete. O iubeste sincer pe Otilia si incerca sal induplece pe mos Costache sa o infieze. Se casatoreste cu ea pentru a o
proteja si a-i asigura un viitor bun, lipsit de griji.
- Stanica Ratiu tipul parvenitului si al demagogului incearca sa se
imbogateasca prin orice mijloace si ajunge chiar sa-i provoace un infarct lui
mos Costache, furandu-i banii
- Aglae Tulea baba absoluta, lacoma si imorala, egoista si marsava,
dispretuind orice preocupare intelectuala
- Aurica Tulea fata batrana, mereu in cautare de pretendenti
- Titi Tulea tipul retardatului
- Simion Tulea dementul senil

16. Evidentiati modul in care conflictul/conflictele unui roman ( de tip

obiectiv sau de tip subiectiv) studiat se reflecta in evolutia personajului
principal/a personajelor

14

Moromeii, de Marin Preda

Roman de tip obiectiv
Ilie Moromete - personajul principal (I vol. Moromeii, 1955)
Conflictul principal este de natur tragic i se d ntre om i istorie, istorie care i
marcheaz n mod hotrtor destinul, dei omul are iluzia c se poate sustrage ei.
Incipitul aduce n prim-plan problema timpului. Se pare c timpul avea cu oamenii
nesfrit rbdare; viaa se scurgea aici, fr conflicte mari.
Rbdarea aceasta este o impresie greit a oamenilor nii, aflai n pragul
unor imense rsturnri istorice, mai ales a oamenilor de felul lui Ilie Moromete care
cred c st n puterea lor de a evita marile conflicte. Naratorul ne induce n eroare
pentru a face mai viu conflictul, mai puternic ieirea acestei lumi din matc. n
spaiul epic al lui Marin Preda funcia acestui timp este ns paradoxal. El nu mai are
rbdare i va produce n snul rnimii schimbri fulgertoare, care pun n cumpn
nsui destinul ei milenar. Primele pagini sunt construite n perfect concordan cu
timpul sugerat i un sfert din volumul nti se petrece de smbt seara pn duminic
noapte, adic de la ntoarcerea Moromeilor de la cmp pn la fuga Polinei cu
Biric. Ritmul evenimentelor se precipit n ultima parte a volumului I, semn al
faptului c timpul nu mai avea rbdare. Trei ani mai trziu, izbucnea cel de-al doilea
rzboi mondial.
Familia lui Ilie Moromete este i ea mcinat de tot felul de conflicte n aparen
minore, dar care vor duce treptat la destrmarea ei i la schimbarea total a
personajului principal, Ilie Moromete, care-i pierde controlul asupra familiei sale.
Starea conflictual este permanent.
Exist conflicte ntre:
- Moromete i Catrina, deoarece aceasta vrea s-i fie trecut casa pe numele ei, fapt
promis de Moromete cnd acesta vnduse un pogon de pmnt din zestrea soiei.
Catrina l va prsi pe Ilie n volumul al doilea, n urma aflrii vetii ca Moromete le-a
promis bieilor c dac se vor ntoarce acas le va da lor totul. Femeia supus de la
nceputul vol. I se va transforma radical n cel de-al doilea volum.
- frai; chiar dispunerea membrilor familiei la mas de la nceputul romanului arat
rivalitile existente ntre copiii din prima cstorie i cei din a doua cstorie a lui
Moromete. Copiii din prima cstorie (Achim, Paraschiv i Nil) stteau spre tind
gata de plecare dac s-ar fi iscat vreo ceart. Cei fcui cu Moromete stteau de partea
cealalt lng mama lor, Catrina.
- Niculae i tatl su, care nu vrea s-l trimit la coal. Ca filosofie a existenei,
Niculae este un antimoromeian. Moromete se rupe definitiv de fiul su n al doilea
roman. Conflictul dintre el i Niculae simbolizeaz conflictul dintre dou concepii
despre ran. Niculae refuz orice dialog. El este n cutarea unor valori care s-i
ordoneze existena.
- tat i cei trei fii, care vor s mearg la ora s se mbogeasc rapid.
Intrarea ranilor mai nlesnii n circuitul comerului de cereale are nu numai o
importan economic, ci le modific n primul rnd atitudinea fa de pmnt. Ei nu
mai sunt ranii lui Rebreanu, apsai de acea obsesie a pmntului, teribil ca o
fatalitate. Centrul vieii economice rneti s-a deplasat de la posesia i exploatarea
pmntului la valorificarea produselor sale rneti. Relaia omului cu pmntul a
fost desacralizat. ranii din Moromeii ncep s se deosebeasc ntre ei prin cu totul
altceva dect numrul strict al pogoanelor i anume prin faptul c unii au, iar alii nu
au posibilitatea de a cumpra sau de a vinde.

15

Pe lng aceste crize interne, exist i o criz extern a familiei produs de:
impozite, datorii la banc i alte datorii de gospodrie.

17. Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire

la un roman studiat (perioada dupa al doilea razboi mondial)
Morometii, de Marin Preda
Ilie Moromete - personajul principal (I vol. Moromeii, 1955)
Caracterizare direct
a. fcut de narator: dezvluie un Moromete cu o personalitate complex, un lider al
satului, care are o plcere deosebit de a sta de vorb i de a medita;
b. fcut de alte personaje:Catrina se amuz de glumele lui. De cele mai multe ori i
face reprouri i crede c are sufletul negru de rutate i de tutun. Spune ca are o
logica sucita. Cocoil l face prost, dar n realitate l admir i chiar l invidiaz
pentru c tia s gseasc n ziar lucruri pe care el nu le vedea.
c. autocaracterizare: Domnule, eu totdeauna am dus o via independent
libertatea interioar e trstura lui definitorie.
Caracterizarea indirect e dedus din faptele personajului, care dezvluie mai
multe trsturi de caracter:
- Moromete nu are un spirit comercial.
- Se consider superior celorlali. nainte de ntlnirea din poiana fierriei luiIocan
intr s se brbiereasc i se las ateptat ca o vedet.
- Nu scap nici un prilej de a-i ironiza pe ceilali: cnd bea uic la Blosu, cnd
comenteaz articolele din ziar.
- Are tendina de a domina i de a face ca lumea din jur s se mite dup voina lui
- Are reacii paradoxale: unde te atepi s se supere, el se amuz.
De ex. n momentul n care cinele Duulache fur brnza de la mas, o ceart pe
Catrina: De ce s mncm cinele, fa, e bun cinele de mncat? E bun s te mnnce
el pe tine.
Familia lui Moromete este una de tip patriarhal, el este un pater familias, a
crui autoritate e n declin.

18. Explica relatia realitate- fictiune, prin referire la un text narativ

studiat (la alegere: povestire, nuvela istorica, roman de tip subiectiv)

16

Alexandru Lpuneanul, de Costache Negruzzi

Nuvela istoric pleac de fapte reale, naratorul se inspir din cronicile
Moldovei, respectnd n mare parte adevrul istoric. Cu toate acestea apar i licene
istorice (abateri de la adevrul istoric), fcute n scopuri artistice. Pornind de la fapte
reale, scriitorul imagineaz un univers piln de semnificaii. Literatura are un caracter
fictiv, ea este invenie. Artistul se detaeaz de cronicar, prin construirea unui caracter
puternic, prin crearea culorii locale, prin dramatizarea epicului, prin construcia
riguroas a nuvelei.
1, Mooc a murit decapitat imediat ce s-a nscunat Alexandru Lpuneanul.
Naratorul l pstreaz pentru c era prototipul boierului intrigant, ucigndu-l moral,
dar i fizic, pentru a-i atribui un sfrit pe msura lui de caracter.
2. Pentru scena uciderii se inspir din Letopiseul rii Moldovei de Grigore Ureche,
doar c amplific faptele, punnd accent pe reliefarea caracterului domnitorului.
Scena masacrrii este mbogit fa de cea din Letopise, n sensul c naratorul
folosete tehnica regizoral n prezentarea faptelor: scene de ansamblu sunt alternate
cu scene de detaliu.
3. Spancioc nu mai tria nici el n momentul revenirii lui Lpuneanul pe tron. l
aduce n Moldova pentru a construi antiteze. El si Stroici apar n opoziie cu Mooc,
reprezentnd genul boierilor patrioi.
4. Stroici este o inventie a autorului

19. Exemplifica, prin referire la o opera literara de Ion Creanga, doua

dintre particularitatile de limbaj al prozei narative (la alegere, din urmatoarea

17

lista: modalitati ale nararii, marci ale prezentei naratorului, limbajul

personajelor, vorbire directa si indirecta, registre stilistice).
Povestea lui Harap Alb, de Ion Creanga
Mrci ale prezenei naratorului:
- prezena formulelor specifice:
a. Formulele iniiale au rolul de a introduce cititorul n lumea basmului. Creang
renun la tradiionalul a fost odat ca niciodat, folosind un enun ca Amu cic a
fost odat, dup care se strduiete s ne explice de ce rudele nu se cunoteau ntre
ele (Craiul i Verde mprat). Formula iniial are rolul de a introduce cititorul n
lumea basmului, n lumea ficiunii, unde totul este posibil i nu ne mai mirm de
nimic. Cuvntul cic, sugereaz ideea c povestitorul n-a fost martor la evenimente
i arunc asupra lor o umbr de ndoial.
b. Formulele mediane sunt menite s ntrein atenia cititorului. Dumnezeu s ne ie,
c cuvntul din poveste, nainte mult mai este.
c. Formulele finale au rolul de a scoate asculttorul/cititorul din lumea ficiunii i de
a-l duce n lumea real n care binele nu mai nvinge ntotdeauna, pentru c aici se
joac alte reguli: i a inut veselia ani ntregi, i acum mai ine nc; cine se duce
acolo bea i mnnc. Iar pe la noi, cine are bani, bea i mnnc, iar cine nu, se uit
i rabd. Formula are un umor amar i ascunde o obsesie ancestral (din vechime,
strveche): procurarea hranei. n lumea povetilor, fericirea e asimilat i cu belugul
gastronomic, dar cititorul trebuie s se trezeasc la realitatea n care banul e stpnul
absolut.
Stilul este sentenios; naratorul bazat pe nelepciunea popular d sentine,
maxime: Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos...
La unul fr suflet, trebuie unul fr de lege.
Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.
Surpriza cea mai mare o aduce finalul; naratorul se detaeaz de povestea lui
(Ce-mi pas mie?) i se consider responsabil numai cu discursul; evenimentele sau ntmplat oricum fr el, de aceea consider c singura lui obligaie e s spun
povestea, invitndu-i pe cititori s-i fac i ei datoria lor (i v rog s ascultai).
Registrul stilistic folosit n basm este cel popular. Limba folosit de autor
reprezint chintesena vorbirii noastre populare din aceeai epoc.
Apar fonetisme moldoveneti: aista, aiasta, hlgie pt. glgie.
Trstura cea mai caracteristic a scriitorului popular este oralitatea; tot ce spune
el poart pecetea stilului vorbit.
Caracteristici ale stilului oral:
- dativul etic: ...i mi i-l nfc;
- expresii onomatopeice: mi, zbrr;
- imprecaii (njurturi);
- proverbe i zictori;
- adresarea direct ctre cititor;
- fraze ritmate: Acesta-i vestitul Ochil, frate cu Orbil, din sat de la Chitil. ;
De-ar ti omul ce-ar pi,/ Dinainte s-ar pzi.
- expresii narative tipice: i odat, i atunci, n sfrit, i apoi, dup aceea.
- ntrebri i exclamri: neles-ai?, Ptiu, drace!.

18

20. Explica modalitatile de caracterizare a personajului dintr-un text

narativ studiat, apartinand lui Ioan Slavici.
Moara cu noroc, de Ioan Slavici
Tema o reprezint dezumanizarea provocat de patima banului, prezentnd
societatea romneasc de la sfritul secolului al XIX-lea.
Caracteristicile nuvelei: subiectul dezvluie procesul de parvenire a individului;
prezint efectele dramatice ale inadaptrii; descoper complexitatea sufletelor simple:
hangiii; printre strile analizate n nuvela psihologic se afl: obsesia, frica, alienarea,
erosul.
Ioan Slavici este un portretist prin excelen. Ca prozator realist nu insist asupra
trsturilor fizice, ci asupra celor psihologice, etice, de gndire i de comportament.
Fizionomia personajelor i anumite particulariti ale acestora ilustreaz trsturi ale
personajelor, anumite conflicte sufleteti.
Lic este un personaj malefic, demonic, secundar. El este singurul personaj care
nu evolueaz, ci are o construcie liniar (este plat).
a. Caracterizare direct fcut de narator
- portretul fizic este detaliat i anticipeaz portretul moral: om cam de 36 de ani, cu
ochi mici i verzi, cu sprncene dese i mpreunate la mijloc. Aceste trsturi
sugereaz rutatea i demonismul personajului.
nc de la intrarea n scen Lic se comport ca un stpn peste oameni i locuri.
Inteligent, fin cunosctor al psihologiei umane, el se conduce dup un cod moral
propriu, n afara legilor i a statului.
b. Caracterizare direct fcut de personaje:
- Ana simte c Lic este oarecum fioros i i previne soul c are de a face cu un
om ru i primejdios.
- Ghi i spune: tu nu eti om Lic, ci diavol.
c. Caracterizarea indirect rezult din faptele sale. Armele lui Lic sunt antajul i
hoia. Are plcerea de a ucide cu o satisfacie demonic. Sfritul lui are loc ntr-o
noapte de Pati, n urma tentaiei de a se refugia ntr-o biseric prsit. Acum
nelege c este pedepsit pentru frdelegile lui: M-a ajuns mnia lui Dumnezeu.
Urmrit de Pintea, eroul se sinucide, sfrmndu-i capul de trunchiul unui stejar.

19

21. Ilustreaza particularitatile de structura a unui text narativ studiat,

apartinand lui Liviu Rebreanu
Ion
Conceptia autorului despre roman, inteles ca un corp sferoid, se reflecta
artistic in structura circulara a romanului. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza
prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, loc al actiunii romanului.
Personificat cu ajutorul verbelor (se desprinde, alearga, urca, inainteaza), drumul are
semnificatia simbolica a destinului unor oameni si este investit cu functie
metatextuala. El separa viata reala a cititorului de viata fictionala a personajelor din
roman.
Descrierea initiala a drumului introduce cititorul in viata satuluiardelean de la
inceputul secolului al XX-lea, cu aspecte topografice, etnografice (hora), sociale.
Descrierea caselor ilustreaza, prin aspect si asezare, conditia sociala a locuitorilor si
anticipeaza rolul unor personaje (Herdelea, Glanetau) in desfasurarea narativa.
Crucea stramba de la marginea satului , cu un Hristos de tinichea ruginita, anticipeaza
tragismul destinelor.
Descrierea finala inchide simetric romanul si face mai accesibila semnificatia
simbolica a drumului prin metafora soselei viata.

jjkjk

22. Caracterizeaza personajul preferat dintr-un roman de George

Calinescu.

20

Otilia este fiica celei de-a doua soii a lui Giurgiuveanu.

Este o figur central a romanului, care te cucerete, dar te i revolt.
Caracterul ei se bazeaz pe elemente contradictorii: amestecul de inocen
i maturitate; amestec de iubire i de raiune; iubete pe Felix, dar se cstorete cu
Pascalopol; inteligent, dar dispreuind inteligena feminin.
a. Caracterizare direct fcut de narator: Faa mslinie, nas mic, ochi
albatri; copilroas, dar n acelai timp, cu o stpnire desvrit de femeie.
b. Caracterizare direct fcut de ctre personaje prin tehnica reflectrii
poliedrice (a pluriperspectivismului):
- Felix o consider pe Otilia foarte frumoas, cult, talentat.
- Pascalopol vede n ea aceleai caliti.
- Costache o crede nc un copil, spunndu-i fe-fetia mea.
- Aglae o consider viclean i interesat de motenirea lui Costache.`
c. Caracterizare direct (autocaracterizare):
- eu sunt o zpcit, nu tiu ce vreau- desi faptele ei demonstreaza contrariul
d. Caracterizare indirect: rezult din fapte:
1. e altruist, grijulie fa de cei apropiai (nu vrea s stea n calea carierei lui Felix);
2. poart o masc, dincolo de care nu poate s treac nimeni. De aceea, devine o
enigm.
3. se comport ca un om liber, care nu ine cont de nici o regul exterioar.
e.Din mediul n care locuiete personajul
- camera Otiliei, cu varietatea de lucruri din ea, reflect caracterul
contradictoriu, amestecul de copilrie i feminitate, dar i o oarecare instabilitate n
comportament, trecnd cu uurin de la o stare la alta.

21

23. Expune subiectul unui text narativ studiat, apartinand lui Mihail
Sadoveanu.
Baltagul, de Mihail Sadoveanu (1930)
Structur i rezumat
Romanul conine trei pri:
a. pregtirile pentru drum ale Vitoriei Lipan;
b. parcurgerea traseului iniiatic;
c. Rzbunarea Vitoriei.
Romanul se deschide cu o legend despre Dumnezeu, care, cnd a alctuit lumea a
dat fiecrui neam cte un semn:
- iganului i-a dat cetera;
- neamului urubul;
- turcului s aib putere asupra altora cu sabia;
- srbului sapa;
- muntenilor nu a mai avut ce s le dea i le-a dat inim uoar i femei iubaree i
frumoase.
Dup aceasta ncepe prezentarea familiei Vitoriei Lipan.
Firul epic al romanului este dinamic, deoarece urmrete drumul pe care l
parcurge Vitoria pentru descoperirea soului su.
nainte de a pleca la drum, Vitoria merge la printele Dnil ca s-i citeasc
slujbele i apeleaz la baba Maranda, vrjitoarea satului. ine post negru 12 vineri, se
nchin la icoana Sf. Ana, de la mnstirea Bistria. Face pregtirile pentru drum,
vinde produsele, las gospodria n seama lui Mitrea, o duce pe Minodora la
mnstire. Lui Gheorghi i se d un baltag care este sfinit.
Vitoria pornete la drum cluzit de sentimentul datoriei fa de so i fa de
tradiie.
Drumul reprezint un traseu iniiatic, punndu-se n antitez dou mentaliti: cea
tradiional arhaic reprezentat de satul de munte, i cea modern, fa de care
Vitoria manifest respingere, dispre i nencredere. Cu o oarecare team i sub
imperiul emoiilor, Vitoria urmeaz traseul parcurs de Nechifor, poposind pe la hanuri
i ntrebnd despre soul su.
Cnd ajung la Bicaz, Vitoria i Gheorghi poposesc la hanul lui Donea. Hangiul l
cunotea pe Nechifor despre care afirm c era om vrednic i fudul i avea cal bun.
Urmtorul popas este la Clugreni, unde Vitoria discut cu soia lui David de la
care afl c Nechifor trecuse pe aici. De la domnul David afl c Nechifor avea asupra
lui muli bani, hangiul i manifest suprarea c oierul avea obiceiul de a porni
noaptea la drum. Tot n aceast localitate, Gheorghi afl legenda despre Piatra
Teiului. Legenda spune cum c ntr-o noapte diavolul ar fi rupt o piatr din vrful
Ceahlului i a vrut s-o lepede de-a curmeziul Bistriei, s opreasc apele i s nece
cuprinsul. Dar cum o ducea n zbor, l-a apucat cntarea cea din urm a cocoilor i a
lepdat-o fugind n pustie.
La Frcaa, cei doi cltori stau de vorb cu potcovarul Pricop, care le relateaz
despre Nechifor c era om curajos i pleca la drum asupra nopii.
La Borca devin martorii unui botez. Vitoria druiete un capt de zahr mamei i
bani pruncului.
22

n locul numit La Cruci ntlnesc un alai de nunt. Vitoria face o frumoas urare
miresei, cinstete cu nuntaii, dar se scuz c nu poate participa la acest eveniment,
deoarece o ateapt un drum lung, i greu pentru a-i gsi brbatul.
La Dorna cei doi afl c Nechifor a cumprat 300 de oi, iar apoi a plecat nsoit de
ali doi oieri.
La Suha sunt gzduii de crciumarul Iorgu Vasiliu de la care afl c muntele a
fost trecut doar de doi ciobani, dintre care cel cu cciul brumrie (Nechifor)
dispruse. Un loc important n desfurarea aciunii l constituie descoperirea cinelui
Lupu. Lupu o recunoate pe Vitoria i tot el o duce pe Vitoria n prpastia de la
Crucea Talienilor unde erau osemintele lui Nechifor. Iniierea lui Gheorghi se face
cnd coboar n prpastie i-i privegheaz tatl.
Vitoria i nhumeaz soul dup datin, tocmete bocitoare i face un parastas la
care i cheam pe ucigaii soului ei: Calistrat Bogza i Ilie Cuui. Cei doi ucigai se
deconspir n urma vorbelor insinuante ale Vitoriei. Calistrat Bogza este lovit n frunte
cu baltagul de ctre Gheorghi i este mucat mortal de cinele Lupu, iar Ilie Cuui
este luat de autoriti.

24. Prezinta constructia subiectului unui roman de Marin Preda, prin

referire la: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale.

23

Moromeii, de Marin Preda (vol. I, 1955)

Aciune
Actiune = totalitatea evenimentelor, a faptelor si intamplarilor semnificative
prezentate intr-o opera literara.
Povestirea se desfoar pe mai multe planuri, diferite ca importan: al
familiei Moromete, al lui Biric, apoi ugurlan etc. Romanul are trei pri, care
corespund unor etape din viaa familiei:
4. stabilirea unui mod de via, iluzia c timpul st
5. plecarea lui Achim la Bucureti i nceperea unei perioade de frmntri sufleteti;
6. dup scena seceriului, ncep necazurile i problemele care nu se mai rezolv.
Romanul ncepe n manier realist, cu fixarea spaio-temporal a aciunii: cu
civa ani naintea nceperii celui de-al doilea rzboi mondial, ntr-un sat din cmpia
Dunrii. Incipitul aduce n prim-plan problema timpului. Se pare c timpul avea cu
oamenii nesfrit rbdare; viaa se scurgea aici, fr conflicte mari.Rbdarea aceasta
este o impresie greit a oamenilor nii, aflai n pragul unor imense rsturnri
istorice, mai ales a oamenilor de felul lui Ilie Moromete care cred c st n puterea lor
de a evita marile conflicte. n spaiul epic al lui Marin Preda funcia acestui timp este
ns paradoxal. El nu mai are rbdare i va produce n snul rnimii schimbri
fulgertoare, care pun n cumpn nsui destinul ei milenar. Primele pagini sunt
construite n perfect concordan cu timpul sugerat i un sfert din volumul nti se
petrece de smbt seara pn duminic noapte, adic de la ntoarcerea Moromeilor
de la cmp pn la fuga Polinei cu Biric. Ritmul evenimentelor se precipit n ultima
parte a volumului I, semn al faptului c timpul nu mai avea rbdare. Trei ani mai
trziu, izbucnea cel de-al doilea rzboi mondial. Primul volum are o construcie
clasic, simetric, ncepe i se sfrete cu tema timpului.
Conflictul principal este de natur tragic i se d ntre om i istorie, istorie care
i marcheaz n mod hotrtor destinul, dei omul are iluzia c se poate sustrage ei.
Familia lui Moromete este i ea mcinata de tot felul de conflicte n aparen
minore, dar care vor duce treptat la destrmarea ei.
Starea conflictual este permanent.
Exist conflicte ntre:
- Moromete i Catrina, deoarece aceasta vrea s-i fie trecut casa pe nume, fapt
promis de Moromete cnd acesta vnduse un pogon de pmnT din zestrea soiei;
- frai; chiar dispunerea membrilor familiei la mas de la nceputul romanului
arat rivalitile existente ntre copiii din prima cstorie i cei din a doua
cstorie a lui Moromete
- Niculae i tatl su, care nu vrea s-l trimit la coal;
- tat i cei trei fii, care vor s mearg la ora s se mbogeasc rapid.
Pe lng aceste crize interne, exist i o criz extern a familiei produs de:
impozite, datorii la banc i alte datorii de gospodrie.

25. Comenteaza particularitatile de limbaj si de expresivitate (procedee

artistice, elemente de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand
perioadei pasoptiste.

24

Pastelul Malul Siretului, de Vasile Alecsandri,

Apariia Convorbiri literare - 1 mai 1869
Pastelul specie a genului liric, n care se descrie un col de natur, un peisaj, prin
intermediul cruia poetul i exprim indirect sentimentele.
Tema - trecerea timpului
Eul liric apare n ipostaza de spectator, dei privete cu senintate, dar i cu
resemnare trecerea timpului.
Ultima strof are un ton ELEGIACTRIST, rezultat din faptul c doar poetul
este contient n aceast natur n micare de trecerea timpului.
Nivelul fonetico-prozodic:
- rima pereche, feminin;
- ritmul trohaic;
- poezia este structurat n 4 catrene;
- observm prezena abundent a imaginilor artistice i a figurilor de stil, ceea ce ne
arat c avem n fa un tablou, o descriere;
Strofa 1
- 2 comparaii: aburii-fantasme i rul luciu balaur;
- personificare: rul se-ncovoaie trezirea naturii, dezmorirea ei;
- metafora: solzi de aur sugereaz valurile i sclipirea lor;
- verbe: se ridic, se despic, mic - de micare, dinamice - sugereaz trezirea
naturii la via;
- predomin imaginile vizuale;
Strofa 2
- epitetul cromatic: malu-i verde
- epitete ornante: prundiul lunecos i malul nsipos - caracteristici ale tabloului
naturii.
- personificare apa adoarme la bulboace
- pron. pers eu - atrage atenia asupra eului liric;
- apa care curge - trecerea timpului;
- verbe statice: m aez, privesc - starea reflexiv a poetului;
- imagini vizuale-statice: privesc cum apa curge;
Strofa 3
- epitet: salcie pletoas;
- epitetul personificator: viespe sprintioar sugereaz dinamismul, viaa;
- inversiune: slbatici rae;
- imagini vizuale dinamice: viespe sprintioar;
- verbe dinamice:salt, se coboar.
Strofa 4
- epitet gndire furat;
- subst. abstract gndirea- starea de meditaie n care se afl poetul, obsedat de
aceeai imagine a rului care curge;
- repetiia: apa curge (strofa 2) i rul curge (strofa 4) - evideniaz obsesia
poetului i tensiune interioar;
- ep. cromatic i metaforic oprl de smarald;
- vb. onomatopeic: lunca clocotete - imit viaa, micarea;
- ep. sinestezic: nsipul cald;
26. Argumenteaza caracterul romantic al unei poezii studiate, apartinand
lui Mihai Eminescu

25

Micare literar i artistic aparut n Europa la sfritul secolului al XVIIIlea, romantismul a sustinut manifestarea fanteziei creatoare i exprimarea
sentimentelor, a originalitii, spontaneitii i sinceritii emoionale. Altfel spus,
romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului.
Considerat ultimul mare romantic european, Mihai Eminescu ilustreaz n
poemul filozofic de factur romantic Scrisoarea I condiia nefericit a omului de
geniu tema proprie romantismului -, n ipostaza savantului i n raport cu timpul,
societatea n general i cu posteritatea, cuprinznd, totodata, n tablouri grandioase,
geneza i stingerea universului.
Scrisoarea I se prezint ca specie a genului liric sub forma poemului filozofic i
a meditaiei, amandou fiind apreciate de romantici.
Primul tablou ilustreaz cadrul nocturn reprezentat de lun ca astru tutelar,
consacrat motiv eminescian i romantic:
Luna varsa peste toate voluptoasa ei vpaie;
Lun, tu, stpn-a-mrii, pe a lumii bolt luneci
i gndirilor dnd via , suferinele ntuneci;
Dintre motivele romantice apare i motivul timpului filozofic bivalent: timpul
individual (msurabil, curgtor, ireversibil): Doar ceasornicul urmeaz lunga
timpului carare i timpul universal (eternitatea): Ea din noaptea amintirii o vecientreag scoate.
Sub tutela lumii sunt prezentate imagini ale diferitelor categorii sociale vzute n
antitez (procedeu artistic ocupnd locul principal in structura poeziei romantice): ea
vede mai ntai un rege ce-mpnzete globu-n planuri pe un veac / Cnd la ziua cea de
maine abia cuget-un srac; unul este preocupat de aspectul sau fizic (cauta-n oglid
de-i bucleaz al su pr) n timp ce altul cuta n lume i n vreme adevr
Antitezele accentueaz faptul c diferenele ntre oameni nu elimin statutul de
muritor: Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
Autorul aduce n continuare n prim plan btrnul dascl, face portretul savantului
simboliznd superioritatea omului de geniu, intreaga imagine fiind contstruit pe
antiteze ntre oamenii mediocri, preocupai de banaliti i btrnul dascal , ntre
condiia precar a acestuia i preocuprile lui :
Uscativ aa cum este, grbovit i de nimic
Universul fr margini e n degetul lui mic
Romantismul are ca tema istoria, vazut n perspectiva larg, de la geneza cosmic
pn la istoria diferitelor popoare. Dnd fru liber fanteziei creatoare, autorul i
imagineaz n tabloul al III-lea o cosmogonie. Prin intermediul savantului pe care l
poart gndul ndrt cu mii de veacuri, autorul vede haosul primordial , cnd nu sascundea nimica, dei tot era ascuns, cnd n sine impacat stpnea eterna pace,
gndurile fiind generate de ntrebri filozofice:
Fu prapastie? genune?Fu noian ntins de ap?
Cugetatorul i imagineaz stingerea Universului, sub forma unei morti termice,
dup care totul revine la eterna pace
Ironia romantic dobndete, adesea, accente satirice, dovada c tabloul al IV-lea
se constituie ntr-o satir virulent la adresa superficialitii societii contemporane,
prilej pentru care Eminescu i exprim dispreul fa de neputina acesteia de a avea
idealuri, de a se ridica deasupra intereselor meschine, mrunte, nesemnificative;
27. Analizeaza rolul elementelor de compozitie dintr-un text poetic
studiat, apartinand lui Mihai Eminescu (la alegere, doua elemente, dintre

26

urmatoarele: titlu, incipit, secvente poetice, relatii de opozitie si de simetrie,

elemente de recurenta)
Floare albastra
Titlul poeziei este alcatuit din doua sintagme-floare, reprezentand
efemeritatea, delicatetea si albastra sugerand infinitul cosmic, dar si aspiratia. Titlul
este si o metafora simbol, un motiv romantic care apare si in alte literaturi. In
literatura germana, in lirica lui Novalis, floarea albastra se metamorfozeaza in femeie
luand chipul iubitei si tulburand inima eroului. Motivul florii albastre apare si la
Leopardi, iar la Eminescu floarea albastra reprezinta vointa, dar si nostalgia
nesfarsitului sau femeia ideala. De asemenea, albastrul simbolizeaza infinitul,
departarile marii si ale cerului, iar floarea poate fi fiinta care pastreaza dorintele
Poezia este structurata pe doua planuri, intre care se stabilesc relatii de
opozitie: planul barbatului si planul femeii. Femeia este o copila naiva, dornica de a
se realiza prin iubire. Barbatul este un contemplativ, sedus de dulceata jocului inocent,
dar incrancenat sa atinga absolutul, preocupat intr-un ceas cand putea sa cunoasca
fericirea- de altceva, mai inalt si mai intelept, dupa cum reiese din ingaduinta sa fata
de preaplinul pasional al fetei: Eu am ras, n-am zis nimica.
Planul feminitatii(cuprins in strofele 1-3 si 5-12) are forma unui monolog,
alcatuit in prima parte dintr-un repros, si apoi, in partea urmatoare, dintr-o provocare
inocenta, care este un act de seductie. Reprosul este expresia intuitiei feminine, care
simte in diversitatea preocuparilor abstracte ale barbatului pericolul instrainarii.
Cunfundarea lui in stele si in nori si-n ceruri nalte, gandirea lui plina de
imaginilecampiilor Asire, ale intunecatei mari si ale invechitelor piramide care
urca-n cer varful lor mare o determina sa-l avertizeze asupra capcanei in care ar
putea sa cada, confundand caile fericirii:Nu cata in departare/ Fericirea ta, iubite!.
Provocarea pe care o lanseaza(strofele 5-12) izvoraste dintr-o nevoie
demonstrativa, pare o lectie de initiere intr-un segment al existentei pe care barbatul il
minimalizeaza. De aceea, proiectul ei erotic este de o mare fascinatie, poarta in el
toate atuurile tentatiei: natura este paradisiaca, iubita este frumoasa si nebuna, adica
dispretuitoare de conventii, dragostea este neprefacuta si totala, muta si inocenta.
Cadrul natural este insa autohtonizat : e gura raiului din cantecul popular, cu
luminisuri, cu stanci gata sa se pravale in prapastie, cu izvoare care plang, cu trestii
inalte si foi de mure, cu soare si luna. Autohtonizat este si limajul copilei, care se
alinta in spiritul oralitatii taranesti:de ce m-ai uitat incalte, voi cerca, mi-oi
desface, cine treaba are.
Planul barbatului, foarte redus(cuprins in strofele 3 si 13-14), are dublu rol,
fixeaza povestea in interiorul unei amintiri si confera poeziei caracterul de
meditatie. Senzatia de poveste evocata este data de prezenta in text a unui narator,
marcat de pronumele personal eu, si a unor scurte precizari, care delimiteaza
planurile: Astfel zise mititica/ Dulce netezindu-mi parul sau Inc-o gura-si
dispare.../Ca un stalp eu stam in luna, apoi in final Si te-ai dus.../Si-a murit iubirea
noastra.

28. Comenteaza particularitatile de limbaj si de expresivitate (imaginar poetic,

procedee artistice, elemente de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand lui
Mihai Eminescu.

27

Sara pe deal
Imaginar poetic

'Sara pe deal' este poemul dorului de dragoste, al visului pur, pe care-l

imagineaza tanarul, aspirant la ideal. Manat de sentimente puternice, el isi traieste
iubirea din vis si descopera armonia sufletelor si frumusetea universului. Aceste
valori supreme devin echivalente cu viata insasi:
'...Astfel de noapte bogata / Cine pe ea n-ar da viata lui toata ?'
Poezia este o idila cu puternice note de pastel in care se realizeaza
(prin organizarea compozitionala) un deplin echilibru intre planul erotic si cel
natural. Cele doua planuri (spatial si afectiv) se inscriu intr-o miscare ascendenta,
bazata pe paralelismul dintre om si natura. In acelasi timp planul erotic se
amplifica treptat, in timp ce, o data cu inserarea, peisajul se estompeaza. Asistam
astfel la un transfer metaforic intre planul natural si cel uman, potentand ideea ca
poezia exprima aspiratia spre iubire, iar momentul evocat este cel al asteptarii, al
drumului spre fericire. Punctul culminant al trairii emotionale si momentul
contopirii pastelului cu idila, il constitue versurile: 'Clopotul vechi imple cu glasul
lui sara / Sufletul meu arde-n iubire ca para".
Relatia intre cele doua planuri dezvaluie nu numai plasticitatea
nebanuita a imaginilor vizuale si acustice, dar mai ales originalitatea viziunii
eminesciene privind reflectarea din perspectiva lumii interioare a lumii obiective,
de afara.
Imaginile pe care le construieste Eminescu sunt vizuale si auditive.
Imaginile vizuale sunt: dealul, turmele, salcamul, luna, stelele. Pastelul inserarii,
perceput vizual, dar mai ales acustic, aduce elemente specifice plaiurilor mioritice.
Sugestia de atemporalitate si arhaic este sustinuta de epitetele adjectivale: 'vechi'
si 'bogat', dar si prin impresia de generalitate conferita de pluralul substantivelor:
'casele', 'fluiere'. 'Sara', 'satul' apar la singular cu functia de a uniciza spatiul.
Tabloul este lucrat monocrom, sugerand doar zone de umbra si lumina. Imaginile
auditive, dominante, cresc tensiunea emotionala. Sunetele, cu o intensitate redusa,
accentueaza tacere generala. Ele sunt melodioase si melancolice (buciumul suna
cu jale, apele plang, fluiere murmura-n stana), familiare (scartaie-n vant
cumpana de la fantana, toaca rasuna mai tare) sau difuze (clopotul vechi
umple cu glasul lui sara).
Versificatia
Versul are 12 silabe, iar ritmul este: un coriamb, doi dactili si un troheu.
Rima este imperecheata si produce o catifelare a tonului final. Versul eminescian
este deosebit de muzical.

28

29. Ilustreaza conceptele operationale tema si motiv literar, pe baza

unei poezii romantice studiate, apartinand lui Mihai Eminescu.
Gloss, de Mihai Eminescu
Apariie - decembrie1883, vol. de Poezii, editie ngrijit de Titu Maiorescu
Tipul poemului - este o poezie filosofic prin ideile pe care le dezbate, idei
preluate din filosofia greceasc i romantic (Kant si Schopenhauer - filosofi
romantici).
Tem - ideea central la care se refer un text, de exemplu: copilria,
dragostea, timpul, rzboiul, satul, oraul, jocul, cltoria, aventura, condiia geniului,
singurtatea.
Motiv literar - unitate minimal care ajut la conturarea temei ntr-un text.
Tema - este un cod etic al omului de geniu care arat c omul superior trebuie
s se renune la fericirea iluzorie a vieii omeneti i s se autocunoasc prin raiune i
contemplaie.
Motive:
- apare motivul lumii ca teatru, prelucrat i n strofele 6 i 8 - ipocrizia lumii
- apare i la Shakespeare: Alte mti, aceeai pies/Alte guri, aceeai gam; lumea
este privit ca o scen n care oamenii sunt actorii, jucnd diverse roluri.
- apare motivul lumii-siren, care ntinde lucii mreje; lumea atrage prin
spectacolul i carnavalescul ei, dar omul de geniu care tie acestea trebuie s se
fereasc s nu cad n mrejele ei.
Ca un cntec de siren,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca s schimbe-actorii-n scen,
Te momete n vrteje.
- apare motivul schopenhauerian al prezentului etern:
Tot ce-a fost ori o s fie/ n prezent le-avem pe toate. Trecutul si viitorul sunt
iluzorii si sunt cuprinse in prezent. Doar prezentul e real si are consistenta.

30. Analizeaza particularitatile de structura si de expresivitate,

caracteristice simbolismului, prin referire la o poezie studiata.

29

Plumb, de George Bacovia

A aparut n fruntea volumului Plumb n 1916. Este considerata o capodopera a
creatiei bacoviene si o culme a simbolismului romnesc.
Poezia este alcatuita din 2 catrene, care corespund celor 2 planuri ale realitatii:
realitatea exterioara, alcatuita din cimitir, cavoul, simboluri ale unei univers rece,
ostil, care l mpinge pe poet la izolare si disperare si realitatea interioara, sufleteasca,
deprimanta pentru care nici iubirea invocata cu disperare nu este o sansa de salvare.
Cuvntul cheie al ntregii poezii este plumb care devine metafor - simbol si
care este repetat de trei ori, numr fatidic n fiecare catren. Repetitia acestui cuvnt
sugereaz o atmosfer macabr de cavou. n acest mediu, sentimentul iubirii nseamn
ntoarcere spre apus cum spune poetul Lucian Blaga, adic moartea: Dormea ntors
amorul meu de plumb,/ pe flori de plumb. n aceste condiii poetul nu se poate
redresa, nu se poate nalta .
Mijloacele artistice ale poeziei sunt simbolul (plumbul), metaforele(Stam
singur in cavou) si personificrile (Dormeau adnc sicriile de plumb). Remarcm
folosirea verbelor la imperfect: dormeau, stau care sugereaz acea atmosfer de
dezolare, o actiune trecut dar neterminat, n continu desfurare nc.
La toate nivelurile (lexical, fonetic, morfosintactic), poetul exteriorizeaza
ideea de alunecare spre neant. Verbele la imperfect (dormeau, dormea, stam)
sugereaza persistenta atmosferei deprimante. Repetitia conjunctiei si amplifica
atmosfera macabra: Si flori de plumb si funerar vestmnt - / si era vnt / Si
scrtiau coroanele si-am nceput sa-l strig si era frig si-i atrnau aripile de
plumb. Epitetele adnc, ntors, funerar, singur, contribuie la realizarea
unei nelinisti metafizice. Frecventa consoanelor m, b, v, l, sugereaza foarte bine
plnsetul, vaietul, ca ecou al atmosferei insuportabile. La nivelul prozodic se constata
folosirea iambului.
Poezia este simbolista prin corespondentele dintre lumea exterioara si lumea
interioara, prin sugestie, sentimentul de impietrire si apasare sufleteasca fiind doar
sugerat prin intermediul simbolului si prin muzicaliatea versurilor, data de repetitia
obsedanta a cuvantului plumb.

30

31. Explica rolul elementelor de compozitie dintr-un text poetic studiat,

apartinand lui George Bacovia (la alegere, doua elemente dintre urmatoarele:
titlu, secvente poetice, relatii de opozitie si de simetrie, elemente de recurenta
motiv poetic, laitmotiv).
Lacustra, de George Bacovia
Titlu: Titlul poeziei este simbolic. Lacustra reprezenta o locuinta primitiva, din
paleolitic, temporara si nesigura, construita pe apa si sustinuta de patru piloni. Podul
care pastra legatura cu lumea terestra era noaptea tras la mal pentru a-i proteja pe
locuitorii casei de pericolul lumii exterioare. Titlul sugereaza faptul ca eul poetic este
supus in permanenta pericolului agresiunii din partea lumii exterioare, de care se
izoleaza, devenind in felul acesta un insingurat, un prizonier al propriei lumi.
Secvente poetice:
Strofa I exprima, in mod simbolic, dezagregarea materiei, sub actiunea unei
ploi permanente: De-atatea nopti aud plouand. Caderea ploii actioneaza hipnotic
asupra somnului fiintei si a lumii.
Strofa a doua: Starea de nevroza, de iritare, provocata in prima strofade
plansul si dezagregarea materiei, se coreleaza cu spaima, sentimente generate de
pericolul iminent: In spate ma izbeste-un val.
Strofa a treia amplifica starea de angoasa, de neliniste, de singuratate a
poetului, prin regresiunea in golul istoric al inceputurilor lumii: Pe-acelasi vremuri
ma gasesc.Dezagregarea se extinde la nivelul intregului univers, pilotii grei ai
lumii launtrice prabusindu-se sub actiunea distrugatoare a apei.
Strofa a patra o reia simetric pe prima, in afara de versul al doilea, care se
realizeaza ca o prelungire a primului catren: Tot tresarind, tot asteptand. Accentul
cade pe planul subiectiv, trecandu-se de la universal la individual.

32. Expune specificul raportului autor-eu liric, prin referire la un text

poetic al unui autor aparinnd direciei moderniste.

31

Psalmii arghezieni
Autor - persoana real care produce o oper.
Nu trebuie confundat autorul, persoana real care semneaz cartea, cu eul liric sau
poetic. n poezie, reflexul autorului este eul liric, voce delegat s exprime stri,
sentimente imaginate de autor.
Eul liric sau poetic - individualitate creatoare, care nu trebuie confundat cu
persoana real, biografic a autorului (eul biografic, empiric sau pragmatic). Este o
voce, o masc, o ipostaz a autorului
A scris 16 Psalmi, dintre care 9 sunt n Cuvinte potrivite(1927).
Eul liric are o legtur real cu autorul deoarece crearea psalmilor a avut
ca surse de inspiraie: cei 151 de psalmi din Psaltire; cei 4-5 ani de via
monahal de la Cernica, timp n care lecturile religioase i-au pus amprenta
asupra lexicului poetului. Eul liric reuete s depeasc elementul biografic,
deoarece n glasul psalmistului ne identificm i noi, cititorii, adeseori oscilnd
ntre credin i tgad.
Tema psalmilor o reprezint condiia uman raportat la condiia divin.
Cele dou motive centrale ale Psalmilor sunt: Divinitatea i Psalmistul.
Ipostazele n care apare psalmistul:
- rzvrtit, tlhar: Tlhar de ceruri mi fcui solia/S-i jefuiesc cu
vulturii tria.; Cercasem eu cu arcul meu/ S te dobor pe Tine
,Dumnezeu.
- Om prsit de protecia divin: Copac pribeag uitat n cmpie/Cu
fruct amar i cu frunzi epos i aspru-n ndrjire.
- Revoltat: De cnd s-a ntocmit Sfnta Scriptur,/Tu n-ai mai pus
picioru-n bttur.
- Pelerin spiritual: Mi-aleg poteca strmt ca s trec/Ducnd n crc
muntele ntreg.
- Protejat al Divinitii: i s nu se tie c m dezmierdai/i c-n mine
nsui Tu vei fi trit.
Psalmistul oscileaz ntre evlavie i revolt, ntre credin i tgad:
Te caut mut, te-nchipui, te gndesc... - credin
Cercasem eu cu arcul eu/ S te rstorn pe Tine, Dumnezeu - tgad
[Te drmuiesc n zgomot i-n tcere...]
Tema este cutarea absolutului. Poezia are structura unui monolog dialogat, adresat
Divinitii, fiind format din patru catrene.
Dumnezeu apare n ipostaza de oim i de vnat, pe care psalmistul l caut n
zgomot i-n tcere. Este prelucrat aici motivul vntorii. Dilema interioar a
psalmistului este sugerat prin interogaiile: S te ucid? Sau s-ngenunchi a cere?
El ezit ntre dorina de a distruge orice mit sau form de idealitate i ngenuncherea
n faa Stpnului ceresc.
Strofa a doua descrie pendularea psalmistului ntre credin i ntre tgad.
n ultima strof, suferina poetului atinge paroxismul, psalmistul nedorindu-i o
ncletare cu Dumnezeu din care s ias biruitor, ci doar pentru a-l pipi. Exasperarea
sa atinge apogeul n ultimul vers, cnd exclam: Vreau s te pipi i s urlu este.
Dorina celui care caut este de a gsi ceva care s i certifice clar existena
Divinitii.

32

33. Evideniaz elementele de compoziie dintr-un text poetic studiat,

aparinnd lui Lucian Blaga (la alegere, dou dintre urmtoarele: titlu, incipit,
secvene poetice, elemente de recuren - motiv poetic, laitmotiv, relaii de opoziie
i de simetrie).
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Balga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii se afla in fruntea volumului de debut
Poemele luminii din 1919. Poezia apare ca o scurt confesiune n care Blaga
vorbeste de atitudinea lui fat de tainele universale, optnd cu fermitate nu pentru
cunoasterea lor pe cale rational, ci pentru potentarea lor prin contemplarea
nemijlocit a formelor concrete sub care se nftiseaz. Conduita aceasta reliefeaz nu
att opozitia filozofic ntre rationalism si irationalism, ct o diferent ntre gndirea
rational si gndirea poetic, aceasta din urm creatore de metafore, adic de imagini
n care se intuieste simultan existenta a dou planuri diferite n ordinea lucrurilor, unul
concret si altul abstract.
Titlul: Este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice.
Verbul la forma negativa nu strivesc exprima refuzul cunoasterii de tip rational si
optiunea pentru cunoasterea luciderica/poetica. Metafora corola de minuni a lumii,
imagine a perfectiunii prin ideea de cerc, semnifica misterele universale.
Relatii de opozitie:
Mrturisirea eului liric se organizeaz n jurul unor opozitii mereu amplificate:
eu - altii; lumina mea - lumina altora; corola de minuni a lumii - flori, ochi, buze ori
morminte. Toti termenii au un sens figurat: pronumele personal eu-de altfel, cuvntul
cheie al poeziei, prin repetitia lui obsedant - semnific pe poet, lumina mea
semnific gndirea poetic, lumina altora-gndirea logic, corola de minuni misterele universale, flori, oclui, buze, morminte - nftisrile concrete ale
misterelor.Structura antitetic marcat prin termenii principali este adncit prin
distributia verbelor. n propozitiile n care subiectul este eu verbele predicate sunt:
nu strivesc, nu ucid, nu sugrum ci sporesc, mbogtesc, iubesc. Pentru lumina altora
exist un singur verb predicativ: Sugrum, dar prin asociatii subntelese i se pot atasa
si altele: striveste, ucide, nu sporeste, nu mbogteste, nu iubeste.
Cunoasterea logic reduce numeric misterele prin determinarea lor conceptual
le sugrum vraja, adic farmecul concret, individual, prin abstractizare. Cunoasterea
poetic, dimpotriv conserv fiorul concret al necunoscutului, ba chiar l sporeste,
proiectnd n misterele lumii un nteles, un rost si valori noi, care apartin poeziei.

33

34. Prezinta particularitati moderniste intr-o poezie studiata, apartinand

lui Tudor Arghezi.
Modernismul constituie o orientare artistica opusa traditionalismului si care
include, prin extensie, o seama de curente literare novatoare: simbolismul,
expresionismul,dadaismul.Definit de criticul literar Eugen Lovinescu, modernisrnul
inseamna o ruptura" fata de trecut si o innoire notabila, atat in privinta surselor de
inspiratie
cat
si
in
cea
a
tehnicilor
poetice.
Astfel, orientarea spre actual si spre citadin, adancirea lirismului, o anume
ambiguitate a limbajului, innoirea metaforica, imaginile socante, versul liber
constituie tot atatea elemente ale modernismului.
Comentariul poeziei Testament", de Tudor Arghezi, releva o mare bogatie
de idei, metafore indraznete si o viziune originala asupra succesiunii generatiilor
(elemente moderniste).
Noutatea viziunii asupra artei si a rolului poetului constituie elemente
moderniste. In strofa I opera este vazuta ca ..o treapta" in marea trecere" universala,
un moment al progresului inceput in adancurile timpului originar, cand cei dintai
strabuni s-au ridicat din golul preexistentei.
In strofa a II-a, Cartea" devine hrisovul vostru cel dintai", act al innobilarii
Ideea legaturii poetului cu stramosii este exprimata in metafora osemintelor varsate"
in sufletul acestuia, intr-o contopire fara sfarsit.
In strofa a III-a, metafora: Sudoarea muncii sutelor de ani" cumuleaza sirul
de opintiri existentiale ale strabunilor-tarani. In versurile 5 si 6 este indicat izvorul
limbajului poetic arghezian: graiul aspru, simplu, al batranilor" tarani, caruia poetul
ii da noi straluciri. Tot aici, apare si sintagma cuvinte potrivite". Aceasta il defineste
pe autor ca pe un artizan care potriveste" cuvintele in vers, printr-o activitate
migaloasa si grea, desfasurata in mii de saptamani". Cuvintele sunt prefacute" in
versuri si-n icoane", devenind arta. n versul al10-lea este enuntata estetica uratului:
Facui din zdrente muguri si coroane" inseamna transformarea uratului in frumos,
adica in poezie. Pe un plan mai profund, uratul face parte dintre atributele lumii care
si-a pierdut sacralitatea. in acest sens, poetul devine un Creator care ii reda lumii
frumusetea disparuta. Estetica uratului este formulata si in doua versuri din strofa a
IV-a:
Din bube, mucegaiuri si noroi Iscat-am frumuseti si preturi noi"
In aceste versuri, tema eului poetic este tratata in spirit modernist: in ipostaza
de artizan, poetul zamisleste o alta lume" decat cea traditionala, o lume" a
tuturor cuvintelor (frumoase si urate).
Observam ca unii termeni capata semnificatii neobisnuite, contrastele sunt
izbitoare, iar sintaxa frazei poate fi rupta (elemente moderniste).

34

35. Prezinta particularitati moderniste intr-o poezie studiata, apartinand

lui Ion Barbu.
Riga Crypto si lapona Enigel, de Ion Barbu
Poezia a aprut n vol. Joc secund (1930).
Poezia modern barbian are urmtoarele caracteristici:
- O trstur important a textului este muzicalitatea.
Poezia este o balad cult, prezentnd elemente ale acesteia: un fir epic, prezena
dialogului, a personajelor. Are menirea de a ncifra o experien, este o cntare
iniiatic. Balada mai este numit i cntec btrnesc de nunt. Tehnica folosit de
poet este cea a povestirii n ram sau a povestirii n povestire. Povestea de dragoste
nemplinit a celor dou personaje este inserat n cadrul povetii de iubire mplinite.
Sunt dou poveti de iubire. Menestrelul (trubadurul) este rugat s cnte o poveste de
iubire, celebr. Primele dou catrene reprezint rama. Spunerea cntecului presupune
un anumit ritual, un spaiu izolat.
- Poezia cuprinde 2 simboluri antonimice:
Cele dou personaje aparin unor lumi diferite: Riga Crypto regnului vegetal, iar
lapona Enigel regnului uman. Poezia este o demonstraie a ideii c nu este posibil
nuntirea unor lumi diferite i cu aspiraii variate.
Poetul i alege personajele aparinnd unor regnuri diferite pentru a sugera
imposibilitatea dragostei lor i totodat antiteza dintre cele dou lumi.
Balada este o demonstraie a ideii c raiunea triumf n final asupra
iraionalului. Soarele simbolizeaz viaa raional, contient, stpnit de un ideal
nalt. Setea dup soare a laponei Enigel nu este altceva dect setea dup ideal a
omului.
Umbra simbolizeaz instinctul, obscuritatea din om.
Cele dou personaje pot reprezenta dualitatea uman, o jumtate apolinic i
una dionisiac.
- Poezia lui Barbu tinde spre esene. Prefer s pun n centrul ei
problemele eseniale i nu cele care te exprim pe tine (obiectivitate,
impersonalizare). Poezia se vrea a fi un mod impersonal al Lirei.-obiectiv i
muzical
- Poezia se nscrie n lirismul obiectiv = un discurs liric prin care
poetul i exprim sentimentele prin intermediul unor mti sau al unor personaje
lirice (lirismul mtilor poetul nu-i exprim n mod direct sentimentele, ci prin
intermediul unor mti strine; n cazul poeziei de mai sus, Barbu vorbete i sub
masca laponei Enigel i sub cea a lui Riga Crypto; eroii sunt voci ale poetului).

35

36. Ilustreaza conceptul operational traditionalism, prin referire la un text

liric studiat.
Aci sosi pe vremuri, de Ion Pillat
1 Este un scriitor aparinnd perioadei tradiionalismului interbelic.
Principalul su volum de poezii este cel din 1923, Pe Arge n sus, din care
face parte i textul Aci sosi pe vremuri.
2 Tematica este una tradiional, cea a trecerii ireversibile a timpului fugit
irreparabile tempus i cealalt este fortuna labilis (soart schimbtoare).
Poezia vorbete despre dou poveti de iubire, care sunt supuse aceleiai legi
universale a trecerii implacabile a timpului.
3 Titlul conine un adverb de loc (aci) i o locuiune adverbial de timp (pe
vremuri). Spaiul i timpul nu sunt precizate cu exactitate, poetul ne introduce
ntr-o atmosfer trecut, fcnd legtura ntre timpul prezent (obiectiv) i
timpul amintirii (subiectiv). Adverbul de loc apare ntr-o form popular.
4 Scriitorul continu tradiia lui Vasile Alecsandri prin practicarea unui
pastel evoluat, psihologic. Pastelul la Ion Pillat este doar un pretext pentru
meditaia poetului asupra efemeritii existenei umane.
5 La nivel prozodic, poezia respect canoanele clasice, fiind organizat n 19
distihuri i un monovers final; rima mperecheat; msura metric de 13-14
silabe;
6 cultivarea universului rural: berlin, lanuri de secar, crinolina, cmpia,
berzele;
7 tonul elegiac (trist);
8 Se remarc predilecia pentru simbol, clopotul este un motiv sacru, sunetul
su amintind de fragilitatea existenei umane i de trecerea timpului.

37. Ilustreaz caracteristicile limbajului poetic (expresivitate, ambiguitate,

sugestie), cu exemple aparinnd neomodernismului.

36

Neomodernismul (al doilea modernism) se refer la generaia scriitorilor

aizeciti. Liderul poetic al aizecitilor este Nichita Stnescu (1933-1983).
Neomodernismul nu reprezint o evoluie a poeziei, ci o ntrziere cu treizeci de ani
fa de experienele Occidentului. n momentul apariiei poeziei lui Nichita Stnescu,
nicieri n lume nu se mai scria poezie metaforic de tip modernist.
Caracteristici ale poeziei aizeciste:
10 poeii trebuie s se ntoarc la izvoarele modernitii interbelice (Lucian
Blaga, Ion Barbu, Tudor Arghezi);
11 cultivarea unui limbaj ambiguu;
12 se cultiv metafore subtile;
13 apar imagini insolite;
14 ironia;
15 reflecia filosofic.
Ctre Galateea 1965 vol. Dreptul la timp
1 poezia valorific un mit al Antichitii (GalateeaPygmalion se
ndrgostete de propria oper, o sculptur, Galateea, rugndu-i pe zei s-o
nsufleeasc).
2 Tema poeziei este iubirea creatoare (iubirea i creaia), legtura dintre
artist i creaia sa. Astfel, poezia devine a art poetic.
3 Eul liric subliniaz, prin sugestie, ideea c nu cunoate doar atributele celei
creia i se adreseaz, ci i btaia inimii pe care urmeaz s-o auzi,
sfritul cuvntului a crui prim silab tocmai o spui. Poetul folosete
enumeraii ample, pentru a-i exprima sentimentul de iubire :toate
timpurile, toate micrile, toate parfumurile.... Personificarea genunchiul
pietrelor sugereaz nsufleirea operei de art.
4 Orizontul cunoaterii e definit prin noiuni abstracte, care sunt i
metafore: dup-amiaza, dup-orizontul, dincolo-de-marea. Astfel, poetul
creeaz cuvinte noi.
5 Natura, universul sunt nsufleite. Copacii devinumbre de lemn ale vinelor
tale, rurile devin mictoare umbre ale sngelui tu, iar pietrele rmn
umbre de piatr ale genunchiului meu. Primele dou metafore
personificatoare exprim vitalitatea sculpturii, iar ultima arat suferina,
umilina, jertfa, rugciunea (i m rog de tine, nate-m). Natura apare ca
nsufleit de oper i nu invers, rsturnndu-se conceptul tradiional de
mimesis: nu arta este o copie a lumii (o copie a copiei), ci lumea este o
copie a artei. Adverbele de loc departe i aproape sugereaz limitele
cunoaterii de tip raional, care nu poate s ptrund n esena tainelor
lumii. Poetul realizeaz c numai cu ajutorul raiunii nu poate crea. Este
nevoie de ceva mai mult, de cunoaterea poetic.
6 De ce creaia este implorat s dea natere creatorului ? Este creat o
ambiguitate. Creatorul i creaia se nasc i se susin reciproc. Creaia este
aceea care nvenicete numele autorului i l face s treac dincolo de
timp, iar artistul este cel care d via operei prin imaginaia i
sensibilitatea sa.
38. Comenteaz elementele de limbaj i de expresivitate, dintr-un text
poetic neomodernist, aparinnd lui Nichita Stnescu.

37

In dulcele stil clasic, de Nichita Stanescu

A aparut in volumul cu acelasi titlu in 1970 in care Nichita Stanescu parodiaza fara
ironie stilul clasic al poeziei traditionale. Aceasta poezie este considerata o poezie
lirica galanta.
Structura: are structura unei poezii clasice, versurile sunt grupate in 5 catrene, iar un
vers este izolat in finalul poeziei care este o concluzie a ideilor poetice exprimate.
Masura versurilor este de opt - noua silabe, ritmul este trohaic, iar rima este usoara fie monorima, fie imperecheata sau imbratisata.
Tema - este iubirea dar nu mai apare ca in alte poezii (Cantec , Leoaica tanara,
iubirea) ca o forta demiurgica, ca o energie reordonatoare a lumii, ci ca un sentiment
conferential si efemer.
Poetul contempla nasterea iubirii din mineral: Dintr-un bolovan coboara / Pasul tau
de domnisoara; din vegetal , din natura intreaga:Dintr-o inserare-n seara / Pasul tau
de domnisoara. / dintr-o pasare amara / pasul tau de domnisoara. Iubirea sau fiinta
iubita este denumita metaforic pasul tau de domnisoara. Repetarea acestei metafore
de 4 ori la inceputul poeziei sublineaza sentimentul de emotie si uimire, trezit de
descoperirea sentimentului iubirii.
Unele epitete ca amara, pala semnifica in egala masura bucuria, dar si durerea
provocata de iubire. Deci iubirea este un dor al naturii, dar este doar o trasatura de o
clipa, este un sentiment efemer:O secunda, o secunda / Eu l-am fost zarit din unda.
Iubirea este denumita apoi semizeu, pentru ca inalta sufletul omului, dar este
denumita si blestemat, pentru ca provoaca suferinta, este amara, iar sufletul se simte
impovarat ca de un blestem: blestemat si semizeu / Caci imi este foarte rau.
Preotul se imagineaza contempland aparitia iubirii pe sub soarele pitic / Aurit si
mozaic. Iubirea este un fapt exterior, venit dinafara poetului. Pentru el iubirea este
mai nimic, poetul accentuand efemeritatea acestui sentiment.
Ultimul vers al poeziei, separat de celalalte strofe, cuprinde o concluzie lapidara
formulata in numai 4 cuvinte : Pasul trece, eu raman. Aceasta concluzie reliefeaza
ideea nestatorniciei sentimentelor erotice care sunt inevitabile dar efemere.
Textul acestei poezii a mai fost interpretat nu ca o poveste de iubire, ci si ca o
adevarata arta poetica avand ca tema raportul dintre artist si poezie, inspiratie. Este
vorba de prezentarea starii de extaz produsa poetului in clipa revelatiei absolutului.

39. Ilustreaz conceptul operaional art poetic, prin referire la o creaie

liric studiat, aparinnd unui autor canonic.

38

Art poetic
- crez literar, oper literar, care exprim principiile estetice ale autorului ei,
concepia acestuia despre menirea poetului, despre funciile literaturii, despre
modul n care trebuie scris aceasta;
Testament, de Tudor Arghezi
Este o art poetic, un poem programatic aprut n primul volum de poezii
argheziene Cuvinte potrivite, 1927.
Titlul semnific ntreaga oper a unui artist care este lsat ca motenire
spiritual generaiilor viitoare. Poetul este un Mesia care i asum rolul de a scrie o
carte. Eul liric sintetizeaz toate cntecele care exist virtual n fiecare din noi.
Poezia este structurat n dou pri:
Prima parte are un caracter are un caracter adresativ (primele 12 versuri). Eul
liric dialogheaz cu un lector imaginar ncercnd s-l contientizeze pe acesta de
nsemntatea operei artistice.
Cuvntul central este cel de carte, care apare surprins din mai multe unghiuri:
- cartea este privit ca un document scris ce salveaz de uitare numele
artistului: Nu-i voi lsa drept bunuri dup moarte/ Dect un nume adunat pe-o
carte
- cartea apare ca treapt ce realizeaz legtura dintre generaiile trecute i cele
viitoare: Cartea mea-i, fiule, o treapt
- cartea este un hrisov, este asemnat cu Biblia pentru c ea conine
motenirea spiritual a generaiilor: Aeaz-o cu credin cpti/ Ea e hrisovul
vostru cel dinti
-cartea este un document social care exprim suferina poporului: Ea e
hrisovul vostru cel dinti/ Al robilor cu saricile, pline/ De osemintele vrsate-n mine
n partea a doua a poeziei poetul exprim ideile eseniale ale sale. Cartea
apare ca expresie a progresului omenirii de la munca fizic la munca intelectual:
Ca s schimbm acum ntia oar/ Sapa-n condei i brazda-n climar.
Metafora cuvinte potrivite are mai multe conotaii n text:
- opera trebuie s fie un act de trud, de munc: i frmntate mii de
sptmni/ Le-am prefcut n versuri i icoane
- selectare, mbinare pentru a ajunge la un vers care s exprime valori morale.
- poetul trebuie s transfigureze realitatea, s valorifice limbajul poporului
care presupune originalitate, naturalee, plasticitate. Arghezi cultiv estetica urtului,
idee pe care o preia de Charles Baudelaire. El are misiunea de a valorifica acele
cuvinte considerate pn atunci non-poetice: Fcu-i din zdrene muguri i coroane,
Veninul strns l-am preschimbat n miere.
- poetul are i un rol social, el trebuie s exprime att suferina confrailor si,
ct i s le aline durerea: Am luat ocara.../Am pus-o cnd s-mbie, cnd s-njure.
Arghezi recunoate c opera artistic nu este doar produsul inspiraiei divine ci
i al eforturilor, al trudei: Slov de foc i slov furit/ mprecheate-n carte se
mrit. Identificm dou metafore; Slov de foc reprezint inspiraia, slov
furit munca.
Versificaia este tradiional prin cultivarea unei rime pereche i modern
prin ritmul neregulat.

39

40. Exemplific trsturile speciei dramatice comedia, prin referire la o

oper literar studiat.
O scrisoare pierdut, de I.L. Caragiale
Comedia specie a genului dramatic, aprut n Antichitate, sec. 6 .Hr., care
prezint personaje, ntmplri, moravuri ntr-un mod care strnete rsul, avnd un
final fericit.
Tipuri: comedia de situaii, de moravuri, de caracter, de intrig, de salon, eroic,
grotesc.
Autori: Aristofan, Shakespeare, V. Alecsandri, I.L.Caragiale.
Caracteristici:
1. strnete rsul;
Exist diferite situaii comice, diferite greeli de exprimare care produc rsul. n
acest sens, Caragiale folosete procedee specifice teatrului clasic, fcnd apel la
ncurctur (determinat de pierderea banului), la coinciden (Dandanache
utilizeaz acelai instrument de antaj ca acela la care recurge Caavencu), la
quiproquo (nlocuirea lui Caavencu, n final, cu Agami Dandanache).
2. conflict derizoriu (nesemnificativ);
Conflictul este produs de pierderea scrisorii trimise de Tiptescu lui Zoe.
Scrisoarea este un adevrat personaj, care trece din mn n mn, genernd i
ntreinnd intriga, contribuind la meninerea tensiunii dramatice.
Prin dispariiile repetate i eforturile personajelor de a o recupera, ea se transform
ntr-o important surs a comicului.
3. personajul este confruntat cu false probleme, este mediocru, avnd
defecte morale care sunt satirizate;
Tipurile de personaje reflect anumite defecte de caracter sau vicii. Zoe femeia
adulterin; Trahanache soul ncornorat; Pristanda poliaiul slugarnic; Caavencu
demagogul etc.
4. conflict ntre aparen i esen;
Personajele vor s par altceva dect sunt. Observarea discrepanei ntre aparen i
esen produce efecte comice.
5. deznodmnt vesel;
Nae Caavencu este pus ca s conduc manifestaia n cinstea lui Agami
Dandanache, iar personajele, care mai nainte au fost n conflict, acum se mpac,
refnd pacea. Piesa se ncheie ntr-o not comic, prin vorbele lui Pristanda, nu
inofensive: Curat constituional.
6. stil parodic.
Caragiale i iubete personajele, dar nu le iart acele defecte care le face ridicole.

40

41. Ilustreaz comicul (de caracter, de situaie sau de limbaj), prin referire
la o comedie studiat.
O scrisoare pierdut, de I.L. Caragiale
Comicul categorie estetic, ce desemneaz un fenomen care strnete rsul
i care nu pericliteaz existena celor implicai. Comicul provine dintr-o
neconcordan ntre aparen i esen, ntre adevr i minciun, ntre scop i
mijloace. Forme ale comicului : umorul, satira, ironia, sarcasmul, grotescul.
Tipuri de comic : de situaie, de limbaj, de nume, de caracter.
Comicul de limbaj este provocat de:
- prezena numeroaselor greeli de vocabular. Cuvintele sunt deformate, mai ales
neologismele, din lips de instrucie: famelie, renumeraie, andrisant, plebicist
(familie, remuneraie, adresant, plebiscit).
- nclcarea regulilor gramaticale i a logicii
- contradicia n termeni: Dup lupte seculare care au durat aproape 30 de ani.
- asociaii incompatibile: Industria romn e admirabil, e sublim, dar lipsete
cu desvrire.
- nonsensul: ... ori s se revizuiasc, primesc ! dar s nu se schimbe nimica...
- ticuri verbale:
- Ghi Pristanda: curat murdar, curat constituional;
- Trahanache: avei puintic rbdare;
Comicul de situaie rezult din fapte neprevzute i din prezena unor grupuri
insolite:
- triunghiul conjugal: Zoe-Tiptescu-Trahanache;
- cuplul Farfuridi- Brnzovenescu;
- ncurctura (pierderea scrisorii);
- evoluia invers (Caavencu);
- quiproquo-ul (nlocuirea lui Caavencu prin Dandanache);
- orice scen n care apar efecte comice;

42. Ilustreaz conceptul operaional de dram, prin referire la o oper

literar studiat.

41

Mesterul Manole, de Lucian Blaga

Drama = specie a genului dramatic care apare n a doua jumtate a secolului
al XVIII-lea, n Frana i n Germania, cu precursori n Anglia epocii elisabetane (sec.
16-17).
Caracteristici:
a. amestec de tragic i comic;
b. protagonistul este un caracter complex, mbinnd trsturi pozitive i
negative;
c. conflictul este puternic, ntre fore adesea egale, i de natur
psihologic;
d. deznodmntul este mai apropiat de realitate dect n tragedie sau
comedie;
Blaga a publicat aceasta piesa n 1927. El a prelucrat un mit de intensa
circulatie: mitul creatorului. Blaga reface structural semnificatiile baladei populare
nct se poate vorbi de o asimilare totala a mitului. Asemenea lui Eminescu, Blaga
depaseste schema mitica prin gndire filozofica si tehnica expresionista. Pornind de la
elementele mitului popular, Blaga realizeaza o drama moderna pe tema conditiei
creatorului de arta. Blaga si pune personajul ntr-o dilema tragica, aceea de a alege
ntre pasiunea devastatoare pentru creatie si iubire, dragoste de viata. El face din
Manole un personaj tragic, constient de caracterul irational, absurd al jertfei care i se
cere: Jertfa aceasta de nenchipuit - cine o cere? Din lumina Dumnezeu nu poate s-o
ceara fiindca e jertfa de snge, din adncimi puterile necurate nu pot s-o ceara fiindca
jertfa e mpotriva lor
. Blaga multiplica conflictul realiznd o adevarata serie conflictuala. Astfel
personajul este n conflict cu porunca oficiala, cu Divinitatea, cu pasiunea pentru
creatie, cu iubirea si cu sine nsusi. Mesterul trebuie sa aleaga ntre pasiunea pentru
creatie si iubire. Dramatismul personajului rezulta din plasarea lui sub semnul unei
serii conflictuale si a interogatiei absolute. Personajul este complex prin framntarile
sale dramatice, prin ntrebarile pe care si le pune, prin starile sufletesti att de
contradictorii prin care trece (consternare, durere, speranta, frenezie creatoare,
bucurie, secatuire sufleteasca). Conflictul interior, optiunea ntre pasiune si iubire este
amplificat de conflicte secundare. Astfel mesterii se revolta mpotriva lui Manole si
vor sa abandoneze constructia. Ba, mai mult, banuiesc ca mesterul si-ar fi anuntat
sotia despre juramntul facut. Dintre toate sotiile Mira este aceea care apare pentru a
mpiedica un omor care i se pare mpotriva firii. Blaga foloseste metafora femeiebiserica care trimite la vocatia creatiei, a nasterii. Astfel biserica este simbolul creatiei
care nvinge timpul. Femeia este eterna prin destinul ei de a da viata.
Creatia presupune nsa nu numai sacrificarea celuilalt (Mira) ci si sacrificiul
de sine. Astfel moartea mesterului nu este un accident ca n balada populara ci este o
moarte voluntara. Numai prin disparitia creatorului se poate impune o opera de arta, o
dogma, o ideologie. Este necesara deci o asimilare totala n creatie si mesterul este
constient de acest lucru.

42

43. Analizeaz construcia subiectului (conflict dramatic, intrig, scen,

relaii spaio-temporale), ntr-un text dramatic studiat.
Conflictul dramatic nfruntarea dintre dou sau mai multe personaje dintr-o
pies de teatru, datorat unor interese, atitudini i sentimente contrare.
Conflictul poate fi:
- exterior: ntre dou personaje, ntre un personaj i destin;
- interior: ntre raiune i sentiment, ntre datorie i pasiune.
Conflictul dramei ncepe n momentul n care intr n scen Mira, soia lui
Manole. Mira cunoate frmntarea interioar a soului su i a neles sfatul
stareului Bogumil. ntre cei doi soi are loc un schimb de replici, la care contribuie i
Gman n visurile sale, din care Manole nelege c sfatul stareului Bogumil nu e
lipsit de tlc, dar n acelai timp i d seama i de puternica dragoste ce-i leag pe cei
doi soi. Acum conflictul e clar i definitiv instalat; el e de natur interioar, izvort
din nfruntarea luciditii meterului care construiete nc multe altare, cu
necesitatea, care pentru Manole e iraional, de a sacrifica un om, i nu pe oricine, ci
pe propria-i soie. Elementele conflictului sunt, aadar, pe de o parte, devoranta
pasiune pentru construcie, pe de alta, intensa dragoste pentru via, pentru
frumuseea i puritatea ei, toate ntruchipate de Mira. Manole este obligat de jocul
sorii s aleag ntre biseric - simbol al Vocaiei creatoare - i Mira - simbol al vieii,
al dragostei, al puritii omeneti: biserica i Mira sunt cele dou "jumti" ale
personalitii eroului. Fr una din ele, meterul e anulat ca om. Constatm deci un
echilibru perfect al forelor conflictului, i de aici caracterul tragic al acestuia. Blaga
va insista asupra acestor frmntri interioare, fcnd din personajul su un erou de
tragedie antic, acolo unde balada rezolv aparent simplu - mai mult prin sugestie un conflict strnit de clarificarea n vis a cauzei prbuirii zidurilor. Conflictul piesei
lui Blaga e tragic pentru c e fr ieire. Ieirea din conflict nu poate avea loc dect
prin moartea eroului, o moarte necesar, fr ndoial, iar nu o sinucidere, cum am fi
tentai, poate, s credem, sau o moarte accidental, ca n balad. ntreaga desfurare
a aciunii relev condiia tragic a creatorului de valori durabile, aflat n lupt cu
propriul su destin.
Intriga elementul care declaneaz aciunea ntr-un text dramatic. n
terminologia teatral, intriga desemneaz complicaiile aprute pe tot parcursul
desfurrii aciunii. Intriga se contureaza inca din primul act, prin motivul jertfei,
anuntat de staretul Bogumil si de Gaman.
Bogumil semnifica doctrina religioasa cu originea in Asia Mica, cunoscuta sub
numele de bogomilism, dupa numele calugarului bulgar Ieremia Bogomil. Doctrina
concepe puterile supranaturale ca expresie a doua principii universale: al binelui,
reprezentat de Dumnezeu, si al raului, reprezentat de Satana.
Gaman este, de asemenea, un personaj ce simbolizeaza mentalitatea primitivului
care, in conceptia lui Blaga, reprezinta fortele magice. Gaman asista in somn la
manifestarile spiritelor negative. Magicul explica faptul ca zidurile se surpa pentru ca

43

nu sunt contracarate de o alta forta. Manole refuza ideea, ceea ce va adanci conflictul
dramatic, pentru ca Gaman intruchipeaza si un personaj in actiune.
Neastamparul demonic care-l stapaneste pe Manole pentru a realiza un lacas de
preamarire pentru divinitate este infruntat de Bogumil - care dezleaga enigma
nerealizarii prin jertfa de om...
Scen
- subdiviziune a unui act dintr-o pies de teatru, delimitat fie de plecarea sau de
venirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului aciunii.
O scena ilustrativa este aceea in care Mira sare cu picioarele pe Gaman, care e
intins pe podele. Gaman se manifesta ca expresie a fortelor oarbe dezlantuite si
devine o metafora a stihiilor telurice invrajbite impotriva zidirii, care trebuie
invinse prin jertfa. Jocul Mirei simbolizeaza tocmai incercarea de a imblanzi
aceste stihii care se impotrivesc zidirii.
Relatii temporale si spatiale: Pe Arges in jos, timp mitic romanesc, ceea ce
sugereaza atemporalitatea operei de arta, a creatiei.

44

44. Comenteaz dou modaliti specifice de caracterizare a personajului

dramatic, prin referire la un text literar studiat.
O scrisoare pierdut, de I.L. Caragiale
La Caragiale, n O scrisoare pierdut, ntlnim frecvent ca modaliti de
caracterizare preferate de autor urmtoarele procedee fundamentale, toate indirecte:
1. prin limbaj;
2. prin nume.
Prin limbaj:
- Zaharia Trahanache are ticuri verbale, precum avei puintic rbdare, ceea ce
denot o gndire plat i o anumit inerie a personajului.
- Dandanache e peltic, defect de vorbire care nu se potrivete cu statutul lui social:
Asa e, puicusorule, c-am ntors-o cu politica?
- Pristanda folosete frecvent termeni populari, mai ales regionalismele, iar
neologismele le deformeaz, trdndu-i incultura i lipsa de instrucie: bampir,
famelie, catrindal, renumeraie. Ticul su verbal produce asociaii comice:
curat murdar, curat condei, curat constituional.
Prin nume:
- Zaharia Trahanache numele lui sugereaz zahariseala i capacitatea de a se
modela uor, dup ordinele superiorilor: Trahanaua e o coc moale.
- Nae Caavencu demagogia personajului, principala sa caracteristic, este
sugerat prin numele de Caavencu, nume ce trimite la ca persoan care
vorbete mult.
- Farfurdi i Brnzovenescu numele lor au rezonane culinare i sunt
derivate cu sufixe onomastice greceti i romneti, amestecul clientelei politice a
vremii, care se bucura de aceleai avantaje constituionale.
- Pristanda numele personajului este luat de la un joc moldovenesc n care se
bate pasul ntr-o parte i-n alta fr s se porneasc niciunde, artnd iretenia
lui, ce simte c adversarul de azi poate fi prefectul de mine.

45. Evideniaz rolul limbajului ca modalitate de caracterizare a

personajelor, ntr-o comedie studiat.

45

O scrisoare pierdut, de I. L. Caragiale

Comicul de limbaj este o trstur de baz a comediilor lui Caragiale i o
modalitate fundamental de a caracteriza personajele. n literatura caragialian,
limbajul personajelor este stilul lor, felul lor de a fi.
Comicul de limbaj este provocat de:
- prezena numeroaselor greeli de vocabular. Cuvintele sunt deformate, mai ales
neologismele, din lips de instrucie: famelie, renumeraie, andrisant, plebicist
(familie, remuneraie, adresant, plebiscit).
- nclcarea regulilor gramaticale i a logicii
- contradicia n termeni: Dup lupte seculare care au durat aproape 30 de ani.
- asociaii incompatibile: Industria romn e admirabil, e sublim, dar lipsete
cu desvrire.
- nonsensul: ... ori s se revizuiasc, primesc ! dar s nu se schimbe nimica...
- ticuri verbale:
- Ghi Pristanda: curat murdar, curat constituional;
- Trahanache: avei puintic rbdare;
TRAHANACHE:
- un personaj ticit, ramolit, incapabil s ia o decizie imediat, gndire rudimentar;
- ntrzierea n reacii este mascat de un tic verbal: ai puintic rbdare;
- i nsuete formulele tipice politicianului: stimabile, onorabile;
TIPTESCU:
- capabil de ironie;
- exprimarea lui este mai corect dect a celorlali de unde rezult un anumit nivel
intelectual.
NAE CATAVENCU
- moto-ul lui este: Scopul scuz mijloacele, pe care-l atribuie n mod eronat
altcuiva, evideiind lipsa de cultur, ca i citatele latineti stlcite: oneste bibere;
- este orgolios, considernd c are dreptul s fie deputat;
- discursul lui Caavencu exprim caracterul su: frazele bombastice, sforitoare,
lipsite de coninut, cuprinznd nonsensuri; personajul este comic prin discrepana
ntre atitudinea patriotic i stupiditatea frazelor; frecventele erori gramaticale arat
esena sa (incultura);
FARFURIDI I BRNZOVENESCU:
- lipsa de cultur i inteligena cei doi reprezint tipul prostului (Farfuridi tipul
prostului orgolios i fudul);
- discursul su este incoerent, blbit, o mostr de text cuprinznd toate sursele
comicului de limbaj la Caragiale;
PRISTANDA:
- incultura i automatisme verbale: curat murdar, curat constituional (n final
sens peiorativ, aeznd sub semnul satirei desfurarea alegerilor);
- are un limbaj comic prin incorectitudinea lui, prin deformarea cuvintelor:
renumeraie, famelie, bampir, momental;
AGAMEMNON DANDANACHE:
- este comic, fiind peltic i ssit;
- este ramolit, caracterizndu-se prin ticuri verbale i automatisme: tilinc,
tilinc, hodoronc-tronc, zdronca, zdronca

46

46. Caracterizeaz un personaj dintr-un text dramatic studiat (la alegere:

comedie, dram, forme ale dramaturgiei n teatrul modern).
O scrisoare pierduta, de Ion Luca Caragiale
Nae Catavencu
Nae Catavencu este reprezentantul tinerii burghezii locale, candidatul grupului,
tnar inteligent si independent. Este directorul ziarului Racnetul Carpatilor, stapnit
de o dorinta profunda de parvenire politica. Este tipul politicianului demagog, corupt,
n stare de orice pentru a-si atinge scopul. Deviza sa este scopul scuza mijloacele, a
spus nemuritorul Gambetta. Pentru a cstiga lupta politica, Catavencu nu ezita sa
foloseasca santajul. Atta vreme ct are scrisoarea este orgolios, agresiv, inflexibil.
Dupa ce pierde scrisoarea devine umil, lingusitor, supus. Principala trasatura a lui
Catavencu este capacitatea de a se adapta la orice situatie. El este mereu pregatit sa
schimbe masca. Discursurile sale pun n evidenta demagogia, incultura, lipsa de
logica. El stie sa se emotioneze, sa plnga, sa influenteze ascultatorii. Catavencu este
un actor desavrsit: cnd se urca la tribuna, el si intra n rol. Catavencu stie sa
simuleze orice emotie, orice sentiment. Notiunile de tara, popor, progres, reprezinta
pentru el simple lozinci n lupta electorala:
Patriotismul lui Catavencu este de parada, este un fals patriotism, care ascunde
o puternica dorinta de parvenire. Exprimarea lui Catavencu cuprinde numeroase
contradictii, greseli, demonstrnd incultura, lipsa de logica: Industria romna e
admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavrsire;dupa lupte
seculare care au durat aproape 30 de ani; Noi aclamam munca, travaliul, care nu
se face de loc n tara noastra! Scopul pentru care lupta Catavencu este ca Romnia sa
fie bine, si tot romnul sa prospere.

47

47. Ilustreaz elementele de compoziie a textului dramatic (act,

scen/tablou, replic, indicaii scenice), prin referire la o oper literar studiat.
O scrisoare pierduta, de I.L.Caragiale e o comedie si evoca viata publica si de
familie de la sfarsitul secolului al XIX-lea.. Tema ei este demascarea prostiei umane si
a imoralitatii publice si private, inscriindu--se intre comediile de moravuri si de
caracter.
Actiunea se desfasoara in "capitala unui judet de munte" (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata), pe fundalul unei agitate campanii
electorale. Intre avocatul Nae Catavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica,
si grupul fruntas al conducerii locale (Zaharia Trahanache si Stefan Tipatescu)
izbucneste un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu io adresase sotiei lui Trahanache, Zoe.
Piesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Tehnica este cea
a amplificarii treptate a conflictului. Scriitorul creaza un conflict fundamental
(pierderea scrisorii), care da unitate operei; dar si altele secundare (cuplul FarfuridiBranzovenescu se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor;
aparitia lui Dandanache). Complicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare
a repetitiei, evolutiei inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in
conflict. (tehnica bulgarelui de zapada)
Textul dramatic este structurat in patru acte alcatuite din scene, fiind construit
sub forma schimbului de replici intre personaje.
Act subdiviziune autonom a unei piese de teatru, delimitat de o ridicare i
de o lsare de cortin;
Scen
- subdiviziune a unui act dintr-o pies de teatru, delimitat fie de plecarea sau de
venirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului aciunii.
Replica - rspunsul dat de un personaj interlocutorului su n cadrul unui dialog. Prin
dialog se prezinta evolutia actiunii dramatice, se definesc relatiile dintre personaje si
se realizeaza caracterizarea directa sau indirecta.
Indicatiile scenice contureaza indirect personajele, prin semnificatia gesturilor si a
mimicii. In lista cu Persoanele de la inceputul piesei, se precizeaza, alaturi de numele
semnificative, statutul social, ocupatia personajelor, ceea ce sugereaza apartenenta la
o tipologie si poate constitui punctul de plecare in caracterizare.

48. Ilustreaz conceptul operaional curent literar, prin referire la

romantism sau la simbolismul romnesc (la alegere).

48

Curent literar- reprezint o grupare larg de scriitori i opere, care se

nrudesc substanial prin numeroase trsturi comune de ordin ideologic i artistic,
prin preferina pentru o anumit tematic i prin modaliti stilistice distincte.
Curente literare:
- clasicismul, romantismul, simbolismul, expresionismul, parnasianismul, realismul,
naturalismul, dadaismul etc.
Simbolismul este un curent literar aprut n Frana, n a doua jumtate a
secolului al XIX lea, ca reacie mpotriva poeziei prea retorice a romanticilor,
precum i ca reacie la poezia rece a parnasienilor.
Simbolismul romnesc este influenat de cel francez.
Apare ca atitudine mpotriva epigonismului eminescian i a smntorismului.
i trage sevele din poezia eminescian, care a cultivat sugestia, simbolul,
muzicalitatea, ambiguitatea, sinestezia, corespondenele (poezia Numai poetul...).
Poezia simbolist romneasc este o poezie citadin, n opoziie cu temele
cultivate de creaia smntorist.
Cel mai reprezentativ poet simbolist de la noi este George Bacovia.
Reperele lumii bacoviene sunt: cerul de plumb, ploaia, noroiul, parcurile,
frunzele, singurtatea, boala, monotonia, obsesia i spleen-ul.
Culorile preferate bacoviene sunt: albul, negru, violetul, negrul i galbenul.
Sonoritatea bacovian este de un tip aparte. Poemele bacoviene sunt pline de
o invazie de vaiete, plnsete i oapte.
Instrumentele preferate:
clavirul, acordeonul, flautul, chitara, fanfara, clopotul, urletul de cine,
strigtul de cucuvea, ritul de greier, tusea, plnsetul, chiotele, bocetele, claxoanele,
ipetele de tren.
Decorul bacovian surprinde o lume a a lucrurilor, obiectele sunt purttoare de
mesaje: piaa, strada, parcul, periferia, cimitirul.
Tehnici simboliste:
- simbolul;
- sugestia;
- corespondenele; sinestezia;
- muzicalitatea;
- versul liber.
Teme:
- condiia poetului;
- natura, iubirea;
- starea de nevroz;
- moartea;
- evadarea;
- claustrarea;
Motive: singurtatea, melancolia, spleen-ul, ploaia, toamna, culorile, muzica,
parcul, cimitirul.

49

49. Expune doctrina estetic promovat de revista Dacia literar.

Dacia literar, aparuta la 30 ianuarie 1840, redactor M. Koglniceanu.
A aparut in perioada paoptist - 1830-1860.
Reprezentani: V. Alecsandri, D. Bolintineanu, Grigore Alexandrescu (fabule,
satire), C. Negruzzi (Scrisori, Alexandru Lpuneanul).
Introducia la Dacia literar este articolul-program al paoptitilor. Acesta
conine urmtoarele puncte:
1. Dorina de a se edita o revist, care s conin producii literare de pe ntreg
teritoriul Daciei (revistele de pn atunci aveau o culoare local i erau influenate
politic).
2. Dorina de a unifica limba romn literar.
3. Nevoia de a avea o literatur original i unitar pentru toi romnii.
4. Se pun bazele unei critici obiective (vom critica opera i nu persoana
Kogalniceanu).
5. Se combat traducerile si imitaiile: traducerile nu fac o literatur; imitaia
ucide n noi duhul naional Koglniceanu
6. Se propun teme originale pentru literatur:
a) istoria naional;
b) folclorul i tradiiile;
c) natura, frumuseile patriei.

50

50. Prezint rolul Junimii i al lui Titu Maiorescu n impunerea noii

direcii n literatura romn din a doua jumtate a secolului al XIX lea.
Junimea junimismul
Este o micare literar i cultural de la sfritul secolului al XIX-lea iniiat
de civa tineri, care veniser de la studii din strintate: Titu Maiorescu, Vasile Pogor,
Petre Carp, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti .
A fost nfiinat n 1863. A avut revist proprie, aprut la 1 martie 1867
Convorbiri literare.
Junimitii au avut preocupri n trei domenii:
1. cultura prin preleciuni populare organizate de acetia, pentru educarea maselor;
2. domeniul limbii
T. Maiorescu propune s se scrie n limba romn cu ortografie fonetic i nu
etimologizant; ortografie fonetic se pronun aa cum se scrie;
T. Maiorescu s-a pronunat n ceea ce privete neologismele ntr-un articol din
1881 Neologismele; el arat c acolo unde n limba romn exist pe lng cuvntul
slavon un cuvnt de origine latin trebuie ndeprtat cel de origine slavon i pstrat
cel latin; Ex: vom zice binecuvntare i nu blagoslovenie; bunavestire i nu
blagovetenie; Acolo unde lipsete din limb un cuvnt i trebuie neaprat introdus o
anumit idee vom mprumuta din limbile neolatine, n special din francez i italian.
3. domeniul literaturii cel mai important studiu al criticului T. Maiorescu
este cel din 1872 Direcia nou n poezia i proza romneasc; n acest
studiu, prezint situaia poeziei i a prozei romneti de pn la el, n
acelai timp sesiznd apariia unui om al timpului modern, Mihai
Eminescu. l numete pe Vasile Alecsandri cap al poeziei noastre n
generaia trecut, afirmnd despre pasteluri c sunt o podoab a
literaturii romne.
A susinut tinerele talente, ca Eminescu, Caragiale, Creang, Slavici,
combtnd mediocritile.
Titu Maiorescu a impus o direcie nou n literatura romn. Dei nu a fcut
analiz pe text, a sintetizat n anumite afirmaii valoarea i importana celor mai buni
scriitori ai vremii:
- n poezie Mihai Eminescu
- n proz Ioan Slavici promotorul realismului rural
- Ion Creang geniu poporal
- n dramaturgie I.L. Caragiale

51. Expune ideile care stau la baza direciei moderniste, promovate de E.

51

Lovinescu.
Modernismul a fost promovat de revista Sburtorul (1919-1922; 1926-1927)
i de cenaclul cu acelasi nume.
Obiectivele revistei erau promovarea tinerilor scriitori i imprimarea unor
tendine moderniste n evoluia literaturii.
Sburtorul refuz s-i arate preferina pentru vreo formul estetic anumit,
astfel nct la revist colaborau smntoriti, parnasieni, simboliti, realiti.
Ideile lovinesciene vor fi restrnse i publicate n Istoria literaturii romne
contemporane i n Istoria civilizaiei romne moderne.
Sburtorul va pleda pentru racordarea literaturii romne cu spiritul veacului.
Eugen Lovinescu este autorul teoriei sincronismului, conform creia civilizaia
i cultura se propag prin imitaie de la superior la inferior. Literatura trebuie s
prseasc tradiionalismul smntorist i gndirist i s se nscrie n modernitate
cultivnd inspiraia citadin, i prelund noi forme promovate de literatura european.
Mai nti se mprumut forma, modelele, structurile din cultura mai dezvoltat, apoi
se creeaz i un fond original, forme proprii, inndu-se cont i de specificul
romnesc. Lovinescu susine c imitaia simpl fr asimilaie nu are nici o valoare.
Criticul accept teoria formelor fr fond pe care o respingea Titu Maiorescu,
considernd c formele pot s-i creeze fondul.
n concepia lui Lovinescu, modernismul presupunea:
1 trecerea de la romanul rural la cel citadin, la literatura analitic;
2 preocuparea pentru problematica intelectualului;
3 trecerea de la poezia epic, cultivat de exemplu de George Cobuc, la o
poezie care cultiv simbolul, subiectivismul extrem;
4 epicul va tinde spre o creaie obiectiv (vezi cazul lui Rebreanu).
Criticul afirm primatul esteticului asupra eticului. Moralitatea unei opere de
art este de natur estetic i nu etic. Ea const n acea nlare impersonal, n acea
obiectivare a cititorului, prin care uit de sine, trind emoii estetice.

52. Prezint trsturi ale ideologiilor literare din perioada interbelic

(modernism, tradiionalism).
n perioada interbelic, exist 2 tendine majore n literatur:

52

- direcia tradiionalist reprezentat de revista Gndirea i de cercul

gndiritilor condus de Nichifor Crainic. Reprezentani: Vasile Voiculescu, Ion
Pillat.
Se pune accent pe aprarea tradiiei.
Spiritul critic se menine, dar mpotriva tendinelor moderne.
Teme: interesul pentru folclor, idealizarea trecutului naional.
Curente literare: smntorismul, poporanismul, gndirismul.
Gndirismul: micare literar dezvoltat n jurul revistei Gndirea, avndu-l ca
redactor pe Nichifor Crainic.
Colaboratori: Cezar Petrescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, Tudor
Vianu, Vasile Voiculescu.
Se cultiv valorile naionale, dimensiunea ortodox.

Sensul tradiiei n acest studiu, N. Crainic distinge ntre romantici i intelectualii

europenizani; romanticii afirmau poporul i erau interesai de folclor, n timp ce
intelectualitii tgduiau poporul i abdicau de la autohtonism.
Tradiionalismul voiete o cultur creatoare de valori autohtone; inta suprem a
unui popor este creaia dup chipul i asemnarea lui.
N. Crainic pleac de la analiza cuvntului orient, artnd c exist un nonsens n
sintagma orientare spre occident; orientarea cuprinde n sine cuvntul "orient i
nseamn ndreptarea spre orient. Criticul arat c ntoarcerea spre trecut a scriitorilor
trebuie conceput ntr-un mod dinamic combtnd ideile smntoriste. Respinge
anumite exagerri ale curentului smntorist, care pusese accentul pe ideea istoric
i ideea folcloric n defavoarea ideii religioase. Criticul arat c viaa poporului
romn nu este doar o sum de instincte primare, ci c ntreaga noastr cultur este
strbtut de duhul creator al cultului ortodox i al concepiei lui bizantine.
Colaboratori: V. Voiculescu, L. Blaga, Cezar Petrescu, I. Pillat, Ion Minulescu.
- direcia modernist cunoate i ea dou orientri:
Micrile artistice care exprim o ruptur de tradiie, atitudine modernist =
atitudine antiacademic, anticlasic, anticonservatoare, mpotriva tradiiei.
Curente postromantice: simbolismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul.
Teoreticianul modernismului a fost criticul literar Eugen Lovinescu; revista i
cenaclul Sburtorul.
Teoria sincronismului
Teoria formelor fr fond este susinut de ctre criticul Eugen Lovinescu.
Autonomia esteticului (esteticul trebuie disociat de alte valori cum ar fi eticul i
etnicul).
Caracteristici ale curentelor de avangard:
- respingerea tradiiei;
- spiritul de frond (opoziie fa de trecut);
- spiritul ludic (de joac) poemele lor mizeaz pe fantezie, vis, joc de imagini;
- forme de exprimare ocante.
Exemple de curente avangardiste: dadaismul, suprarealismul, constructivismul.
Reprezentani ai avangardismului: Urmuz, Ilarie Voronca, Gellu Naum, Geo
Bogza.
Reviste avangardiste: Contimporanul, Punct, Urmuz, unu.
Termenul de modernism a fost impus n critica literar de Eugen
Lovinescu, care ntemeiaz la Bucureti revista Sburtorul i cenaclul cu

53

acelai nume. Revista a activat ntre anii 1919- 1922; 1926-1927. Criticul Eugen
Lovinescu promoveaz o serie de scriitori tineri n revista sa: Ion Barbu, Camil
Petrescu, Anton Holban, G. Clinescu
Obiectivele revistei erau promovarea tinerilor scriitori i imprimarea unor tendine
moderniste n evoluia literaturii.
Sburtorul refuz s-i arate preferina pentru vreo formul estetic
anumit, astfel nct la revist colaborau smntoriti, parnasieni, simboliti, realiti.
Ideile lovinesciene vor fi restrnse i publicate n Istoria literaturii romne
contemporane i n Istoria civilizaiei romne moderne.
Sburtorul va pleda pentru racordarea literaturii romne cu spiritul veacului.
Eugen Lovinescu este autorul teoriei sincronismului, conform creia civilizaia
i cultura se propag prin imitaie de la superior la inferior. Literatura trebuie s
prseasc tradiionalismul smntorist i gndirist i s se nscrie n modernitate
cultivnd inspiraia citadin i prelund noi forme promovate de literatura european.
Mai nti, se mprumut forma, modelele, structurile din cultura mai dezvoltat, apoi
se creeaz i un fond original, forme proprii, inndu-se cont i de specificul
romnesc. Lovinescu susine c imitaia simpl fr asimilaie nu are nici o valoare.
Criticul accept teoria formelor fr fond criticat de Titu Maiorescu, dar consider c
formele pot s-i creeze fondul.

54