SUBIECTE DE TIPUL AL II-LEA PENTRU BACALAUREAT

1. Prezinta trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara studiata. Trasaturile prozei romantice sunt : - inspiratia din istoria nationala - personaje exceptionale in situatii exceptionale - destinul de exceptie al personajului principal - personajul principal este alcatuit din contraste puternice - seria de antiteze - culoarea epocii - spectaculosul gesturilor, replicilor si al scenelor Opera literara Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi apartine prozei romantice deoarece intruneste toate trasaturile mai sus enumerate. Se inspira din istoria nationala, prezentandu-ne cei 5 ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu dintre 1564-1569. Ne prezinta un personaj exceptional aflat in situatii exceptional, cu un destin neobisnuit. Personajul este alcatuit din contraste puternice, cum ar fi blandete fata de sotia sa si tiranie, cruzime( schingiuieste si ucide boierii), siretenie si respecul fata de cuvantul dat. Antiteza cea mai puternica este intre domnitor si sotia sa, Ruxanda. El este tiran si crud, aprig si sangeros, pe cand Ruxanda este blanda si gingasa. Culoarea epocii este realizata prin detalii vestimentare si prin descrierea obiceiurilor ( in special in scena din biserica), care ne introduc in atmosfera timpului. Cateva replici spectaculoase sunt chiar motto-urile nuvelei: : Daca voi nu ma vreti, eu va vreau , Ai sa dai sama, doamna , Capul lui Motoc vrem , De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu . Scene memorabile ar fi : intalnirea dintre boieri si Alexandru Lapusneanul de la inceputul nuvelei, cand boierii incearca sa-l convinga sa se intoarca, dar domnitorul nu se lasa induplecat ; scena din biserica, unde Lapusneanul reuseste sa disimuleze cainta pentru toate faptele sale si sa-i pacaleasca pe boieri, scena ospatului, in care domnitorul porunceste ca toti cei 47 de boieri sa fie macelariti, iar din capetele acestora face o piramida. Un gest spectaculos este acela in care Lapusneanul isi invita sotia sa asiste la acest spectacol grotesc, precum si acela in care il arunca pe Motoc in mainile multimii pentru a fi sfasiat.

2. Prezinta trasaturile prozei realiste, prin referire la o opera literara studiata. Trasaturile prozei realiste sunt : - inspiratia din realitate - prezentarea veridica si obiectiva a lumii - naratorul este omniscient (stie tot ce gandesc si simt personajele sale) - se prezinta personaje cu o trasatura dominanta de caracter - obiectivitatea naratiunii - se respecta tiparele scrisului conventional Romanul Mara, de Ioan Slavici apartine prozei realiste, deoarece se inspira din viata targurilor de provincie , a breslelor din ardeal, de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Tema romanului este prezentarea eforturilor unei femei vaduve dintr-un targ transilvanean, Radna, de a obtine o pozitie sociala privilegiata intre micii negustori ai locului, prin harnicie si perseverenta, pentru a asigura un trai mai bun copiilor sai, Persida si Trica. Naratiunea este realizata la persoana a III-a, din perspectiva unui narator obiectiv, omniscient. Personajul principal, Mara, este tipul vaduvei intreprinzatoare si aprige, sau tipul femeii capitalist.Ea este energica, optimista, abordand orice noua situatie cu increderea in sfarsitul bun. Fiica ei, Persida, este acelasi tip ca si mama ei, o Mara juvenila , cum observa Nicolae Manolescu. Romanul are doua planuri : planul Marei si planul iubirii dintre Persida si Na l. Viata de familie a Persidei este prezentata in alternanta cu viata lui Trica in familia lui Bocioaca, starostele cojocarilor. 3. Exemplifica trasaturile prozei fantastice, prin referire la o opera literara studiata. Proza fantastica are urmatoarele trasaturi : - aparitia brusca a unui element misterios, inexplicabil, care perturba ordinea fireasca a realitatii - nelinistea si spaima personajelor, care se straduiesc sa inteleaga ce se intampla si sa gaseasca o justificare a evenimentelor - nici o explicatie nu se dovedeste pana la urma pe deplin satisfacatoare - alternanta celor doua planuri : real si ireal pe tot parcursul naratiunii - disparitia limitelor de timp si spatiu - intretinerea tensiunii epice - finalul ambiguu - ezitarea eroului si a cititorului de a opta pentru o explicatie a evenimentelor Nuvela La tiganci, de Mircea Eliade apartine prozei fantastice, deoarece tema acestei opere este iesirea din timp. Personajul principal penduleaza intre real(spatiul

bucurestean) si ireal ( gradina tigancilor, bordeiul si casa cea mare). a. Nuvela incepe cu o calatorie obisnuita, repetata de 3 ori pe saptamana, de profesorul de pian, Gavrilescu. b. Al doilea episod marcheaza intrarea personajului in planul ireal (cand Gavrilescu intra in bordeiul tigancilor). Aici dispar limitele de timp si spatiu. Gavrilescu trebuie sa ghiceasca tiganca din cele trei : o tiganca, o grecoaica, o evreica. Esueaza, insa, pentru ca se rataceste in amintire, aducandu-si aminte de logodnica sa din tinerete, Hildegard, pe care o parasise, insurandu-se cu Elsa. c. Gavrilescu revine in realitate si constata cu stupoare ca trecusera 12 ani. Nu gaseste nici o explicatie pentru nefirescul evenimentelor d. Personajul se reintoarce la tiganci, in ireal, se reintalneste cu Hildegard si, impreuna calatoresc spre moarte Finalul nuvelei este ambiguu, o alta trasatura a fantasticului. 4. Argumenteaza apartenenta la specia literara basm cult a unui text narativ studiat. Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand fabulosul. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui Personajele indeplinesc o serie de functii( antaganistul, ajutoarele, donatorii), ca in basmul popular, dar sunt individualizate prin atribute exterioare si prin limbaj. Reperele temporale si spatiale sunt vagi In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea cu dialogul si cu descrierea Existenta unui tipar narativ care consta in : a. o situatie initiala de echilibru b. un eveniment care deregleaza echilibrul initial c. aparitia donatorilor si a ajutoarelor d. actiunea reparatorie (trecerea probelor) e. refacerea echilibrului si rasplata eroului

Basmul Povestea lui Harap Alb , de Ion Creanga este un basm cult deoarece indeplineste toate criteriile de mai sus. Respecta un tipar narativ, care cuprinde : a. Situatia initiala de echilibru : existenta a doi imparati frati, unul avand trei feciori, celalalt trei fete a. Aparitia factorului perturbator : cartea primita de la Imparatul Verde, care, neavand fete, are nevoie de un mostenitor la tron. a. Aparitia primelor ajutoare : calul nazdravan si sfanta Duminica. a. Actiunea reparatorie : calatoria lui Harap-Alb si parcurgerea probelor : aducerea salatelor din gradina ursului, aducerea pielii cerbului si aducerea fetei imparatului

Rosu. Acum apar si celelalte ajutoare : Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, PasariLati-Lungila. Si imparatul Rosu il supune pe Harap Alb la cateva probe : casa de arama, alegerea macului de nisip, ghicitul fetei. Acum intervin si furnicile si albinele, alte ajutoare. a. Refacerea echilibrului si rasplata eroului Harap Alb este decapitat de Spn si inviat de fata Imparatului rosu cu apa vie si apa moarta. Spnul este ucis de cal, iar eroul rasplatit primind tronul si pe fata Imparatului Rosu, cu care se casatoreste in final. Povestea lui Harap Alb este un basm cult prin reflectarea conceptiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul si specificul limbajului 5. lustreaza conceptul operational povestire, prin referire la o opera literara studiata. Povestirea este o specie a genului epic in proza, in care naratiunea este relatata din perspectiva unui narator martor sau participant la fapte. Trasaturi: - se bazeaza pe oralitate si pe relatia explicita dintre povestitor si ascultator prin adresarea directa catre ascultator - presupune un anumit ceremonial sau cod al zicerii prin atmosfera spectaculoasa, spatiul si timpul actiunii legate de un trecut indepartat - interesul se manifesta mai mult fata de actiunea narata - implicarea intensa a naratorului - relatarea la persoana I - impresia de autenticitate Fantana dintre plopi, face parte din ciclul de povestiri Hanu Ancutei, de Mihail Sadoveanu si este o povestire in rama. Povestirile sale se situeaza intr-un plan al trecutului, principala lor caracteristica fiind evocarea unei lumi apuse, a celeilalte Ancute. Timpul naratiunii este magic pentru ca reconstituie o lume ce sta sub semnul varstei de aur: o departata vreme, demult. Spatiul povestirii are valoare mitica, fiind o imagine a paradisului pierdut. Hanul este loc de popas si de petrecere. Fantana dintre plopi are ca tema iubirea tragica, iar ca personaj narator pe capitanul Neculai Isac. Naratorul evoca o intamplare traita de el in tinerete. Atmosfera povestirii tine de modul in care naratorul stie sa creeze suspansul, sa mentina tensiunea, captand atentia ascultatorilor. El povesteste cum se indragosteste de o tigancusa, Marga. Ei se intalnesc la fantana dintre plopi si fata ii spune ca tiganii planuiesc sa-l omoare si sa-i ia banii, rolul ei fiind sa-l seduca. Tanarul reuseste sa scape, dar Marga este ucisa. Autenticitatea naratiunii este sustinuta prin relatarea la persoana I si prin interventia Ancutei, unul dintre ascultatori, care adevereste intamplarea stiuta de la mama ei. Relatia dintre narator si ascultator este stransa. Naratorul se adreseaza interlocutorilor intr-un mod ceremonios.

6. Exemplifica trasaturile nuvelei psihologice, prin referire la o opera literara studiata. Nuvela psihologica are urmatoarele trasaturi: - tema psihologica - un conflict interior - prezentarea unor tensiuni sufletesti - transformari sufletesti, morale, comportamentale suferite de personaje in evolutia lor - evolutia raporturilor dintre personaje - mijloace de investigatie psihologica Moara cu noroc, de Ioan Slavici, este o nuvela psihologica prin tematica, modalitati de caracterizare a personajului si de investigare psihologica, natura conflictului interior. Tema o reprezinta efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de inavutire. Nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social. Scriitorul considera ca goana dupa avere zdruncina tihna sufleteasca si duce la pierzanie. Nuvela prezinta conflictul interior trait de ghita care este sfasiat de dorinte contradictorii: dorinta de a ramane un om cinstit, pe de o parte si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte. Cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, Ghita ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani. Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, tulbura echilibrul familiei. Din acel moment incepe procesul iremediabil de instrainare a lui Ghita fata de familie, devenind lacom de bani si impulsiv. Se implica in afacerile murdare ale lui Lica si ajunge, in cele din urma sa o arunce pe Ana, sotia sa, in bratele lui Lica. In sufletul sau se da un conflict puternic intre dorinta de inavutire si fondul sau cinstit, dorind sa renunte la legaturile cu Lica, sa se schimbe. El, insa, ajunge sa-si ucida sotia, dupa care este impuscat de oamenii lui Lica. 7. Exemplifica trasaturile nuvelei istorice, prin referire la o opera literara studiata. Nuvela istorica are urmatoarele trasaturi: - este inspirata din trecutul istoric - se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea autorului - are ca tema evocarea artistica a unei perioade din istoria nationala, locul si timpul actiunii fiind precizate - subiectul prezinta intamplari care au ca punct de plecare evenimente consemnate de istorie - personajele au numele, unele trasaturi si actiuni ale unor personalitati istorice

Opera literara Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi, este o nuvela istorica pentru ca este inspirata din trecutul istoric. Sursa de inspiratie a nuvelei este Letopisetul Tarii Moldovei, de Miron Costin, dar si din Letopisetul lui Grigore Ureche. Autorul preia urmatoarele evenimente consemnate in cronici: imprejurarile venirii lui Lapusneanul la a doua domnie, solia boierilor trimisa de Tomsa pentru a-i impiedica intoarcerea, uciderea celor 47 de boieri la curte, arderea cetatilor Moldovei, boala, calugarirea si moartea prin otravire a domnitorului. Negruzzi modifica unele fapte istorice, transfigurandu-le artistic. Astfel, elemente de fictiune sunt: pastrarea lui Motoc in timpul domniei lui Lapusneanul ( in realitate, el pleaca impreuna cu Tomsa in Polonia); personajul Stroici ( care nu a existat in epoca); moartea lui Alexandru Lapusneanul in bratele calailor sai, Spancioc si Stroici ( in realitate, Spancioc fusese executat la Liov, impreuna cu Motoc si Tomsa). Tema nuvelei este evocarea artistica a unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei, la mijlocul secolului al XVI-lea; cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569), lupta pentru impunerea autoritatii domensti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud, tiran. 8. Ilustreaza conceptul operational nuvela fantastica, prin referire la o opera literara studiata. (vezi subiectul nr. 3) 9. Exemplifica trasaturile romanului modern, prin referire la o opera literara studiata. Ion este un roman modern scris de Liviu Rebreanu i aprut n anul 1920. Liviu Rebreanu este creatorul romanului romnesc modern, deoarece scrie primul roman obiectiv din literatura romn . Ion este modern si sub aspectul sondajului psihologic. Destinul fiecarui personaj devine astfel o problema de psihologie umana, determinata nu numai de factori sociali, ci si de impulsuri ale fiintei ce rabufnesc n mprejurari, uneori patimase. Obiectiv, n desfasurarea lui epica, de fresca sociala, romanul lui Rebreanu este si analitic prin motivarea psihologica a faptului uman Romanul Ion este o monografie a realitilor satului ardelean de la nceputul secolului al XX-lea, ilustrnd conflictul generat de lupta aprig pentru pmnt, ntr-o lume n care statutul social al omului este stabilit n funcie de averea pe care-o posed, fapt ce justific aciunile personajelor. Soluia lui Rebreanu este aceea c Ion se va cstori cu o fat bogat, Ana, dei nu o iubete, Florica se va cstori cu George pentru c are pmnt, iar Laura, fiica nvtorului Herdelea l va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru c nu cere zestre. Personajul central al crii, Ion al Glanetaului, este personaj reprezentativ pentru colectivitatea uman din care face parte prin mentalitatea clasei rneti careia ii apartine. Tehnicile compozitionale ale romanului sunt moderne. Rebreanu construieste doua planuri de actiune care se intrepatrund: pe de o parte destinul lui Ion, iar pe de alta parte, viata satului ardelenesc. Tehnica romanului este circulara, deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul Pripas si cu imaginea satului adunat la hora si se termina

cu imaginea satului adunat la sarbatoarea hramului noii biserici si descrierea drumului dinspre satul Pripas. Romanul este structurat in doua parti cu titluri sugestive: Glasul pamantului si Glasul iubirii, capitolele au titluri sinteza ( Inceputul, Hora, Nunta, Nasterea). Romanul Ion este modern pentru ca are caracter obiectiv (narator impersonal, naratiunea la persoana a III-a), utilizand sondajul psihologic in construirea personajelor. 10. Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje, cititor) intr-un roman modern studiat. Autor narator persoanaje cititori => relatia dintre aceste instante este de subordonare. Autorul Este persoana care scrie o carte, redacteaza o piesa de teatru, un eseu etc. 1 se afla in afara textului 2 are o viziune de ansamblu asupra continutului 1 concepe mesajul 1 alege modalitatile de a opera cu tehnicile narative 1 creeaza opera, alege modalitatile de exprimare si personajele, carola le atribuie roluri 1 se adreseaza cititorilor 1 autorului i se subordoneaza toate celelalte instante ale comunicarii (narator, personaje) Naratorul Este o voce careia naratorul ii desemneaza rolul de a nara faptele, de a descrie locurile si personajele dintr-o opera literara epica. Naratorului i se subordoneaza personajele Naratorul omniscient 7 povesteste la persoana a III-a 7 cracteristic prozei obiective 7 independent de autor si de personaj 7 autorul ii confera independenta narativa totala 7 este tipul clasic, cel ce dirijeaza din spate toate actiunile personajului carora le cunoaste si le anticipeaza evolutia, inventeaza situatii si scene pentru a ilustra anumite trasaturi ale acestora 7 este omniprezent pe tot parcursul derularii evenimentului 7 perspectiva sa este unica Personajul Cel ce joaca rolul imaginat de autor, participand la evenimente .In text emite si recepteaza mesaje

Cititorul este introdus intr-un univers care ii este sau ii devine familiar si despre care va fi informat si documentat Liviu Rebreanu Ion Liviu Rebreanu este un prozator obiectiv, impersonal, narand la persoana a III-a. Romancierul vrea sa creeze impresia ca este un observator (atat si nimic mai mult). Un observator omniscient, desigur, dar lipsit de voce proprie.(N. Manolescu) Ion este un roman de tip obiectiv din perspectiva naratorului, dar si din perspectiva relatiei narator personaj. Ca in toata proza realist-obiectiva, naratiunea este la persoana a III-a cu focalizare zero (viziunea dindarat) naratorul este obiectiv, detasat (atitudine detasata in prezentare si in descriere) este un narator omniscient, stiind mai mult decat personajele, si omniprezent, dirijand evolutia lor asemenea unui regizor. Acest tip de narator cunoaste traiectoriile existentiale ale personajelor, destinul prestabilit al acestora, finalul. Cititorul se identifica mai putin cu personajul principal si mai mult cu naratorul omniscient. Si in Ion, destinele personajelor, ca si evenimentele sunt previzibile, finalul nu surprinde, creandu-se astfel iluzia vietii (obiectivitate si verosimiliate) 11. Prezinta perspectiva narativa intr-o opera literara studiata, prin referire la unul dintre urmatoarele concepte operationale: narator omniscient, personajnarator, narator martor. In opera literara Hanu Ancutei, de Mihail Sadoveanu, faptele sunt prezentate din perspectiva povestitorului naratiunii-cadru, care asista ca martor la seara de la han, devenind ascultator al fiecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori. Nu are nume, dar este acceptat de ceilalti, ceea ce dovedeste pretuirea lor, faptul ca este recunoscut ca unul dintre ei. El este un narator martor, pentru ca asista la tot ceea ce se intampla la han si ii urmareste pe fiecare. Prezenta sa este redata prin utilizarea persoanei I in naratiune si confera iluzia autenticitatii. Perspectiva naratiunii la persoana I este subiectiva, naratorul implicandu-se puternic in relatarea faptelor si stabilind o legatura foarte stransa cu ascultatorii, carora li se adreseaza direct. Subiectivitatea naratorului are ca efect lirismul naratiunii, naratorul utilizand expresii si figuri de stil. Perspectiva subiectiv pe care o are asupra relatrii vine ca o consecin a faptului ca este un narator-personaj. Experiena de viaa a lui Neculai Isac, de exemplu, din povestire a Fantana dintre plopi mediul social, sexul i vrsta i pun amprenta asupra povestirii: Eram un om buiac i ticalos. Om nevrednic nu pot s spun c am fost [] dar mi erau dragi ochii negri i pentru ei clcam multe hotare. 12. Ilustreaza conceptul operational de narator (personaj-narator sau narator-martor), folosind ca suport un text narativ studiat. Fantana dintre plopi, de Mihail Sadoveanu ilustreaza foarte bine cele doua concepte operationale de narator martor si narator personaj. Exista n Fntna dintre plopi

dou tipuri de naratori: 1. primul tip este naratorul martor, cel care apare imediat n deschiderea povestirii, aducnd la cunotinta cititorului atomsfera din han, activitatile personajelor: lutarii, Ancua, comisul Ioni de la Drgneti i gospodarii i cruii din ara-de-Sus. Relatarea se face n principal la persoana a III-a, i doar prin poziionarea pronumelui la pers I noi n faa acestei categorii de personaje (noi, gospodarii i cruii din ara-de-Sus), naratorul i revendic apartenena la acest grup, ceea ce face din el un narator-martor, narator ce va asista i la venirea capitanului de mazili Neculai Isac, care dup ce particip la un adevarat ritual (Ancua i toarna vin n ulcic, lutarii vin mai aproape, comisul Ionita il invit s povesteasca ntmplarea n care i-a pierdut o lumin) isi incepe povestirea. 2. narator-personaj: Neculai Isac povestete auditoriului (asculttorii prezeni la han), aducnd la cunotin i cititorului ntmplrile de pe vremea celeilalte Ancue, prin tehnica evocrii, fiind deci un narator. Prin participarea direct la succesiunea evenimeniala el este un personaj, alaturi de celelalte personaje ale povestirii (Marga, unchiul Hasanache, fraii acestuia), cele dou atribuiuni fcnd din Neculai Isac un narator-personaj 3. n finalul povestirii naratorul revine n ipostaza de narator-martor, (Noi gospodarii i cruii din ara-de-Sus am ramas tcui i mhnii). 13. Prezinta constructia subiectului dintr-o nuvela psihologica studiata, prin referire la conceptele operationale din urmatoarea lista: actiune, conflict, momentele subiectului, relatii temporale si spatiale Nuvela psihologica: Moara cu noroc, de Ioan Slavici Actiune = totalitatea evenimentelor, a faptelor si intamplarilor semnificative prezentate intr-o opera literara. In Moara cu noroc, Ghita, un cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani, dar, curand ajunge sa fie tot mai lacom de bani. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an , intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste Conflictul = elementul esential care determina actiunea intr-o creatie epica sau dramatica. Conflictul este de natura interioara in nuvela psihologica si se da intre dorinta lui Ghita de a ramane om cinstit si nevoia de a se imbogati cu orice pret, prin orice mijloace Momentele subiectului sunt: a). Expozitiunea in care se descrie drumul care merge la Moara cu noroc si a locului in care se afla si se prezinta personajele: Ghita, sotia lui, Ana, cei doi copii si batrana. b). Intriga, marcata de aparitia lui Lica Samadaul in viata lui Ghita, care tulbura echilibrul familiei. El este seful porcarilor si stapanul imprejurimilor. Ghita nu se poate sustrage influentei lui malefice. c). Desfasurarea actiunii: Ghita incepe sa se

instraineze de familia lui, sa devina violent si mohorat. Starea sa materiala devina tot mai buna. El se degradeaza ata de mult, incat ajunge sa isi arunce sotia in bratele lui Lica. d). Punctul culminant: Ghita o ucide pe Ana, iar el e ucis de Rau, din ordinul lui Lica. e ). Deznodamantul: un incendiu teribil mistuie carciuma de la Moara cu noroc si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii. 14. Prezinta constructia discursului narativ dintr-o nuvela fantastica studiata, prin referire la doua dintre conceptele operationale din urmatoarea lista: secvente narative, episod, incipit, final. Nuvela fantastica: La tiganci, de Mircea Eliade Secventa narativa = Parte a unui text narativ care contine o singura actiune, realizata de unul sau mai multe personaje. O secventa narativa ar fi calatoria lui Gavrilescu, un profesor de pian, cu tramvaiul si discutiile din tramvai. O alta secventa narativa este intrarea personajului in cealalata lume, la tiganci, un loc misterios, unde trecerea timpului este oprita. Aceasta secventa cuprinde si testul la care este supus si anume ghicirea tigancii, pe care, insa, nu il trece. A treia secventa narativa o constituie iesirea din bordeiul tigancilor si calatoria cu tramvaiul. In acesta secventa, personajul afla ca au trecut 12 ani, dar nu-si da bine seama ce s-a intamplat exact. Secventa a patra este marcata de reintrarea in spatiul misterios al tigancilor, unde Gavrilescu se reintalneste cu logodnica sa din tinerete, Hildegard. Finalul este dependent de tipul si dimensiunea textului si poate fi inchis sau deschis. In nuvela La tiganci, de Mircea Eliade, finalul este deschis, lasand loc interpretarilor. Misterul si suspansul predomina pe tot parcursul operei si era normal ca autorul sa nu ne dea nici o explicatie a intamplarilor nici in final 15. Prezinta tipurile de personaje dintr-o opera literara studiata, apartinand prozei realiste. Proza realista: Enigma Otiliei, de George Calinescu Romanul realist prezinta personaje tipice, caracterizate printr-o trasatura puternica de caracter. Astfel: 14 mos Costache este tipul avarului. Are multa afectiune pentru Otilia, dar nu intreprinde nimic pentru a-i asigura viitorul si nici pentru a o infia. Toate faptele sale arata avaritia personajului: faptul ca nu isi repara casa aflata in paragina, cu toate ca are suficienti bani, faptul ca nu o infiaza pe Otilia, refuzul de a angaja o servitoare, atribuirea unor cheltuieli fictive lui Felix, pe care le-a facut el, de fapt. 14 Otilia reprezinta eternul feminin impresioneaza prin complexitatea sufletului, prin imprevizibilul care o invaluie, prin farmec si delicatete. Este o enigma pentru cei din jur, care nu reusesc sa o inteleaga, datorita comportamentului ei contradictoriu. 14 Felix Sima tipul ambitiosului, este studios, s-a dedicat cartilor si lumea lui adevarata e lumea stiintei. De aceea reuseste sa treaca peste deceptia suferita din

14

14 14 14 14 14

iubire, remarcandu-se mai tarziu pe plan profesional, devenind un nume cunoscut in medicina Pascalopol este aristocratul rafinat un om generos, cu gusturi desavarsite, elegant, este cultivat si plin de noblete. O iubeste sincer pe Otilia si incerca sa-l induplece pe mos Costache sa o infieze. Se casatoreste cu ea pentru a o proteja si a-i asigura un viitor bun, lipsit de griji. Stanica Ratiu tipul parvenitului si al demagogului incearca sa se imbogateasca prin orice mijloace si ajunge chiar sa-i provoace un infarct lui mos Costache, furandu-i banii Aglae Tulea baba absoluta, lacoma si imorala, egoista si marsava, dispretuind orice preocupare intelectuala Aurica Tulea fata batrana, mereu in cautare de pretendenti Titi Tulea tipul retardatului Simion Tulea dementul senil

16. Evidentiati modul in care conflictul/conflictele unui roman ( de tip obiectiv sau de tip subiectiv) studiat se reflecta in evolutia personajului principal/a personajelor Intr-o opera literara, conflictul este factorul determinant in desfasurarea actiunii, avand un rol important si in evolutia personajelor. El poate fi exterior sau interior. Cel exterior se manifesta prin confruntarea deschisa sau mocnita dintre personaje sau grupuri de personaje, avand conceptii sau interese diferite, sau prin contradictia dintre un personaj si mediul ostil afirmarii sale ca personalitate. Conflictul interior consta in tensiunea care decurge din setimentele, optiunile contradictorii ale unuia si aceluiasi personaj. In cazul romanului traditional-obiectiv, conflictul este general de obicei de dorinta de parvenire a unui personaj, de lupta pentru putere sau pentru o pozitie sociala, de obtinere a unei mosteniri. Acest lucru se observa foarte bine in romanul Ion a lui Liviu Rebreanu. Astfel, primul conflict, care marcheaza si intriga romanului, este un conflict exterior, determinat de hotararea lui Ion, un taran sarac, de a o lu ape Ana, fata lui Vasile Baciu, unul dintre taranii cu pamant, la joc, desi o place pe Florica cea saraca. Venirea lui Vasile Baciu de la carciuma la hora, si confruntarea verbala cu Ion, pe care il numeste hot si talhar, pentru ca sarantoculumbla sa-i ia fata promisa altui taran bogat, George Bulbuc, constituie declansarea acestui conflict, cu consecinte asupra amandurora : Ion se face de rusine in fata satului, insa se razbuna apoi pe Vasile Baciu, lasand-o pe Ana insarcinata pentru a-l determina sa accepte nunta. Un alt conflict aparut imediat dupa acesta, tot exterior, este cel dintre Ion si George Bulbuc, care se iau la bataie aparent pentru plata lautarilor, in fapt pentru dreptul de a o lua de sotie pe Ana. Acesta se incheie cu victoria lui Ion, care il rapune cu parul pe George. Se poate observa aici constructia simetrica a scenei cu cea de la sfarsitul romanului, cand George il ucide pe Ion, lovindu-l cu sapa. Totusi, conflictul central din roman este lupta pentru pamant in satul traditional, unde posesiunea averii conditioneaza dreptul indivizilor de a fi respectati in comunitate.

Drama lui Ion este drama taranului sarac. Mandru si orgolios, constient de calitatile sale, nu-si accepta conditia si este pus in situatia de a alege intre iubirea pentru Florica si averea Anei. Astfel, apare conflictul interior, intre glasul pamantului si glasul iubirii, conflict care, dupa parerea mea, este cel ce domina opera si face din acest roman o capodopera a literaturii noastre. Insa cum spunea si Eugen Lovinescu in Istoria literaturii romane contemporane , fortele sunt inegale si nu domina decat succesiv sufletul lui Ion. Prezenta inca de la inceput, dragostea pentru Florica stavileste putin si in dezbateri sumare marea lui pasiune pentru pamant, si nu se afirma, naprasnica, decat atunci cand i s-a potolit setea de pamant. Cu toate acestea Nicolae Manolescu afirma in studiul sau Arca lui Noe :A vedea in ion viclenia ambitioasa[] sau brutalitatea condamnabila e la fel de gresit, caci implica un criteriu moral. Ion traieste in preistoria moralei, intr-un paradis foarte crud, el e asa zicand bruta ingenua. Se poate vorbi si de conflicte secundare, intre Ion si Simion Lungu, pentru o brazda de pamant, sau cel dintre preot si invatator pentru autoritate pe plan local, dar si de un conflict national in planul intelectualitatii satului ardelean, deoarece este infatisat in conditiile stapanirii austro-ungare. Destinul lui Ion este determinat in primul rand de relatia cu pamantul, de fort ape care acesta o exercita asupra lui. Dorinta obsesiva a personajului de a avea pamant, iubirea lui patimasa, il fac monumental, dar se incheie omeneste, prin intoarcerea in aceasta matrice universala. 17. Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la un roman studiat (perioada dupa al doilea razboi mondial) Morometii, de Marin Preda Ilie Moromete - personajul principal (I vol. Moromeii, 1955) Caracterizare direct a. fcut de narator: dezvluie un Moromete cu o personalitate complex, un lider al satului, care are o plcere deosebit de a sta de vorb i de a medita; b. fcut de alte personaje:Catrina se amuz de glumele lui. De cele mai multe ori i face reprouri i crede c are sufletul negru de rutate i de tutun. Spune ca are o logica sucita. Cocoil l face prost, dar n realitate l admir i chiar l invidiaz pentru c tia s gseasc n ziar lucruri pe care el nu le vedea. c. autocaracterizare: Domnule, eu totdeauna am dus o via independent libertatea interioar e trstura lui definitorie. Caracterizarea indirect e dedus din faptele personajului, care dezvluie mai multe trsturi de caracter: - Moromete nu are un spirit comercial. - Se consider superior celorlali. nainte de ntlnirea din poiana fierriei luiIocan intr s se brbiereasc i se las ateptat ca o vedet. - Nu scap nici un prilej de a-i ironiza pe ceilali: cnd bea uic la

Blosu, cnd comenteaz articolele din ziar. - Are tendina de a domina i de a face ca lumea din jur s se mite dup voina lui - Are reacii paradoxale: unde te atepi s se supere, el se amuz. De ex. n momentul n care cinele Duulache fur brnza de la mas, o ceart pe Catrina: De ce s mncm cinele, fa, e bun cinele de mncat? E bun s te mnnce el pe tine. Familia lui Moromete este una de tip patriarhal, el este un pater familias, a crui autoritate e n declin. 18. Explica relatia realitate- fictiune, prin referire la un text narativ studiat (la alegere: povestire, nuvela istorica, roman de tip subiectiv) Alexandru Lpuneanul, de Costache Negruzzi Nuvela istoric pleac de fapte reale, naratorul se inspir din cronicile Moldovei, respectnd n mare parte adevrul istoric. Cu toate acestea apar i licene istorice (abateri de la adevrul istoric), fcute n scopuri artistice. Pornind de la fapte reale, scriitorul imagineaz un univers piln de semnificaii. Literatura are un caracter fictiv, ea este invenie. Artistul se detaeaz de cronicar, prin construirea unui caracter puternic, prin crearea culorii locale, prin dramatizarea epicului, prin construcia riguroas a nuvelei. 1, Mooc a murit decapitat imediat ce s-a nscunat Alexandru Lpuneanul. Naratorul l pstreaz pentru c era prototipul boierului intrigant, ucigndu-l moral, dar i fizic, pentru a-i atribui un sfrit pe msura lui de caracter. 2. Pentru scena uciderii se inspir din Letopiseul rii Moldovei de Grigore Ureche, doar c amplific faptele, punnd accent pe reliefarea caracterului domnitorului. Scena masacrrii este mbogit fa de cea din Letopise, n sensul c naratorul folosete tehnica regizoral n prezentarea faptelor: scene de ansamblu sunt alternate cu scene de detaliu. 3. Spancioc nu mai tria nici el n momentul revenirii lui Lpuneanul pe tron. l aduce n Moldova pentru a construi antiteze. El si Stroici apar n opoziie cu Mooc, reprezentnd genul boierilor patrioi. 4. Stroici este o inventie a autorului 19. Exemplifica, prin referire la o opera literara de Ion Creanga, doua dintre particularitatile de limbaj al prozei narative (la alegere, din urmatoarea lista: modalitati ale nararii, marci ale prezentei naratorului, limbajul personajelor, vorbire directa si indirecta, registre stilistice). Povestea lui Harap Alb, de Ion Creanga Mrci ale prezenei naratorului:

- prezena formulelor specifice: a. Formulele iniiale au rolul de a introduce cititorul n lumea basmului. Creang renun la tradiionalul a fost odat ca niciodat, folosind un enun ca Amu cic a fost odat, dup care se strduiete s ne explice de ce rudele nu se cunoteau ntre ele (Craiul i Verde mprat). Formula iniial are rolul de a introduce cititorul n lumea basmului, n lumea ficiunii, unde totul este posibil i nu ne mai mirm de nimic. Cuvntul cic, sugereaz ideea c povestitorul n-a fost martor la evenimente i arunc asupra lor o umbr de ndoial. b. Formulele mediane sunt menite s ntrein atenia cititorului. Dumnezeu s ne ie, c cuvntul din poveste, nainte mult mai este. c. Formulele finale au rolul de a scoate asculttorul/cititorul din lumea ficiunii i de a-l duce n lumea real n care binele nu mai nvinge ntotdeauna, pentru c aici se joac alte reguli: i a inut veselia ani ntregi, i acum mai ine nc; cine se duce acolo bea i mnnc. Iar pe la noi, cine are bani, bea i mnnc, iar cine nu, se uit i rabd. Formula are un umor amar i ascunde o obsesie ancestral (din vechime, strveche): procurarea hranei. n lumea povetilor, fericirea e asimilat i cu belugul gastronomic, dar cititorul trebuie s se trezeasc la realitatea n care banul e stpnul absolut. Stilul este sentenios; naratorul bazat pe nelepciunea popular d sentine, maxime: Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos... La unul fr suflet, trebuie unul fr de lege. Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale. Surpriza cea mai mare o aduce finalul; naratorul se detaeaz de povestea lui (Ce-mi pas mie?) i se consider responsabil numai cu discursul; evenimentele s-au ntmplat oricum fr el, de aceea consider c singura lui obligaie e s spun povestea, invitndu-i pe cititori s-i fac i ei datoria lor (i v rog s ascultai). Registrul stilistic folosit n basm este cel popular. Limba folosit de autor reprezint chintesena vorbirii noastre populare din aceeai epoc. Apar fonetisme moldoveneti: aista, aiasta, hlgie pt. glgie. Trstura cea mai caracteristic a scriitorului popular este oralitatea; tot ce spune el poart pecetea stilului vorbit. Caracteristici ale stilului oral: - dativul etic: ...i mi i-l nfc; - expresii onomatopeice: mi, zbrr; - imprecaii (njurturi); - proverbe i zictori; - adresarea direct ctre cititor; - fraze ritmate: Acesta-i vestitul Ochil, frate cu Orbil, din sat de la Chitil. ; De-ar ti omul ce-ar pi,/ Dinainte s-ar pzi. - expresii narative tipice: i odat, i atunci, n sfrit, i apoi, dup aceea.

- ntrebri i exclamri: neles-ai?, Ptiu, drace!. 20. Explica modalitatile de caracterizare a personajului dintr-un text narativ studiat, apartinand lui Ioan Slavici. Moara cu noroc, de Ioan Slavici Tema o reprezint dezumanizarea provocat de patima banului, prezentnd societatea romneasc de la sfritul secolului al XIX-lea. Caracteristicile nuvelei: subiectul dezvluie procesul de parvenire a individului; prezint efectele dramatice ale inadaptrii; descoper complexitatea sufletelor simple: hangiii; printre strile analizate n nuvela psihologic se afl: obsesia, frica, alienarea, erosul. Ioan Slavici este un portretist prin excelen. Ca prozator realist nu insist asupra trsturilor fizice, ci asupra celor psihologice, etice, de gndire i de comportament. Fizionomia personajelor i anumite particulariti ale acestora ilustreaz trsturi ale personajelor, anumite conflicte sufleteti. Lic este un personaj malefic, demonic, secundar. El este singurul personaj care nu evolueaz, ci are o construcie liniar (este plat). a. Caracterizare direct fcut de narator - portretul fizic este detaliat i anticipeaz portretul moral: om cam de 36 de ani, cu ochi mici i verzi, cu sprncene dese i mpreunate la mijloc. Aceste trsturi sugereaz rutatea i demonismul personajului. nc de la intrarea n scen Lic se comport ca un stpn peste oameni i locuri. Inteligent, fin cunosctor al psihologiei umane, el se conduce dup un cod moral propriu, n afara legilor i a statului. b. Caracterizare direct fcut de personaje: - Ana simte c Lic este oarecum fioros i i previne soul c are de a face cu un om ru i primejdios. - Ghi i spune: tu nu eti om Lic, ci diavol. c. Caracterizarea indirect rezult din faptele sale. Armele lui Lic sunt antajul i hoia. Are plcerea de a ucide cu o satisfacie demonic. Sfritul lui are loc ntr-o noapte de Pati, n urma tentaiei de a se refugia ntr-o biseric prsit. Acum nelege c este pedepsit pentru frdelegile lui: M-a ajuns mnia lui Dumnezeu. Urmrit de Pintea, eroul se sinucide, sfrmndu-i capul de trunchiul unui stejar. 21. Ilustreaza particularitatile de structura a unui text narativ studiat, apartinand lui Liviu Rebreanu Ion Conceptia autorului despre roman, inteles ca un corp sferoid, se reflecta artistic in structura circulara a romanului. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin

descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, loc al actiunii romanului. Personificat cu ajutorul verbelor (se desprinde, alearga, urca, inainteaza), drumul are semnificatia simbolica a destinului unor oameni si este investit cu functie metatextuala. El separa viata reala a cititorului de viata fictionala a personajelor din roman. Descrierea initiala a drumului introduce cititorul in viata satuluiardelean de la inceputul secolului al XX-lea, cu aspecte topografice, etnografice (hora), sociale. Descrierea caselor ilustreaza, prin aspect si asezare, conditia sociala a locuitorilor si anticipeaza rolul unor personaje (Herdelea, Glanetau) in desfasurarea narativa. Crucea stramba de la marginea satului , cu un Hristos de tinichea ruginita, anticipeaza tragismul destinelor. Descrierea finala inchide simetric romanul si face mai accesibila semnificatia simbolica a drumului prin metafora soselei viata. 22. Caracterizeaza personajul preferat dintr-un roman de George Calinescu. Otilia este fiica celei de-a doua soii a lui Giurgiuveanu. Este o figur central a romanului, care te cucerete, dar te i revolt. Caracterul ei se bazeaz pe elemente contradictorii: amestecul de inocen i maturitate; amestec de iubire i de raiune; iubete pe Felix, dar se cstorete cu Pascalopol; inteligent, dar dispreuind inteligena feminin. a. Caracterizare direct fcut de narator: Faa mslinie, nas mic, ochi albatri; copilroas, dar n acelai timp, cu o stpnire desvrit de femeie. b. Caracterizare direct fcut de ctre personaje prin tehnica reflectrii poliedrice (a pluriperspectivismului): - Felix o consider pe Otilia foarte frumoas, cult, talentat. - Pascalopol vede n ea aceleai caliti. - Costache o crede nc un copil, spunndu-i fe-fetia mea. - Aglae o consider viclean i interesat de motenirea lui Costache.` c. Caracterizare direct (autocaracterizare): - eu sunt o zpcit, nu tiu ce vreau- desi faptele ei demonstreaza contrariul d. Caracterizare indirect: rezult din fapte: 1. e altruist, grijulie fa de cei apropiai (nu vrea s stea n calea carierei lui Felix); 2. poart o masc, dincolo de care nu poate s treac nimeni. De aceea, devine o enigm. 3. se comport ca un om liber, care nu ine cont de nici o regul exterioar. e.Din mediul n care locuiete personajul - camera Otiliei, cu varietatea de lucruri din ea, reflect caracterul contradictoriu, amestecul de copilrie i feminitate, dar i o oarecare

instabilitate n comportament, trecnd cu uurin de la o stare la alta.

Caracterizeaza personajul preferat dintr-un roman de George Calinescu.

Prin romanele lui, George Calinescu depaseste realismul clasic, creeaza caractere dominate de o singura trasatura definitorie, realizand tipologii (avarul, arivistul), modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor, inscriindu-se astfel in realismul secolului al XX-lea, cu trimitere certa catre creatia lui Balzac. Publicata in anul 1938, opera literara Enigma Otiliei este roman prin amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe planuri, cu conflict complex, la care participa numeroase personaje si se inscrie in curentul realist prin tema, structura inchisa(simetria incipit-final, final inchis, epilog), specificul secventelor descriptive, realizarea personajelor. Otilia Marculescu este cel mai modern personaj al romanului, atat prin tehnicile de realizare, cat si prin problematica sa existentiala, reprezentand tipul feminitatii. Ea este o tanara de optzprezece ani, fiica vitrega a lui Costache Giurgiuveanu. Fascinanta si imprevizibila, Otilia se diferentiaza de celelate personaje feminine din literatura romana prin aceea ca se afla intr-un proces dinamic, in continua devenire. Portretul fizic, relatat direct, prin ochii lui Felix, sugereaza, indirect, trasaturile sale morale de delicatete, tinerete, farmec, cochetarie, inocenta si, in acelai timp, maturitate : Fata , subtirica, imbracat intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa tare la mijloc , ii intinse cu franchete un brat gol si delicat... . Definita indirect, de fapte, actiuni, gesturi, vorbe si ganduri, Otilia este un personaj complex, cu un comportament derutant, fiind capabila de emotii puternice, apoi trecand brusc de la o stare la alta, imprastiata si visatoare uneori, dovedind alteori, in mod surprinzator, luciditate si tact. Ea intruchipeaza un amestec enigmatic de atitudine copilaroasa si maturitate : alearga descult prin iarba din curte, se urca pe stigurile de fan din Baragan, sta ca un copil pe genunchii lui Pascalopol, dar este profund lucida atunci cand ii explica lui Felix motivele pentru care ei doi nu se pot casatori, dovedind o autocunoastere desavarsita a propriei firi : eu am un temperament nefericit : ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata. Ea este cel mai controversat personaj al romanului, aparand in opinia celorlalte pesonaje in mod diferit, starnind contradictii surprinzatoare : mos Costache o iubeste pe Otilica, pe fe-fetita mea, el fiind papa care primeste de la ea un strop de tinerete, lumina si voiciune. Rationalul Felix vede in Otilia o fata admirabila, superioara, pe care n-o inteleg, Pascalopol o priveste ca pe femeia in devenire, are rabdare cu ea, dar nu distinge ce e patern si ce e viril in dragostea lui pentru tanara, pe care o vede ca o randunica. Pentru Stanica Ratiu, Otilia este o femeie cu spirit practic, care stie ce vrea si cum sa se descurce in viata : desteapta fata !, in timp ce Aglae o considera o zanatica, o dezmatata, o sticata, care suceste capul baietilor de familie, deoarece chiar si pe Titi reuseste sa-l cucereasca, iar Aurica o uraste si o invidiaza pentru ca are succes la barbati. Otilia traieste drama singuratatii, a viitorului ei ambiguu, departe de mult visata

fericire, deoarece, se deastainuie ea lui Felix, o femeie se bucura de viata adevarata doar cativa ani : Cat crezi tu ca mai am de trait, in intelesul adevarat al cuvantului ?Cinci, sase ani ! . Finalul romanului este deschis in privinta destinului fetei, modernismul personajului constand si in faptul ca nimeni nu poate dezlega misterul ce se tese in jurul ei, Pascalopol insusi conchizand ca, dupa atatia ani, Otilia ramasese pentru el o enigma. Fotografia pe care o priveste Felix dezvaluie o femeie frumoasa, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatica, ci avea un aer de platitudine feminina , care nu mai semana cu imaginea din constiinta lui. Otilia Marculescu intruchipeaza asadar, eternul feminin plin de mister, tainic si cuceritor, care fascineaza prin amestecul de sensibilitate candida si profunda maturitate.

SUBIECTUL 23 (merge si pt. 22) Exemplificati modalitatile de caracterizare a unui personaj feminin, prin referire la un roman studiat (perioada de pana la al doilea razboi mondial).
Personaj feminin extrem de complex, comparabil cu Olgua din La Medeleni de Ionel Teodoreanu sau Adela din romanul cu acelai nume de Garabet Ibrileanu, Otilia e fascinant, imprevizibil i enigmatic prin comportament. Ea nu reprezint o tipologie, ci este un personaj rotund, mereu n devenire, schimbtor. Construcia modern a personajului se realizeaz printr-o multitudine de modaliti de conturare a caracterului, de la descrierea direct a fizicului su, cu anumite referiri i la trsturile sale psihologice, pluriperspectiva stabilit de prerile celorlaltor personaje despre ea, pn la o caracterizare indirect ilustrat prin limbaj, gesturi, comportament, mbrcminte i descrierea camerei sale. Aspectul ei fizic sugereaz o frumusee juvenil, prospeime i un neastmpr specific personalitii ei: avea capul prelung i tnr, ncrcat cu bucle, cznd pe umeri. Vestimentaia sa, descris din perspectiva tnrului Felix, care o vede pentru prima dat, exprim delicateea, supleea, firea deschis a fetei. Rspndind n jurul ei graie, inteligen, pasiune, ea lumineaz casa ntunecat a btrnului Giurgiuveanu, iar feminitatea ei deseori i intimida pe brbai, Mo Costache, Pascalopol, Stnic, Felix nsui n-ar fi ndrznit s contrarieze pe Otilia. Naiv, dar totui matur prin atitudinea protectoare fa de Felix, Otilia este conturat prin folosirea unui procedeu nou, modern i complex, pluriperspectivismul. Astfel, ea se reflect diferit n cei din jurul su: mo Costache o sorbea din ochi, pentru Pascalopol era o mare trengri, cu un temperament de artist, n timp ce Aglae i Aurica, reprezentante ale clanului Tulea, o consider o depravat, lucru ce demonstrez invidia pe

care i-o poart. Autocaracterizarea joac i ea un rol foarte important n conturarea personalitii Otiliei, deoarece aceasta se descrie cu luciditate, cnd Felix i dezvluie dragostea fa de ea: Sunt foarte capricioas, vreau s fiu liber!...m plictisesc repede, sufr cnd sunt contrariat. Din acest motiv, ea se consider potrivit pentru Pascalopol, omul blazat, care i ndeplinete toate capriciile. Cltoria la Paris o maturizeaz, ea devine mai sigur, mai matur, lucru observat de Felix, care se simte inferior: seriozitatea ei l paraliza. Camera Otiliei o definete pe fat ntru totul, chiar nainte ca Felix s o vad: o mas de toalet, cu trei oglinzi mobile i cu multe sertare, n faa ei se afla un scaun rotativ, de pian, partiturile, crile i mruniurile specific feminine spun foarte multe despre fat. Motivul oglinzilor este o metafor pentru caracterul complex, imprevizibil al fetei, iar dezordinea din camer indic o fire exuberant, tinereasc, n continu micare, temperamental. Partiturile i crile sunt semne ale unei inteligene deosebite, a unei culturi vaste i a unei firi artistice evidente. La sfritul romanului apare doar o imagine vag a ceea ce a fost Otilia odat, ea ajungnd precum o actri ntreinut, dar potennd prin aceasta misterul. Putem spune c Otilia este, aadar, unul dintre cele mai complexe i bine conturate personaje ale literaturii romne, o adevrat enigm. 23. Expune subiectul unui text narativ studiat, apartinand lui Mihail Sadoveanu. 2005 Baltagul, de Mihail Sadoveanu (1930) Structur i rezumat Romanul conine trei pri: a. pregtirile pentru drum ale Vitoriei Lipan; b. parcurgerea traseului iniiatic; c. Rzbunarea Vitoriei. Romanul se deschide cu o legend despre Dumnezeu, care, cnd a alctuit lumea a dat fiecrui neam cte un semn: - iganului i-a dat cetera; - neamului urubul; - turcului s aib putere asupra altora cu sabia; - srbului sapa; - muntenilor nu a mai avut ce s le dea i le-a dat inim uoar i femei iubaree i frumoase. Dup aceasta ncepe prezentarea familiei Vitoriei Lipan. Firul epic al romanului este dinamic, deoarece urmrete drumul pe care l parcurge Vitoria pentru descoperirea soului su. nainte de a pleca la drum, Vitoria merge la printele Dnil ca s-i

citeasc slujbele i apeleaz la baba Maranda, vrjitoarea satului. ine post negru 12 vineri, se nchin la icoana Sf. Ana, de la mnstirea Bistria. Face pregtirile pentru drum, vinde produsele, las gospodria n seama lui Mitrea, o duce pe Minodora la mnstire. Lui Gheorghi i se d un baltag care este sfinit. Vitoria pornete la drum cluzit de sentimentul datoriei fa de so i fa de tradiie. Drumul reprezint un traseu iniiatic, punndu-se n antitez dou mentaliti: cea tradiional arhaic reprezentat de satul de munte, i cea modern, fa de care Vitoria manifest respingere, dispre i nencredere. Cu o oarecare team i sub imperiul emoiilor, Vitoria urmeaz traseul parcurs de Nechifor, poposind pe la hanuri i ntrebnd despre soul su. Cnd ajung la Bicaz, Vitoria i Gheorghi poposesc la hanul lui Donea. Hangiul l cunotea pe Nechifor despre care afirm c era om vrednic i fudul i avea cal bun. Urmtorul popas este la Clugreni, unde Vitoria discut cu soia lui David de la care afl c Nechifor trecuse pe aici. De la domnul David afl c Nechifor avea asupra lui muli bani, hangiul i manifest suprarea c oierul avea obiceiul de a porni noaptea la drum. Tot n aceast localitate, Gheorghi afl legenda despre Piatra Teiului. Legenda spune cum c ntr-o noapte diavolul ar fi rupt o piatr din vrful Ceahlului i a vrut s-o lepede de-a curmeziul Bistriei, s opreasc apele i s nece cuprinsul. Dar cum o ducea n zbor, l-a apucat cntarea cea din urm a cocoilor i a lepdat-o fugind n pustie. La Frcaa, cei doi cltori stau de vorb cu potcovarul Pricop, care le relateaz despre Nechifor c era om curajos i pleca la drum asupra nopii. La Borca devin martorii unui botez. Vitoria druiete un capt de zahr mamei i bani pruncului. n locul numit La Cruci ntlnesc un alai de nunt. Vitoria face o frumoas urare miresei, cinstete cu nuntaii, dar se scuz c nu poate participa la acest eveniment, deoarece o ateapt un drum lung, i greu pentru a-i gsi brbatul. La Dorna cei doi afl c Nechifor a cumprat 300 de oi, iar apoi a plecat nsoit de ali doi oieri. La Suha sunt gzduii de crciumarul Iorgu Vasiliu de la care afl c muntele a fost trecut doar de doi ciobani, dintre care cel cu cciul brumrie (Nechifor) dispruse. Un loc important n desfurarea aciunii l constituie descoperirea cinelui Lupu. Lupu o recunoate pe Vitoria i tot el o duce pe Vitoria n prpastia de la Crucea Talienilor unde erau osemintele lui Nechifor. Iniierea lui Gheorghi se face cnd coboar n prpastie i-i privegheaz tatl. Vitoria i nhumeaz soul dup datin, tocmete bocitoare i face un parastas la care i cheam pe ucigaii soului ei: Calistrat Bogza i

Ilie Cuui. Cei doi ucigai se deconspir n urma vorbelor insinuante ale Vitoriei. Calistrat Bogza este lovit n frunte cu baltagul de ctre Gheorghi i este mucat mortal de cinele Lupu, iar Ilie Cuui este luat de autoriti. 24. Prezinta constructia subiectului unui roman de Marin Preda, prin referire la: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale. Moromeii, de Marin Preda (vol. I, 1955) Aciune Actiune = totalitatea evenimentelor, a faptelor si intamplarilor semnificative prezentate intr-o opera literara. Povestirea se desfoar pe mai multe planuri, diferite ca importan: al familiei Moromete, al lui Biric, apoi ugurlan etc. Romanul are trei pri, care corespund unor etape din viaa familiei: 4. stabilirea unui mod de via, iluzia c timpul st 5. plecarea lui Achim la Bucureti i nceperea unei perioade de frmntri sufleteti; 6. dup scena seceriului, ncep necazurile i problemele care nu se mai rezolv. Romanul ncepe n manier realist, cu fixarea spaiotemporal a aciunii: cu civa ani naintea nceperii celui de-al doilea rzboi mondial, ntr-un sat din cmpia Dunrii. Incipitul aduce n primplan problema timpului. Se pare c timpul avea cu oamenii nesfrit rbdare; viaa se scurgea aici, fr conflicte mari.Rbdarea aceasta este o impresie greit a oamenilor nii, aflai n pragul unor imense rsturnri istorice, mai ales a oamenilor de felul lui Ilie Moromete care cred c st n puterea lor de a evita marile conflicte. n spaiul epic al lui Marin Preda funcia acestui timp este ns paradoxal. El nu mai are rbdare i va produce n snul rnimii schimbri fulgertoare, care pun n cumpn nsui destinul ei milenar. Primele pagini sunt construite n perfect concordan cu timpul sugerat i un sfert din volumul nti se petrece de smbt seara pn duminic noapte, adic de la ntoarcerea Moromeilor de la cmp pn la fuga Polinei cu Biric. Ritmul evenimentelor se precipit n ultima parte a volumului I, semn al faptului c timpul nu mai avea rbdare. Trei ani mai trziu, izbucnea cel de-al doilea rzboi mondial. Primul volum are o construcie clasic, simetric, ncepe i se sfrete cu tema timpului. Conflictul principal este de natur tragic i se d ntre om i istorie, istorie care i marcheaz n mod hotrtor destinul, dei omul are iluzia c se poate sustrage ei. Familia lui Moromete este i ea mcinata de tot felul de conflicte n aparen minore, dar care vor duce treptat la destrmarea ei. Starea conflictual este permanent. Exist conflicte ntre:

- Moromete i Catrina, deoarece aceasta vrea s-i fie trecut casa pe nume, fapt promis de Moromete cnd acesta vnduse un pogon de pmnT din zestrea soiei; 23 frai; chiar dispunerea membrilor familiei la mas de la nceputul romanului arat rivalitile existente ntre copiii din prima cstorie i cei din a doua cstorie a lui Moromete 23 Niculae i tatl su, care nu vrea s-l trimit la coal; - tat i cei trei fii, care vor s mearg la ora s se mbogeasc rapid. Pe lng aceste crize interne, exist i o criz extern a familiei produs de: impozite, datorii la banc i alte datorii de gospodrie. 25. Comenteaza particularitatile de limbaj si de expresivitate (procedee artistice, elemente de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand perioadei pasoptiste. Pastelul Malul Siretului, de Vasile Alecsandri, Apariia Convorbiri literare - 1 mai 1869 Pastelul specie a genului liric, n care se descrie un col de natur, un peisaj, prin intermediul cruia poetul i exprim indirect sentimentele. Tema - trecerea timpului Eul liric apare n ipostaza de spectator, dei privete cu senintate, dar i cu resemnare trecerea timpului. Ultima strof are un ton ELEGIACTRIST, rezultat din faptul c doar poetul este contient n aceast natur n micare de trecerea timpului. Nivelul fonetico-prozodic: - rima pereche, feminin; - ritmul trohaic; - poezia este structurat n 4 catrene; - observm prezena abundent a imaginilor artistice i a figurilor de stil, ceea ce ne arat c avem n fa un tablou, o descriere; Strofa 1 25 2 comparaii: aburii-fantasme i rul luciu balaur; - personificare: rul se-ncovoaie trezirea naturii, dezmorirea ei; - metafora: solzi de aur sugereaz valurile i sclipirea lor; - verbe: se ridic, se despic, mic - de micare, dinamice sugereaz trezirea naturii la via; - predomin imaginile vizuale; Strofa 2 - epitetul cromatic: malu-i verde - epitete ornante: prundiul lunecos i malul nsipos - caracteristici ale tabloului naturii. - personificare apa adoarme la bulboace - pron. pers eu - atrage atenia asupra eului liric;

- apa care curge - trecerea timpului; - verbe statice: m aez, privesc - starea reflexiv a poetului; - imagini vizuale-statice: privesc cum apa curge; Strofa 3 - epitet: salcie pletoas; epitetul personificator: viespe sprintioar sugereaz dinamismul, viaa; - inversiune: slbatici rae; - imagini vizuale dinamice: viespe sprintioar; - verbe dinamice:salt, se coboar. Strofa 4 - epitet gndire furat; - subst. abstract gndirea- starea de meditaie n care se afl poetul, obsedat de aceeai imagine a rului care curge; - repetiia: apa curge (strofa 2) i rul curge (strofa 4) - evideniaz obsesia poetului i tensiune interioar; - ep. cromatic i metaforic oprl de smarald; - vb. onomatopeic: lunca clocotete - imit viaa, micarea; - ep. sinestezic: nsipul cald; 26. Argumenteaza caracterul romantic al unei poezii studiate, apartinand lui Mihai Eminescu Micare literar i artistic aparut n Europa la sfritul secolului al XVIII-lea, romantismul a sustinut manifestarea fanteziei creatoare i exprimarea sentimentelor, a originalitii, spontaneitii i sinceritii emoionale. Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului. Considerat ultimul mare romantic european, Mihai Eminescu ilustreaz n poemul filozofic de factur romantic Scrisoarea I condiia nefericit a omului de geniu tema proprie romantismului -, n ipostaza savantului i n raport cu timpul, societatea n general i cu posteritatea, cuprinznd, totodata, n tablouri grandioase, geneza i stingerea universului. Scrisoarea I se prezint ca specie a genului liric sub forma poemului filozofic i a meditaiei, amandou fiind apreciate de romantici. Primul tablou ilustreaz cadrul nocturn reprezentat de lun ca astru tutelar, consacrat motiv eminescian i romantic: Luna varsa peste toate voluptoasa ei vpaie; Lun, tu, stpn-a-mrii, pe a lumii bolt luneci i gndirilor dnd via , suferinele ntuneci; Dintre motivele romantice apare i motivul timpului filozofic bivalent: timpul individual (msurabil, curgtor, ireversibil): Doar ceasornicul urmeaz lunga timpului carare i timpul universal

(eternitatea): Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreag scoate. Sub tutela lumii sunt prezentate imagini ale diferitelor categorii sociale vzute n antitez (procedeu artistic ocupnd locul principal in structura poeziei romantice): ea vede mai ntai un rege ce-mpnzete globu-n planuri pe un veac / Cnd la ziua cea de maine abia cuget-un srac; unul este preocupat de aspectul sau fizic (cauta-n oglid de-i bucleaz al su pr) n timp ce altul cuta n lume i n vreme adevr Antitezele accentueaz faptul c diferenele ntre oameni nu elimin statutul de muritor: Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! Autorul aduce n continuare n prim plan btrnul dascl, face portretul savantului simboliznd superioritatea omului de geniu, intreaga imagine fiind contstruit pe antiteze ntre oamenii mediocri, preocupai de banaliti i btrnul dascal , ntre condiia precar a acestuia i preocuprile lui : Uscativ aa cum este, grbovit i de nimic Universul fr margini e n degetul lui mic Romantismul are ca tema istoria, vazut n perspectiva larg, de la geneza cosmic pn la istoria diferitelor popoare. Dnd fru liber fanteziei creatoare, autorul i imagineaz n tabloul al III-lea o cosmogonie. Prin intermediul savantului pe care l poart gndul ndrt cu mii de veacuri, autorul vede haosul primordial , cnd nu sascundea nimica, dei tot era ascuns, cnd n sine impacat stpnea eterna pace, gndurile fiind generate de ntrebri filozofice: Fu prapastie? genune?Fu noian ntins de ap? Cugetatorul i imagineaz stingerea Universului, sub forma unei morti termice, dup care totul revine la eterna pace Ironia romantic dobndete, adesea, accente satirice, dovada c tabloul al IV-lea se constituie ntr-o satir virulent la adresa superficialitii societii contemporane, prilej pentru care Eminescu i exprim dispreul fa de neputina acesteia de a avea idealuri, de a se ridica deasupra intereselor meschine, mrunte, nesemnificative; 27. Analizeaza rolul elementelor de compozitie dintr-un text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu (la alegere, doua elemente, dintre urmatoarele: titlu, incipit, secvente poetice, relatii de opozitie si de simetrie, elemente de recurenta) Floare albastra Titlul poeziei este alcatuit din doua sintagme-floare, reprezentand efemeritatea, delicatetea si albastra sugerand infinitul cosmic, dar si aspiratia. Titlul este si o metafora simbol, un motiv romantic care apare si in alte literaturi. In literatura germana, in lirica lui Novalis, floarea albastra se metamorfozeaza in femeie luand chipul iubitei si tulburand inima eroului. Motivul florii albastre apare si la Leopardi, iar la Eminescu floarea albastra reprezinta vointa, dar si nostalgia nesfarsitului sau femeia

ideala. De asemenea, albastrul simbolizeaza infinitul, departarile marii si ale cerului, iar floarea poate fi fiinta care pastreaza dorintele Poezia este structurata pe doua planuri, intre care se stabilesc relatii de opozitie: planul barbatului si planul femeii. Femeia este o copila naiva, dornica de a se realiza prin iubire. Barbatul este un contemplativ, sedus de dulceata jocului inocent, dar incrancenat sa atinga absolutul, preocupat intr-un ceas cand putea sa cunoasca fericirea- de altceva, mai inalt si mai intelept, dupa cum reiese din ingaduinta sa fata de preaplinul pasional al fetei: Eu am ras, n-am zis nimica. Planul feminitatii(cuprins in strofele 1-3 si 5-12) are forma unui monolog, alcatuit in prima parte dintr-un repros, si apoi, in partea urmatoare, dintr-o provocare inocenta, care este un act de seductie. Reprosul este expresia intuitiei feminine, care simte in diversitatea preocuparilor abstracte ale barbatului pericolul instrainarii. Cunfundarea lui in stele si in nori si-n ceruri nalte, gandirea lui plina de imaginilecampiilor Asire, ale intunecatei mari si ale invechitelor piramide care urca-n cer varful lor mare o determina sa-l avertizeze asupra capcanei in care ar putea sa cada, confundand caile fericirii:Nu cata in departare/ Fericirea ta, iubite!. Provocarea pe care o lanseaza(strofele 5-12) izvoraste dintr-o nevoie demonstrativa, pare o lectie de initiere intr-un segment al existentei pe care barbatul il minimalizeaza. De aceea, proiectul ei erotic este de o mare fascinatie, poarta in el toate atuurile tentatiei: natura este paradisiaca, iubita este frumoasa si nebuna, adica dispretuitoare de conventii, dragostea este neprefacuta si totala, muta si inocenta. Cadrul natural este insa autohtonizat : e gura raiului din cantecul popular, cu luminisuri, cu stanci gata sa se pravale in prapastie, cu izvoare care plang, cu trestii inalte si foi de mure, cu soare si luna. Autohtonizat este si limajul copilei, care se alinta in spiritul oralitatii taranesti:de ce m-ai uitat incalte, voi cerca, mi-oi desface, cine treaba are. Planul barbatului, foarte redus(cuprins in strofele 3 si 13-14), are dublu rol, fixeaza povestea in interiorul unei amintiri si confera poeziei caracterul de meditatie. Senzatia de poveste evocata este data de prezenta in text a unui narator, marcat de pronumele personal eu, si a unor scurte precizari, care delimiteaza planurile: Astfel zise mititica/ Dulce netezindu-mi parul sau Inc-o gura-si dispare.../Ca un stalp eu stam in luna, apoi in final Si te-ai dus.../Si-a murit iubirea noastra.
28. Comenteaza particularitatile de limbaj si de expresivitate (imaginar poetic, procedee artistice, elemente de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu. Sara pe deal Imaginar poetic

'Sara pe deal' este poemul dorului de dragoste, al visului pur, pe care-l imagineaza tanarul, aspirant la ideal. Manat de sentimente puternice, el isi traieste iubirea din vis si descopera armonia sufletelor si frumusetea universului. Aceste valori supreme devin echivalente cu viata insasi: '...Astfel de noapte bogata / Cine pe ea n-ar da viata lui toata ?' Poezia este o idila cu puternice note de pastel in care se realizeaza (prin organizarea compozitionala) un deplin echilibru intre planul erotic si cel natural. Cele doua planuri (spatial si afectiv) se inscriu intr-o miscare ascendenta, bazata pe paralelismul dintre om si natura. In acelasi timp planul erotic se amplifica treptat, in

timp ce, o data cu inserarea, peisajul se estompeaza. Asistam astfel la un transfer metaforic intre planul natural si cel uman, potentand ideea ca poezia exprima aspiratia spre iubire, iar momentul evocat este cel al asteptarii, al drumului spre fericire. Punctul culminant al trairii emotionale si momentul contopirii pastelului cu idila, il constitue versurile: 'Clopotul vechi imple cu glasul lui sara / Sufletul meu arde-n iubire ca para". Relatia intre cele doua planuri dezvaluie nu numai plasticitatea nebanuita a imaginilor vizuale si acustice, dar mai ales originalitatea viziunii eminesciene privind reflectarea din perspectiva lumii interioare a lumii obiective, de afara. Imaginile pe care le construieste Eminescu sunt vizuale si auditive. Imaginile vizuale sunt: dealul, turmele, salcamul, luna, stelele. Pastelul inserarii, perceput vizual, dar mai ales acustic, aduce elemente specifice plaiurilor mioritice. Sugestia de atemporalitate si arhaic este sustinuta de epitetele adjectivale: 'vechi' si 'bogat', dar si prin impresia de generalitate conferita de pluralul substantivelor: 'casele', 'fluiere'. 'Sara', 'satul' apar la singular cu functia de a uniciza spatiul. Tabloul este lucrat monocrom, sugerand doar zone de umbra si lumina. Imaginile auditive, dominante, cresc tensiunea emotionala. Sunetele, cu o intensitate redusa, accentueaza tacere generala. Ele sunt melodioase si melancolice (buciumul suna cu jale, apele plang, fluiere murmura-n stana), familiare (scartaie-n vant cumpana de la fantana, toaca rasuna mai tare) sau difuze (clopotul vechi umple cu glasul lui sara). Versificatia Versul are 12 silabe, iar ritmul este: un coriamb, doi dactili si un troheu. Rima este imperecheata si produce o catifelare a tonului final. Versul eminescian este deosebit de muzical. 29. Ilustreaza conceptele operationale tema si motiv literar, pe baza unei poezii romantice studiate, apartinand lui Mihai Eminescu. Gloss, de Mihai Eminescu Apariie - decembrie1883, vol. de Poezii, editie ngrijit de Titu Maiorescu Tipul poemului - este o poezie filosofic prin ideile pe care le dezbate, idei preluate din filosofia greceasc i romantic (Kant si Schopenhauer - filosofi romantici). Tem - ideea central la care se refer un text, de exemplu: copilria, dragostea, timpul, rzboiul, satul, oraul, jocul, cltoria, aventura, condiia geniului, singurtatea. Motiv literar - unitate minimal care ajut la conturarea temei ntr-un text. Tema - este un cod etic al omului de geniu care arat c omul superior trebuie s se renune la fericirea iluzorie a vieii omeneti i s se autocunoasc prin raiune i contemplaie. Motive: - apare motivul lumii ca teatru, prelucrat i n strofele 6 i 8 - ipocrizia lumii - apare i la Shakespeare: Alte mti, aceeai pies/Alte guri,

aceeai gam; lumea este privit ca o scen n care oamenii sunt actorii, jucnd diverse roluri. - apare motivul lumii-siren, care ntinde lucii mreje; lumea atrage prin spectacolul i carnavalescul ei, dar omul de geniu care tie acestea trebuie s se fereasc s nu cad n mrejele ei. Ca un cntec de siren, Lumea-ntinde lucii mreje; Ca s schimbe-actorii-n scen, Te momete n vrteje. - apare motivul schopenhauerian al prezentului etern: Tot ce-a fost ori o s fie/ n prezent le-avem pe toate. Trecutul si viitorul sunt iluzorii si sunt cuprinse in prezent. Doar prezentul e real si are consistenta. 30. Analizeaza particularitatile de structura si de expresivitate, caracteristice simbolismului, prin referire la o poezie studiata. Plumb, de George Bacovia A aparut n fruntea volumului Plumb n 1916. Este considerata o capodopera a creatiei bacoviene si o culme a simbolismului romnesc. Poezia este alcatuita din 2 catrene, care corespund celor 2 planuri ale realitatii: realitatea exterioara, alcatuita din cimitir, cavoul, simboluri ale unei univers rece, ostil, care l mpinge pe poet la izolare si disperare si realitatea interioara, sufleteasca, deprimanta pentru care nici iubirea invocata cu disperare nu este o sansa de salvare. Cuvntul cheie al ntregii poezii este plumb care devine metafor - simbol si care este repetat de trei ori, numr fatidic n fiecare catren. Repetitia acestui cuvnt sugereaz o atmosfer macabr de cavou. n acest mediu, sentimentul iubirii nseamn ntoarcere spre apus cum spune poetul Lucian Blaga, adic moartea: Dormea ntors amorul meu de plumb,/ pe flori de plumb. n aceste condiii poetul nu se poate redresa, nu se poate nalta . Mijloacele artistice ale poeziei sunt simbolul (plumbul), metaforele(Stam singur in cavou) si personificrile (Dormeau adnc sicriile de plumb). Remarcm folosirea verbelor la imperfect: dormeau, stau care sugereaz acea atmosfer de dezolare, o actiune trecut dar neterminat, n continu desfurare nc. La toate nivelurile (lexical, fonetic, morfosintactic), poetul exteriorizeaza ideea de alunecare spre neant. Verbele la imperfect (dormeau, dormea, stam) sugereaza persistenta atmosferei deprimante. Repetitia conjunctiei si amplifica atmosfera macabra: Si flori de plumb si funerar vestmnt - / si era vnt / Si scrtiau coroanele si-am nceput sa-l strig si era frig si-i atrnau aripile de plumb. Epitetele adnc, ntors, funerar, singur, contribuie la realizarea unei nelinisti metafizice. Frecventa consoanelor m, b, v, l, sugereaza foarte bine plnsetul, vaietul, ca ecou al atmosferei insuportabile. La nivelul prozodic se constata folosirea iambului. Poezia este simbolista prin corespondentele dintre lumea exterioara si lumea interioara, prin sugestie, sentimentul de impietrire si apasare sufleteasca fiind doar sugerat prin intermediul simbolului si prin muzicaliatea versurilor, data de repetitia obsedanta a cuvantului plumb.

31. Explica rolul elementelor de compozitie dintr-un text poetic studiat, apartinand lui George Bacovia (la alegere, doua elemente dintre urmatoarele: titlu, secvente poetice, relatii de opozitie si de simetrie, elemente de recurenta motiv poetic, laitmotiv). Lacustra, de George Bacovia Titlu: Titlul poeziei este simbolic. Lacustra reprezenta o locuinta primitiva, din paleolitic, temporara si nesigura, construita pe apa si sustinuta de patru piloni. Podul care pastra legatura cu lumea terestra era noaptea tras la mal pentru a-i proteja pe locuitorii casei de pericolul lumii exterioare. Titlul sugereaza faptul ca eul poetic este supus in permanenta pericolului agresiunii din partea lumii exterioare, de care se izoleaza, devenind in felul acesta un insingurat, un prizonier al propriei lumi. Secvente poetice: Strofa I exprima, in mod simbolic, dezagregarea materiei, sub actiunea unei ploi permanente: De-atatea nopti aud plouand. Caderea ploii actioneaza hipnotic asupra somnului fiintei si a lumii. Strofa a doua: Starea de nevroza, de iritare, provocata in prima strofade plansul si dezagregarea materiei, se coreleaza cu spaima, sentimente generate de pericolul iminent: In spate ma izbeste-un val. Strofa a treia amplifica starea de angoasa, de neliniste, de singuratate a poetului, prin regresiunea in golul istoric al inceputurilor lumii: Pe-acelasi vremuri ma gasesc.Dezagregarea se extinde la nivelul intregului univers, pilotii grei ai lumii launtrice prabusindu-se sub actiunea distrugatoare a apei. Strofa a patra o reia simetric pe prima, in afara de versul al doilea, care se realizeaza ca o prelungire a primului catren: Tot tresarind, tot asteptand. Accentul cade pe planul subiectiv, trecandu-se de la universal la individual. 32. Expune specificul raportului autor-eu liric, prin referire la un text poetic al unui autor aparinnd direciei moderniste. Modernismul este un curent literar nfiinat n 1919 de ctre Eugen Lovinescu , ce s-a manifestat n jurul gruprii culturale de la "Sburtorul", prin revista i cenaclul cu acelai nume. Doctrina lui Lovinescu pornete de la ideea c exist un "spirit al veacului" care impune procesul de sincronizare a literaturii romne cu cea european, cunoscut i ca principiul sincronismului. El susine ideea c civilizaiile mai puin avansate sunt influenate ntr-un mod benefic de ctre civilizaiile dezvoltate, mai nti prin imitaia civilizaiei superioare i apoi prin crearea unui fond literar propriu. Autorul este persoana care creeaz o oper artistic, tiinific sau publicistic, care se detaeaz de narator sau de eul liric. n literatura cult, autorul se mai numete i scriitor (prozator, poet, dramaturg). n literatura popular autorul este anonim. Eul liric este individualitatea creatoare , detaata de lume i de realitatea nconjurtoare, care nu trebuie confundata cu persoana biografica a creatorului (eul empiric), instant a pur si simplu neidentificabila, prin

intermediul careia se face auzita vocea poetului. Lucian Blaga este unul dintre spiritele majore ale secolului XX, promovand deopotriva prin opera poetica si cea filosofica , ideile moderne ale timpului sau. Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga, asezata in deschiderea volumului de debut, Poemele luminii (1919), este o art poetic modern, alturi de Testament de Tudor Arghezi i Joc secund de Ion Barbu. La Blaga, cunoasterea se bazeaza pe doua concepte originale, definite in volumul filosofic Trilogia cunoasterii, si anume : cunoasterea paradisiaca si cunoasterea luciferica. Cunoasterea paradisiaca, de tip logic, rational, se revarsa asupra obiectului cunoasterii, vrand sa lumineze misterul, pentru ca, astfel, sa il reduca, fiind specifica oamenilor de stiinta, in timp ce cunoasterea luciferica are ca rol potentarea, adancirea tainelor si nu lamurirea lor, fiind caracteristica sensibilitatii poetilor. Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o meditatie filosofica , avand profunde accente lirice, o confesiune elegiaca pe tema cunoasterii. Ideea poetica sugereaza atitudinea poetului-filosof, exprimata prin intermediul eului liric, de a proteja misterele lumii, izvorata la el din iubire, prin iubire : eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ Caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte. Fiind o art poetic, eul liric se identifica cu autorul, care i exprim crezul liric (propriile convingeri despre arta literar) i viziunea asupra lumii. Asltef, prin mijloace artistice sunt redate propiile idei despre poezie i despre rolul poetului. Rolul poetului nu este acela de a descifra tainele lumii, ci de a le potena prin formele concrete pe care le nfieaz. Astfel, lumina altora este cunoasterea de care eul liric se detaseaza cu fermitate, violenta verbului sugruma fiind sugestiva pentru consecintele pe care le-ar avea lamurirea misterelor. Antiteza dintre lumina mea si lumina altora , conjunctia adversativa dar si repetitia pronumelui personal de persoana I singular, eu, eu, exprima sugestiv atitudinea pe care o are eul liric fata de cunoasterea paradisiaca, el fiind adept al cunoasterii luciferice, poetice (asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister/ si tot ce-i nenteles/ se schimba-n ne-ntelesuri si mai mai/ sub ochii mei). Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se realizeaz prin atitudinea poetic transmis n mod direct i prin mrcile subiectivitii (mrcile lexico-gramaticale ale eului liric). Acestea sunt: pronumele personal la persoana I singular "eu" (repetat de ase ori n poezie), adjectivul posesiv la persoana I ("mea"), verbele la prezent, persoana I singular ("nu strivesc", "nu ucid", "sporesc", "mbogesc", "iubesc"); topica afectiv (inversiuni: "eu cu lumina mea sporesc a lumii tain") . Asadar, in poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii , autorul Lucian Blaga isi rasfrange teoriile filosofice asupra eului liric, iar interesul sau este deplasat de la tehnica poetic (metafora revelatorie, comparaia ampl, versul liber) la relaia poet-lume i poet-creaie. 33. Evideniaz elementele de compoziie dintr-un text poetic studiat, aparinnd lui Lucian Blaga (la alegere, dou

dintre urmtoarele: titlu, incipit, secvene poetice, elemente de recuren - motiv poetic, laitmotiv, relaii de opoziie i de simetrie). Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Balga Eu nu strivesc corola de minuni a lumii se afla in fruntea volumului de debut Poemele luminii din 1919. Poezia apare ca o scurt confesiune n care Blaga vorbeste de atitudinea lui fat de tainele universale, optnd cu fermitate nu pentru cunoasterea lor pe cale rational, ci pentru potentarea lor prin contemplarea nemijlocit a formelor concrete sub care se nftiseaz. Conduita aceasta reliefeaz nu att opozitia filozofic ntre rationalism si irationalism, ct o diferent ntre gndirea rational si gndirea poetic, aceasta din urm creatore de metafore, adic de imagini n care se intuieste simultan existenta a dou planuri diferite n ordinea lucrurilor, unul concret si altul abstract. Titlul: Este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Verbul la forma negativa nu strivesc exprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciderica/poetica. Metafora corola de minuni a lumii, imagine a perfectiunii prin ideea de cerc, semnifica misterele universale. Relatii de opozitie: Mrturisirea eului liric se organizeaz n jurul unor opozitii mereu amplificate: eu - altii; lumina mea - lumina altora; corola de minuni a lumii - flori, ochi, buze ori morminte. Toti termenii au un sens figurat: pronumele personal eu-de altfel, cuvntul cheie al poeziei, prin repetitia lui obsedant - semnific pe poet, lumina mea semnific gndirea poetic, lumina altora-gndirea logic, corola de minuni - misterele universale, flori, oclui, buze, morminte - nftisrile concrete ale misterelor.Structura antitetic marcat prin termenii principali este adncit prin distributia verbelor. n propozitiile n care subiectul este eu verbele predicate sunt: nu strivesc, nu ucid, nu sugrum ci sporesc, mbogtesc, iubesc. Pentru lumina altora exist un singur verb predicativ: Sugrum, dar prin asociatii subntelese i se pot atasa si altele: striveste, ucide, nu sporeste, nu mbogteste, nu iubeste. Cunoasterea logic reduce numeric misterele prin determinarea lor conceptual le sugrum vraja, adic farmecul concret, individual, prin abstractizare. Cunoasterea poetic, dimpotriv conserv fiorul concret al necunoscutului, ba chiar l sporeste, proiectnd n misterele lumii un nteles, un rost si valori noi, care apartin poeziei. 34. Prezinta particularitati moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui Tudor Arghezi. Modernismul constituie o orientare artistica opusa traditionalismului si care include, prin extensie, o seama de curente literare novatoare: simbolismul, expresionismul,dadaismul.Definit de criticul literar Eugen Lovinescu, modernisrnul inseamna o ruptura" fata de trecut si o innoire notabila, atat in privinta surselor de inspiratie cat si in cea a tehnicilor poetice. Astfel, orientarea spre actual si spre citadin, adancirea lirismului, o anume ambiguitate a limbajului, innoirea metaforica, imaginile socante, versul liber constituie tot atatea elemente ale modernismului.

Comentariul poeziei Testament", de Tudor Arghezi, releva o mare bogatie de idei, metafore indraznete si o viziune originala asupra succesiunii generatiilor (elemente moderniste). Noutatea viziunii asupra artei si a rolului poetului constituie elemente moderniste. In strofa I opera este vazuta ca ..o treapta" in marea trecere" universala, un moment al progresului inceput in adancurile timpului originar, cand cei dintai strabuni sau ridicat din golul preexistentei. In strofa a II-a, Cartea" devine hrisovul vostru cel dintai", act al innobilarii Ideea legaturii poetului cu stramosii este exprimata in metafora osemintelor varsate" in sufletul acestuia, intr-o contopire fara sfarsit. In strofa a III-a, metafora: Sudoarea muncii sutelor de ani" cumuleaza sirul de opintiri existentiale ale strabunilor-tarani. In versurile 5 si 6 este indicat izvorul limbajului poetic arghezian: graiul aspru, simplu, al batranilor" tarani, caruia poetul ii da noi straluciri. Tot aici, apare si sintagma cuvinte potrivite". Aceasta il defineste pe autor ca pe un artizan care potriveste" cuvintele in vers, printr-o activitate migaloasa si grea, desfasurata in mii de saptamani". Cuvintele sunt prefacute" in versuri si-n icoane", devenind arta. n versul al10-lea este enuntata estetica uratului: Facui din zdrente muguri si coroane" inseamna transformarea uratului in frumos, adica in poezie. Pe un plan mai profund, uratul face parte dintre atributele lumii care si-a pierdut sacralitatea. in acest sens, poetul devine un Creator care ii reda lumii frumusetea disparuta. Estetica uratului este formulata si in doua versuri din strofa a IV-a: Din bube, mucegaiuri si noroi Iscat-am frumuseti si preturi noi" In aceste versuri, tema eului poetic este tratata in spirit modernist: in ipostaza de artizan, poetul zamisleste o alta lume" decat cea traditionala, o lume" a tuturor cuvintelor (frumoase si urate). Observam ca unii termeni capata semnificatii neobisnuite, contrastele sunt izbitoare, iar sintaxa frazei poate fi rupta (elemente moderniste). 35. Prezinta particularitati moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui Ion Barbu. Riga Crypto si lapona Enigel, de Ion Barbu Poezia a aprut n vol. Joc secund (1930). Poezia modern barbian are urmtoarele caracteristici: - O trstur important a textului este muzicalitatea. Poezia este o balad cult, prezentnd elemente ale acesteia: un fir epic, prezen a dialogului, a personajelor. Are menirea de a ncifra o experien, este o cntare iniiatic. Balada mai este numit i cntec btrnesc de nunt. Tehnica folosit de poet este cea a povestirii n ram sau a povestirii n povestire. Povestea de dragoste nemplinit a celor dou personaje este inserat n cadrul povetii de iubire mplinite. Sunt dou poveti de iubire. Menestrelul (trubadurul) este rugat s cnte o poveste de iubire, celebr. Primele dou catrene reprezint rama. Spunerea cntecului presupune un anumit ritual, un spaiu izolat. - Poezia cuprinde 2 simboluri antonimice:

Cele dou personaje aparin unor lumi diferite: Riga Crypto regnului vegetal, iar lapona Enigel regnului uman. Poezia este o demonstraie a ideii c nu este posibil nuntirea unor lumi diferite i cu aspiraii variate. Poetul i alege personajele aparinnd unor regnuri diferite pentru a sugera imposibilitatea dragostei lor i totodat antiteza dintre cele dou lumi. Balada este o demonstraie a ideii c raiunea triumf n final asupra iraionalului. Soarele simbolizeaz viaa raional, contient, stpnit de un ideal nalt. Setea dup soare a laponei Enigel nu este altceva dect setea dup ideal a omului. Umbra simbolizeaz instinctul, obscuritatea din om. Cele dou personaje pot reprezenta dualitatea uman, o jumtate apolinic i una dionisiac. - Poezia lui Barbu tinde spre esene . Prefer s pun n centrul ei problemele eseniale i nu cele care te exprim pe tine (obiectivitate, impersonalizare). Poezia se vrea a fi un mod impersonal al Lirei.obiectiv i muzical - Poezia se nscrie n lirismul obiectiv = un discurs liric prin care poetul i exprim sentimentele prin intermediul unor mti sau al unor personaje lirice (lirismul mtilor poetul nu-i exprim n mod direct sentimentele, ci prin intermediul unor mti strine; n cazul poeziei de mai sus, Barbu vorbete i sub masca laponei Enigel i sub cea a lui Riga Crypto; eroii sunt voci ale poetului). 36. Ilustreaza conceptul operational traditionalism, prin referire la un text liric studiat. Aci sosi pe vremuri, de Ion Pillat 1 1 Este un scriitor aparinnd perioadei tradiionalismului interbelic. Principalul su volum de poezii este cel din 1923, Pe Arge n sus, din care face parte i textul Aci sosi pe vremuri. Tematica este una tradiional, cea a trecerii ireversibile a timpului fugit irreparabile tempus i cealalt este fortuna labilis (soart schimbtoare). Poezia vorbete despre dou poveti de iubire, care sunt supuse aceleiai legi universale a trecerii implacabile a timpului. Titlul conine un adverb de loc (aci) i o locuiune adverbial de timp (pe vremuri). Spaiul i timpul nu sunt precizate cu exactitate, poetul ne introduce ntr-o atmosfer trecut, fcnd legtura ntre timpul prezent (obiectiv) i timpul amintirii (subiectiv). Adverbul de loc apare ntr-o form popular. Scriitorul continu tradiia lui Vasile Alecsandri prin practicarea unui pastel evoluat, psihologic. Pastelul la Ion Pillat este

1 1 1 1

doar un pretext pentru meditaia poetului asupra efemeritii existenei umane. La nivel prozodic, poezia respect canoanele clasice, fiind organizat n 19 distihuri i un monovers final; rima mperecheat; msura metric de 13-14 silabe; cultivarea universului rural: berlin, lanuri de secar, crinolina, cmpia, berzele; tonul elegiac (trist); Se remarc predilecia pentru simbol, clopotul este un motiv sacru, sunetul su amintind de fragilitatea existenei umane i de trecerea timpului.

37. Ilustreaz caracteristicile limbajului poetic (expresivitate, ambiguitate, sugestie), cu exemple aparinnd neomodernismului. Neomodernismul (al doilea modernism) se refer la generaia scriitorilor aizeciti. Liderul poetic al aizecitilor este Nichita Stnescu (19331983). Neomodernismul nu reprezint o evoluie a poeziei, ci o ntrziere cu treizeci de ani fa de experienele Occidentului. n momentul apariiei poeziei lui Nichita Stnescu, nicieri n lume nu se mai scria poezie metaforic de tip modernist. 10 10 10 10 10 10 Caracteristici ale poeziei aizeciste: poeii trebuie s se ntoarc la izvoarele modernitii interbelice (Lucian Blaga, Ion Barbu, Tudor Arghezi); cultivarea unui limbaj ambiguu; se cultiv metafore subtile; apar imagini insolite; ironia; reflecia filosofic.

Ctre Galateea 1965 vol. Dreptul la timp 1 1 1 poezia valorific un mit al Antichitii (GalateeaPygmalion se ndrgostete de propria oper, o sculptur, Galateea, rugndu-i pe zei s-o nsufleeasc). Tema poeziei este iubirea creatoare (iubirea i creaia), legtura dintre artist i creaia sa. Astfel, poezia devine a art poetic. Eul liric subliniaz, prin sugestie, ideea c nu cunoate doar atributele celei creia i se adreseaz, ci i btaia inimii pe care urmeaz s-o auzi, sfritul cuvntului a crui prim silab tocmai o spui. Poetul folosete enumeraii ample, pentru a-i exprima sentimentul de iubire :toate timpurile, toate micrile, toate parfumurile.... Personificarea genunchiul pietrelor sugereaz nsufleirea operei de art. Orizontul cunoaterii e definit prin noiuni abstracte, care

sunt i metafore: dup-amiaza, dup-orizontul, dincolo-de-marea. Astfel, poetul creeaz cuvinte noi. Natura, universul sunt nsufleite. Copacii devinumbre de lemn ale vinelor tale, rurile devin mictoare umbre ale sngelui tu, iar pietrele rmn umbre de piatr ale genunchiului meu. Primele dou metafore personificatoare exprim vitalitatea sculpturii, iar ultima arat suferina, umilina, jertfa, rugciunea (i m rog de tine, nate-m). Natura apare ca nsufleit de oper i nu invers, rsturnndu-se conceptul tradiional de mimesis: nu arta este o copie a lumii (o copie a copiei), ci lumea este o copie a artei. Adverbele de loc departe i aproape sugereaz limitele cunoaterii de tip raional, care nu poate s ptrund n esena tainelor lumii. Poetul realizeaz c numai cu ajutorul raiunii nu poate crea. Este nevoie de ceva mai mult, de cunoaterea poetic. De ce creaia este implorat s dea natere creatorului ? Este creat o ambiguitate. Creatorul i creaia se nasc i se susin reciproc. Creaia este aceea care nvenicete numele autorului i l face s treac dincolo de timp, iar artistul este cel care d via operei prin imaginaia i sensibilitatea sa.

38. Comenteaz elementele de limbaj i de expresivitate, dintr-un text poetic neomodernist, aparinnd lui Nichita Stnescu.

SUBIECTUL 38 Comenteaza elementele de limbaj si de expresivitate, dintr-un text poetic neomodernist, apartinand lui Nichita stanescu.
Simbol al generaiei aizeciste, Nichita Stnescu a fost contiina artistic frmntat de regndirea (restructurarea) limbajului poetic i a percepiei asupra lumii fenomenale (concrete) i ideale. Poetica neomodernist este una a existenei i cunoaterii. Concepia despre cunoatere i art i relaia poetului cu logosul sunt abordate in textul Ctre Galateea. Acesta a fost inclus in volumul Dreptul la timp(1965), culegere care marcheaz trecerea de la etapa elanurilor adolescentine spre un lirism interiorizat, inspre momentul de maturizare creatoare. Titlul este o invocaie expresiv ctre Galateea, simbol al operei care, potrivit unui mit, a prins via. Nichita Stnescu valorific povestea legendar a sculptorului Pygmalion care, indrgostit de opera sa cu infiare de femeie, a invocat zeitile. Fructul iubirii dintre Pygmalion i Galateea a fost un fiu numit Pathos. Astfel, titlul sugereaz ideile de creaie, iubire i suferin. Titlul conine prepoziia ctre, element care d valoare de invocaie textului i confer discursului liric un caracter adresat. Tema poeziei este, in principal, raportul dintre oper i creator. O

diferen fa de mit este c poetul nu se adreseaz divinului, ci implor nsi opera. Eul liric are o viziune inedit asupra acestui raport, astfel opera este cea care creeaz poetul. Se poate deci considera c realitatea lumii in care se gsete furitorul de frumos este de fapt un vis al trmului Ideii Pure. Structur. Incipitul textului este de tip ex abrupto, situaie care subliniaz cu expresivitate trirea intens. Poezia este alctuit din trei strofe , corespunznd unui numr identic de secvene lirice, in care sunt prezentate nivelurile textului poetic: cel perceptibil (concret), cel abstract i cel al esenelor. Limbajul neomodernist folosit de Nichita Stnescu este uneori ambiguizat pn la aparena de nonsens. De exemplu, autorul prezint nivelul abstract al textului poetic in manier ludic, prin imbinri neobinuite de cuvinte, care se constituie in metafore surprinztoare: dup-orizontul (metafor a Absolutului cosmic, a Ideii pure), dincolo-demarea (metafor a Genezei) etc.. Fiecare dintre cele trei strofe incepe cu verbul a ti la persoana I singular, ceea ce subliniaz omnisciena eului liric; de fiecare dat cuvntul tiu indic un privilegiu, i anume acela dat de cunoaterea operei dincolo de orice limit. Folosirea la persoana I a verbului a ti stabilete, alturi de pronumele personale i adjectivele pronominale de persoana I (genunchiul mi-l pun, genunchiului meu) lirismul subiectiv al textului. In mod simetric, fiecare din ultimele versuri ale celor trei strofe se incheie cu o implorare: nate-m. Finalul poeziei (nate-m. Nate-m) subliniaz expresiv, prin repetiie, creterea tensiunii lirice. Ardoarea implicrii este subliniat i prin gestul recurent (care revine) al ngenuncherii in pietre. Acesta este un simbol al rugciunii, al relaiei poetului cu lumea artei. Aceast relaie este subliniat i prin folosirea persoanelor I i a II-a.

SUBIECTUL 39 Ilustreaza conceptul operational lirism subiectiv, prin referire la doua poezii studiate, apartinand romantismului, simbolismului, modernismului sau neomodernismului.
Lirismul este o categorie a liricului, bazata pe exaltarea sentimentelor personale intr-o opera artistica.Lirismul subiectiv nu se confunda cu cel obiectiv, care presupune jocul mastilor si al rolurilor. Lirismul subiecitv se identifica in poezie cu prezenta eului liric care isi exprima in mod direct conceptiile, sentimentele,trairile prin pronumele si verbele la persoana I. Lirismul subiectiv lirica eului, tipul de discurs liric prin excelenta subiectiv, personal, rostit cel mai adesea la persoana I ( de exemplu: Eu nu stivesc corola de minuni a lumii Lucian Blaga).Este discursul de tip convesiv , specific poeziei inceputurilor si poeziei romantice. Tot lirica subiectiva pot fi condiderate poeziile bacoviene care descriu un tablou din natura, iar peisajul devine o stare sufleteasca.

Text ales: Plumb de G. Bacovia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga Poezia simbolista Plumb deschide volumul cu acelasi titlu, aparut in 1916, definindu-l in totalitate. Tema poeziei o constituie conditia poetului intr-o societate lipsita de aspiratii si artificiala. Lumea ostila si stranie, conturata de cateva pete de culoare este proiectia universului interior, de un tragism asumat cu luciditate. Textul este structurat in doua catrene.Cele doua secvente poetice corespund celor doua planuri ale realitaii: exterioara, obiectiva si interioara, subiectiva, simbolizata de sentimentul iubirii, a carui invocare se face cu disperare, fiind si el conditionat de natura mediului. Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresii , prin marcile subiectivitatii: persoana intai a verbelor si a adjectivelor. La nivel morfologic, se remarca prezenta verbelor in marea lor majoritae statice. Timpul imperfect desemneaza trecutul nedeterminat, permanenta unei stari de angoasa: stam, atarnau...Verbele la perfect compus - am inceput si sa strig- sugereaza disperarea poetului atunci cand constientizeaza ca universul inconjurator este cuprns de atmosfera sumbra a mortii. La nivel sintactic, textul este structurat pe o serie de propozitii principale, independente, coordonate prin juxtapunere sau copulativ. De asemenea, se reamarca topica inversa, cu subiect postpus:Dormea intors amorul(meu). Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului si a corespondentelor, zugravirea starilor sufletesti de angoasa, de spleen, poezia se incadreaza in estetica simbolista. La fel ca in aceasta poezie unde este prezent lirismul subiectiv asa il gasim si in poezia de tip confesiune a lui Lucian Blaga Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, realizandu-se prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii, marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza eul liric: pronumele personal la pers I singular, adjectivul posesiv la persoana I, verbele la prezent, persoana I singular, alternand spre diferentiere cu persoana a III-a. Pronumele personal eu este asezat orgolios in fruntea primei poezii din primul volum, adica in fruntea operei. Plasarea sainitiala corespunde influentelor expresioniste (exacerbarea eului) din volumele de tinerete. Dar mai ales exprima atitudinea poetului filozof de a proteja misterele lumii, izvorata din iubire. Verbul la pers. I forma negativa exprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica/ poetica. Poezia este un act de creatie, iar iubirea o cale de cunoastere a misterelor lumii prin trairea nemijlocita a formelor concrete. Compozitonal poezia are trei secvente marcate de obicei, prin scrierea cu initiala majuscula a versurilor. Prima secventa exprima concentrat, cu ajutorul verbelor la pers I forma negativa atitudinea poetica fata de tainele lumii .A doua secventa, mai ampla, se construieste pe baza unor relatii de opozitie: eu- altii, lumina mea- lumina altora. Finalul poeziei constituie o a treia secventa cu rol conclusiv, desi exprimata prin raportul de cauzalitate. Elemente de recurenta in poezie sunt misterul si motivul luminii, care implica principiul contrar, intunericul. Discursul liric se organizeaza in jurul acestor elemente. 40. Exemplific trsturile speciei dramatice comedia, prin referire la o oper literar studiat.

O scrisoare pierdut, de I.L. Caragiale Comedia specie a genului dramatic, aprut n Antichitate, sec. 6 .Hr., care prezint personaje, ntmplri, moravuri ntr-un mod care strnete rsul, avnd un final fericit. Tipuri: comedia de situaii, de moravuri, de caracter, de intrig, de salon, eroic, grotesc. Autori: Aristofan, Shakespeare, V. Alecsandri, I.L.Caragiale. Caracteristici: 1. strnete rsul; Exist diferite situaii comice, diferite greeli de exprimare care produc rsul. n acest sens, Caragiale folosete procedee specifice teatrului clasic, fcnd apel la ncurctur (determinat de pierderea banului), la coinciden (Dandanache utilizeaz acelai instrument de antaj ca acela la care recurge Caavencu), la quiproquo (nlocuirea lui Caavencu, n final, cu Agami Dandanache). 2. conflict derizoriu (nesemnificativ); Conflictul este produs de pierderea scrisorii trimise de Tip tescu lui Zoe. Scrisoarea este un adevrat personaj, care trece din mn n mn, genernd i ntreinnd intriga, contribuind la meninerea tensiunii dramatice. Prin dispariiile repetate i eforturile personajelor de a o recupera, ea se transform ntr-o important surs a comicului. 3. personajul este confruntat cu false probleme, este mediocru, avnd defecte morale care sunt satirizate; Tipurile de personaje reflect anumite defecte de caracter sau vicii. Zoe femeia adulterin; Trahanache soul ncornorat; Pristanda poliaiul slugarnic; Caavencu demagogul etc. 4. conflict ntre aparen i esen; Personajele vor s par altceva dect sunt. Observarea discrepanei ntre aparen i esen produce efecte comice. 5. deznodmnt vesel; Nae Caavencu este pus ca s conduc manifestaia n cinstea lui Agami Dandanache, iar personajele, care mai nainte au fost n conflict, acum se mpac, refnd pacea. Piesa se ncheie ntr-o not comic, prin vorbele lui Pristanda, nu inofensive: Curat constituional. 6. stil parodic. Caragiale i iubete personajele, dar nu le iart acele defecte care le face ridicole. 41. Ilustreaz comicul (de caracter, de situaie sau de limbaj), prin referire la o comedie studiat.

O scrisoare pierdut, de I.L. Caragiale Comicul categorie estetic, ce desemneaz un fenomen care strnete rsul i care nu pericliteaz existena celor implicai. Comicul provine dintr-o neconcordan ntre aparen i esen, ntre adevr i minciun, ntre scop i mijloace. Forme ale comicului : umorul, satira, ironia, sarcasmul, grotescul. Tipuri de comic : de situaie, de limbaj, de nume, de caracter. Comicul de limbaj este provocat de: - prezena numeroaselor greeli de vocabular . Cuvintele sunt deformate, mai ales neologismele, din lips de instrucie: famelie, renumeraie, andrisant, plebicist (familie, remuneraie, adresant, plebiscit). - nclcarea regulilor gramaticale i a logicii - contradicia n termeni: Dup lupte seculare care au durat aproape 30 de ani. - asociaii incompatibile: Industria romn e admirabil, e sublim, dar lipsete cu desvrire. - nonsensul: ... ori s se revizuiasc, primesc ! dar s nu se schimbe nimica... - ticuri verbale: - Ghi Pristanda: curat murdar, curat constituional; - Trahanache: avei puintic rbdare; Comicul de situaie rezult din fapte neprevzute i din prezena unor grupuri insolite: - triunghiul conjugal: Zoe-Tiptescu-Trahanache; - cuplul Farfuridi- Brnzovenescu; - ncurctura (pierderea scrisorii); - evoluia invers (Caavencu); - quiproquo-ul (nlocuirea lui Caavencu prin Dandanache); - orice scen n care apar efecte comice; 42. Ilustreaz conceptul operaional referire la o oper literar studiat. Mesterul Manole, de Lucian Blaga Drama = specie a genului dramatic care apare n a doua jum tate a secolului al XVIII-lea, n Frana i n Germania, cu precursori n Anglia epocii elisabetane (sec. 16-17). Caracteristici: a. amestec de tragic i comic; a. protagonistul este un caracter complex, mbinnd trsturi pozitive i negative; de dram, prin

c. conflictul este puternic, ntre fore adesea egale, i de natur psihologic; d. deznodmntul este mai apropiat de realitate dect n tragedie sau comedie; Blaga a publicat aceasta piesa n 1927. El a prelucrat un mit de intensa circulatie: mitul creatorului. Blaga reface structural semnificatiile baladei populare nct se poate vorbi de o asimilare totala a mitului. Asemenea lui Eminescu, Blaga depaseste schema mitica prin gndire filozofica si tehnica expresionista. Pornind de la elementele mitului popular, Blaga realizeaza o drama moderna pe tema conditiei creatorului de arta. Blaga si pune personajul ntr-o dilema tragica, aceea de a alege ntre pasiunea devastatoare pentru creatie si iubire, dragoste de viata. El face din Manole un personaj tragic, constient de caracterul irational, absurd al jertfei care i se cere: Jertfa aceasta de nenchipuit - cine o cere? Din lumina Dumnezeu nu poate s-o ceara fiindca e jertfa de snge, din adncimi puterile necurate nu pot s-o ceara fiindca jertfa e mpotriva lor . Blaga multiplica conflictul realiznd o adevarata serie conflictuala. Astfel personajul este n conflict cu porunca oficiala, cu Divinitatea, cu pasiunea pentru creatie, cu iubirea si cu sine nsusi. Mesterul trebuie sa aleaga ntre pasiunea pentru creatie si iubire. Dramatismul personajului rezulta din plasarea lui sub semnul unei serii conflictuale si a interogatiei absolute. Personajul este complex prin framntarile sale dramatice, prin ntrebarile pe care si le pune, prin starile sufletesti att de contradictorii prin care trece (consternare, durere, speranta, frenezie creatoare, bucurie, secatuire sufleteasca). Conflictul interior, optiunea ntre pasiune si iubire este amplificat de conflicte secundare. Astfel mesterii se revolta mpotriva lui Manole si vor sa abandoneze constructia. Ba, mai mult, banuiesc ca mesterul si-ar fi anuntat sotia despre juramntul facut. Dintre toate sotiile Mira este aceea care apare pentru a mpiedica un omor care i se pare mpotriva firii. Blaga foloseste metafora femeie-biserica care trimite la vocatia creatiei, a nasterii. Astfel biserica este simbolul creatiei care nvinge timpul. Femeia este eterna prin destinul ei de a da viata. Creatia presupune nsa nu numai sacrificarea celuilalt (Mira) ci si sacrificiul de sine. Astfel moartea mesterului nu este un accident ca n balada populara ci este o moarte voluntara. Numai prin disparitia creatorului se poate impune o opera de arta, o dogma, o ideologie. Este necesara deci o asimilare totala n creatie si mesterul este constient de acest lucru. 43. Analizeaz construcia subiectului (conflict dramatic, intrig, scen, relaii spaio-temporale), ntr-un text dramatic studiat. Conflictul dramatic nfruntarea dintre dou sau mai multe personaje dintr-o pies de teatru, datorat unor interese, atitudini i sentimente contrare. Conflictul poate fi: - exterior: ntre dou personaje, ntre un personaj i destin; 26 interior: ntre raiune i sentiment, ntre datorie i pasiune. Conflictul dramei ncepe n momentul n care intr n scen Mira, soia lui Manole. Mira cunoate frmntarea interioar a soului su i

a neles sfatul stareului Bogumil. ntre cei doi soi are loc un schimb de replici, la care contribuie i Gman n visurile sale, din care Manole nelege c sfatul stareului Bogumil nu e lipsit de tlc, dar n acelai timp i d seama i de puternica dragoste ce-i leag pe cei doi soi. Acum conflictul e clar i definitiv instalat; el e de natur interioar, izvort din nfruntarea luciditii meterului care construiete nc multe altare, cu necesitatea, care pentru Manole e iraional, de a sacrifica un om, i nu pe oricine, ci pe propria-i soie. Elementele conflictului sunt, aadar, pe de o parte, devoranta pasiune pentru construcie, pe de alta, intensa dragoste pentru via, pentru frumuseea i puritatea ei, toate ntruchipate de Mira. Manole este obligat de jocul sorii s aleag ntre biseric - simbol al Vocaiei creatoare - i Mira - simbol al vieii, al dragostei, al puritii omeneti: biserica i Mira sunt cele dou "jumti" ale personalitii eroului. Fr una din ele, meterul e anulat ca om. Constatm deci un echilibru perfect al forelor conflictului, i de aici caracterul tragic al acestuia. Blaga va insista asupra acestor frmntri interioare, fcnd din personajul su un erou de tragedie antic, acolo unde balada rezolv aparent simplu - mai mult prin sugestie - un conflict strnit de clarificarea n vis a cauzei prbuirii zidurilor. Conflictul piesei lui Blaga e tragic pentru c e fr ieire. Ieirea din conflict nu poate avea loc dect prin moartea eroului, o moarte necesar, fr ndoial, iar nu o sinucidere, cum am fi tentai, poate, s credem, sau o moarte accidental, ca n balad. ntreaga desfurare a aciunii relev condiia tragic a creatorului de valori durabile, aflat n lupt cu propriul su destin. Intriga elementul care declaneaz aciunea ntr-un text dramatic. n terminologia teatral, intriga desemneaz complicaiile aprute pe tot parcursul desfurrii aciunii. Intriga se contureaza inca din primul act, prin motivul jertfei, anuntat de staretul Bogumil si de Gaman. Bogumil semnifica doctrina religioasa cu originea in Asia Mica, cunoscuta sub numele de bogomilism, dupa numele calugarului bulgar Ieremia Bogomil. Doctrina concepe puterile supranaturale ca expresie a doua principii universale: al binelui, reprezentat de Dumnezeu, si al raului, reprezentat de Satana. Gaman este, de asemenea, un personaj ce simbolizeaza mentalitatea primitivului care, in conceptia lui Blaga, reprezinta fortele magice. Gaman asista in somn la manifestarile spiritelor negative. Magicul explica faptul ca zidurile se surpa pentru ca nu sunt contracarate de o alta forta. Manole refuza ideea, ceea ce va adanci conflictul dramatic, pentru ca Gaman intruchipeaza si un personaj in actiune. Neastamparul demonic care-l stapaneste pe Manole pentru a realiza un lacas de preamarire pentru divinitate este infruntat de Bogumil - care dezleaga enigma nerealizarii prin jertfa de om... Scen - subdiviziune a unui act dintr-o pies de teatru, delimitat fie de

plecarea sau de venirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului aciunii. O scena ilustrativa este aceea in care Mira sare cu picioarele pe Gaman, care e intins pe podele. Gaman se manifesta ca expresie a fortelor oarbe dezlantuite si devine o metafora a stihiilor telurice invrajbite impotriva zidirii, care trebuie invinse prin jertfa. Jocul Mirei simbolizeaza tocmai incercarea de a imblanzi aceste stihii care se impotrivesc zidirii. Relatii temporale si spatiale: Pe Arges in jos, timp mitic romanesc, ceea ce sugereaza atemporalitatea operei de arta, a creatiei. 44. Comenteaz dou modaliti specifice de caracterizare a personajului dramatic, prin referire la un text literar studiat. O scrisoare pierdut, de I.L. Caragiale La Caragiale, n O scrisoare pierdut, ntlnim frecvent ca modaliti de caracterizare preferate de autor urmtoarele procedee fundamentale, toate indirecte: 1. prin limbaj; 2. prin nume. Prin limbaj: - Zaharia Trahanache are ticuri verbale, precum avei puintic rbdare, ceea ce denot o gndire plat i o anumit inerie a personajului. - Dandanache e peltic, defect de vorbire care nu se potrivete cu statutul lui social: Asa e, puicusorule, c-am ntors-o cu politica? - Pristanda folosete frecvent termeni populari, mai ales regionalismele, iar neologismele le deformeaz, trdndu-i incultura i lipsa de instrucie: bampir, famelie, catrindal, renumeraie. Ticul su verbal produce asociaii comice: curat murdar, curat condei, curat constituional. Prin nume: - Zaharia Trahanache numele lui sugereaz zahariseala i capacitatea de a se modela uor, dup ordinele superiorilor: Trahanaua e o coc moale. - Nae Caavencu demagogia personajului, principala sa caracteristic, este sugerat prin numele de Caavencu, nume ce trimite la ca persoan care vorbete mult. - Farfurdi i Brnzovenescu numele lor au rezonane culinare i sunt derivate cu sufixe onomastice greceti i romneti, amestecul clientelei politice a vremii, care se bucura de aceleai avantaje constituionale. 27 Pristanda numele personajului este luat de la un joc moldovenesc n care se bate pasul ntr-o parte i-n alta fr s se porneasc niciunde, artnd iretenia lui, ce simte c adversarul de azi poate fi prefectul de mine.

45. Evideniaz rolul limbajului ca modalitate caracterizare a personajelor, ntr-o comedie studiat. O scrisoare pierdut, de I. L. Caragiale

de

Comicul de limbaj este o trstur de baz a comediilor lui Caragiale i o modalitate fundamental de a caracteriza personajele. n literatura caragialian, limbajul personajelor este stilul lor, felul lor de a fi. Comicul de limbaj este provocat de: - prezena numeroaselor greeli de vocabular . Cuvintele sunt deformate, mai ales neologismele, din lips de instrucie: famelie, renumeraie, andrisant, plebicist (familie, remuneraie, adresant, plebiscit). - nclcarea regulilor gramaticale i a logicii - contradicia n termeni: Dup lupte seculare care au durat aproape 30 de ani. - asociaii incompatibile: Industria romn e admirabil, e sublim, dar lipsete cu desvrire. - nonsensul: ... ori s se revizuiasc, primesc ! dar s nu se schimbe nimica... - ticuri verbale: - Ghi Pristanda: curat murdar, curat constituional; - Trahanache: avei puintic rbdare; TRAHANACHE: - un personaj ticit, ramolit, incapabil s ia o decizie imediat, gndire rudimentar; - ntrzierea n reacii este mascat de un tic verbal: ai puintic rbdare; - i nsuete formulele tipice politicianului: stimabile, onorabile; TIPTESCU: - capabil de ironie; - exprimarea lui este mai corect dect a celorlali de unde rezult un anumit nivel intelectual. NAE CATAVENCU - moto-ul lui este: Scopul scuz mijloacele, pe care-l atribuie n mod eronat altcuiva, evideiind lipsa de cultur, ca i citatele latineti stlcite: oneste bibere; - este orgolios, considernd c are dreptul s fie deputat; - discursul lui Caavencu exprim caracterul su: frazele bombastice, sforitoare, lipsite de coninut, cuprinznd nonsensuri; personajul este comic prin discrepana ntre atitudinea patriotic i stupiditatea frazelor; frecventele erori gramaticale arat esena sa (incultura); FARFURIDI I BRNZOVENESCU: - lipsa de cultur i inteligena cei doi reprezint tipul prostului (Farfuridi tipul prostului orgolios i fudul); - discursul su este incoerent, blbit, o mostr de text cuprinznd toate sursele comicului de limbaj la Caragiale;

PRISTANDA: - incultura i automatisme verbale: curat murdar, curat constituional (n final sens peiorativ, aeznd sub semnul satirei desfurarea alegerilor); - are un limbaj comic prin incorectitudinea lui, prin deformarea cuvintelor: renumeraie, famelie, bampir, momental; AGAMEMNON DANDANACHE: - este comic, fiind peltic i ssit; 28 este ramolit, caracterizndu-se prin ticuri verbale i automatisme: tilinc, tilinc, hodoronc-tronc, zdronca, zdronca 46. Caracterizeaz un personaj dintr-un text dramatic studiat (la alegere: comedie, dram, forme ale dramaturgiei n teatrul modern). O scrisoare pierduta, de Ion Luca Caragiale Nae Catavencu Nae Catavencu este reprezentantul tinerii burghezii locale, candidatul grupului, tnar inteligent si independent. Este directorul ziarului Racnetul Carpatilor, stapnit de o dorinta profunda de parvenire politica. Este tipul politicianului demagog, corupt, n stare de orice pentru a-si atinge scopul. Deviza sa este scopul scuza mijloacele, a spus nemuritorul Gambetta. Pentru a cstiga lupta politica, Catavencu nu ezita sa foloseasca santajul. Atta vreme ct are scrisoarea este orgolios, agresiv, inflexibil. Dupa ce pierde scrisoarea devine umil, lingusitor, supus. Principala trasatura a lui Catavencu este capacitatea de a se adapta la orice situatie. El este mereu pregatit sa schimbe masca. Discursurile sale pun n evidenta demagogia, incultura, lipsa de logica. El stie sa se emotioneze, sa plnga, sa influenteze ascultatorii. Catavencu este un actor desavrsit: cnd se urca la tribuna, el si intra n rol. Catavencu stie sa simuleze orice emotie, orice sentiment. Notiunile de tara, popor, progres, reprezinta pentru el simple lozinci n lupta electorala: Patriotismul lui Catavencu este de parada, este un fals patriotism, care ascunde o puternica dorinta de parvenire. Exprimarea lui Catavencu cuprinde numeroase contradictii, greseli, demonstrnd incultura, lipsa de logica: Industria romna e admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavrsire;dupa lupte seculare care au durat aproape 30 de ani; Noi aclamam munca, travaliul, care nu se face de loc n tara noastra! Scopul pentru care lupta Catavencu este ca Romnia sa fie bine, si tot romnul sa prospere. 47. Ilustreaz elementele de compoziie a textului dramatic (act, scen/tablou, replic, indicaii scenice) , prin referire la o oper literar studiat. O scrisoare pierduta, de I.L.Caragiale e o comedie si evoca viata publica si de familie de la sfarsitul secolului al XIX-lea.. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice si private, inscriindu--se intre comediile de moravuri si de caracter.

Actiunea se desfasoara in "capitala unui judet de munte" (numele localitatii nefiind specificat, situatia poate fi generalizata), pe fundalul unei agitate campanii electorale. Intre avocatul Nae Catavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si grupul fruntas al conducerii locale (Zaharia Trahanache si Stefan Tipatescu) izbucneste un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase sotiei lui Trahanache, Zoe. Piesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Tehnica este cea a amplificarii treptate a conflictului. Scriitorul creaza un conflict fundamental (pierderea scrisorii), care da unitate operei; dar si altele secundare (cuplul Farfuridi-Branzovenescu se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor; aparitia lui Dandanache). Complicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (tehnica bulgarelui de zapada) Textul dramatic este structurat in patru acte alcatuite din scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre personaje. Act subdiviziune autonom a unei piese de teatru, delimitat de o ridicare i de o lsare de cortin; Scen - subdiviziune a unui act dintr-o pies de teatru, delimitat fie de plecarea sau de venirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului aciunii. Replica - rspunsul dat de un personaj interlocutorului su n cadrul unui dialog. Prin dialog se prezinta evolutia actiunii dramatice, se definesc relatiile dintre personaje si se realizeaza caracterizarea directa sau indirecta. Indicatiile scenice contureaza indirect personajele, prin semnificatia gesturilor si a mimicii. In lista cu Persoanele de la inceputul piesei, se precizeaza, alaturi de numele semnificative, statutul social, ocupatia personajelor, ceea ce sugereaza apartenenta la o tipologie si poate constitui punctul de plecare in caracterizare. 48. Ilustreaz conceptul operaional curent literar, prin referire la romantism sau la simbolismul romnesc (la alegere). Curent literar- reprezint o grupare larg de scriitori i opere, care se nrudesc substanial prin numeroase trsturi comune de ordin ideologic i artistic, prin preferina pentru o anumit tematic i prin modaliti stilistice distincte. Curente literare: - clasicismul, romantismul, simbolismul, expresionismul, parnasianismul, realismul, naturalismul, dadaismul etc. Simbolismul este un curent literar aprut n Frana, n a doua jumtate a secolului al XIX lea, ca reacie mpotriva poeziei prea retorice a romanticilor, precum i ca reacie la poezia rece a parnasienilor. Simbolismul romnesc este influenat de cel francez. Apare ca atitudine mpotriva epigonismului eminescian i a smntorismului. i trage sevele din poezia eminescian, care a

cultivat sugestia, simbolul, muzicalitatea, ambiguitatea, sinestezia, corespondenele (poezia Numai poetul...). Poezia simbolist romneasc este o poezie citadin, n opoziie cu temele cultivate de creaia smntorist. Cel mai reprezentativ poet simbolist de la noi este George Bacovia. Reperele lumii bacoviene sunt: cerul de plumb, ploaia, noroiul, parcurile, frunzele, singurtatea, boala, monotonia, obsesia i spleenul. Culorile preferate bacoviene sunt: albul, negru, violetul, negrul i galbenul. Sonoritatea bacovian este de un tip aparte. Poemele bacoviene sunt pline de o invazie de vaiete, plnsete i oapte. Instrumentele preferate: clavirul, acordeonul, flautul, chitara, fanfara, clopotul, urletul de cine, strigtul de cucuvea, ritul de greier, tusea, plnsetul, chiotele, bocetele, claxoanele, ipetele de tren. Decorul bacovian surprinde o lume a a lucrurilor, obiectele sunt purttoare de mesaje: piaa, strada, parcul, periferia, cimitirul. Tehnici simboliste: - simbolul; - sugestia; - corespondenele; sinestezia; - muzicalitatea; - versul liber. Teme: - condiia poetului; - natura, iubirea; - starea de nevroz; - moartea; - evadarea; - claustrarea; Motive: singurtatea, melancolia, spleen-ul, ploaia, toamna, culorile, muzica, parcul, cimitirul. 49. Expune doctrina estetic promovat de revista Dacia literar. Dacia literar, aparuta la 30 ianuarie 1840, redactor M. Koglniceanu. A aparut in perioada paoptist - 1830-1860. Reprezentani: V. Alecsandri, D. Bolintineanu, Grigore Alexandrescu (fabule, satire), C. Negruzzi (Scrisori, Alexandru Lpuneanul). Introducia la Dacia literar este articolul-program al

paoptitilor. Acesta conine urmtoarele puncte: 1. Dorina de a se edita o revist, care s conin producii literare de pe ntreg teritoriul Daciei (revistele de pn atunci aveau o culoare local i erau influenate politic). 2. Dorina de a unifica limba romn literar. 3. Nevoia de a avea o literatur original i unitar pentru toi romnii. 4. Se pun bazele unei critici obiective (vom critica opera i nu persoana Kogalniceanu). 5. Se combat traducerile si imitaiile: traducerile nu fac o literatur; imitaia ucide n noi duhul naional Koglniceanu 6. Se propun teme originale pentru literatur: a) istoria naional; b) folclorul i tradiiile; c) natura, frumuseile patriei. 50. Prezint rolul Junimii i al lui Titu Maiorescu n impunerea noii direcii n literatura romn din a doua jumtate a secolului al XIX lea. Junimea junimismul Este o micare literar i cultural de la sfritul secolului al XIXlea iniiat de civa tineri, care veniser de la studii din strintate: Titu Maiorescu, Vasile Pogor, Petre Carp, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti . A fost nfiinat n 1863. A avut revist proprie, aprut la 1 martie 1867 Convorbiri literare. Junimitii au avut preocupri n trei domenii: 1. cultura prin preleciuni populare organizate de acetia, pentru educarea maselor; 1. domeniul limbii T. Maiorescu propune s se scrie n limba romn cu ortografie fonetic i nu etimologizant; ortografie fonetic se pronun aa cum se scrie; T. Maiorescu s-a pronunat n ceea ce privete neologismele ntr-un articol din 1881 Neologismele; el arat c acolo unde n limba romn exist pe lng cuvntul slavon un cuvnt de origine latin trebuie ndeprtat cel de origine slavon i pstrat cel latin; Ex: vom zice binecuvntare i nu blagoslovenie; bunavestire i nu blagovetenie; Acolo unde lipsete din limb un cuvnt i trebuie neaprat introdus o anumit idee vom mprumuta din limbile neolatine, n special din francez i italian. 3. domeniul literaturii cel mai important studiu al criticului T. Maiorescu este cel din 1872 Direcia nou n poezia i proza romneasc; n acest studiu, prezint situaia poeziei i a prozei romneti de

pn la el, n acelai timp sesiznd apariia unui om al timpului modern, Mihai Eminescu. l numete pe Vasile Alecsandri cap al poeziei noastre n generaia trecut, afirmnd despre pasteluri c sunt o podoab a literaturii romne. A susinut tinerele talente, ca Eminescu, Caragiale, Creang, Slavici, combtnd mediocritile. Titu Maiorescu a impus o direcie nou n literatura romn. Dei nu a fcut analiz pe text, a sintetizat n anumite afirmaii valoarea i importana celor mai buni scriitori ai vremii: - n poezie Mihai Eminescu - n proz Ioan Slavici promotorul realismului rural - Ion Creang geniu poporal - n dramaturgie I.L. Caragiale 51. Expune ideile care stau la baza direciei moderniste, promovate de E. Lovinescu. Modernismul a fost promovat de revista Sburtorul (1919-1922; 1926-1927) i de cenaclul cu acelasi nume. Obiectivele revistei erau promovarea tinerilor scriitori i imprimarea unor tendine moderniste n evoluia literaturii. Sburtorul refuz s-i arate preferina pentru vreo formul estetic anumit, astfel nct la revist colaborau smntoriti, parnasieni, simboliti, realiti. Ideile lovinesciene vor fi restrnse i publicate n Istoria literaturii romne contemporane i n Istoria civilizaiei romne moderne. Sburtorul va pleda pentru racordarea literaturii romne cu spiritul veacului. Eugen Lovinescu este autorul teoriei sincronismului, conform creia civilizaia i cultura se propag prin imitaie de la superior la inferior. Literatura trebuie s prseasc tradiionalismul smntorist i gndirist i s se nscrie n modernitate cultivnd inspiraia citadin, i prelund noi forme promovate de literatura european. Mai nti se mprumut forma, modelele, structurile din cultura mai dezvoltat, apoi se creeaz i un fond original, forme proprii, inndu-se cont i de specificul romnesc. Lovinescu susine c imitaia simpl fr asimilaie nu are nici o valoare. Criticul accept teoria formelor fr fond pe care o respingea Titu Maiorescu, considernd c formele pot s-i creeze fondul. n concepia lui Lovinescu, modernismul presupunea: 1 trecerea de la romanul rural la cel citadin, la literatura analitic; 1 preocuparea pentru problematica intelectualului; 1 trecerea de la poezia epic, cultivat de exemplu de George Cobuc, la o poezie care cultiv simbolul, subiectivismul extrem;

epicul va tinde spre o creaie obiectiv (vezi cazul lui Rebreanu). Criticul afirm primatul esteticului asupra eticului. Moralitatea unei opere de art este de natur estetic i nu etic. Ea const n acea nlare impersonal, n acea obiectivare a cititorului, prin care uit de sine, trind emoii estetice. 1 52. Prezint trsturi ale ideologiilor literare din perioada interbelic (modernism, tradiionalism). n perioada interbelic, exist 2 tendine majore n literatur: - direcia tradiionalist reprezentat de revista Gndirea i de cercul gndiritilor condus de Nichifor Crainic. Reprezentani: Vasile Voiculescu, Ion Pillat. Se pune accent pe aprarea tradiiei. Spiritul critic se menine, dar mpotriva tendinelor moderne. Teme: interesul pentru folclor, idealizarea trecutului naional. Curente literare: smntorismul, poporanismul, gndirismul. Gndirismul: micare literar dezvoltat n jurul revistei Gndirea, avndu-l ca redactor pe Nichifor Crainic. Colaboratori: Cezar Petrescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, Tudor Vianu, Vasile Voiculescu. Se cultiv valorile naionale, dimensiunea ortodox.

* * * * * * *

Sensul tradiiei n acest studiu, N. Crainic distinge ntre romantici i intelectualii europenizani; romanticii afirmau poporul i erau interesai de folclor, n timp ce intelectualitii tgduiau poporul i abdicau de la autohtonism. Tradiionalismul voiete o cultur creatoare de valori autohtone; inta suprem a unui popor este creaia dup chipul i asemnarea lui. N. Crainic pleac de la analiza cuvntului orient, artnd c exist un nonsens n sintagma orientare spre occident; orientarea cuprinde n sine cuvntul "orient i nseamn ndreptarea spre orient. Criticul arat c ntoarcerea spre trecut a scriitorilor trebuie conceput ntr-un mod dinamic combtnd ideile smntoriste. Respinge anumite exagerri ale curentului smntorist, care pusese accentul pe ideea istoric i ideea folcloric n defavoarea ideii religioase. Criticul arat c viaa poporului romn nu este doar o sum de instincte primare, ci c ntreaga noastr cultur este strbtut de duhul creator al cultului ortodox i al concepiei lui bizantine. Colaboratori: V. Voiculescu, L. Blaga, Cezar Petrescu, I. Pillat, Ion Minulescu. - direcia modernist cunoate i ea dou orientri: * Micrile artistice care exprim o ruptur de tradiie, atitudine modernist = atitudine antiacademic, anticlasic, anticonservatoare, mpotriva tradiiei. * Curente postromantice: simbolismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul. * Teoreticianul modernismului a fost criticul literar Eugen Lovinescu;

revista i cenaclul Sburtorul. * Teoria sincronismului * Teoria formelor fr fond este susinut de ctre criticul Eugen Lovinescu. * Autonomia esteticului (esteticul trebuie disociat de alte valori cum ar fi eticul i etnicul). Caracteristici ale curentelor de avangard: - respingerea tradiiei; - spiritul de frond (opoziie fa de trecut); - spiritul ludic (de joac) poemele lor mizeaz pe fantezie, vis , joc de imagini; - forme de exprimare ocante. Exemple de curente avangardiste: dadaismul, suprarealismul, constructivismul. Reprezentani ai avangardismului: Urmuz, Ilarie Voronca, Gellu Naum, Geo Bogza. Reviste avangardiste: Contimporanul, Punct, Urmuz, unu. Termenul de modernism a fost impus n critica literar de Eugen Lovinescu, care ntemeiaz la Bucureti revista Sburtorul i cenaclul cu acelai nume. Revista a activat ntre anii 1919- 1922; 1926-1927. Criticul Eugen Lovinescu promoveaz o serie de scriitori tineri n revista sa: Ion Barbu, Camil Petrescu, Anton Holban, G. Clinescu Obiectivele revistei erau promovarea tinerilor scriitori i imprimarea unor tendine moderniste n evoluia literaturii. Sburtorul refuz s-i arate preferina pentru vreo formul estetic anumit, astfel nct la revist colaborau smntoriti, parnasieni, simboliti, realiti. Ideile lovinesciene vor fi restrnse i publicate n Istoria literaturii romne contemporane i n Istoria civilizaiei romne moderne. Sburtorul va pleda pentru racordarea literaturii romne cu spiritul veacului. Eugen Lovinescu este autorul teoriei sincronismului, conform creia civilizaia i cultura se propag prin imitaie de la superior la inferior. Literatura trebuie s prseasc tradiionalismul smntorist i gndirist i s se nscrie n modernitate cultivnd inspiraia citadin i prelund noi forme promovate de literatura european. Mai nti, se mprumut forma, modelele, structurile din cultura mai dezvoltat, apoi se creeaz i un fond original, forme proprii, inndu-se cont i de specificul romnesc. Lovinescu susine c imitaia simpl fr asimilaie nu are nici o valoare. Criticul accept teoria formelor fr fond criticat de Titu Maiorescu, dar consider c formele pot s-i creeze fondul.