Basmul cult-Povestea lui Harap-Alb

-de Ion Creang

Creaie cu un pronunat caracter fantastic, basmul ocup un loc important n opera unui scriitor fiind ,,Oglindire a vieii n moduri fabuloase [...] , un gen vast , depind cu mult romanul, fiind mitologie, etic, tiin,
observaie, moral... ( G.Clinescu)
Basmul este o specie a epicului, ce dateaza din vremuri ancestrale, termenul de basm provenind din
termenul ,, basni care n limba slava inseamna ,,nascocire,inventie, nascocire,scornire.
Plasarea autorului in epoca. Personalitatea si activitatea literara a lui Ion Creanga este indisolubil legata de
Titu Maiorescu,prestigios critic literar, care ii remarca talentul scriitoricesc si il invita la cenaclul Junimea.
Reputatia sa se consolideaza in paralel, prin activitatea didactica, dar si prin cea literara.Creanga apartine
perioadei marilor clasici, fiind el insusi un model de desavarsire artistica.
Debutul sau literar este legat de momentul lecturarii basmului ,,Soacra cu trei nurori, indelung ovationat
de junimisti. Predilectia pentru specia basmului se explica prin apropierea de sursele de inspiratie populare pe care Creanga le exploateaza din plin.
Aprecieri critice. In literatura noastra, ,,Povestea lui Harap-Alb , ilustreaza, dimpotriva, realismul,
deoarece,,Creanga e altceva, nici narator taran, nici folclorist, culegator, prelucrator, basmele lui nu sunt rescrise,
impodobite, alterate in structura lor(ca ale lui Slavici).Fara a iesi din schemele basmului popular, fara a inventa
nimic esential, Creanga retraieste cu ingenuitate intamplarile povestite.Geniul humulestean este aceasta capacitate
extraordinara de a-si lua in serios eroii (fabulosi sau nu , oameni sau animale), de a le retrai aventurile, de a pune
cu voluptate, in fiecare, propriile lui aspiratii nerostite, slabiciuni, tulburari si uimiri, adica de crea viata.El e
creatorul unei <<comedii umane>>tot asa de profunda si de universala in tipicitatea ei precum a lui
Sadoveanu(Nicolae Manolescu, ,Lecturi infidele).
Tipuri de basme.In ansamblul operelor literare universale intalnim doua tipuri de basme:cel cult si cel
popular.Se remarca o serie de deosebiri,la nivelul textului,discursului narativ,al personajelor etc.Basmul popular
circula oral,in antologii,prin viu-grai,deci exprima viziunea colectiva asupra omului,asupra lumii, avand caracter
anonim, traditional.Basmul cult imita relatia de comunicare de tip oral din basmul popular, dar are un autor
cunoscut si este fixat intr-o forma definitiva,scrisa. Fabulosul este tratat in mod realist, povestile lui Creanga fiind
caracterizate prin ,,originala alaturare a miraculosului cu cea mai specifica realitate.G.Calinescu.La basmul
popular exista o perspectiva narativa tipica , cu narator obiectiv,omniscient si omniprezent, pe cand in basmul
cult, acesta poate dobandi coloratura subiectiva, prin alternarea persoanei a III a cu persoana a II a sau persoana
I.In ceea ce priveste conflictul, in basmul popular acesta este intre protagonist si antagonist, antrenand forte
supranaturale, pe cand in basmul cult apare inca un conflict ,cel interior(pierderea identitatii etc).Personajele din
basmul popular sunt codificate, cu roluri bine definite,pe cand in basmul cult se respecta tipologia din basmul
popular , dar se adapteaza specificului literaturii culte.
Apartenenta la gen si specie.Opera literara ,,Povestea lui Harap-Alb apartine genului epic,autorul
exprimandu-si in mod indirect gandurile, ideile si sentimentele prin intermediul celor 3 elemente
constitive:narator,actiune si personaje.Naratorul omniscient,omniprezent si extradiegetic nareaza obiectiv ,la
persoana a3a,cu cateva exceptii prin intermediul actiunii si al personajelor .Basmul este o specie epica ampla(in
proza sau in versuri) care dezvolta categoria estetica a fabulosului/miraculosului, avand un singur plan narativ, cu
o actiune conventionala cu intamplari fantastice, la care participa personaje sau forte supranaturale,purtatoare ale
unor valori morale.
Aparitie. Basmul ,,Povestea lui Harap-Alb a fost publicat pentru prima data in revista ,,Convorbiri
literare,in 1877,apoi in ziarul,,Timpul.
Surse de inspiratie. In crearea acestui basm, Ion Creanga s-a inspirat din vechile povestiri indiene, din opera
lui Emil Legrand,,Omul fara barba si din opera ,,Gargantua si Pantagruel a lui Francois si Rablelais ,avand in
vedere modele populare de circulatie internationala si cu vechime mitica.
Tema operei o constituie eterna lupta dintre bine si rau, finalul aducand intotdeauna triumful binelui asupra
raului, frecventa in epica populara a fabulosului ,este dublata de tema initierii si a maturizarii treptate a
eroului,fiind un bildungsroman, ,,Viata e o scoala care instruieste fara greseala(G.Calinescu.).
Titlul basmului are o structura oximoronica, reprezentand numele eroului.Este evidentiata dubla
personalitate a eroului, Harap insemnand sluga,tigan,rob, iar epitetul Alb sugereaza caracterul integru al
protagonistului,puritatea sa etc.Contrastul dintre alb si negru ofera o armonizare a defectelor si a calitatilor,
sugerand trecerea de la sluga la stapan prin intermediul unui drum initiatic ,astfel, traind in umilinta, viitorul
imparat poate intelege mai bine oamenii.

Instante narative.Autorul este persoana reala care creeaza o opera, fiind posesorul experientelor necesare
actului creativ. Ca instanta a autorului, naratorul desemneaza vocea care spune povestea, acesta se interpune intre
autor si actiunea pe care o creeaza in opera. Acesta se dezvaluie a fi, pe parcursul basmului, omniscient si
omniprezent, un adevarat demiurg in raport cu personajele.Extradiegetic in raport cu evenimentele narate ,,in
vremile acelea, drumurile erau pline de primejdii, nu ca in ziua de astazi , ,,Ce-mi pasa mie?Eu sunt dator sa
spun povestea si va rog s-o ascultati , naratorul auctorial devine actant in finalul basmului.Naratorul nareaza la
persoana a 3-a , se manifesta heterodiegetic in raport cu actantii, evidentiand mai multe puncte de vedere.
Conflictul.In acest basm apar doua conflicte:unul exterior(reprezentat de lupta dintre fortele binelui(HarapAlb,uriasi,Sfanta Duminica,calul,etc) si fortele raului(spanul,imparatul Rosu).) iar cel interior fiind reprezentat de
pierderea identitatii si sacrificarea iubirii, in cazul lui Harap-Alb.
Momentele subiectului .Actiunea este simpla, lineara, gradata, cronologica, constituindu-se intr-un subiect ce
poate fi prezentat pe momentele sale.In expozitiunea basmului este prezentat un crai, frate al imparatului Verde i
tat a trei copii.Acesta afla ca fratele sau are mare nevoie de un mostenitor al imparatiei, datorita faptului ca
acesta are doar trei fete.Craiul ii anunta pe feciorii sai ca unul dintre ei trebuie sa porneasca spre imparatia fratelui
sau pentru a mosteni tronul.Se ofera prima data feciorul cel mare,insa tatal sau vrea sa il testeze pentru a vedea
daca este capabil sa infrunte pericolele calatoriei.Acesta se sperie de tatal sau deghizat in urs,se intoarce si il
dezamageste pe crai.Fiul mijlociu actioneaza asemenea fratelui mai mare , iar craiul ramane deceptionat de fii
sai.In acel moment,sfatuit de Sfanta Duminica, metamorfozata intr-o bbu, mezinul ii cere permisiunea tatalui
sau de a-si incerca sansa, primeste aprobarea i isi ia un cal aparent foarte slab, insa inzestrat cu puteri
supranaturale.
Este prezentat plecarea eroului alaturi de calul sau fermecat ,acesta trecand de testul tatalui sau si primind de
la crai cateva sfaturi pretioase, printre care acela de a nu se intovarasi cu spanul. Craisorul isi ia ramas-bun de la
tatal sau ,pornind spre padure. ntlnete omul spn, rezist de dou ori tentaiei de a se mprieteni cu el, dar ,
pentru c nu reuete s ias din pdurea- labirint, accept ajutorul celui de-al treilea spn ntlnit. Acest moment
reprezint intriga operei , prin nclcarea interdiciei. Spnul il trage pe sfoara, ii fura identitatea si il face sclavul
sau numindu-l Harap-Alb, in momentul in care acesta coboara in fantana.
Desfurarea aciunii cuprinde o succesiune de ntmplri ulterioare. Ajuni la palatul imparatului Verde,
omul span il supune pe craisor la o serie de munci, menite sa-l maturizeze, sa-l initieze, printre care aducerea unor
salati fermecate din gradina ursului,dar si a pieii pline de pietre pretioase a cerbului.Harap-Alb trece cu bine peste
primele doua probe cu ajutorul important oferit de Sfanta Duminica si de calul sau.Craisorul prinde simpatizanti
in persoanele imparatului Verde dar si a fetelor acestuia, iar spanul devenea antipatizat.In urmatoarea proba
Harap-Alb trebuia sa se intoarca la palat cu fata imparatului Rosu.Eroul nu sta pe ganduri si pleaca.Pe drum isi
face prieteni si tovarasi de drum pe uriasi , ajuta furnicile si albinele, facandu-si astfel, aliati.Ajunsi la palatul
imparatului Rosu acestia sunt invitati sa stea peste noapte in casa de arama infocata , imparatul dorindu-si sa
scape de oaspetii neinvitati.Gerila rezolva imediat problema si cei ase se odihnesc pentru a doua zi.Prima proba
pe care trebuiau sa o indeplineasca consta in consumarea unei cantitati uriase de mancare si bautura, proba la care
nu au avut nici o problema , datorita ajutorului lui Flamanzila si a lui Setila.Si a doua proba a fost trecuta datorita
ajutorului furnicilor,care au separat perfect grauncioarele de mac de cele de nisip.A treia consta in pazirea fetei
imparatului timp de noapte.Ajutati de Ochila si Pasari-Lati-Lungila acestia o prind cu greu.Proba finala il implica
numai pe Harap-Alb , insa acesta trece cu brio incercarea cu ajutorul albinelor.Fata isi ia la revedere de la tatal sau
si pleaca cu protagonistul.Aceasta propune o intrecere intre calul sau si turturica ei,in final castigand calul .Pe
drumul de intoarcere, intre cei doi se infiripa dragostea si Harap-Alb isi ia ramas bun de la prietenii sai.
Ajunsi la curtea unchiului sau, spanul este demascat, dar acesta ii taie capul lui Harap-Alb, ca in cele din urma
sa fie ucis de calul eroului, si protagonistul sa fie reinviat de iubita sa. Acest moment constituie punctul
culminant.
In deznodamant are loc nunta dintre Harap-Alb si fata imparatului Rosu, acestia bucurandu-se de dragostea
lor si lucrurile revenind la fagasul normal.
Timp si spatiu.Actiunea este plasata intr-un timp anistoric,neprecizat,,si merg o zi si merg doua, si merg
49, ,,in vremurile acelea, oferind senzatia infinitului.Spatiul este fantastic: padurea spanului,gradina
ursului,padurea cerbului solomonit etc.
Actiunea. Orice basm incepe cu o stare de echilibru, aceasta se tulbura , avand drept cauza o lipsa, o
nedreptate, un furt, etc. Se desfasoara o actiune de recuperare a echilibrului, se restabileste echilibrul ,este
pedepsit raufacatorul si este rasplatit eroul.

Lumea personajelor lui Creanga constituie un univers fabulos, miraculos si unic in acelasi timp.
Harap-Alb este protagonistul basmului,fiind in centrul tuturor actiunilor, este un personaj
pozitiv,reprezentand binele in lupta vontra raului, este un personaj central, titular,tridimensional,real(nu are
trasaturi supranaturale),eponim(numele sau constituie titlul basmului),rotund si complex.
Este fiul cel mai mic al craiului, nepotul lui Verde imparat, insa devine sluga a spanului,,fiul craiului,
vazandu-se prins in cleste si fara nicio putere,ii jura credinta si supunere intru toate.
Este caracterizat in mod direct de catre narator, ,,Harap-Alb o prapadea din drag, ,,fiul craiului, boboc in felul
sau la trebi de aieste , se potriveste spanului si se baga in fantana, ,,se facu atunci rosu cum ii gotca, lovit fiind in
adancul sufletului. Prin autocaracterizarea sa deducem ca este neexperimentat: ,,Sfant sa fie rostul lui tatane-meu
ca bine m-a invatat!Asa-i ca n-am tinut sama de vorbele lui, am ajuns sluga ..., ,, lasa-ma ,matusa, nu ma supara,
ca am multe pe cap , ,,nu-mi vad lumina ochilor de necaz. De catre celelalte personaje este caracterizat
astfel:,,Vai de mine si de mine , Harap-Alb...parca nu te-as fi crezut asa slab de inger, dar, dupa cate vad, esti mai
fricos decat o femeie., ,,luminate craisor , ,,gaina plouata , ,,inima ta cea buna , de catre tatal sau ,, tu esti
vrednic de imparat, de catre fete ,,are o infatisare mult mai placuta si pare mult mai omenos, ,,fii barbat il
indeamna calul, ,,sluga asa de vrednica si credincioasa, ,,mult pretuieste omul acesta.
Majoritatea trasaturilor sale de caracter reies, insa , prin intermediul caracterizarii indirecte din fapte si
gesturi.Astfel, observam ca nu are trasaturi supranaturale,este tipul eroului de la tara,simplu,datorita mentalitatii
sale.Este modest si respectuos fata de tatal sau ,dorind si rugandu-l pe acesta sa-i permita sa-si incerce sansa de a
deveni mostenitorul imparatului Verde .Se simte rusinat si umilit cand fratii sai ii dezamagesc tatal, inteligent, la
intrebarea tatalui:,,Dar aista cal ti l-ai ales? raspunde invaluit,ca merge printre straini si nu vrea sa atraga atentia .
Dovedete c este viteaz in momentul intalnirii cu tatal sau, deghizat in urs, dar este neinitiat si naiv, cci nu
asculta pe tatal sau si se intovaraseste cu spanul, ajungand in cele din urma sluga acestuia.Este supus si umil ,
respectandu-si juramantul fata de span,ns nu trece de proba padurii (labirintului),dovedind slabiciune.Slab de
inger si superficial,judeca dupa aparente.Este foarte sociabil, se imprieteneste foarte usor cu cei 5 uriasi, castiga
respectul imparatului si al fetelor acestuia si da dovada de curaj invingandu-si teama in momentul probelor
initiatice.Este foarte carismatic, vesel, iubit de persoanele din jurul sau, dovada a faptului ca este o persoana
sociabila.Este o persoana miloasa, buna, ajutand furnicile si albinele in situatii-limita, dar si foarte afectuoasa,
indragostindu-se de fata imparatului Rosu. Harap-Alb este un personaj realist, avand pe langa uimitoarele calitati
si defecte evidente.Este naiv si neinitiat, nescultand sfatul tatalui sau, judeca dupa aparente dand dovada de
superficialitate.
In afara protagonistului, apar in basm si antagonistul, personajele secundare si episodice.Spanul este
antagonistul basmului, este un personaj negativ, este considerat incarnarea raului, a diavolului, datorita defectelor
sale foarte usor de remarcat.Este dominat de viclenie, malefic, inselandu-l pe craisor, punandu-l la muncile
periculoase cu evidentul scop de a-l vedea mort. Este, de asemenea, las, respingator, este raul necesar de care
Harap-Alb avea nevoie pentru a se maturiza, reprezinta interdictia care trebuie incalcata, metamorfoza a
diavolului, erou civilizator, dar poate fi considerat un alter-ego al lui Harap-Alb.
Alti pedagogi ai protagonistului sunt: Sfanta Duminica(personaj secundar, donator, pozitiv, fabulos, rolul ei
se justifica prin faptul ca are legatura cu divinitatea, poate fi asemuita cu un humulestean, baba inteleapta la care
apeleaza toti satenii aflati in impas), calul( un pedagog rezervat, neimplicandu-se in momentul in care craisorul
este pacalit de catre span, este tovarasul lui Harap-Alb.In mitologie, calul era considerat animal psihopomp,
calauza a sufletelor mortilor, este totem al celtilor.),uriasii(sunt personaje hiperbolizate, pantagruelice, grotesti, au
sentimente, limbaj specific omului, sunt portretizati frecvent cu lexemul,,om).
Motivele literare sunt de inspiratie folclorica: motivul imparatului fara mostenitor la tron, cel al superioritatii
mezinului, al probelor depasite, al calatoriei, al calcarii interdictiei si supunerii prin viclesug, al animalelor
fabuloase(craiasa albinelor, craiasa furnicilor, calul fermecat, cerbul solomonit,etc), al obiectelor magice(cele 3
smicele de mar dulce, de apa vie si apa moarta), al prietenilor cu puteri supranaturale(uriasii, Sf. Duminica),
proba focului, a petitului, a mortii si invierii eroului, motivul pedepsirii personajului negativ si, in final, cel al
nuntii imparatesti.Motivele simbolice zoomorfe sunt:calul(intruchipeaza fortele solare si pe cele selenare, este
ajutorul majoritatii eroilor de basm), ursul( simbolizeaza clasa eroilor, in mitologie este totem al geto-dacilor, este
simbol teluric fertilizator, in basm este gradinar), cerbul(este simbol mitic solar,animal totemic la celti si germani,
in acest basm este asociat luminii, moare numai la apusul soarelui), pasarea( arhetip universal al sufletului,
incarnarea spiritelor tutelare).
Simbolurile. Podul este un complex mitologic, este considerat loc de trecere, punte intre cer si pamant,,Ilo
tempore, dar si trecere mentala intre moarte si extaz.Sugereaza in basm trecerea dintr-un spatiu familial,

ocrotitor, in lumea necunoscuta.M. Eliade, in volumul ,,De la Zalmoxis la Genghis-Han, considera podul o proba
initiatica ,,trecere periculoasa de la un mod de existenta la altul, de la imaturitate la maturitate.Padurea este
taramul locuit de fortele raului, este un simbol al ratacirii,este un labirint, proba pe care eroul trebuie sa o
treaca.Fantana in mitologie face legatura intre lumea diurna si adancul pamantului(taramul celalalt) iar coborarea
in fantana este echivalenta cu o cadere in infern (Epopeea lui Ghilgames, Divina comedie).In basm ,este un loc al
renasterii, al regenerarii, eroul basmului primeste ,cand coboara in fantana un nume, o identitate, un nou statut,
astfel , apa din fantana sugereaza ,,botezul.M.Eliade afirma: ,,A cobor in Infern inseamna a cunoaste o moarte
initiatica.
Moduri de expunere. Ca modaliti ale narrii n acest basm ntlnim reprezentarea i povestirea, aceasta
din urma fiind de multe ori nsoit de comentariile naratorului. Spre exemplu, Cerbul fermecat care vine
"boncluind", este nuanat in micarea lui de multe amnunte date de narator: "i ajungnd la izvor, odat i
ncepe a be hulpav la ap rece; apoi mai boncluiete, i mai be un rstimp i iar mai boncluiete i iar mai be,
pan ce nu mai poate".O alt trstura a textului narativ al lui Creang este dramatizarea prin dialog a aciunii.
Prin dialog, Creang caracterizeaz personajele, individualizndu-le prin limbaj.
Formulele sunt expresii stereotipe ce par adeseori lipsite de sens; n realitate, functiile lor sunt foarte
precise.Formulele initiale au rolul de a introduce cititorul in lumea basmului,,Amu cica era odata intr-o tara un
crai..., sunt extrem de simple, reduse la esenta, marcand incertitudinea.Inrameaza lumea pe care o comunica ,
avertizand cititorul c intr in lumea fictionala.Formulele mediane intretin interesul si atentia cititorului,
ascultatorului, delimitand secventele narative:,,si merg o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua, ,,cuvantul
din poveste mult mai este.Cele finale au rolul de a readuce cititorul in lumea reala, scot ascultatorul din lumea
fictionala, iar la Creanga este una originala,caracterizandu-se prin umor:,,Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai
tine inca. Cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si
rabda.
O caracteristica fundamentala a acestui stil este oralitatea care se realizeaza prin prezenta vorbirii
personajelor(stil direct si indirect), a formulelor de adresare, a enunturilor la persoana I si a II a, prin frecventa
interjectiilor,,teleap-teleap-teleap, hai-hai , a exclamatiilor si a interogatiilor(,,Ce-mi pasa mie?Eu sunt dator sa
spun povestea si va rog sa ma ascultati), a formulelor neliterare, a tehnicilor si expresiilor populare,, degeaba mai
mancati mancarea, dragii mei, ,, sa traiesti trei zile cu cea de alaltaieri, ,, la placinte inainte, la razboi inapoi,
diminutive,, calutul meu, trebusoara, craisor, buzisoare, a expresiilor caracteristice comunicarii orale si stilului
colocvial(,,sa rapuie, sa ie, trebile/a spune verde, cat ii lumea si pamantul , cane-caneste, a-si pune pofta-n cui
etc.), prin utilizarea regionalismelor lexicale sau fonetice (,,oleaca,incalte,pripor,chima,aista,anu,galban).
Umorul este dat de starea permanenta de buna-dispozitie, de a starni veselia, se apeleaza si la ironie
,,bunatatea lui cea nemaipomenita si milostivenia sa cea neauzita, ,, se vede lucru, ca nici tu nu esti de imparat,
nici imparatia de tine si decat sa incurci numai asa lumea, mai bine sezi deoparte,caci mila domnului :lac de-ar fi,
ca broaste sunt destule, ,, tare mi-esti drag , te-as baga in san, dar nu incapi de urechi prin caracterizari
pitoresti ,, o zgatie de fata, bucatica rupta din tac-su, si prin numele haioase ,,Pasari-Lati-Lungila,Flamanzila,
Setila, Ochila,Gerila.
Basmul ,,Povestea lui Harap-Alb este o ilustrare magistrala a genialitatii lui Ion Creanga, un exemplu de opera
culta impregnata de spirit folcloric, avand, dincolo de valoarea estetica dovedita, si o valoare
moralizatoare-,,Creanga, participand la esenta eticii populare prin originea si existenta lui, a cernut lumea prin sita
acestei etici si rezultatul cunoasterii l-a infatisat, conform specificului geniului sau, reluand mijloacele satirei
populare si ducandu-le la o culme rar atinsa in literatura noastra(Zoe Dumitrescu-Busulenga , ,,Ion Creanga).