Povestea lui Harap-Alb

Basmul este o specie a genului epic in proza , cu acțiune convenționala , cu

personaje purtătoare al unor valori simbolice , cu elemente care aparțin
planului fabulos si celui real.
Spre deosebire de modelul popular , cel cult presupune o acțiune mai complexa
cu elemente care reflecta originalitatea scriitorului . Cadrul de desfășurare al
acțiunii este fantastic , alcătuit de regula de lumea reala.
Opera este un basm cult, deoarece are autor cunoscut , Ion Creanga ,
perspectiva narativa fiind cea de autor omniscient .Narațiunea este la persoana
a III-a , iar timpul narativ,cronologic,intr-un plan al trecutului ( illotempore) si
spațiul narativ,nemarginit.Subiectul este simplu , specific basmelor populare ,
cu eroi si motive populare , in care supranaturalul este împletit cu realul
personajelor .Caracterul de bildungsroman presupune parcurgerea unui traseu
al devenirii spirituale .
Titlul basmului este foarte sugestiv, fiind format dintr-un substantiv comun si
unul propriu. Numele personajului este un oximoron. Cuvântul ,,Harap”
reprezintă un rob ,o sluga ,arata lipsa maturității ,iar cuvântul ,,alb”
sublimează chipul eroului care poate aduce fericire si lumina . De asemenea ,
prin cuvântul ,,poveste” acțiunea se poate aduce mai aproape de realitatea
cotidiana .Personajul dobândește acest nume după încălcarea sfatului părintesc
datorita inocentei si naivității.
Timpul si spațiul sunt marcate încă din formula inițiala ,,Amu cică era odată”.
Fuziunea dintre real si fabulos se realizează încă din incipit. Acestea sunt
dimensiuni specifice basmului cult, fiind mitice, vag precizate .Timpul are o
valoare mitica , fiind neprecizat ,iar spațiul se desfășoară pe doua
dimensiuni :reala (ținutul Craiului ) si fabuloasa (Gradina Ursului , Pădurea
Cerbului ,Podul).Reperele spațiale sugerează dificultatea aventurii eroului,
care trebuie sa ajungă de la un capăt la celălalt al lumii; in plan simbolic de la
imaturitate la maturitate.
Tema basmului este triumful binelui asupra raului.Motivele narative specifice
sunt : călătoria , împăratul fără urmași la tron; superioritatea mezinului ;
pedeapsa ;călătoria ,demascarea răufăcătorului si casatoria.Probele parcurse
cu succes au sensuri simbolice pentru maturizarea personajului , contribuind in
mod esențial la formarea lui ca adult.
Parcurgerea drumului maturizării de către erou presupune un lanț de acțiuni
convenționale , momente ale subiectului.
In basm sunt prezente clișeele compoziționale .Formula inițiala , formula
finala ,, si veselia a ținut ani întregi si acum mai tine încă si formulele
mediane ,, si merg ei o zi si merg doua si merg 49…”, ,, … si mai merge el cat
merge”.
Acțiunea basmului se desfășoară lineara cuprinzând 3 episoade semnificative
reprezentând tot atâtea etape ale inițierii , bazând-se pe universala lupta dintre
bine si rău.
In primul episod (expozițiunea) este vorba despre un Crai care avea 3 feciori ,
iar acesta mai avea un frate pe nume Verde Împărat. Craiul primește o
scrisoare de la acesta prin care îl roagă , sa-i trimită pe cel mai viteaz dintre fii
săi ca sa îl urmeze la tron.
Destoinicia fiilor este probata mai întâi de crai, deghizat in ursul de la pod.
Podul sugerează trecerea eroului într-o alta etapa a vieții, de la adolescenta
spre tinerete.Mezinul trece aceasta proba cu ajutorul calului năzdravan care se
năpustește asupra ursului ,dar si cu ajutorul Sfintei Duminicii pentru ca îl
povățuiește sa ia ,,calul, armele si hainele cu care a foste tatăl sau mire ”
pentru a izbandi.Calul va deveni tovarășul si sfătuitorul eroului, dar are si
puteri supranaturale : vorbește si poate zbura. Înainte de a-si lua rămas bun,
Craiul îl sfătuiește sa se ferească de omul Spân si cel Ros.
In cel de-al doilea episod , fiului de crai ii este destinat sa se întâlnească cu
Spanul.Dupa ce a mers un drum bun ,ajunge într-o pădure labirint ,unde se
rătăcește iremediabil ,iar Spânul încearcă sa îl ajute spunându-i-i ca știe
drumul si ca ar trebui sa îl ia slugă la drum. Acesta ii refuza primele doua
încercări de sprijin ,dar la cea de-a treia este nevoit sa accepte. Mezinul
Craiului ,reface experiența de viată a tatălui sau , codrul simbolizând o lume
necunoscuta flăcăului,
In cel de-al treilea episod , observa o fântâna si fiindu-le sete fac un popas.
Spânul trebuind sa se facă util coboară in fântâna si exclama ca este
nemaipomenit acolo jos si ca ar trebui sa incerce.La insistentele Spânului
feciorul coboară , iar Spânul astupa ieșirea . Sub amenințarea mortii,feciorul
jura ca nu va spune nimănui cine este de fapt, păstrând taina. Spânul ii da
numele de Harap-Alb care îl slujește cu credința .Fântâna simbolizează locul
renașterii , al schimbării, deoarece tânărul intra fecior de crai si iese rob.
Ajunși la curtea Împăratului Verde este supus unor seturi de probe dificile. Mai
intai,este trimis sa aducă ,,salatele ” din gradina ursului, capul cu pietre
nestemate ale cerbului si sa o aduce pe fata împăratului Ros .Toate acestea le
trece cu ajutorul Sfintei Duminici. Ultima proba se dovedește a fi cea mai
complicata .In drumul sau acesta salvează o nunta de furnici si face adăpost
unui roi de albine ,lucru util mai târziu .
Pe drum își face o mulțime de prieteni cu abilitați speciale .Pierderea libertății
si a demnității crăiești îl învață sa suporte umilința si îl obliga sa își găsească
aliați intre ființe fragile si lipsite de aparare.Gerila ,Flămânzilă ,Setilă , Ochilă
si Pasari-Lati-Lungila sunt cei care îl însoțesc la curtea Împăratului Ros .Acolo
este supus unor cinci probe :înnoptarea într-o casa cu fier înroșit, epuizarea
unor cantități uriașe de mâncare si băutură , alegerea macului, păzirea fetei si
deosebirea de dublura ei. Probele trecute cu ajutorul albinelor si furnicilor
evidențiază faptul ca bunătatea este răsplătita.
In final Împăratul Roșu ii da fata ,iar aceasta îl mai supune unei probe si anume
aducerea unor elemente magice ( semicelor de mar dulce si a ulcioarelor cu
apa vie si apa moarta ),reușind cu ajutorul calului.
Adevărul despre adevărata identitate a feciorului ce Crai se afla numai după ce
fata Împăratului Verde ii spune cele întâmplate .Spânul se simte trădat de
Harap-Alb si de aceea ii taie capul, dar fata li readuce la viată cu apa vie si
apa moarta .Calul îl pedepsește pe Spân aruncând-l in înaltul cerului.
Finalul basmului se încheie fericit ,prin căsătoria celor doi tineri si preluarea
conducerii împărăției unchiului sau de către Harap-Alb.
Spre deosebire de basmul popular ,unde predomina narațiunea , basmul cult
presupune îmbinarea narațiunii cu dialogul si descrierea. Arta narațiunii se
conturează cu totul aparte in opera lui Ion Creanga prin ritmul rapid al
povestirii , fără descrieri suplimentare .
In basm sunt prezente numerele magice 3,5 care sunt semne ale totalității.
Basmul este populat de mai multe personaje episodice si secundare. Intre
personajele secundare rețin atenția Sfânta Duminica si calul .Sfânta Duminica
este o zeiță care ajuta protagonistul sa-i găsească drumul in viată .Calul este un
personaj secundar , cu o structura complexa , menit a- l sprijini pe erou.
Personajele episodice care se implica sunt :Craiul; Verde Împărat si Roșu
Împărat .Fata lui Roșu Împărat este un personaj contradictoriu care îl supune
unor probe periculoase .Spânul este personajul principal negativ ,care prin
piedicile întinse lui Harap-Alb ajuta la maturizarea acestuia .Prezenta sa in
basm este necesara pentru a ilustra , prin contrast , calitățile nobile ale
feciorului de Crai. Acesta este simbolul răului ,agresiv si violent.
In cele din urma, Harap-Alb este personajul principal si eponim, destoinic ,
curajos ,dar rămas in zona umanului pentru ca este prietenos ,ascultător si
cuminte. Este adesea cuprins de frica si nesiguranța , de neputința si disperare ,
având așadar slăbiciuni si abateri omenesti.Calatoria pe care o face este o
inițiere a flăcăului , in vederea formarii personalității pentru a deveni
conducătorul unei familii.
Nu in ultimul rând , caracterul moralizator al basmului este ilustrat prin
personaje negative ,pozitive si proverbe,,Cine poate oase roade ,cine nu, nici
carne moale”. .Oralitatea se marchează totodată si prin expresii
onomatopeice , interogații si exclamații. Este data de impresia de supunere a
întâmplărilor in fata unui public care asculta si nu cititorilor: DIALOGUL ,, -
Parca v-a ieșit un sfânt din gura , Luminate împărați zise atunci Flămânzilă ”,
expresii onomatopeice ,,când sa pună mana pe dansul , zbrr!”,
exclamații ,interogații, interjecții ,, -Mai , Pasarila, iacătă-oi ia!”.
Umorul este alături de caracterul moralizator , o trăsătura specifica stilului lui
Ion Creanga .Este dat de exprimarea ironica ,, Doar unu-i Împăratul Ros ,vestit
prin meleagurile aceste pentru bunătatea lui cea nepomenita si milostivirea lui
cea neauzita ”, de starea permanenta de buna dispoziție a autorului (,, sa
trăiască trei zile cu cea de-alaltăieri ”),porecle (Buzilă )si scene comice,,
Împăratul i-a fost de-a mirarea , văzând ca niște golani de asemenea
îndrăzneala , de vin cu nerușinare sa-i ceara fata , fie din partea oricui ar fi”.
In concluzie , ,, Povestea lui Harap-Alb ” de Ion Creanga se incadreaza
genului epic fiind un basm cult.

Caracterizarea personajului principal Harap-Alb

Personajul principal al basmului cult ,,Povestea lui Harap-Alb ” de Ion

Creanga este Harap-Alb fiind eroul principal al povestirii ,dar este totodată si
personaj eponim caci numele sau da titlul operei. El devine un erou exemplar
nu prin însușirile miraculoase ca in basmele populare , ci prin autenticitatea lui
umana , fiind adesea cuprins de frica si nesiguranța , de neputința si disperare ,
având ,așadar , slăbiciuni omenesti.Calatoria pe care o face pentru a ajunge la
împărat este o inițiere a flăcăului in vederea formarii personalității , pentru a
deveni conducătorul unei familii.
In basm protagonistul reprezintă binele , care simbolizează adevărul aflat in
conflict cu forțele malefice ,reprezentate de minciuna si întruchipate de
antagonist, Spanul.El este mereu condus , sfătuit si ajutat de o multitudine de
simboluri ale binelui , numai astfel reușind sa treacă probele , altele fiind
depășite de bunii săi amici. Obligat sa încalce sfatul tatălui , care ii interzicea
asocierea cu omul Spân si cu cel Roșu , el ajunge din stăpân ,sluga. Pierderea
libertății si a demnității crăiești îl învață sa suporte umilința , îl obliga sa își
găsească aliați intre ființe fragile si lipsite de aparare.Eroul este slujit cu multa
credință de calul năzdravan , iar Sfânta duminica si fata Împăratului Roșu îl
apară de omul Spân.
Harap-Alb este caracterizat direct de către autor , dar si de alte personaje . Alte
trăsături reies din autocaracterizare si din numele pe care îl poarta
Semnificația numelui reiese din scena in care Spânul îl păcălește pe fiul craiului
sa intre in fântâna. Cuvântul ,,Harap ” reprezintă un rob , o sluga , arata lipsa
maturității ,iar cuvântul ,, alb” sublimează chipul eroului care poate aduce
lumina si fericire .Naratorul evidențiază încă de la început lipsa de experiența
si naivitatea prin sintagma ,, boboc in felul sau ”.Acest lucru este subliniat si
prin intermediul autocaracterizării, fiul mărturisind Spânului ca ,, din copilăria
mea sunt desprins a asculta de tata”. Este destoinic , curajos , răbdător , dar
rămas in zona umanului pentru ca este cuminte , prietenos , generos , nefiind
înzestrat cu însușiri supranaturale. Naiv , dar cuminte si ascultător , el urmează
sfaturile adulților care-i voiau binele ,așa cum respecta întocmai îndrumările pe
care i le dăduse cerșetoarea in alegerea armelor si a calului. Caracterizarea
directa a lui Harap-Alb este descrisa foarte sumar , autorul axând-se mai mult
pe cea indirecta si anume pe trăsăturile cele mai frumoase care au ieșit la
iveala din acțiunile sale .

Portretul moral rezulta in urma caracterizării indirecte . Trăsăturile morale se

disting indirect , din faptele , atitudinea si comportamentul eroului, precum si
relațiile cu celelalte personaje. Încă de la început da dovada de milostenie si
bunătate dând de pomana unei femei bătrâne .Protagonistul înzestrat cu
însușiri omenești, dovedește loialitate si credința fata de Spânul respectând-si
astfel cuvântul dat.
Relațiile protagonistului cu celelalte personaje scot in evidenta , indirect , alte
trăsături care definesc latura umana a flacaului.Fata de Spân Harap-Alb este
cinstit , loial si corect . O singura data a încălcat sfatul îndrăgostind-se de fata
Împăratului Ros .Relația dintre Verde Împărat , fetele acestuia si erou
evidențiază , indirect , o educație buna si respect. Fetele Împăratului Verde si
cea a Împăratului Roșu li îndrăgesc pentru blândețea si curajul lui ,înfruntând
obrăznicia si răutatea spânului.
Ca in orice basm , eroul principal are ca ajutoare pe cei mai buni prieteni ,
calul, Sfânta Duminica .Teama si nesiguranță , sunt slăbiciuni tipic omenești
care pun stăpânire pe protagonist .Raporturile dintre tata si feciori sunt
inspirate din viața reala ,Craiul fiind necăjit de lașitatea feciorului mare
recunoaște ca ,,decât sa încurci numai așa lumea mai bine sa șezi departe”.
Sufletul bun al lui Harap-Alb se manifesta ,indirect prin atitudinea fata de
personajele donatoare , regina furnicilor si crăiasa albinelor , care-i dau cate o
aripioara si îl ajuta sa treacă probele impuse de Împăratul Ros: separarea
nisipului de sămânța de mac si identificarea fetei adevărate a împăratului.
In concluzie Harap-Alb parcurge o perioada a formarii
personalitatii.Dezvoltarea personajului de basm se face prin arta narațiunii ,
caracterizata de oralitate si umor .Acest mijloc de caracterizare fiind
reprezentat si de numeroasele regionalisme sau expresii.