Sunteți pe pagina 1din 39

Povestea lui Harap-Alb

TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME


Basmul este o specie popular sau cult a genului epic, unde structura epic se .supune unor-stereotipii. Ele
vizeaz formula introductiv, formula final i structura .narativ. Formula iniial este compus din trei
termeni. Unul care arat o existen (A jost odat), al doilea neag existena (ca nici odat), iar al treilea este
compus dintr-o serie de circumstane temporale care induc punctual fantasticul. Formula final are un rol
invers dect cel al formulei iniiale. Modelul structural al basmului conine o situaie iniial de echilibru, un
eveniment sau o secven de evenimente care deregleaz ^ echilibrul iniial, aciunea reparatorie, marcat de
cele mai multe ori printr-o aventur eroic, refacerea echilibrului i rspltirea eroului.Motivele din basm se
grupeaz n perechi opoziionale: lipsa/ lichidarea lipsei, interdicie/ nclcarea interdiciei, ncercri/ lichidarea
ncercrilor, violen/ lichidarea violenelor. Tema basmului este lupta binelui mpotriva rului.
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult de Ion Creang, care reprezint o sintez de motive epice cu o
circulaie foarte larg. Respectnd tiparul basmului, textul ncepe cu o formul introductiv: Amu cic era
odat, care avertizeaz cititorul asupra intrrii ntr-o lume a povetii. Spre deosebire de basmele populare,
unde formula introductiv este compus din trei termeni, unul care atest o existen, (a fost odat), altul care
o neag (ca niciodat) i, cel din urm, format dintr-o serie de complemente circumstaniale de timp care
induc fantasticul, aici intrarea ex abrupto n text: era odat un craiu, care avea trei feciori situeaz
deocamdat textul la intersecia dintre povestire i basm. Structura textului corespunde basmului. Lipsa este
marcat de scrisoarea lui Verde- mprat i se concretizeaz n absena brbatului, de aceea el l roag pe
fratele lui s i-1 trimit pe cel mai bun dintre biei ca s rmn urma la tron. Urmtoarea etap este
cutarea eroului. n basm, ea se concretizeaz prin ncercarea la care i supune craiul bieii: se mbrac n
piele de urs i iese n faa lor de sub un pod. Conform structurii formale a basmului cel care reuete s treac
proba este fiul cel mic; el trece proba din dou motive: primul, se nscrie n etapele iniierii cu ajutorul dat de
Sfnta Duminec, care i spune s ia armele tatlui i calul care va veni la tava cu jratic; al doilea este de
natur personal. El devine protagonistul aciunii. Fiul cel mic este curajos. Podul reprezint, n plan simbolic,
limita lumii cunoscute lumea mpriei craiului unde codul comportamental este bine cunoscut de fiul cel
mic i punctul iniial al unui spaiu necunoscut. De aceea tatl i d n acest loc primele indicaii despre noua
lume: s se fereasc de omul spn i de mpratul Ro i i d piele de urs. Din acest moment debuteaz a doua
etap a basmului: neltoria. Pe drum, fiul cel mic al craiului se ntlnete cu un om spn care i cere s-1 ia n
slujba lui. Biatul refuz de dou ori, dar a treia oar spnul reuete s-1 nele: ajuni la o fntn, spnul
intr i se rcorete, apoi l sftuiete pe biat s fac acelai lucru. Fiul craiului, boboc tn felul su la trebi de
aieste, se potrivete Spnului, i se bag n fntn, fr s-l trsneasc prin minte ce i se poate ntmpla.
Momentul este important pentru imaginea fiului de crai dinaintea ncercrilor. Trstura vizat este naivitatea,
trstur marcat direct de autor fiind boboc la trebi din aiestea, Harap-Alb nu intuiete c Spnul,
antagonistul su, are intenii ascunse. Naivitatea eroului e foarte important n evoluia conflictului, ntruct
textul urmrete tocmai maturizarea lui Harap-Alb.
Naivitatea se nscrie n codul ritual al iniierii prin care trece fiul craiului. Atitudinea empatic a naratorului este
menit s sporeasc tensiunea dramatic i s induc un principiu etic.
Spnul i fur scrisorile i i d un nume Harap-Alb. i spune c va trebui s moar i s nvie ca s-i recapete
identitatea. Astfel, fiul de crai ajunge la Verde mprat n rol de slug a spnului. ncercrile echivaleaz cu
diverse probe ale ascultrii, ndemnrii, curajului, colaborrii i cumsecdeniei, probe eseniale pentru un
viitor mprat. Din punctul de vedere al simbolisticii basmului, ncercrile sunt probe de iniiere. Harap-Alb va
trebui s aduc sali din Grdina Ursului, pietrele preioase din Pdurea Cerbului i pe fata mpratului Ro.
Ultima prob presupune o alt serie de probe, prin care mpratul Ro tinde s-i pstreze fata (casa nroit,
ospul, fuga fetei, alegerea macului de nisip, ghicitul). Aceste probe se constituie ca un basm n interiorul
basmului iniial. Ideea este important n msura n care demonstreaz ingerina autorului cult n structura
formal a basmului. Trebuie menionat faptul c secvena violenei lipsete din acest context, dar aceasta este
adus n final, ca s sporeasc tensiunea epic. Lichidarea ncercrilor se face datorit ascultrii i a
personajelor adjuvante: calul, Sfnta Duminic, criasa furnicilor, criasa albinelor, Geril, Flmnzil, Setil,
Psri-Li-Lungil i Ochil. Lichidarea neltoriei debuteaz la sfritul ultimei probe. Harap-Alb se ntoarce
cu fata mpratului Rou, care dezvluie adevrata lui identitate; ncercarea spnului de a-1 ucide pe Harap-Alb
(o form a momentului violenei) este ratat.
Episodul cuprinde scena tierii capului lui Harap Alb i a renvierii lui de ctre fata mpratului. Abia acum se
realizeaz cu adevrat momentul lichidrii neltoriei. Prin moartea i prin renvierea sa, Harap, Alb va trece
ntr-o alt etap existenial. Prin moarte simbolic Harap Alb cel naiv las locul brbatului matur. n realizarea
acestui episod, Creang uzeaz de cteva motive populare a cror recuren n basmele romneti le confer
valoare simbolic. Motivul apei moarte (care ncheag, coaguleaz) este nsoit de motivul apei vii care nvie:
apa este simbol al vieii i al regenerrii acesteia. Motivul nvierii este urmat de motivul nunii finale prin care
se confirm maturizarea eroului. Din acest moment poate fi mprat. Finalul este practic lichidarea lipsei care a
generat situaiile conflictuale.
ncheierea basmului pstreaz formula final, care readuce cititorul din lumea fantastic: i a inut veselia ani
ntregi, i acum mai fine nc; cine se duce acolo, be i mnnc n lumea realului Iar pe la noi, cine are bani,
bea i mnnc, iar cine nu, se uit i rabd.
Fragmentul se refer la momentul n care eroul pleac cu Setil, Ochil, Flmnzil, Psril-Li-Lungil,
Geril, s o aduc pe fata mpratului Ro.
Stilistic, textul introduce un respiro n poveste printr-o cugetare a autorului -narator i prin anunarea
vecintii lui imediate cu eroii basmului. ndoiala participativ vor reui sau nu vor reui - este afirmat, dar
imediat negat prin obiectivitatea impus naratorul este obligat s spun povestea pn la capt. El este
vocea care va povesti ntmplrile i va afla finalul lor o dat cu cititorul. Registrul lexical este unul de natur
ludic-meditativ. Enunurile sunt nite expresii paremiologice versificate care n primul paragraf caracterizeaz
relaiile interumane dintr-o perspectiv frustram pesimist. Ideea nu este legat de stilul autorului Creang
nu este pesimist -ci este legat de angajarea naratorului. Afirmnd c lumea este structurat inegal, el
deplnge de fapt soarta lui Harap-Alb silit de spn s treac prin multe i periculoase evenimente. Angajarea
subiectiv a naratorului este ameliorat prin folosirea ghilimelelor - ideile nu i aparin, ci sunt preri generale.
Dimensiunea fantastic a spaiului este sugerat prin fixarea celor dou mprii: una la o margine a lumii i
cealalt la alt margine a pmntului. Spaiul rmne orizontal. Nu exist, ca i basmele populare, dou
trmuri strict delimitate (trmul de sus i trmul de jos), care corespund binelui i rului. Apare, n schimb,
o geografie recognoscibil n descrierea spaiului.









POVESTEA LUI HARAP ALB
-CARACTERIZAREA PERSONAJULUI-
Ca orice basm, Povestea lui Harap-Alb ilustreaza o alta lume decat cea reala, personajele fiind imparati si
crai, Sf. Duminica, animale si gaze fermecate, eroi cu trasaturi fabuloase, alaturi de personaje realiste aduse de
Ion Creanga din Humulestiul natal, ceea ce-i confera acestei creatii originalitate inconfundabila.Personajele
sunt reale si fabuloase, acestea din urma avand puteri supranaturale si putandu-se metamorfoza in animale,
plante, insecte, prin leacuri miraculoase.
Harap-Alb, fecior de crai, este un Fat-Frumos din basmele populare, destoinic si curajos, dar ramane in zona
umanului, fiind prietenos, cuminte si ascultator, ca un flacau din Humulesti. El este un personaj pozitiv si
intruchipeaza inaltele principii morale cultivate de orice basm: adevarul, dreptatea, cinstea, prietenia, curajul,
trasaturi ce reies indirect din intamplari, fapte, din propriile vorbe si ganduri, si direct din ceea ce alte
personaje spun despre el.Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului in vederea
formarii lui pentru a deveni conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si-o intemeieze. El parcurge o
perioada de a deprinde si alte lucruri decat cele obisnuite, de a invata si altee aspecte ale unei lumi
necunoscute pana atunci.
Semnificatia numelui reiese din scena in care Spanul il pacaleste pe fiul craiului sa intre in fantana. Numele lui
este un oximoron, acesta insemnand negru alb .Faptele eroului raman si ele in limita umorului, probele care
depasesc sfera realului fiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje, inzestrate cu puteri supranaturale. Lipsit
de experienta, boboc in felul sau , mezinul craiului devine sluga spanului, isi asuma si numele de Harap-Alb,
dovedind in acelasi timp loialitate si credinta fata de stapanul sau, isi respecta cuvantul dat.
Cinstit din fire, Harap-Alb, nu-l tradeaza niciodata pe Span, desi un stapan tiran ca acesta ar fi meritat.Probele
la care il supune Spanul sunt menite a-l deprinde pe flacau cu greutatile vietii, cu faptul ca omul trebuie sa
invinga toate piedicile ivite in viata ta. Ca si in viata reala, flacaul este ajutat de cei mai buni prieteni ai
sai.Harap-Alb este umanizat, el se teme, se plange de soarta, cere numai ajutorul acelora in care avea
incredere, semn ca invatase ceva din experienta cu Spanul.
In aceasta perioada a initierii, Harap-Alb cunoaste dragostea aprinsa pentru o fata de imparat, care vine,
asadar, din aceeasi lume cu el, pregatindu-l pentru casatorie, unul dintre reperele finale ale devenirii sale.
Ca si critica, Harap-Alb parcurge o perioada de formare a personalitatii, care, desi inzestrat cu importante
calitati, are slabiciuni omenesti, momente de tristete si disperare, de satisfactii ale invingatorului, toate
conducand la desavarsirea lor ca oameni.

POVESTEA LUI HARAP-ALB
-RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE-
Basmul este o specie epic ampl (n proz sau n versuri) care dezvolt categoria estetic a fabulosului, avnd
un singur plan narativ, cu o aciune convenional, la care particip personaje sau fore supranaturale. George
Clinescu definete acest creie ca un gen vast, depind cu mult romanul, fiind mitologie, etic, tiin, etc.
Lumea basmului fiineaz ntr-un spaiu i o durat nedeterminate. n basmul cult, stilul este elaborat, se
mbin naraiunea cu dialogul i descrierea.
Realul se mpletete cu fabulosul i n construcia altei funcii specifice, cea a personajului. Personajele
ndeplinesc, prin raportare la erou, o serie de funcii: antagonistul, ajutoarele, donatorii; ca n basmul popular,
dar sunt individualizate prin atributele exterioare i prin limbaj.
Toate aceste trsturi definitorii pot fi exemplificate pe basmul cult al lui Ion Creang, Povestea lui Harap-
Alb. nceputul basmului, marcat de formula iniial. Amu cic era odat introduce cititorul n lumea
basmului. Situaia iniial prezentat vorbete despre un crai cu trei feciori i despre fratele craiului, mprat
ntr-o ar ndeprtat, care avea numai fete, motiv pentru care trimite o carte fratelui su, pentru a-i cere
pe cel mai vrednic dintre nepoi ca s-l lase mprat dup moartea sa.
Destoinicia fiilor este probat mai nti de creai prin mai multe probe peste care mezinul familiei, Harap-Alb,
trece cu brio.
Trecerea podului urmeaz unei etape pregtitoare. Drept rsplat pentru milostenia artat Sfintei Duminici
mezinul primete sfaturi de la aceasta: s ia calul, armele i hainele cu care tatl su a fost mire pentru a
izbuti. Calul, descoperit cu tava de jratec dup trei ncercri, se va dovedi tovarul i sftuitorul tnrului,
avnd i puteri supranaturale. Plecat ns din spaiul protector al casei printeti, tnrul se confrunt cu
Spnul (principalul rufctor). Lipsa de maturitate l cost pe Harap-Alb cartea, banii i armele.
Trecerea podului este urmat de rtcirea n pdure labirint, loc al morii i al regenerrii. Spnul, rul
necesar, are rolul iniiatorului pentru tnrul Harap-Alb. Spnul, prin cele trei apariii ale sale, l determin pe
tnr s-l accepte ca iniiator i sa-i fie slug. Coborrea n fntn, la ndemnul Spnului are, n plan simbolic,
semnificaia naterii, a regenerrii. Personajul iese din fntn Harap-Alb, rob al Spnului. Lipsit de puteri
supranaturale sau de nsuiri excepionale, personajul trebuie s treac prin ncercrile la care este supus de
Spn, cu ajutorul calitilor sale morale. Spnul l silete pe Harap-Alb s jure c-l va asculta i l ba sluji pn va
muri, aa c, odat ajuni la curtea mpratului, Spnul l supune pe personajul principal la trei probe peste
care Harap-Alb trece cu brio. Trecerea probelor l ajut pe tnar s dobndeasc buntate, curaj, generozitate,
prieteni (cu ajutoarele lui, n special), caliti necesare unui mprat.
ntr-un conflict dintre cei doi, dup demascarea Spnului, acesta i taie capul lui Harap-Alb, eliberndu-l de
jurmnt, semn ca iniierea este ncheiat, iar rolul Spnului ia sfrit. Eroul renvie ns, datorit ajutorului
primit de la prietenii si, semn c a tiut s fie un bun prieten, i primete mpria i pe fata pe care o dorea.
Maturizarea eroului, la care Spnul contribuie n mod decisiv, este confirmat de nunt i de schimbarea
statului social.
Pesonajele aflate n opoziie sunt uor de recunoscut i dup nume: Harap-Alb reflect condiia dual, rob,
slug (Harap), dar i originea lui nobil i naivitatea sa de la nceput (Alb); pe cnd Spnul este, dup nume,
ntruchiparea rului.
Povestea lui Harap-Alb d cititorului impresia c nu doar naratorul, ci i personajele, par a avea cunotin
de scenariul iniiatic pe care trebuie s-l traverseze protagonistul. n acest scenariu eroul are de nvat i de la
Spn, simbol al rului necesar, pentru a-i testa limitele i a-l ajuta s se maturizeze.
Cu excepia eroului care este vzut n evoluie, celelalte personaje sunt reductibile la o trstur dominant,
reprezentativ tipologii umane. Spnul este tipul vicleanului, rolul su fiind acela de a-l iniia (n mod
involuntar) pe erou i de a ajuta cititorul s neleag mai bine tipologia personajului principal prin raportare la
personajul antagonist (caracterizare indirect). Harap-Alb trece astfel de la mezinul craiului, cel timid i
ruinos, cum este descris la nceput, la un mprat demn de titlul pe care l poart i asta n mare parte datorit
Spnului i ncercrilor la care l supune pe erou.
Esena basmului, ideea c binele triumf ntotdeauna n faa rului, este pstrat i n Povestea lui Harap-
Alb, doar c drumul iniiatic al eroului este mai interesant pentru cititor.
Dei este un personaj de basm, Harap-Alb nu este acel Ft-Frumos din basmele populare, model de
perfeciune fizic i moral, dotat cu puteri supranaturale; el este umanizat prin comportament, atitudine,
limbaj, personaj dinamic ce parcurge aventura iniierii. Protagonistul traverseaz o serie de probe, nva din
greeli i progreseaz, se maturizeaz pentru a merita s devin mprat, basmul putnd fiind considerat astfel
un bildungsroman.
Aadar, dei basmul cult al lui Ion Creang pornete de la tiparul popular, pstrnd tipologia personajelor, se
deprteaz de acesta prin stilul de a povesti, prin problematica mult mai complex i prin crearea unor
personaje individualizate, devenind astfel memorabile.

HANU ANCUTEI
-VIZIUNEA DESPRE LUME-
Publicat in anul 1928, volumul Hanul Ancutei este o creatie de mare valoare a sciitorului Mihail Sadoveanu,
in care tema si viziunea despre lumea taraneasca ale autorului sunt valorificate prin povestirile conturate si
prezenta unui limbaj specific contextului.
Creatia Hanul Ancutei este realizata prin tehnica povestirii in rama, avand un cadru suport initial: un han in
care veneau drumetii pentru a se relaxa, a revedea lumea si a asculta diverse povesti captivante. Inovatia pe
care o prezinta aceasta creatie este aceea ca prezinta noua povestiri, redactate de catre noua persoane
diferite, personaje ce ajung la Hanul Ancutei si istorisesc o intamplare reala, din experienta personala. Exista
un personaj al naratiunii-cadru, care introduce fiecare povestitor in parte si de asemenea asista la nararea
intamplarilor. Prezenta sa este redata prin naratiunea la persoana I, oferind textului iluzia autenticitatii. Acest
personaj este un delegat al vocii autorului spre al reprezenta, explicandu-se astfel si statutul sau anonim.
Ceilalti naratori vor fi introdusi rand pe rand de catre naratorul principal, iar faptele lor vor fi relatate in cadrul
hanului, timpul povestirii referindu-se la timpul celeilalte Ancute. In total sunt noua povestiri iar cea de-a
zecea ii apartine comisului Ionita care pe parcursul actiunii promite o poveste cum n-am mai auzit,
promisiune neonorata pana in final, ceea ce dovedeste ca povestea povestilor este aceea niciodata rostita,
acordand tacerii valoarea absoluta a misterului inaccesibil. In ceea ce priveste cadrul in care se relateaza
povestile, reperele spatio-temporale referitoare la Hanul Ancutei apartin unor factori mitici, locul capatand rol
de centru al lumii, loc de intalnire a diferitelor destine si oameni din diverse straturi sociale. De asemenea,
hanul este locul unei vechi cetati, fapt sugerat de zidurile ce inconjoara locul, cu rol simbolic de granite intre
lumea reala si cea a fictiunii, iar hanul este un topos al povestirii.
Fantana dintre plopi este a patra povestire din volumul Hanul Ancutei, personajul sau narator fiind Neculai
Isac. Naratiunea la persoana I focalizeaza doua planuri de narare: reprezentarea evenimentelor traite in
tinerete (timpul narat) si autoanaliza faptelor prin perspectiva maturitatii (timpul naratiunii). Povestea are la
baza o intamplare pe care personajul a trait-o de cu mai mult de douazeci de ani in urma, o poveste de
dragoste cu un final tragic. Intr-o toamna, cand Neculai duce vinuri in tinutul Sucevei face popas la Hanul
Ancutei. Plimbandu-se calare pe malul raului Moldova, surprinde un grup de tigani care se scaldau si este
intampinat de unul dintre ei, Hasanache, si o tanara de optsprezece ani, Marga, care il cucereste pe barbat
prin frumusetea ei, desi Hasanache spune despre ea ca e doar o fata proasta. Impresionat de fata, Isac le da
celor doi cate un ban de argint, iar a doua zi fata il va intampina pe barbat la han, aratandu-i papucii pe care si
i-a cumparat cu banutul. Apoi tinerii vor petrece o noapte la fantana dintre plopi, unde isi promit o noua
intalnire in seara urmatoare. In cadrul celei de-a doua intalniri, dupa un timp de sovaiala din partea fetei, desi
stie ca va fi ucisa pentru asta, Marga ii va marturisi lui Neculai ca tiganii au trimis-o sa il ademeneasca pe
barbat la fantana dintre plopi pentru a-l putea jefui si omori. In urma acestor vorbe, barbatul isi incaleca calul
si fuge, insa o prajina aruncata de urmaritorii lui ii scoate un ochi. In final, impreuna cu niste insotitori de la
han, Neculai se intoarce la fantana dintre plopi, iar urmele proaspete de sange din jurul fantanii il fac sa
realizeze ca Marga a fost ucisa iar trupul ei aruncat in fantana.
Autenticitatea povestirii este data de naratiunea la persoana I si de interventiile Ancutei care face legatura
dintre intamplare si hanul din prezent. Conflictul este de natura exterioara, dar si interioara. Cel exterior este
conturat de lupta dintre Neculai Isac si banda de tigani a lui Hasanache care vor sa-l jefuiasca si sa-l ucida.
Conflictul nu este unul complex, insa urmarile sale sunt puternice, ilustrate prin urmele fizice lasate de
pierderea unei lumini si de sentimentul vinovatiei pe care il adopta Neculai pentru ca nu a putut-o salva pe
Marga, dand nastere astfel unui puternic conflict interior.
Numarul personajelor este redus, atentia fiind concentrata pe fiecare personaj narator in parte, in cazul de
fata pe Neculai Isac. Trasaturile sale sunt prezentate atat la sosirea lui la Hanul Ancutei in timpul prezent, de
catre personajul-narator general, dar se autocaracterizeaza si in relatarea sa, unde se contureaza un portret
fizic si personajului Marga.
Ca specie, povestirea in rama se individualizeaza prin trasaturile sale. La inceput, cadrul este trecut prin filiera
personajului-narator prim, delegatul vocii autorului, care introduce fiecare personaj povestitor in parte, inca
de la sosirea lor la han. Povestea din poveste apartine fiecareia dintre cele noua caractere introduse, precum
este si cazul lui Neculai Isac. O alta particularitate pe care o prezinta aceasta specie este si vocea naratorului,
desi la inceput se materializeaza in persoana cititorului, odata asumat rolul de povestitor de catre unul din
drumetii de la han, naratorul devine colectiv, cititorul alaturandu-li-se celorlalti ascultatori. Originalitatea
creatiei sadoveniene este prezenta nu doar prin bordarea acestei specii, ci prin aprofundarea ei cu un limbaj ce
se adapteaza spatiului si timpului descrise, specific fiecarui personaj in parte: arhaismele, limbajul specific
tiganilor dar si prezenta unui limbaj expresiv redat prin frumusetea metaforei si a epitetului.
In concluzie, povestirea Fantana dintre plopi este o creatie aparte a lui Mihail Sadoveanu in primul rand prim
tema si viziunea asupra lumii rurale, valorificate de ilustrarea unor personaje speciale si a unui stil naratorial si
limbaj distinse.
Publicat in anul 1928, volumul Hanul Ancutei este o creatie de mare valoare a sciitorului Mihail Sadoveanu,
in care tema si viziunea despre lumea taraneasca ale autorului sunt valorificate prin povestirile conturate si
prezenta unui limbaj specific contextului.
Creatia Hanul Ancutei este realizata prin tehnica povestirii in rama, avand un cadru suport initial: un han in
care veneau drumetii pentru a se relaxa, a revedea lumea si a asculta diverse povesti captivante. Inovatia pe
care o prezinta aceasta creatie este aceea ca prezinta noua povestiri, redactate de catre noua persoane
diferite, personaje ce ajung la Hanul Ancutei si istorisesc o intamplare reala, din experienta personala. Exista
un personaj al naratiunii-cadru, care introduce fiecare povestitor in parte si de asemenea asista la nararea
intamplarilor. Prezenta sa este redata prin naratiunea la persoana I, oferind textului iluzia autenticitatii. Acest
personaj este un delegat al vocii autorului spre al reprezenta, explicandu-se astfel si statutul sau anonim.
Ceilalti naratori vor fi introdusi rand pe rand de catre naratorul principal, iar faptele lor vor fi relatate in cadrul
hanului, timpul povestirii referindu-se la timpul celeilalte Ancute. In total sunt noua povestiri iar cea de-a
zecea ii apartine comisului Ionita care pe parcursul actiunii promite o poveste cum n-am mai auzit,
promisiune neonorata pana in final, ceea ce dovedeste ca povestea povestilor este aceea niciodata rostita,
acordand tacerii valoarea absoluta a misterului inaccesibil. In ceea ce priveste cadrul in care se relateaza
povestile, reperele spatio-temporale referitoare la Hanul Ancutei apartin unor factori mitici, locul capatand rol
de centru al lumii, loc de intalnire a diferitelor destine si oameni din diverse straturi sociale. De asemenea,
hanul este locul unei vechi cetati, fapt sugerat de zidurile ce inconjoara locul, cu rol simbolic de granite intre
lumea reala si cea a fictiunii, iar hanul este un topos al povestirii.

Fantana dintre plopi este a patra povestire din volumul Hanul Ancutei, personajul sau narator fiind Neculai
Isac. Naratiunea la persoana I focalizeaza doua planuri de narare: reprezentarea evenimentelor traite in
tinerete (timpul narat) si autoanaliza faptelor prin perspectiva maturitatii (timpul naratiunii). Povestea are la
baza o intamplare pe care personajul a trait-o de cu mai mult de douazeci de ani in urma, o poveste de
dragoste cu un final tragic. Intr-o toamna, cand Neculai duce vinuri in tinutul Sucevei face popas la Hanul
Ancutei. Plimbandu-se calare pe malul raului Moldova, surprinde un grup de tigani care se scaldau si este
intampinat de unul dintre ei, Hasanache, si o tanara de optsprezece ani, Marga, care il cucereste pe barbat
prin frumusetea ei, desi Hasanache spune despre ea ca e doar o fata proasta. Impresionat de fata, Isac le da
celor doi cate un ban de argint, iar a doua zi fata il va intampina pe barbat la han, aratandu-i papucii pe care si
i-a cumparat cu banutul. Apoi tinerii vor petrece o noapte la fantana dintre plopi, unde isi promit o noua
intalnire in seara urmatoare. In cadrul celei de-a doua intalniri, dupa un timp de sovaiala din partea fetei, desi
stie ca va fi ucisa pentru asta, Marga ii va marturisi lui Neculai ca tiganii au trimis-o sa il ademeneasca pe
barbat la fantana dintre plopi pentru a-l putea jefui si omori. In urma acestor vorbe, barbatul isi incaleca calul
si fuge, insa o prajina aruncata de urmaritorii lui ii scoate un ochi. In final, impreuna cu niste insotitori de la
han, Neculai se intoarce la fantana dintre plopi, iar urmele proaspete de sange din jurul fantanii il fac sa
realizeze ca Marga a fost ucisa iar trupul ei aruncat in fantana.
Autenticitatea povestirii este data de naratiunea la persoana I si de interventiile Ancutei care face legatura
dintre intamplare si hanul din prezent. Conflictul este de natura exterioara, dar si interioara. Cel exterior este
conturat de lupta dintre Neculai Isac si banda de tigani a lui Hasanache care vor sa-l jefuiasca si sa-l ucida.
Conflictul nu este unul complex, insa urmarile sale sunt puternice, ilustrate prin urmele fizice lasate de
pierderea unei lumini si de sentimentul vinovatiei pe care il adopta Neculai pentru ca nu a putut-o salva pe
Marga, dand nastere astfel unui puternic conflict interior.
Numarul personajelor este redus, atentia fiind concentrata pe fiecare personaj narator in parte, in cazul de
fata pe Neculai Isac. Trasaturile sale sunt prezentate atat la sosirea lui la Hanul Ancutei in timpul prezent, de
catre personajul-narator general, dar se autocaracterizeaza si in relatarea sa, unde se contureaza un portret
fizic si personajului Marga.
Ca specie, povestirea in rama se individualizeaza prin trasaturile sale. La inceput, cadrul este trecut prin filiera
personajului-narator prim, delegatul vocii autorului, care introduce fiecare personaj povestitor in parte, inca
de la sosirea lor la han. Povestea din poveste apartine fiecareia dintre cele noua caractere introduse, precum
este si cazul lui Neculai Isac. O alta particularitate pe care o prezinta aceasta specie este si vocea naratorului,
desi la inceput se materializeaza in persoana cititorului, odata asumat rolul de povestitor de catre unul din
drumetii de la han, naratorul devine colectiv, cititorul alaturandu-li-se celorlalti ascultatori. Originalitatea
creatiei sadoveniene este prezenta nu doar prin bordarea acestei specii, ci prin aprofundarea ei cu un limbaj ce
se adapteaza spatiului si timpului descrise, specific fiecarui personaj in parte: arhaismele, limbajul specific
tiganilor dar si prezenta unui limbaj expresiv redat prin frumusetea metaforei si a epitetului.
In concluzie, povestirea Fantana dintre plopi este o creatie aparte a lui Mihail Sadoveanu in primul rand prim
tema si viziunea asupra lumii rurale, valorificate de ilustrarea unor personaje speciale si a unui stil naratorial si
limbaj distinse.

ALEXANDRU LAPUSNEANUL
-TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME-

Costache Negruzzi a fost un reprezentant de seama al generatiei pasoptiste ( epoca pasoptista se fixeaza intre
1830-1860, alti reprezentanti fiind Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, I.H. Radulescu ) si cel dintai
prozator romantic. Creatia artistica care l-a consacrat este nuvela de inspiratie istorica Alexandru
Lapusneanul, publicata in revista Dacia literara in 1840. Nuvela constituie una dintre primele manifested
reunite ale literaturii romane de inspiratie istoriea si in acelasi timp modelul estetic al nuvelei istorice in
literatura noastra. Prin calitatile structurii, compozitiei si stilului artistic este o capodopera a acestei specii.
Intertextele la care se raporteaza Constache Negruzzi sunt Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche
(capitolul intitulat Cand au omorcit Alexandru Voda 47 de boieri) si din cronica lui Miron Costin. In pagini
memorabile nuvelistul concentreaza intainplari sangeroase petrecute vreme de cinci ani (intre 1564 si
1569),cat a durat cea de-a doua domnie a lui Al. Lapusneanul. Totusi, nuvelistul recurge la cateva licente
istorice, topind elementele factuale in fictionalitate.
Opera lui Negruzzi este eterogena: un ansamblu de elemente romantice, realiste clasice. De exemplu, nuvela
A.L. uneste trasaturi variate care fixeaza doctrina clasica, romantica, realista. Elementele realiste sunt atentia
acordata mediului, a vestimentatiei, credibilitatea faptelor ( unele elemente narative sunt semnalate in
istorie), naratorul obiectiv, omniscient.
Pentru a sublinia unele efecte, Negruzzi a folosit retele romantice: antiteza Lapusneanu- doamna Ruxanda.
Antiteza angelic- demonic ( specifica psihologiei contrastelor ) are un rol bine determinat: numai raportata la
umanitatea ei, putem intelege marginile criminalitatii lui Lapusneanul ( D. Popovici). Compasiunii pe care o
arata Ruxanda victimelor domnitorului, Lapusneanu ii opune cinismul unui scenariu sangeros. Aspectele
romantice ale nuvelei tin si de alegerea temei ( interesul pentru istorie, pentru trecutul national si pentru
personaje exceptionale, iesite din comun ). Lapusneanul este vazut ca un personaj demonic cu manifestari
patologice , un adevarat monstru. El este un demon alcatuit din contraste puternice : autocrat luminat dar si
conducator stapanit de tenebre, luciditate / paranoia, stapanire de sine / impulsivitate, sadism, sinceritate in
anumite momente / disimulare) Tot de viziune romantica tine si structura de roluri a nuvelei : personaje
contrastante ca pozitie sociala si interese. Antiteza poate fi descoperita si in evolutia subiectului : personalitate
puternica, o vreme capabil sa-si afirme in exclusivitate vointa si libertatea extrema (pana la aceea de a lua
viata altora), el se dovedeste in cele din urma vulnerabil, supus destinului si este ucis de cei care la un moment
dat parusera cei mai slabi in fata vointei sale. De asemenea interesul pentru folclor, in nuvela existand
elemente populare. Un element romantic important este stilul in care este scrisa nuvela. Fraza lapidara,
rezumativa ( Acesta fel fu slarsitul lui Lapusneanul produce o intorsatura de limbaj cu o deosebita frecventa
in povestirile romantice ale vremii).
Daca ne referim si la constructia nuvelei, trasaturile trimit spre clasicism : echilibrul compozitiei ( patru capitole
de scurta intindere asemanatoare celor patru acte dintr-o piesa de teatru), evolutia gradata a conflictului
(tensiunea dintre boieri i Lapusneanul sporeste gradat in fiecare capitol), mesajul nuvelei (tiranul este omorat
la sfarsit tocmai de sotia sa) . De echilibrul clasic ne aminteste si stapanirea limbajului ( exista o proportie
perfecta intre elementele lexicale apartinand fondului comun al limbii si cele ce tin de categoria arhaismelor si
a neologismelor. Nuvela poate fi citita fara dificultati, moldovenismele se contopesc cu arhaismele fara a se
apela la ele in exces iar neologismele, desi nu intotdeauna perfect adaptate la sistemul limbii sunt inserate cu
masura incat aproape ca nu sunt observate nici de specialisti.
TITLUL, prim corpus literar, anunta protagonistul al carui destin va reprezenta axa textului. Ca personaj titular
se observa formularea articulata hotarat a numelui sau in maniera rostirii arhaice. Intentia naratorului este de
a evoca evenimente din istoria Moldovei dar si in egala masura aceea de a revela o figura de exceptie a
acesteia.
Nuvela istorica are o constructie riguroasa repartizata in patru capitole de scurta intindere, precedate de cate
un motto ce esentializeaza intamplarile relatate : Daca voi numa vreti, eu va vreu! simbolizand vointa de
neclintit a eroului de a recastiga tronul tarii cu orice pret; Ai sa dai sama Doamna ! anunta, asemenea vocii
oraculare , deznodamantul fatidic ce planeaza asupra familiei lui Lapusneanul ; Capul lui Motoc vrem exprima
dorinta ce concentreaza ura poporului impotriva lui Motoc pe care il acuza de initierea tuturor faradelegilor
stapanului sau ; De ma voi scula pre multi am sa popesc si eu reprezinta o amenintare funesta a eroului
aflat pe patul mortii la adresa celor care indraznisera sa-1 calugareasca excluzandu-1 din viata civila. In fiecare
dintre cele patru capitole se produce o schimbare de decor. Prima parte se petrece la granita de la Tecuci,
partea a doua in palatul de la Iasi, partea a treia la Biserica Mitropoliei si la palat, in sala de ospete, iar partea a
patra se desfasoara in cetatea Hotinului.
Expozitiunea si intriga apar in capitolul I. Expozitiunea este in stil cronicaresc , rezumativ si foarte precis :
lacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Stefan Tomsa , care acum carmuia teara, dar
Alexandru Lapusneanul , dupa infrangerea sa in doua randuri, de ostile Despotului, fugind la Constantinopol,
izbutise a lua osti turcest sii se inturna acum sa izgoneasca pre rapitorul Tomsa si sa ia scaunul pre care nu l-ar
fi pierdut de n-ar fi fost vandut de boieri. Intriga are loc intre A.L. ( care doreste sa-si recapete tronul ) si
vointa boierilor care se tem de razbunarea lui. Solia de boieri ( vornicul Motoc, postelnicul Veverita si spatarii
Spancioc si Stroici exprima atitudinea intregii clase a boierilor asupra careia se va revarsa mania voievodului.
Naratorul le construieste fiecaruia dintre acestia cateva trasaturi de personalitate : Motoc e viclean si intrigant,
Veverita e dusman vechi al lui Lapusneanul iar Spancioc si Stroici sunt tineri si ii insotesc pe ceilalti numai din
iubire pentru tara pe care vor sa o protejeze de navala strainilor. Cunoscator al vulnerabilitatilor umane,
prevazator si viclean, L. il pastreaza pe langa sine pe Motoc , prevestind destinul celorlalti boieri moldoveni:
Te voi cruta, caci imi esti trebuitor ca sa ma mai usurezi de blastamurile norodului. Sunt alti trantori de care
trebuie curatat stupul
Capitolul II corespunde desfagurarii actiunii : plecarea lui Tomsa de pe tron, inscaunarea lui Lapusneanul,
persecutiile sadice la care ii supune pe boieri , reactia de spaima a acestora, organizarea armatei pe baza
mercenarilor, scena dialogului dintre A.L. i doamna Ruxanda . Dispar din prim-planul naratiunii Veverita,
Spancioc si Stroici, este mentinut ca personaj important Motoc si este introdus de catre narator un personaj de
structura antitetica in raport cu A.L si anume doamna Ruxanda.
Capitolul al III-lea este concentrat pe punctul culminant al actiunii : uciderea celor 47 de boieri. Pregatit
minutios si in taina, macelul este prefatat de sosirea domnitorului la Mitropolie unde fusesera chemati toti
boierii. Tine in fata boierilor un discurs ipocrit in care isi cere iertare pentru faptele sale sangeroase si ii invita
pe toti la un ospat. La sfarsitul ospatului conform unui scenariu gandit cu sange rece, 47 de boieri sunt omorati
de mercenarii domnitorului travestiti in slujitori. De asemenea naratorul prezinta in acest capitol si
deznodamantul lui Motoc care va fi strivit de vointa domnitorului si de furia poporului dezlantuit.
Capitolul IV cuprinde deznodamantul actiunii. A.L. se refugiaza in cetatea Hotinului dar se imbolnaveste de o
boala grava. Intr-un moment de ratacire si delir halucinator, de teama pedepsei divine, cere sa fie calugarit.
Insa cand se trezeste din lesin, amenininta ca il va ucide pe unicul sau fiu, Bogdan. Spancioc si Stroici, ce
fagaduisera lui Lapusneanul sa se intoarca inainte de moartea lui, vin sa-1 vada pe patul mortii. Obligata sa
aleaga intre sot si fiu, Ruxanda ii da celui dintai otrava adusa de boieri.
Tema nuvelei este bipolara : istoria , nuvela prezentand o pagina sangeroasa din istoria Moldovei reprezentata
de a doua domnie a lui A.L si puterea si modul in care dorinta de putere alieneaza omul.
Prin toate trasaturiel enuntate mai sus: conflicte puternice, intriga riguros construita, un singur fir narativ,
creionarea unui personaj puternic si bine individualizat, Alexandru Lapusneanul se constituie intr-o nuvela
istorica, o reusita certa a literaturii romane, meritul lui Negruzzi fiind acela de a fi creat un personaj memorabil
intr-o scriere exemplara.

ALEXANDRU LAPUSNEANU
-CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRINCIPAL-
Personajul, ca element de baza in arta naratiunii, purtator al mesajului artistic, devine exponentul unui intreg
complex de ideologii, prin insasi natura existentei sale in cadrul textului.
In contextual literaturii romane, nuvela istorica si-a atins apogeul expresiei prin personalitatea lui Costache
Negruzzi, a carui scriere Alexandru Lapusneanul, publicata in primul numar al revistei Dacia literara,
urmareste indeaproape programul propus de M. Kogalniceanu: acela de a crea o literature autonoma de
inspiratie locala.
Caracterul romantic al nuvelei rezida si din modelul uman surprins. Romanticul, ca realitate duala,
antagonica, este un spirit complex, un solitary, un revoltat sau o fiinta superioara.Alexandru Lapusneanul,
actantul nuvelei omonime, este un spirit plat, egal cu sin insusi, pe parcursul intregii desfasurari a actiunii.
Actiunile sale penduleaza intre sublime si grotesc, intre exceptional si derizoriu, intre ura (manifestata pentru
lumea neinsemnata) si setae de razbunare: De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!
Fiind personaj romantic, Lapusneanul se constituie ca eu agocentric, dimensiune existentiala unitara,
nedispersata si nepulverizata in existenta lumii. Romanticul se constituie ca centrul(George Poulette), are
vocatia intangibila a centralitatii.Desi nu este un individ superior, care isi transcede conditia comuna, desi nu
este un amator al evaziunii spirituale, Alexandru Lapusneanul este un personaj romantic, tipologie relevata de
alienarea sa, de esenta sa maladica, negatica, de inadaptat involuntary intr-un univers sufficient in suficienta
sa. Cu toate ca mitul romanticului implica adesea mitul creatiei, domnul Moldovei nu este un demiurg, un
geniu al productivitatii. Totusi, il putem considera un generator al maleficului, un creator negativ (seara
macelului, desele schingiuiri ale boierilor). Piramida facuta din capetele boierilor, realizata de Lapusneanul (ca
leac de frica pentru sotia sa prea sensibila) poarta in sine amprenta unei incapacitate spirituale de a-si
exteriorize eul intr-un mod benefic. Scena macelului implica vizionarism, simt launtric care guverneaza mersul
geniului, contemplare de sine pt a ajunge la forme clare pt a depasi imanenta individuala si a cuceri
transcendenta. Beguind, in studiul Sufletul romantic si visul, prefigure o imagine asemanatoare personajului
Negruzzian; Lapusneanul descinde in intimitatea eului si devine un creator al neantului. Domnitorul moldovei,
se incadreaza in tipologia romantica propusa de G.Calinescu (classicism, romantism, baroc), fiind o fire
irationala, un descentrat moral, un inadaptat.Lapusneanul se prefigureaza ca exponent al unui trecut istoric,
dramatic, nu numai de personalitati luminoase, ci si de contraexemple. Este prins in acea realitatea duala,
antagonica, specifica Evului Mediu, conflictul exterior rasfrangandu-se si asupra dimensiunii sale interioare.
Costache Negruzzi ii anuleaza personajului sau profunzimea, prin insusi caracterul dualist al acestuia, tandemul
intre figura mareata, specifica oricarui domnitor si aparent proprie acestuia, si imaginea unui conducator
sangeros, a carui viziune asupra unui leac de frica o reprezinta un intreg macel, aplatizeaza profunzimea
identitatii.Lapusneanul exprima simplitatea unei existente marunte, dar care capata veridicitate prin
impactul violent pe care personajul il are asupra constiintei supusilor sai.
Domnitorul Moldovei ajunge la un sfarsit existential de mare anvergura, determinat de boieri, de mitropolit si
de sotia sa Ruxanda, in raport cu a carei individualitate s-a aflat intr-o pronuntata antiteza, in mod specific
romantic. Fiind otravit de aceasta, el nu are nici o putere asupra propriului destin, moartea lui devenind o
fatalitate. Episodul final poarta cu sine un tragism romantic, incheiata insa in mod pozitiv prin inlaturarea
elementului negative.Modelul uman promovat de Negruzzi este cel al tiranului, al despotului, al finite al carei
substrat are menirea de a provoca.Personajul inglobeaza prin evolutia sa, prin atitudinile sale, prin idei si
actiuni, intr-o transpunere metaforica, evolutia, atitudinea si ideile unei intregi epoci.
In concluzie, Alexandru Lapusneanul personaj negative prin excelenta- intruchipeaza modelul entitatii supuse
destinului, prefigurandu-se ca individualitatea ce reflecta expresia fatalitatii.

ALEXANDRU LAPUSNEANU
-RELATIA DINTRE 2 PERSONAJE-
n literatura romn, numeroi scriitori au abordat nuvela, ncepnd cu secolul XIX. Prima oper aparinnd
acestei specii literare este Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi, care a rmas o adevrat
capodoper.
Aprut n anul 1840, n primul numr al revistei Dacia literar,nuvela Alexandru Lpuneanul este
romantic prin tem (prezentarea unui episod din istoria Moldovei, cea de-a doua domnie a lui Alexandru
Lpuneanul), prin construcia personajelor, prin sursele de inspiraie utilizate.
Fiind o nuvel, accentul este pus pe conturarea unor ersonaje complexe. Cele dou personaje care se
constituie ntr-un cuplu n acest nuvel sunt domnitorul i soia sa, doamna Ruxanda, personaje romantice
construite pe baza antitezei. Alexandru Lpuneanu evolueaz liniar i are un destin tragic; el s-a cstorit cu
fiica lui Petru Rare, domnia Ruxanda, pentru a-i legitima preteniile la tron i pentru a atrage asupra sa ceva
din faima bunicului acestuia, neuitatul tefan cel Mare. Domniei i se face un portret remarcabil, cu
amanunte biografice i trsturi fizice; personajul feminin d dovad de blndee, buntate, evlavie, n
antitez cu soul ei crud, nemilos i tiran.
Domnitorul intr n aciune nc din incipit, cnd se evideniaz i motivaia acestuia de a-i recpta tronul,
pierdut prin trdarea boierilor si, fa de care se artase ataat i generos n prima domnie. Personalitatea
protagonistului se dezvluie treptat cci, dup ce i exprim voina de neclintit, tenacitatea, fermitatea i
energia n realizarea scopului propus, dovedete i o capacitate de disimulare (evideniat n scena de la
mitropolie, cnd reuete s-i conving pe boieri c remucrile sale sunt sincere i s vin la curte), o
inteligen politic desvrit prin spiitul vindicativ, un umor macabru cnd i promite soiei sale un leac de
fric, concretizat ulterior ntr-o piramid din capete de boieri. Lpuneanul este i viclean, cnd i propune
s se foloseasc de cei care l nconjoar pentru a-i atinge obiectivul.
Doamna Ruxanda are, n structura administrativ i politic a Moldovei de odinioar, statutul insignifiant pe
care orice femeie l avea n acea epoc n societate. Rugmintea ei nu devine porunc pentru un so precum
Alexandru Lpuneanul, dar nici nu e respins brutal de acesta, promisiunea de a nu mai ucide boierii fiind
fcut pentru a catiga credibilitatea. Totui, aceasta e relativ respectat, cci Doamnei supuse i evlavioase i
se promite un leac de fric.
Domnitorul e dispreuitor fa de soia sa cand o ntreab ce a determinat-o s i lase fusele ntr-o zi
oarecare i o las pe aceasta s se umileasc profund:Ruxanda czu la picioarele lui. Respectul, ncrederea i
admiraia pe care ea i le poart soului reies din apelativele :bunul meu domn!, viteazul meu so, mria-ta
esti prea puternic i din declaraii Dumnezeu tie ct te iubesc!, la care Lpuneanul rmne complet
insensibil, rostind cu arogan muiere nesocotit! i fiind pregtit s pun mna pe jungherul de la bru. De
asemenea, n scena n care leacul de fric i provoac lesinul domniei, domnitorul este sarcastic:Femeia tot
femeie, zise Lpuneanul zmbind; n loc s se bucure, ea se sparie.
Scena final a nuvelei d posibilitatea personajului feminin s se afirme: retras n cetatea Hotinului s-l
ngrijeasc pe Lpuneanul, rpus de o boal teribil, constat c soul ei s-a hotrt s se clugreasc dac
Dumnezeu l va salva; dar domnitorul se dovedete la fel de cinic i uit repede promisiunea facut,
ameninnd cu moartea pe cei care l-au clugrit. Doamna Ruxanda, oprit din drumul ei la ieirea din
ncperea unde se afla soul bolnav de ctre cei doi boieri fugari, Spancioc i Stroici, este ndemnat s-i
otrveasc soul fiindu-i sugerat faptul c viaa fiului ei, proclamat deja domn, e n primejdie. Aceasta nu are
fora necesar pentru a comite un asemenea pcat capital i cere sprijin moral de la mitropolitul Teofan, care
i spune c aa crud i cumplit cum e omul acesta ar putea face mult ru i de acum nainte. n cele din
urm, doamna Ruxanda i duce apa otrvit domnitorului, care moare n chinuri groaznice.
Prin urmare, autorul a evideniat prin cele dou personaje un cuplu romantic: dac domnitorul e dur, tiranic,
crud, ipocrit, impulsiv i vindicativ, doamna Ruxanda este o fire angelic, suav, delicat, sensibil, sincer,
evlavioas i supus. Astfel, cele doua personaje sunt prezentate n antitez i formeaz un cuplu devenit
celebru n l

LA TIGANCI-TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME-
Mircea Eliade recunotea nc din adolescen mi-a plcut s scriu nuvele, povestiri i chiar nuvele
fantastice.
Aceast nclinare spre fabulos se va accentua n urma vastelor sale lecturi i a numeroaselor clatorii. El va fi
atras mereu de spaiul romnesc i de oraul Bucureti: pentru mine Bucuretiul este centrul unei mitologii
inepuizabile. i n nuvela La ignci aciunea se petrece n Bucureti avndu-l ca protagonist pe profesorul de
muzic Gavrilescu. Nuvela ilustreaz o alegorie a morii sau a drumului spre moarte. Intinerariul spiritual al
eroului se desfoar n opt secvene care alctuiesc nuvela construit cu echilibru i armonie clasic.
Alterneaz planul real cu cel ireal.
Secvena I (expoziiunea) prezit eroul n tramvai, este vorba de Gavirescu care se ntorcea acas de la leciile
de pian date domnioarei Otilia. n tramvai se discut despre bordeiul igncilor, de existena cruia se prefac
c se scandalizeaz brbaii. Pentru profesor acesta este un palat cu grdini i nuci pe care el l vede de trei ori
pe sptmn. i aduce aminte c a uitat servieta la meditaie i coboar repede ca s ia tramvaiul n sens
invers. n aceast prim secven autorul introduce cteva leitmotive: cldura mare, biletul, confesiunea,
colonelul Lavrence, bordeiul (spaiul misterios), Elsa. Ateptnd tramvaiul este atras hipnotic de mirosul amrui
al frunzelor de nuc i de nefireasca rcoare nc fr s-i dea seama s-a aflat n faa porii.
Secvenele II, III i IV ale naraiunii dezvolt intriga marcat de ptrunderea lui Gavrilescu la ignci.
Desfurarea aciunii se face prin nararea ntmplrilor eroului n acest spaiu, visul lui.
Intrnd la ignci este ntmpinat de baba care-i cere trei sute ca s l lase la bordei, s-i aleag o fat. Se
ntlnete cu trei fete, trebuind s identifice pe cea de a treia dar nu reuete. Pic ntr-un vis i apoi se trezete
cu gndul c trebuie s-i recupereze servieta i se duce la tramvai.
Acest nucleu conine mai multe mituri mereu aprofundate n lucrrile lui Eliade. Bordeiul trebuie privit ca un
mit al labirintului, un simbol al trecerii dinspre via spre moarte. Este un spaiu al iniierii n ritualurile morii.
Trecerea prin bordei este o trecere dincolo. Cele trei fete amintesc de ursitori, ele l supun pa Gavrilescu
unor ncercri pe care el nu le poate trece, danseaz n jurul lui, i cer s o ghiceasc pe iganc dar el le scap
mereu.
Personajul alunec mereu spre trecut vorbindu-le despre episoadele cu Hildegard i Elsa. El nu reuete s
ghiceasc iganca nici dup ultima ncercare. Trebuie s interpretm acest lucru n sensul c profanul rateaz
intrarea lui n domeniul sacrului. Apare o nou tentativ de intrare n real prin muzic.
Secvena IV descrie visul lui Gavrilescu. Eroul viseaz c ncearc s ghiceasc fetele, se pierde n camere
ciudate cu tavane scunde i neregulate, cu pereii uor ondulai, cu paravane tot mai misterioase, cu coridoare
pe care rtcete mereu n sens invers, cu obiecte ce-l terorizeaz.
Visul se termin cu o scen a luptei lui cu o draperie simbolic. Visul are mai multe semnificaii.
La nceput el apare ca o aspiraie a eroului sprea o alt realitate alturi de Hildegard. Apoi n secvena IV visul
devine simbolul comarului traversrii materiei de ctre spirit a vieii spre moarte nsoit de spaime i
sufocri. Draperia i aprea ca un giurgiu i-l ngrozea ca jocul straniu al fetelor. Jocul ielelor propune lui
Gavrilescu drept prob ghicitul, simbol al riturilor de iniiere n taina morii, o vam luat sufletului ca o ultim
ans de desprire a condiiei umane.
Cifra trei i multiplu de trei este un alt mit al nuvelei care puncteaz momente semnificative.
Secvena V ne apropie de punctul culminant al nuvelei prezentndu-nil pe Gavrilescu n ncerecarea de a-i
recupera servieta cu partituri. n strada preoteselor nr. 18 nu mai cunoate pe nimeni, n locul doamnei
Voitinovici gsete pe doamna Georgescu, iar despre Otilia alf c plecase acum 8 ani dup ce se cstorise cu
inventatorul Frncu. Se ntoarce spre cas i n tramvai revin aceleai obsesii (portofelul, cldura, etc.).
Secvena VI (punctul culminant) se petrece acas unde surprizele continu. Elsa, soia lui, plecase n Germania
la familia ei n urm cu 12 ani, cam de cnd aflase c el a murit. Murise i madam Trandafir i foarte dezamgit
se hotrete s se ntoarc la ignci.
Secvena VII descrie drumul de acas la ignci. Cltoria lui se realizeaz ntr-o atmosfer fantastic, noaptea
cu un personaj misterios pe care Gavrilescu l simte un vistor, o fire de artist. Acesta ca un mesager al morii l
ajut pe profesor s ajung dincolo trecnd prin locuri impuse de tradiie cum este biserica.
Secvena VIII ncepnd cu intrarea definitiv a eroului la ignci unde nimic nu se schimbase. Baba l ateap, l
recunoate, i ia vama, i arat din prag casa cea mare rostind nite cuvinte oraculare: vezi s nu te rtceti,
s te ii drept pe coridor i s numeri apte ui i cnd ajungi la a aptea s bai de trei ori i s spui: eu sunt,
m-a trimis baba. Sleit de puteri trece prin coridor i se ncurc iar, o gsete pe Hildegard care l ateptese ca
s-l conduc pe ultimul drum i i spune vino cu mine. Pornesc spre pdure alunecnd dinspre veghe spre vis,
spre moarte du-i de birjarul enigmatic i de porunca lui Hildegard: Ia-o spre pdure, pe drumul la mai lung i
mn ncet. Nu ne grbim..
Deznodmntul nuvelei nu aduce ieirea din ambiguitate. Eroul se explic echivoc se ntmpl ceva cu mine i
nu tiu ce, dac nu te-a fi auzit vorbind cu birjarul a crede c visez.. Fata l consoleaz la fel de echivoc toi
vism, aa ncepe, ca ntr-un vis.. Nuvela ntr-o alt interpretare poate sugera aventura artistului case aspir
s-i depeasc condiia sa profesional i social a omului care poate atinge absolutul, eternul. i atunci
bordeiul poate fi privit ca Olimpul, o cetate a cunoaterii.
Condiia material precar l mpiedic s-i depeasc condiia, n lupta sa ar trebui s fie tnr dar el este
btrn, ar trebui s fie curajos dar lui i e fric mereu, i-ar trebui o dragoste protectoare dar toi care l-au iubit
au disprut. Din aceast perspe

Moara cu noroc
-tema si viziunea despre lume-
Moara cu Noroc, publicata la 1881 in volumul de debut Novele din popor, este un text
re[prezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii traditionale. Prin observarea obiectiva a mediului
social si tipologia riguroasa, Slavici se dovedeste a fi un scriitor realist. Acesta urmareste in Moara cu
Noroc, procesul de alterare psiho-morala a individului. Ceea ce aduce nou proza lui Slavici este o
orientare manifestata spre universul actualitatii imediate. Slavici este primul mare scriitor care reuseste
sa dea prozei sale nationale un caracter universal.
In Moara cu Noroc mai mult decat in oricare alta nuvela se suprapun cele doua planuri de
investigatie: cel orizontal urmarind firul desfasurarii narative a faptelor, iar celalalt relevand dinamice
deplasarilor dramatice din constiinta eroilor sai.
Din punct de vedere compozitional, nuvela este alcatuita dintr-un prolog (cap.I), nararea in 15 capitole
a subiectului epic si un scurt fragment final cu rol de epilog ( cap.XVII).Drama distrugerii de sine
devine tema centrala a nuvelei Moara cu Noroc. Ea se desfasoara pe trei paliere : Ghita in relatie cu
sine-distrugerea increderii in sine, Ghita in relatie cu lumea-degradarea imaginii in fata lumii, Ghita in
relatie cu Ana-degradarea relatiei dintre soti.Incipitul introduce tema destinului, sugerata chiar de titlu
Moara cu Noroc- este un toponim si o metafora in care cuvantul noroc poate fi inteles ca soarta.
Prologul consta in dialogul purtat de cizmarul Ghita cu batrana lui soacra pe marginea eventualei
mutari a familiei la Moara cu noroc, han pe care ginerele al vrea sa il arendeze pentru a-si depasi
statutul social.In acest incipit dialogat se expun termenii unui conflict intre generatii si mentalitati.
Trecand de la mestesug la comertul intemeiat pe castigul usor, unde banul determina totul, tinerii isi
asuma o ruptura la limita cu aventura.Incipitul evidentiaza , asadar,opozitia dintre lumea traditionala
cu mentalitatile, principiile si exigentele ei si formele incipiente ale traiului modern, bazate pe
inovatie.
Decizia lui Ghita de a inchiria carciuma de la Moara cu noroc poate avea semnificatia unei sfidari a
destinului. Ca in tragediile antice, eroul nu intelege importanta mesajului oracular rostit de batrana
Omul sa fie fericit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit
care este o constatare, o anticipare avertisment a evolutiei personajelor. Ghita nu constientizeaza
gravitatea gestului pe care il savarseste, comite asadar un hybris, astfel producandu`se
hamartia. Orbirea personajului- Ghita, care nu intelege ca a pornit pe un drum gresit, se observa de la
inceput. Pustietatea locurilor rele si primejdioase de la moara nu e inregistrata ca atare de Ghita:
Iara pentru Ghita carciuma era cu noroc.
Peripetia se declanseaza o data cu aparitia la han a lui Lica Samadaul care schimba norocul
carciumarului in nenoroc. Lica ii impune colaborarea la afacerile lui. Astfel apare principalul conflict,
al pierderii increderii in sine.
Intelegerea dintre cei doi marcheaza pentru Ghita inceputul obisnuirii cu raul. Banul, element nefast
aici, nu ofera libertate, ci dependenta fata de Lica.
Pactul pe care il face Ghita cu Lica este un pact faustic ; Ghita isi da seama ca nu poate sta la moara
fara voia lui Lica, de aceea face concesii. Cu toate acestea, incearca sa se si apere: isi angajeaza sluga,
isi cumpara pistoale si caini.
Toate deciziile lui Ghita de aici inainte se vor dovedi in ultima instanta gresite : anticipeaza nepotrivit
miscarile adversarului, pastreaza secrete fata de familie, refuza alianta sincera cu Pintea si accepta in
cele din urma sa intre in jocurile murdare ale samadaului. Eroul tragic traieste in continuare o stare de
orbire fatala.Ghita, omul cinstit, respectat, ajunge sa fie banuit de implicarea in furtul de la arendas
si in uciderea tinerei doamne. Axa vietii lui morale se frange; se simte instrainat de toti si de
toate.Arestul si judecata ii provoaca mustrari de constiinta. Momentul de iluminare ( anagnorisis)
interioara prin recunoasterea profunda a situatiei in care se afla, e trait de Ghita atunci cand se
hotaraste sa-l dea prins pe Lica. Ghita incepe un joc dublu; pare ca accepta regulile impuse de Lica, dar
dorinta de a-si apara familia il determina sa colaboreze cu Pintea, comisarul.Mentalitatea omului
traditional se observa aici. Imaginea publica este foarte importanta.Rusinea de a fi fost acuzat si dus la
judecata ii provoaca stari controversate.Ultima proba a supunerii este cea a infrangerii prin sotie.
Imaginea relatiei dintre cei doi soti este una tipic traditionala. Autoritatea barbatului este
recunoscuta,el este cel ce ia deciziile pt. familie.Ana observa schimbarile sotului ei o data cu aparitia
lui Lica la han. Conflictul din interiorul cuplului se acutizeaza si sub presiunea codului moral al
societatii, Ana traieste ea insasi un conflict interior : dragostea pentru sotul ei, care dispare pe masura
ce acesta se inchide in sine, dorinta de a-si salva casnicia, dar si rusinea de a avea un sot
talhar.Catastrofa se consuma in momentele imediat urmatoare, intr-o succesiune sugestiva: Ghita, care
a determinat destinul Anei, hotaraste moartea ei ; Lica personificare a destinului lui Ghita, porunceste
uciderea acestuia, pentru ca el insusi sa se autoanihileze o data ce si-a indeplinit rolul.
Conditia finala a eroului tragic e, intr-adevar, ambigua: de invins (in confruntarea cu Lica), dar si de
invingator, pentru ca isi intelege vina, hybrisul, si prin suferinta si moarte, se purifica- ajunge la
catharsis.Ideea de catharsis e subliniata si de imaginea focului purificator care mistuie scena
nenorocirii de la Moara cu noroc, curatand locul.Epilogul incheie simetric nuvela prin reluarea temei
destinului : Asa le-a fost data!



Moara cu noroc
-caracterizarea personajului-
Moara cu noroc, publicata in 1881 in volumul de debut Novele din popor, este un text
reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii traditionale si un moment istoric in dezvoltarea
prozei romanesti.
Ceea ce aduce nou opera lui Slavici este de fapt sondarea constiintei umane, transformarile interioare
care au loc la nivelul constiintei eroilor sai devin practic obiect si subiect al discursului literar.Drama
distrugerii de sine devine tema centrala a nuvelei Moara cu noroc. Ea se desfoar pe trei paliere:
Ghi n relaie cu sine distrugerea ncrederii n sine, Ghi n relaie cu lumea degradarea imaginii
n faa lumii, Ghi n relaie cu Ana degradarea relaiei dintre soi.
Ghi, personajul principal al nuvelei, triete drama distrugerii de sine. Aciunea st sub semnul
destinului i al norocului; ntreaga nuvel este strbtut de un filon moralizator.Ghi arendeaz o
moar devenit han i la nceput familia triete bine, soacra i recapt rolul de ef al familiei. Prin
munc i perseveren, Ghi i familia sunt bogai i fericii. Norocul dispare pentru Ghi odat cu
apariia lui Lic. Viaa lui Ghi i a familiei sale intr n sfera dramei Ghi devine tinuitor, delator,
i las nevasta cu Lic pentru a-i ntinde acestuia o curs, este gelos i o omoar pe Ana, moare i el
ucis de Lic, mort i el la rndul lui. Hanul arde i ultimele cuvinte i aparin soacrei aa a vrut
Dumnezeu este o constatare cinic, relund ideea iniial, dar n sens invers neascultarea duce la
moarte.
Ghi, personajul principal din nuvela Moara cu noroc, triete o dram psihologic concretizat prin
trei nfrngeri: ncrederea n sine, ncrederea celorlali n el i ncrederea Anei, soia lui, n el.Ghi este
nfrnt n ncercarea de a-i depi statutul social fiindc, dei are trie sufleteasc, neansa lui este s
se ntlneasc cu un ins mai puternic dect el: Lic smdul.
Ghi este un personaj complex, n jurul lui se polarizeaz ntreaga aciune. El intr n relaie cu toate
celelalte personaje. La nceputul textului, Ghi este prezentat din perspectiva eului social so, tat i
ginere; are iluzia deplinei sale liberti. Cap de familie, este recunoscut ca o autoritate absolut. Modul
n care i rspunde soacrei, exponent a conservatorismului, argumenteaz ideea afirmat. Atunci s nu
mai pierdem vorba degeaba; m duc s vorbesc cu arendaul. Moara cu noroc, hanul luat de Ghi n
arend, pare a fi un loc umanizat de cnd acesta este acolo cu familia. Oamenii nu mai spun c vor opri
la han, ci c se vor opri la Ghi, semn al sociabilitii lui. Curnd dup acomodarea la Moara cu
noroc, Ghi trebuie s-i opun rezisten lui Lic smdul, stpnul locurilor. El nu suport s fie
aservit: nu crede c poi s m ii de fric; s-i fie fric de mine. Se dovedete o fire puternic, un ins
energic, cu gustul aventurii. Apariia lui Lic la han nate gnduri rele n mintea lui Ghi, care nc de
la nceput simte c are o poziie inferioar fa de acesta, cci este nsurat i ine la imaginea sa n faa
lumii. Vanitatea brbatului este negat prin constrngerea autoritar. Lic i impune colaborarea la
afacerile lui.
Astfel apare principalul conflict, al pierderii ncrederii. n sine. De la un moment dat, Ghi este
pregtit s colaboreze, dar nu prin for, ci prin apropiere dar nu vreau s crezi c m ii numai de
fric, ci umblu s intru la nvoial cu tine. i d seama c nu poate sta la Moara cu noroc fr voia lui
Lic, de aceea face concesii; pe lng nelegerea cu arendaul i cu oamenii puterii, mai trebuie s
ajung la nelegere i cu smdul. Cu toate acestea, ncearc s se i apere; i angajeaz slug, i
cumpr pistoale i cini. Ghi ncepe s-i piard ncrederea n sine.
Ghi, omul cinstit, respectat, ajunge s fie bnuit de implicarea n flirtul de la arenda i n uciderea
tinerei doamne. Reinut de poliie, Ghi se poate elibera numai pe cauiune. Axa vieii lui morale se
frnge; se simte nstrinat de toi i de toate. Arestul i judecata i provoac mustrri de contiin
pentru modul n care s-a purtat. De ruinea lumii, de dragul copiilor, se gndete c ar fi mai bine s
plece de la Moara cu noroc.
De acum n colo, reaciile lui vor fi contradictorii. Pe de o parte dorete s se rzbune, pe de alt parte,
dorete s-i recupereze i banii. Ghi ncepe un joc dublu; pare c accept regulile impuse de Lic i
c tie de frica acestuia, dar dorina de a-i apra familia i de a-i reabilita imaginea public l
determin s colaboreze cu Pintea, comisarul. Mentalitatea omului tradiional se observ aici.
Imaginea public este foarte important. Ruinea de a fi fost acuzat i dus la judecat i provoac stri
controversate.Ultima prob a supunerii este cea a nfrngerii prin soie. Relaia lui Ghi cu Ana papare
la nceput ca o relaie bazat pe dragoste i autoritate. Imaginea relaiei dintre cei
5
doi soi este una
tipic tradiional. Autoritatea brbatului este recunoscut. El este cel care ia deciziile pentru familie.
Prelungirea conflictului interior se rsfrnge asupra relaiei dintre soi, relaie care devine tot mai
ncordat. Ana ajunge s-i piard ncrederea n soul ei n momentul cnd l bnuiete c l-ar fi ajutat
pe Lic la uciderea tinerei doamne. Ruinea de a-1 vedea arestat i judecat alturi de Lic este mult
prea mare pentru ea. Conflictul din interiorul cuplului se acutizeaz i sub presiunea codului moral al
societii. Ana triete ea nsi un conflict interior: dragostea pentru soul ei, care dispare pe msur
ce acesta se nchide n sine, dorina de a-i salva csnicia, dar i ruinea de a avea un so
tlhar.Comportamentul ei fa de Lic se schimb radical n urma procesului. Ana triete cu impresia
c Lic este cel care i-a salvat soul de la nchisoare i de aceea i schimb atitudinea fa de el. ncetul
cu ncetul, cnd vede c Ghi continu s aib un comportament ciudat, fr s-i explice cauza, Ana
ncepe s-i piard de tot ncrederea n so. Mai mult, comparndu-i pe cei doi, ea descoper adevrata
virilitate n Lic n timp ce Ghi i se pare un fricos. Ceea ce nu nelege ea este faptul c, din cauza ei,
din cauza dragostei pentru ea, Ghi nu-i permitea un rzboi deschis cu Lic. Ana nu realizeaz c ea
reprezint de fapt punctul vulnerabil al lui Ghi. Aceast nenelegere o face s-i cedeze lui Lic.
Crima din final, cnd Ghi o ucide pe Ana are semnificaiile unui act de dragoste; uciderea Anei este
fcut din dragoste, Ghi dorind s-i scape soia de chinul pcatului.
Nuvela se ncheie n stilul moralizator n care a nceput. Dup moartea celor doi soi, oamenii lui Lic
dau foc Morii cu noroc. Singurii care rmn n via sunt copiii i btrna, creia i este oferit ultima
replic: mplinirea destinului.













Moara cu noroc
-relatia dintre 2 personaje-
n literatura romn, nuvela a fost abordat ncepnd cu secolul XIX, n special n perioada marilor
clasici, unele dintre aceste creaii literare fiind adevrate capodopere. Ca specie literar, nuvela este un
text n proz cu un singur fir narativ, un numr restrns de personaje, spaiul i timpul sunt
bine determinate, iar naratorul este n general obiectiv.
n orice nuvel, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor.
Acest lucru este vizibil i n nuvela realist-psihologic Moara cu noroc a lui Ioan Slavici.
Realismul nuvelei este susinut mai ales de amprenta pe care i-o pune mediul social
asupra comportamentului i caracterului uman, dar i de veridicitatea relaiilor dintre personaje.
Astfel iau natere conflicte puternice de ordin exterior (social) sau interior (psihologic, generat de cel
dinti).

Relaia dintre Ghi, protagonistul nuvelei, i Lic, personaj negativ, ntruchipare a maleficului,
st la baza conflictului exterior al nuvelei. Acetia se afl n opoziie deoarece provin din dou lumi
complet diferite.Ghi provine dintr-o lume condus de legile buneicuviine, ale onoarei, n care
oamenii triesc cu frica lui Dumnezeu; Lic Smdul triete ntr-o lume guvernat de legi proprii,
nescrise, altele dect cele ale statului, o lume a hoilor protejai, fiind un simbol al degradrii morale.
ntlnirea dintre cei doi la Moara cu noroc nsemn declanarea inevitabil a conflictului.

Cizmarul Ghi, lund n arend hanul Moara cu noroc din dorina de a ctiga cat mai muli bani,
ignornd ndemnul la cumptare al soacrei sale, btrna, mama Anei. Iniial, fericirea pare s-i surd,
ctig bine, nelegerea n familie este deplin, dar toat aceast armonie se destram odat cu
apariia lui Lic Smdul, un om primejdios, cum l numete Ana.

Ptrunderea lui Lic n viaa lui Ghi declaneaz o dram psihologic ce va duce ncet, dar sigur
la degradarea moral a celui din urm.Ghi ar dori s rmn la moar trei ani (ma pun pe picioare,
ncat s pot s lucrez cu zece calfe i s le dau altora de carpit), dar uneori parc presimte pericol,
mai ales atunci cnd Lic ncearc s-l subordoneze. Totui, el crede c poate gasi o soluie (aceti
trei ani atrnau de Lic. Dac se punea bine cu dnsul, putea s-i mearga de minune, cci oameni ca
Lic sunt darnici).
Om al frdelegilor, criminal nrit (faptele fiind mrturisite lui Ghi), Lic Smdul i d seama
c Ghi are un caracter puternic, dar fiind un bun cunosctor de oameni, i simte n acelai timp
slbiciunea: patima catigului de bani. Dorindu-l subordonat, oricnd la ordinele sale, Lic l implic
pe crciumar n frdelegile sale (jefuirea arendaului, uciderea femeii i a copilului), oferindu-i bani
i ncercnd s distrug legtura sufleteasc dintre el i soia sa. De altfel,Ghi se nstrineaz de
familie i de Ana, de team ca ea s nu i descopere implicarea n afacerile murdare i astfel linitea
colibei se distruge, banuielile afectnd relaiile celor doi soi. Smdul se apropie de Ana,
nfisndu-se ntr-o lumin favorabil, grijuliu cu copiii ei. Ana, ns, i iubete soul, chiar dac
acesta i spune la un moment dat c i st n cale.

Lic are n el o inteligen malefic; jocul dublu al lui Ghi (de a trata cu Lic i de a face marturisiri
lui Pintea) eueaz. Ghi e distrus nu doar de patima navuirii, ci i de lipsa de sinceritate. El este
nesincer la procesul lui Lic de la Oradea, nesincer cu Pintea i cu Ana. ncercarea de a-l inela pe
Lic, reinnd o parte din banii schimbai i este fatal. Om lipsit de scrupule, acesta distruge i
frm de umanitate din Ghi, dragostea pentru Ana, determinnd-o pe aceasta s i se druiasc,
atunci cnd e lsat de Pati la discreia poftelor sale. Aceast dram final e declanat tocmai de
dragostea Anei, care nu dorise s l lase pe soul ei singur de Pati.
n cele din urm, Lic l aduce pe Ghi n situaia de a-i ucide soia, iar acesta va muri ucis de Ru
tot din ordinul Smdului.Lic incendiaz crciuma de la Moara cu noroc, dup care i zdrobete
capul ntr-un copac pentru a nu cdea viu n minile jandarmului Pintea.

Moartea lui Ghi este corecia pe care destinul i-o aplic pentru nerespectarea
principiului cumptrii enunat n debutul nuvelei prin cuvintele btrnei, iar cea a lui Lic o
pedeaps pe msura faptelor sale.
Aadar, ca urmare a viziunii moralizatoare a naratorului, cele dou personaje ale nuvelei Moara cu
noroc de Ioan Slavici, ntre care se stabilete o relaie complex i un puternic conflict, au un sfrit
tragic.

Nuvela realist-psihologic Moara cu noroc are o valoare incontestabil, n special
datorit complexitii personajelor puse n situaii dramatice i a relaiilor stabilite ntre acestea,
surprinse cu realism de ctre autor.



Mara
-tema si viziunea despre lume-
Ioan Slavici se naste in satul Siria de langa Arad. Este al doilea copil al cojocarului Sava Slavici si al al
Elenei ( nascuta Borlea). In multe privinte copilaria i se aseamana cu cea a lui Creanga : o copilarie
fericita intr-o familie de oameni gospodari si intr-o comunitate pasnica.
Alaturi de Eminescu, Caragiale,Creanga, Slavici este un clasic al literaturii romnesti, completnd
fericit peisajul literar din a doua jumatate a secolului al XIX.-lea. Este de fapt primul mare
scriitor al Transilvaniei; un creator complex, exceptional nuvelist, romancier,dramaturg, publicist si
memorialist. Slavici isi desavarseste invatatura dupa obiceiul vremii la Pesta si apoi la Viena, unde,
in anii studentiei, se imprieteneste pentru toata viata cu Eminescu.Intors in tara, Slavici continua sa
manifeste acelasi spirit activ. Eminescu il introduce la Junimea, undeil cunoaste si se imprieteneste
cu Ion Creanga, avand preocupari si idei literare asemanatoare.Concomitent cu alte activitati, Slavici a
desfasurat o prestigioasa activitate didactica, predicand literatura,istoria si filozofia. A scris si manuale
scolare.De-a lungul intregii vieti, Slavici a desfasurat o ampla activitate de presa. Il aflam mai intai
redactor laCurierul de Iasi, apoi timp de cativa ani lucrand, alaturi de Eminescu si Caragiale,
in redactia ziarului bucurestean Timpul. Mai tarziu conduce cotidianul sibian Tribuna, unde
indrumeaza primii pasi inliteratura si inlesneste debutul poetului George Cosbuc. Impreuna cu acesta si
cu Caragiale fondeaza apoi revista Vatra.Slavici a inceput sa scrie la indemnul lui M. Eminescu, care
multa vreme i-a facut cu discretie indreptari pe manuscrise. A debutat in 1871, la Convorbiri literare,
cu comedia Fata de birau.Dar ceea ce l-a impus in cultura romaneasca este, mai presus de orice,
vigurosul sau talent de prozator.Cele mai valoroase roade pe care le-a dat acest talent al lui Slavici sunt
insa cele din domeniul nuvelisticii. Nuvelele, aparute in sase volume, au contribuit la progresul
literaturii romane in directia oglindirii realiste a vietii sociale, prin evocarea procesului de formare a
micii burghezii rurale si de pauperizare a populatieisatesti, prin crearea de personaje reprezentative,
care intruchipeaza conflictele si trasaturile esentiale aleacestei lumi.
In nuvelele lui Slavici gasim, de asemenea, o reflectare ampla a vechilor randuieli rurale, a obiceiurilor
si datinilor, a credintelor si superstitiilor, a moralelor si a prejudecatilor oamenilor simplii.Eroii lui
Slavici, adesea conventionali, sunt construiti pentru a ilustra anumite principii etnice, pe careomul
trebuie sa le respecte in viata, daca tine la linistea lui sufleteasca. Unul dintre pacatele pe care Slavici
le-a sanctionat necrutator a fost si ispita banului. In abordarea acestei teme, el recepteaza modalitatile
variate in care relatiile capitaliste, ce incepusera sa patrunda in viata satului transilvanean isi pun
pecetea pe constiinta oamenilor. Aceasta tema a fost reluata si in romanul Mara. Dar in niciuna
dintre opere, Slavici nu a atins un nivel atat de inalt al artei sale de prozator realist modern ca in nuvela
Moara cu noroc.
Tema acestei nuvele o constituie urmarile negative, consecintele nefaste pe care setea de imbogatire le
are asupra vietii sufletesti a individului, asupra destinului omenesc. La baza ei se afla
convingerea autorului ca goana dupa avere, in special dupa bani, zbuciuma tihna si amaraste viata
omului, genereaza numeroaserele, iar in cele din urma duce la pierzanie. Aceasta convingere este
ilustrata cel mai bine in nuvela prin destinul cizmarului Ghita.Devenit carciumar la moara cu noroc, el
este un personaj puternic individualizat, mai ales printr-o marevarietate de trasaturi sufletesti
contradictorii, izvorate din incompatibilitatea dintre atractia irezistibila spreimbogatire si simtul
innascut al demnitatii, dorinta lui de a ramane om cinstit. Prin Ghita, Slaviciexemplifica o drama a
omului.Slavici nu infrumuseteaza cu nimic viata personajelor sale.
Procentul de duritate si afectiune, de bunatatesi rautate, de hotarare si slabiciune pe care il aflam in
fiecare din ele face din Slavici un observator fara partinire, cu spirit realist desavarsit.Dar in conceptia
lui Slavici viata fiecarui personaj este vazuta ca un destin propriu care oricum se vaimplini. De aceea
el nu se simte in niciun fel obligat sa explice nimic ci numai sa descrie cat mai fidelintamplarile ce il
imping pe fiecare personaj pe drumul destinului. Astfel, observand dezumanizarea lui Ghita, Slavici
noteaza : Atat se simtea de ticalosit si de slab in el insusi, incat nu ai putea sa-si dea seamace poate si
ce nu poate sa faca si asa incetul cu incetul se lasa in voia intamplarii. Personajele insesi suntconvinse
ca au o soarta dinainte stabilita careia nu i se pot opune.Arta personajului epic atinge in Moara
cu noroc un nivel de maiestrie ridicat si in ceea ce priveste portretistica literara. Portretul fizic este
concis, redus la esential, realizat aproape cu aceleasi mijloace ca la predecesorii sai. Procedeul folosit
de Slavici se observa cel mai bine urmarind de-a lungul nuvelei modul incare se incheaga portretul
moral al lui Ghita.
Slavici da o mare atentie felului in care se exprima personajele, stiind ca astfel poate patrunde intr-o
sferaoriginala, unde receptarea lumii si a vietii este mai autentica. Remarcabile sunt, in stilul lui
Slavici,expresiile, zicatorile si proverbele, anumite capitole ale nuvelei ilustrand parca adevarul
invariabil alacestora.Avand in vedere contributia remarcabila a celor patru mari scriitori in literatura
romaneasca, scriitori ceapartin categoriei marilor clasici atat pe plan national, cat si pe plan
universal,putem afirma ca operele lor si-au pus amprenta pe cultura poporului roman, au stabilizat si
inradacinat originile nobile aleromanilor,reusind prin acestea sa ramana un adevarat model pentru
urmatoarele generatii de scriitori Ioan Slavici a adus, la rndul su, o contribuie nsemnat
la dezvoltareaprozei romneti. Nuvelele sale (Popa Tanda, Budulea Taichii, Moara cu
noroc,Comoara, Scormon, Gura satului, Hanul Ciorilor, Pdureanca, O via pierdut,Vatra prsit, O
jertf a vieii etc.) au o tematica variat.Pretutindeni (n nuvele, ca i n romanul Mara), ne ntmpin
personaje puternice, ntruchipnd conflicte i trsturi existeniale ale acestei lumi.O alt trasatur
distinctiv a prozei lui Slavici este inclinaia ctre moralism, Spiritul etic reprezint, n cazul su, o
component esenial,dovad c autorul apeleaz adesea la citatul gnomic popular, att n nuvele si
roman, ct i n basme. Dintre acestea, n cea mai mare parte a lor tributarestilului zonal, mai
cunoscute sunt Florina din codru, Limir mprat, ZnaZorilor, Ileana cea ireat.
Preocupariele pentru problemele de limba si stil au fost statornice in activitatea lui Slavici: studii sau
manuale precum : Articularea numelor proprii , Gramatica lb romane , Pasareasca de azi , Un
curs de limba romana. constituie dovezi elocvente in acest sens.Ioan Slavici s-a ocupat in primul rand
de corectitudinea limbii si mai putin de expresivitatea ei. In dezacord cu mentalitatea devenita aproape
comuna, g.calinescu e de parere ca limba lui slavici e un instrument de observatie excelent in mediul
taranesc .


Mara-caracterizarea personajului-
Mara se inscrie in categoria personajelor feminine puternice, ambitioase si volitive. Portretul fizic,
prezentat la inceputul romanului sugereaza masivitate, stabilitate, fiind un factor de echilibru:Muiere
mare, spatoasa si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vint. Mara sta ziua toata sub satra, in dorul
mesei de poame si de turta dulce.
Sufletul vaduvei, cu cei doi copii, este dominat de doua pasiuni: dra-gostea pentru copii si dragostea
pentru bani. Ea lupta sa asigure viitorul copiilor ei. Plina de energie neobosita, este precupeata si
umbla cu satra la tir-gurile de la Rodna si Arad. Banii strinsi ii imparte in trei ciorapi: unul pentru
persida, altul pentru Trica si al treilea pentru zile negre.Este o femeie chibzuita, desteapta, cu simtul
practic, stie sa-si plaseze banii. Impreuna cu Hubar incepe o afacere cu paduri, apoi inchirieaza podul
plutitor de pe Mures, banii obtinuti ii imprumuta cu dobinda.
Gesturile Marei, dupa felul in care pastreaza banii, se sublinieaza o zgircenie a ei: Cind poate sa
spuna florinul ea-l saruta, apoi ramine asa, singura, cu banii intinsi pe masa, sta pe ginduri si incepe
in cele din urma sa plinga.Mara cunoaste pretul si valoarea banilor Mai presus de bani nu e nimic
decit sanatatea si voia buna. Banul are mare putere, el deschide toate usile si strica toate
legile.Pentru Mara, banii reprezinta siguranta zilei de miine, stima si apre-cierea oamenilor: Banul te
ridica si in sufletul tau si in gindul altora..
Pe masura ce-i creste averea, Mara se schimba, fiind constient de noua sa pozitie in societate: vorbeste
mai apasat, se cearta mai putin si se tine mai drept ca odinioara.Obtinind banii cu greu, prin efort
propriu. Mara se desparte cu greu de ei. Desii isi iubeste copii, evita sa cheltuiasca bani pentru ei.
Jucind rolul va-duvei sarace, Mara obtine scutire de taxe pentru Persida.Desi a strins bani multi pentru
zestre persidei, dupa multa tirguieli cu a insusi ii da o suma de bani mult mai mica decit strinsese. De
asemenea, nu re-nunta la bani pentru a-l scapa pe trica de armata. Originalitatea personajului consta
intr-un amestec dintre sentimentul de gragoste pentru copii si ambitia de a agonisi tot mai multi bani,
dar nu o dezumanizeaza, nu-i modifica sentimentele, ea este foarte calculata.
Visul ei nu se implineste, dar Mara nu dramatizeaza situatia ci se adapteaza repede, luind viata asa
cum este. Astfel, nu o condamna pe fiica ei care sfidind societatea in care traieste fuge cu Nalt. Mara
incearca sa o inteleaga, fiind chiar mindra de atitudinea fiicei sale: sa-i scrii, sa nu o invinovatesc ci o
pling, eu o asteptsa vie, cind ii va fi prea greu, ca tot muumaii sunt ori ca nimeni in lumea acesta nu
poate sa aiba pentru dinsa atita durere ca mine Desi copii o dezamagesc, convingerea ei este ca:
Tot n-are nimeni copii ca mine !.
Figura precupetei din Rodna domina intregul roman prin forta ei, prin trasaturile si complexitatea ei.
Mara este un caracer bine determinat, o prezenta dominata de la inceputul si pina la sfirsitul
romanului .


Ion
-tema si viziunea despre lume-
Publicat n 1920, romanul Ion reprezint primul roman al lui Liviu Rebreanu, un roman realist i
obiectiv care nfieaz univerul rural fr a-l idealiza. Geneza romanului Ion este legat de cteva
elemente autobiografice: o scen pe care a vzut-o autorul cu un ran care sruta pmntul, un
eveniment din satul su, cnd un ran vduv i bogat i-a btut fata pentru c rmsese nsrcinat cu
un tnr srac i o discuie cu un flcu foarte srac, Ion Pop al Glanetaului, din cuvintele cruia se
simea o dragoste pentru pmnt aproape bolnvicioas. Scena srutrii pmntului se regsete n
roman i are un rol important deoarece reprezint un simbol al iubirii obsesive pentru pmnt. Este un
gest semnificativ nu numai pentru destinul personajului principal ci i pentru conturarea ntregii
naraiuni, deoarece destinul tuturor personajelor se nvrte n jurul problemei pmntului.
n proza lui Liviu Rebreanu se ntlnesc dou mari teme: problema contiinei naionale n romanul
Pdurea spnzurailor i problema pmntului n Ion i Rscoala. Tema romanului o constituie lupta
ranului romn pentru pmnt ntr-o societate mprit n sraci i bogai. Pe parcursul romanului se
desprinde ideea c dorina de pmnt duce la dezintegrare moral atunci cnd aceasta depete
limitele normalului, transformndu-se n obsesie. n acelai timp, romanul este o monografie a satului
transilvnean de la nceputul secolului al XX-lea. Pe parcursul romanului sunt descrise ritualuri care
privesc marile evenimente din existena unui om: naterea (naterea copilului Anei), cstoria
(obiceiurile descrise la nunta dintre Ion i Ana) i moartea (ritualurile pentru Dumitru Moarc i
moartea Anei). Un alt eveniment important din viaa unei comuniti steti asupra cruia autorul se
oprete este hora. n afara obiceiurilor referitoare la desfurarea existenei umane, sunt descrise i
ndeletniciri specifice mediului rural legate de munca la cmp, care subliniaz i mai mult caracterul
monografic al romanului.
Din punct de vedere compoziional, romanul este mprit n dou pri, Glasul pmntului i Glasul
iubirii, titlurile acestora sintetiznd esena coninutului. Aciunea romanului este dispus pe dou
planuri care alctuiesc de fapt imaginea global a satului transilvnean. Primul plan este al ranilor i
l are n centru pe Ion, al doilea plan este al intelectualitii rurale care descrie viaa i problemele cu
care se confrunt familia Herdelea. Interesant n cazul romanului Ion este construcia ciclic, acesta
ncepe i se sfrete cu descrierea drumului spre /dinspre satul Pripas. Prin aceast metafor a
drumului, autorul conduce cititorul n spaiul geografic, social i uman n care se va petrece aciunea
romanului. De la imaginea podului peste Jidovia, la Pdurea Domneasc i Cimeaua Mortului, de
aici pe sub Rpele Dracului, se ajune la imaginea Pripasuluipitit ntr-o scrntitur de coline, unde
se desfoar tradiionala hor de duminic. Drumul descris n final ncheie ntr-un fel evenimentele
tragice petrecute n sat: Satul a rmas napoi acelai, parc nimic nu s-ar fi schimbat. Civa oameni
s-au stins, ali le-au luat locul. Peste zvrcolirile vieii, vremea vine nepstoare, tergnd toate
urmele. Suferinele, patimile, nzuinele, mari sau mici, se pierd ntr-o tain dureros de necuprins, ca
nite tremurri plpnde ntr-un uragan uria.. Autorul susine c a urmrit deliberat o construcie
circular spre a ntri iluzia realului, cititorul fiind readus la sfrit, exact acolo de unde intrase n
lumea ficiunii. Ciclicitatea se va extinde i n construcia personajului principal: Ion revine n final la
iubirea pentru Florica, ignornd glasul pmntului. De asemenea, se precizeaz n text c acesta reia
destinul lui Vasile Baciu. La fel ca i Ion, tatl Anei obinuse pmnturile cstorindu-se cu o fat
bogat, dar pe care nu o iubea. Dar reluarea presupune la Rebreanu o degradare: revenirea la Florica nu
echivaleaz cu revenirea la iubirea pur de la nceputul romanului ci se transform ntr-o obsesie
mistuitoare ca i cea pentru pmnt i i va aduce personajului sfritul tragic. De asemenea, spre
deosebire de Ion, Vasile Baciu are grij de familia lui, chiar dac nu i iubete fiica.
n centrul aciunii se afl figura lui Ion, care stpnit de o obsesiv dorin de a avea pmnt, i vede
realizarea visurilor prin cstoria cu Ana, fiica lui Vasile Baciu, unul dintre ranii bogai ai satului.
Dei o iubete pe Florica, o fat frumoas dar srac, i urmeaz cu tenacitate i rbdare planul de a
obine pmnturile, lsnd-o nsrcinat pe Ana i obligndu-l astfel pe Vasile Baciu s-l accepte ca
ginere i s-i dea ca zestre pmnturile. Relaiile cu Vasile Baciu rmn tensionate, iar atitudinea de
indiferen fa de Ana o determin pe aceasta s se sinucid.
Nici viaa intelectualitii nu este ferit de tulburri i privaiuni, determinnd uneori umiliri sau
compromisuri. Laura, fiica cea mare a soiilor Herdelea, se cstorete cu George Pintea, dei iubise pe
altcineva. nvtorul face cu greu fa dificultilor materiale i, intrnd n conflict cu autoritile,
voteaz, mpotriva convingerilor sale, cu deputatul maghiar. Un rol important n viaa satului l are
preotul Belciug, preocupat de construirea unei noi biserici i de destinul ranilor ntre care provoac
diferite animoziti.


Ion
-caracterizarea personajului-
Personajul realist Ion este unul de referinta din literatura romana,concentrand tragica istorie a
taranului ardelean din primele decenii ale secolului al XX-lea.
Trasaturile morale ale personajului reies indirect,din faptele,gandurile si atitudinile
lui,precum si din relatiile cu celelalte personaje.Inca de la inceputul romanului,la hora satului se
evidentiaza intre jucatori feciorul lui Alexandra Pop Glanetasu,Ion,urmarind-o pe Ana cu o privire
stranie,parca nedumerire si un viclesug neprefacut,apoi o vede pe Florica mai frumoasa ca
oricand.Desi ii e draga Florica,Ion e constient ca Ana avea locuri si case si vite multe
Conflictul interior care va marca destinul flacaului este vizibil inca de la inceputul
romanului.Iute si harnic ca ma -sa,chipes,voinic,dar sarac,Ion simte dureros prapastia dintre el si
bocotanii satului ca Vasile Baciu.Cand acesta ii zice fleandura,sarantoc,hot si talhar,Ion,se
simte biciuit,nu suporta ocara si reactioneaza violent.De la inceput,Ion este sfasiat de doua
forte,glasul pamantului si glasul iubirii,cazand victima acestor doua patimi.
Patima pentru pamant il macina pentru ca pamantul ii era drag ca ochii din cap.Fiind
dominat de dorinta de a fi respectat in sat,stapanit de o vointa impetuosa,un temperament controlat de
instincte primare,hotarat si perseverent in atingerea scopului,dar si viclean,Ion isi urzeste cu
meticulozitate si pricepere planul seducerii Anei.Asadar,setea pentru pamant este trasatura dominante
a personalitatii sale,facand din el un personaj memorabil prin aceea ca intreaga sa energie este
canalizata spre atingerea scopului de a avea pamant : glasul pamantului patrundea navalnic in
sufletul flacaului ca o chemare,coplesindu-l.
Alta data,Ion exclama impatimit : cat pamant,Doamne!.
Dupa ce planul ii reuseste datorita inteligentei ascutite,vicleniei procedurale si mai ales
vointei imense,Ion,intr-un gest de adorare,saruta pamantul,iar in fata ii zambea cu o placere
nesfarsita.Este a doua ipostaza a lui Ion,cand se vede mare si puternic ca un urias din basme care
a biruit in lupte grele o ceata de balauri ingrozitori
Pamantul inseamna pentru Ion demnitate,obiect al muncii asupra caruia isi exercita
energia,vigoarea,harnicia si priceperea.Dupa ce o lasa insarcinata pa Ana,atitudinea lui Ion e
rece,distanta,cinica,refuza sa discute cu ea si ii spune ca va vorbi numai cu taica-sau.Cand trateaza
problema zestrei cu Vasile Baciu,Ion este semen si cu nasul in vant,sfidator,constient ca detine
control absolut asupra situatiei si ca-l poate sili sa-i dea pamantul la care atata ravnise.Cand a luat-o
pe Ana,Ion s-a insurat,de fapt cu pamanturile ei,nevasta devenid o povara jalnica si
incomoda.Capitolul Nunta il surprinde pe Ion intre cele doua glasuri devenite voci interioare,mai
intai ce-ar fi oare daca as lua pe Florica si am fugi amandoi in lume sa scap de uratenia asta,ca
apoi,in clipa imediat urmatoare,sa gandeasca in sine cu dispret si sa raman tot
calic,pentru muiere.
Trairile lui Ion in lupta dusa pentru a intra in stapinirea pamanturilor lui Vasile Baciu sunt
cele mai diverse : de la brutalitate,violenta,la prefecatorie si incantare.Calinescu afirma ca in
planul creatiei Ion este o bruta.A batjocorit o fata,i-a luat averea,a inpins-o la spanzuratoare si a
ramas in cele din urma cu pamant,ceea ce sugereaza faptul ca Ion este vinovat de propriul lui
destin.Vinovata este insa si societatea care determina o opozitie intre saraci si bogati prin natura
relatiilor dintre oameni.Insusindu-si pamantul pe cai necintite,Ion nu putea sa
supravietuiasca,sfarsitul lui fiind perfect motivat moral si estetic.
Odata satisfacuta patima pentru pamant,celalalt glas ce mistuie sufletul lui Ion,iubirea
patimasa pentru Florica duce fara dubiu la destinul tragic al eroului.Ion este omorat de George,care
ii prinde pe cei doi in flagrant,fiind apoi arestat,iar Florica ramane singura si de rusinea
satului.Astfel,personajul este drastic pedepsit de autor,intrucat el se face vinovat de dezintegrare
morala,raspunzator de viata Anei si a copilului lor,tulburand linistea unui camin,linistea unei intregi
colectivitati.
Dupa dramele consumate,viata satului isi reia cursul normal,finalul romanului ilustrand
sarbatoarea sfintirii noii biserici,la care este adunat tot satul,iar drumul dinspre Pripas sugereaza
faptul ca total reintra in obisnuit.


Ion
-relatia dintre 2 personaje-
Statutul iniial al celor dou personaje ale cror destine se intersecteaz, i aaz la polii opui ai
ierarhiei sociale: Ana este fiica celui mai bogat om din sat, iar Ion este un ran harnic, dar srac, ns
dornic de a obine avere. Pentru Ion instinctul posesiunii este puternic, setea de pmnt l stpnete,
ntre el i pmnt existnd o legtur organic, sugerat n secvena a doua din cap. Ii: ,,Glasul
pmntului ptrundea nvalnic n sufletul flcului, ca o chemare, copleindu-l.(:..)Iubirea
pmntului l-a stpnit de mic copil.Venic a pizmuit pe cei bogai i venic s-a narmat ntr-o
hotrre ptima: trebuie s aib mult pmnt, trebuie! De pe atunci pmntul i-a fost mai drag
ca o mam.
Pe de alt parte, instinctul de proiprietate este n relaie de opoziie cu cel erotic. Ion, cel care
iubete pmntul mai mult dect pe o mam, iubete n acelai timp, o fat fr pmnt, pe Florica. De
aici drama personajului care nu poate alege , ci se supune destinului, urmndu-i ambiiile . La polul
opus se afl Ana, personaj ce ilustreaz cel mai clar tipologia victimei: ndrgostit de Ion i
traumatizat de un tat prea dur, lipsit de afeciunea matern i de orice form de comunicare, Ana i
se ofer lui Ion cutnd la el afeciunea de care a fost lipsit. Naiv i supus autoritii masculine, ea
nu poate fi dect o victim ntr-o lume condus dup legi patriarhale.
Statuturile psihologice ale celor doi sunt, de asemenea, antitetice: Ana e cea manipulat, iar Ion
manipulatorul. Din dorina de a-l putea fora pe Vasile Baciu s i-o dea pe Ana, dar i pmnturile, Ion
urmeaz contient un plan de seducere a Anei, n urma cruia fata rmne nsrcinat. Dup ce Vasile
Baciu afl cine este tatl copilului, Ana devine obiectul rzbunrii celor doi brbai. Paralel cu evoluia
conflictului dintre cei doi brbai, Ana devine fascinat de moarte, gsind-o ca unic soluie salvatoare.
n momentul n care Savista i spune despre relaia dintre Ion i Florica, Ana realizeaz c toate
sacrificiile ei au fost inutile i c nici mcar copilul nu l poate face pe Ion s o iubeasc, n consecin
se spnzur. n schimb, Ion e consecvent n urmrirea planului su i, dup seducerea Anei, ignor
suferina acesteia din cauza btilor i a umilinelor tatlui ei. n incontiena lui sincer, dup
obinerea pmnturilor, el caut s refac relaiile cu Florica, femeia pe care o iubete.
Din perspectiv moral, cele dou personaje sunt victimele unor destine imanente, manipulai de
dou dorine diferite: Ion de dorina de a obine pmn, iar Ana de dorina de a obine afeciune. Ei
sunt vinovai c ncalc legile nescrise conform crora destinul nu poate fi schimbat, individul nu i
poate depi condiia.
n ilustrarea relaiei dintre cei doi, o scen semnificativ este scena de la nceputul romanului, cnd
Ion pleac de la hor i o caut pe Ana, pe care o atrage la umbra unui nuc. Aici Ion i ofer uic, pe
care Ana o refuz, amintindu-i de tatl ei. Secvena urmtoare este realizat n stil indirect liber, n care
sunt prezentate gndurile lui Ion n timpul conversaiei cu Ana: ,, Nu-i fusese drag Ana i nici
acuma nu-i ddea bine seama dac i-e drag. Iubise pe Florica i, de cte ori o vedea sau i
amintea de ea, simea c o mai iubete.() Dar Florica era mai srac ca dnsul, iar Ana avea
locuri, i case, i vite multe. i asculta glasul plngtor i-l cuprindea mila, n acelai timp se
gndea la Florica.n timp ce, n sufletul personajului mai exist dubii, n privina sentimentelor
pentru Ana, receptorul textului nu are niciun dubiu c Ion nu o iubete pe Ana, n ai crei ochi nu se
uit cnd i vorbete, dei ea e prezent, pe cnd Florica, absent fizic de la scen, este prezent n
mintea lui.
O alt scen semnificativ pentru relaiile dintre cei doi este cea n care, dup ce Vasile Baciu afl c
Ion e tatl copilului Anei, i trimite fata acas la Glanetau. Ana ajunge la casa lui Ion fr s tie
cum, dar indiferena cu care o primete Ion o blocheaz: acesta mnnc ,tindu-i cu atenie feliile de
mncare i tergndu-i tacticos briceagul de pantaloni, fr a se uita la femeia nenorocit din faa lui.
Apoi cntrete burta Anei cu o privire triumftoare, dup care i spune s i trimit tatl, pentru c
situaia nu poate fi rezolvat de ea. Rceala lui Ion, indiferena i detaarea cu care el o privete pe Ana
prefaeaz destinul femeii. Ana este o victim ntr-un rzboi al brbailor, o marionet care ajunge fr
s tire cum de la o cas la alta, pe cnd Ion este sigur pe el, arogant i superior, iar copilul din
pntecele Anei i d sigurana c va reui.
n opinia mea, relaiile dintre Ana i Ion sunt cele dintre manipulator i manipulat, ns niciunul nu
reuete s obin ce vrea de la cellalt. Pe de-o parte, cei doi au n comun tentativa de a-i schimba
statutul : Ion dorete s-i schimbe statutul social prin obinerea averii, pe cnd Ana dorete s-i
schimbe statutul psihologic, cutnd iubirea. Pentru Ana, Ion e un substitut al afeciunii de care e
lipsit, iar pentru Ion, Ana e o cale de a se mbogi rapid i sigur.
Pe de alt parte, cei doi eueaz tocmai din cauza sinceritii sau a incapacitii de disimulare: Ana nu
poate lua nicio atitudine fa de Ion din cauza iubirii sincere pe care i-o poart, nct i se ofer fr a
cere vreun angajament din partea lui, n vreme ce Ion, brutal n sinceritatea lui, e incapabil s i
disimuleze repulsia fa de Ana sau iubirea pentru Florica.
n concluzie, cuplul Ion-Ana , din romanul I on de Liviu Rebreanu, se distinge prin ,maniera
naturalist n care e tratat relaia celor doi, prin raporturile de manipulator i manipulat, dar i prin
sinceritatea instinctual care i mpiedic pe cei doi s comunice conferindu-le celor doi statut de
victime n faa unui destin implacabil, mai ales cu cei care ncearc s i schimbe soarta.


Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi
Romanul a aprut n anul 1930. Despre elaborarea romanului, autorul nsui spune c: A fost o ardere
continu, mistuitoare, n care rndurile se chemau unele pe altele, fr nici un fel de rgaz, sfrit
dup luni i luni de trud a condeiului, odat cu cderea ultimelor frunze n bltoacele ploilor de
toamn, lsndu-l pe autor bolnav n pat pentru mult vreme.
Criticul G. Clinescu, nelegnd cel mai profund noutatea romanului l caracterizeaz drept o
proz superioar.
Stri de contiin legate de rzboi i personaje de front, abia schiate n Ciclul morii, sunt reluate, n
dimensiuni mai ample, n romanul Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi, n care gsim
precizarea c: drama rzboiului nu e numai ameninarea continu a morii, mcelul i foamea, ct
aceast permanent verificare sufleteasc, acest continuu conflict al eului tu, care cunoate astfel ceea
ce cunotea ntr-un anumit fel. innd s ajung la maximum de veridicitate i autenticitate, C.
Petrescu sondeaz sistematic straturile profunde ale contiinei. Exprimarea adevrului, fie el ct de
crud, devine o norm moral fundamental.
Romanul este alctuit din dou cri aparent distincte. Prima carte cuprinde monografia analitic a
sentimentului geloziei, ca element psihic dominant n viaa sufleteasc a lui tefan Gheorghidiu. Nu
este o analiz de psihologie general, ci analiza sentimentului trit de personaj n condiii date, cele ale
unei societi cuprinse de febra afacerilor prilejuite de pregtirea intrrii n rzboi i de participarea la
rzboi. A doua carte este propriu-zis jurnalul de campanie al autorului mprumutat eroului din roman.
Integrarea acestui jurnal n roman i-a schimbat caracterul de notri zilnice, documentare, iar arta
scriitorului i-a dat autenticitatea unei experiene dramatice, n care eroul a dobndit nelesurile
profunde ale vieii i soluiile juste ale chinurilor din contiina lui stpnit de gelozie.
Cele dou cri se mbin ntr-o unitate de compoziie de larg viziune structural; ele sunt dou pri
care se altur cronologic, sudura lor nu este o juxtapunere, ci o sudur organic n care problema
primei pri se rezolv prin experiena din a doua carte, ca un triumf moral al personajului principal.
Aceast unitate compoziional o relev i titlul romanului, care subliniaz c ultima noapte de
dragoste este i ntia noapte de rzboi. E noaptea punctului de sudur care unific consubstanial cele
dou pri.
Aadar n structura romanului distingem dou nervuri fundamentale: una social i una psihologic i
ele aparin celor dou planuri: unul subiectiv care vizeaz descrierea monografic a unei iubiri, n toate
fazele ei, de genez, de stabilizare i de acord al afectului cu spiritul la cote superioare i de declin, i
un plan obiectiv care vizeaz fundamentul pe care se desfoar o lume, un ntreg univers n care se
consum experiene. Cele dou planuri se dezvolt paralel i uneori se i interfereaz.
n planul subiectiv ca i la Proust, memoria renvie ntmplri trecute, dar la Camil Petrescu contiina
selecioneaz acele fapte care vor contribui la dezvluirea adevrului. Retrirea explic i
sistematizeaz fapte care vor conduce la opiunea final. Eroul principal, tefan Gheorghidiu, se
aseamn cu eroii lui Stendhal, pentru c i acesta i nzestra personajele cu energie, virilitate i
loialitate.
n contiina sa se deruleaz, ntr-o rememorare dramatic, viaa lui interioar, supus unei autoanalize,
pentru a discerne adevrul iubirii lui. E o iubire pur, ideal i absolut care este ptat de infidelitatea
soiei sale Ela?
tefan Gheorghidiu se cstorise cu Ela din dragoste, el student la Filozofie, ea student la Litere o
dragoste care aducea n viaa lui de student srac unica bogie spiritual pe care o nzuia. Dar o
motenire neateptat, lsat lui de Tache Gheorghidiu, unchiul su foarte bogat, i transform viaa.
Atras n lumea marii burghezii, Ela se adapteaz la morala acesteia. Noua sa condiie social o
conduce la mondenitate i cochetrie erotic. Dragostea pentru soul ei cade n conformism conjugal,
folosit cu iscusin ca s se apere. n psihologia lui tefan Gheorghidiu explodeaz gelozia;
sentimentul devine exclusiv dominant i-l tortureaz. De la nevoia de dragoste absolut la gelozia
chinuitoare iat procesul sufletesc al lui Gheorghidiu.
Analiza psihologic, pe care o urmrete autorul, atinge profunzimi neexplorate i ea poart amprenta
autenticitii, pentru c este o introspecie ascuit a personajului.
De fapt, gelozia lui tefan Gheorghidiu apare ca o alt fa, n fond fireasc, a intensitii
sentimentului su de dragoste, a setei sale dup dragostea absolut.
Interesant pentru analiza sentimentului este episodul excursiei la Odobeti, organizat de Anioara, care
avea mania excursiilor n band. Femeia de lume, Ela, face n aa fel nct s-l aib alturi n main
pe G., dansatorul abia cunoscut cu dou sptmni nainte. Gndurile lui Gheorghidiu devin amare,
i sufletul lui ncepe s fiarb nbuit. Excursia astfel devine o tortur pentru Gheorghidiu. Fiecare
gest al soiei sale lua proporii de cataclism al geloziei n contiina lui.
Desprirea a devenit iminent, altfel risca desfiinarea lui ca personalitate. A fost o desprire
chinuitoare, cu cutri ndelungi, cu momente de nepsri pariale, cu intenii de mpcare, cu hotrri
ntrerupte, cu aruncri orbeti n mocirle instinctuale pentru a se rzbuna. Noua lui experien nu-i
scoate din suflet totui dragostea pentru Ela; ea devenise parte component, din fiina lui. mpcarea a
fost o beie de dureri amare, transformat n bucurii tari, cum se schimb drojdiile zctorilor n
alcool. Totul, trecutul mi aprea acum clar, mai ales dup noi explicaii, mai ales dup fericirea ei,
acum nestpnit.
Dar fericirea e scurt: concentrat la Dmbovicioara, Gheorghidiu i-aduce soia la Cmpulung ca s-
i fie mai aproape. Aici triete ns ultima noapte de dragoste zvrcolindu-se din nou n apele
tulburi, ale geloziei. ncepe ns ntia noapte de rzboi. C. Petrescu a transpus n paginile
romanului, rzboiul autentic, concret, fr idealizare romantic i fr grotescul naturalist, rzboiul
crud i inutil, blamat de cei care l duc efectiv, exploatat de cei care l provoac. Scenele prezentate
sunt de un profund realism i ele par a fi notate la faa locului. Strile sufleteti ce preced prima lupt
denot o prospeime rscolitoare. Pe front, se ntretaie ordine contradictorii, tragicul ntlnindu-se cu
absurdul; eroismul alterneaz cu panica. mpreun cu oamenii din plutonul su, t. Gheorghidiu, n
retragerea din Transilvania, trebuie s asigure retragerea batalionului, iar acesta a diviziei. Dar tirul
artileriei dumane rstoarn planul retragerii organizate. Capitolul Ne-a acoperit pmntul lui
Dumnezeu nregistreaz situaii dramatice, fiind o ilustrare excepional, de nalt realizare artistic, a
unei psihologii a groazei i a panicii. Cu aceast experien tragic, la care se adaug altele, ulterior,
t. Gheorghidiu acumuleaz o cunoatere exact a rzboiului i a realitii n general, nct contiina
lui se limpezete de frmntrile minore care i umpluser sufletul de veninul geloziei. napoiat acas
dup zilele de spital, n care i-a vindecat rana dobndit n rzboi, t. Gheorghidiu este cuprins de o
linite caracteristic. Un bilet anonim i dezvluie c nevast-sa l neal cu un individ Grigoriade,
care e la cenzur, vezi bine. Cnd aceasta vine acas, i arat scrisoarea zmbind. La protestele i
explicaiile ei cu platitudini nclecate, i spune cu acelai zmbet binevoitor :- Ascult, fat drag,
ce-ai zice tu dac ne-am despri?.
A doua zi se mut la hotel i-i las absolut tot ce e n cas, de la obiecte de pre, la cri de la
lucruri personale, la amintiri. Adic tot trecutul.
Cel de-al doilea plan constituie fundalul pe care se desfoar drama lui tefan Gheorghidiu, fundal
concentrat pe dou realiti: motenirea i rzboiul. Apoi motenirea genereaz conflictul cu o seam
de personaje: mai nti cu familia. Apoi la masa de la unchiul Tache, l va nfrunta pe btrnul avar i
pe Nae Gheorghidiu, ntr-o scem i decor balzacian, prin descrierea interiorului casei din strada
Dionisie: cas veche, mare ct o cazarm. Unchiul Tache este i el un personaj balzacian: ursuz,
avar, btrn. Locuia ntr-o singur camer, care-i servea de sufragerie, birou, dormitor. Un alt personaj
balzacian, doar schitat, pe care Gheorghidiu reuete s-l cunoasc tot datorit motenirii, este
Vasilescu Lumnraru, milionarul analfabet.
O lume de negustori i nfieaz lui Gheorghidiu viaa ca pe un imens hipodrom, n care toi joac la
ntmplare i ctig la ntmplare.
Personaj balzacian este i Nae Gheorghidiu, mbogit prin zestre, ahtiat de a face ct mai mult avere,
un Stnic Raiu ajuns n stadiul de a fi considerat unul din cei mai detepi i mai periculoi oameni
din ara romneasc. mprejurrile motenirii i-o dezvluie pentru prima dat pe Ela ntr-o alt
lumin. Intervenia acesteia i-o releveaz vulgar.
Problema rzboiului, a intrrii n rzboi, apare, n prima parte a crii, n gura proprietarului, a
avocatului, ltrtor i demagog. Problema rzboiului este dezbtut n tren, la Camer, n ziarele
vremii, Discuia din tren, ca i cele de la Camer, renvie spiritul lui Caragiale att prin personaje ct i
prin atmosfer.
n prima parte a crii, problema rzboiului este dezbtut astfel, nct s justifice psihologic
numeroasele motive i detalii care vor interveni n jurnalul de front, cum a fost considerat cea de-a
doua parte.
Subiectul romanului analizeaz deci ascuit tema csniciei nerealizate, devenit calvar pentru cei doi
soi care, neputnd comunica n mod esenial, triesc ntr-un climat de suspiciune, gelozie i minciun.
Este o poveste de dragoste cu accese dramatice de gelozie, interpolat n povestea, trit aievea, a unui
fragment din primul rzboi mondial. Tragismul rzboiului schimb optica eroului asupra lumii i a
sensurilor ei.
i-a cunoscut t. Gheorghidiu soia, n esena feminitii sale? Desigur. Dar a socotit c o poate aduce
n sfera unei puriti a iubirii, care s nfrng obinuitul, comunul, din relaiile sociale curente. Soia
sa ns a rmas nuntrul acestor relaii, adaptndu-se perfect.
Pe t. Gheorghidiu motenirea ns nu l-a integrat n societatea burghez a timpului su, ca pe soia sa;
a rmas un neadaptat, un inadaptat superior pentru c revolta lui izvorte din setea de cunoatere i
din credina c nu exist salvare fr curajul adevrului. Este, deci, t.Gheorghidiu un nvins? Este un
nvins n cadrul societii burgheze pe care o detest i deasupra creia se ridic. Dar el se desparte de
soia sa- i implicit de anturajul acesteia lsndu-i tot trecutul. Face acesta cu convingerea c nu
poate aparine unei asemenea lumi. Moralicete, eroul nu este un nvins. El a nvins sentimentul
geloziei, care l dezumanizeaz; i-a nimicit dimensiunile, pe care le socotea enorme; a pus ntr-un
raport just frmntrile din contiin cu frmntrile obiective ale vieii sociale, cele din urm
cntrind mai greu n balana contiinei. ntr-un cuvnt i-a nvins trecutul i i-a salvat astfel
personalitatea moral.
Ela, soia lui Gheorghidiu, nu nelege valoarea moral a acestuia. Este o instinctiv pentru care
dragostea este un joc de societate, n condiiile prielnice ale bogiei materiale. Nu sensul dragostei
soului ei o intereseaz, n fond, ci averea acestuia, ca platform pentru cochetria ei erotic. Luxul n
care triete trebuie s aib pentru ea un atribut sinequa nou: infidelitatea. t. Gheorghidiu i dezvluie
lcomia i vulgaritatea i i le alimenteaz lsndu-i cu mrinimie i dispre suveran, o bun parte din
avere. n gestul lui e o rzbunare, dar i o eliberare moral.
Tnase- Vasilescu- Lumnraru i Nae Gheorghidiu sunt personaje prin crearea crora Camil
Petrescu prsete problemele de contiin, rmnnd n planul social. Observaia subtil i exact
relev tablouri demne de o larg fresc social. Lumnraru l concureaz pe Nae Gheorghidiu la
cumprarea unei fabrici de metalurgie, iar Nae Gheorghidiu. printr-o stratagem bancar, l anihileaz
pe Lumnraru i-l scoate din concuren, umilindu-l. Asociaia lor, este o asociaie banditeasc, pus
sub egida deteptciunii politice a lui Gheorghidiu. n curnd devin rechini ai rzboiului, fcnd
afaceri necurate cu dumanul, n defavoarea rii. Cei doi asociai sunt tipuri balzaciene, pe care ns
a utorul nu le dezvolt pn la capt, dar le reia n romanul Patul lui Procust.

Enima Otiliei
-tema si viziunea despre lume-
Opera literara Enigma Otiliei De G. Calinescu este un roman realist de tip balzacian, cu elemente
moderniste, apartinant prozei interbelice.
Opera literara Enigma Otiliei este un roman prin amploarea actiunii, desfasurarea pe mai multe
planuri, cu conflict complec, la care participa numeroase personaje. Este un roman realist prin: tema,
structura, realizarea personajelor, dar depaseste modelul realismului clasic, balzacian, prin spiritul
critic ( parodic ).
Proza-realist-obiectiva s realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a, Viziunea dindarat presupune un
narator obiectivm detasat. Naratorul omniscient stie mult mai mult decat personajele sale, si
omniprezent, controzeaza evolutia lor ca un regizor universal.Desi adopta un ton obiectiv, naratorul nu
este absent, ci comunica prin postura de spectator.
Prin tema, romanul este balzacian. Caracterul citadin este un aspect al modernismului. Fresca a
burgheziei bucurestene, prezentata in aspectele esentiale, constituie fundalul pe care e proiecteaza
formarea unui tanar care, inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii. Roman al unei
familii, este realist balzacian prin motivul mostenirii si paternitatii.
Tirlul reflecta ideea balzaciana a paternitatii, pentru ca fiecare dintre personaje determina cumva soarta
orfanei Otilia.Romanul, alcatuit din 20 de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care
urmaresc destinul unor personaje. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea
mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei. Al doilea plan prezinta destinul tanarului
Felix Sima care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia medicina. Autorul acorda interes si
planurilor secundare, pentru sustinerea imaginii ample a societatii.
Succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuirea, completata prin insertia unor
micronaratiuni in structura romanului. unele secvente narative se realizeaza scenic, prin spontaneitatea
dialogului, notarea gesturilor si vestimentatiei. In proza realista descrierea spatiilor si a
vestimentatiei sustine impresia universului autentic.Incipitul romanului realist fixeaza exact cadrul
temporal ( iulie 1909) si spatial (descrierea strazii si a casei). Finalul este inchis prin rezolvarea
conflictului. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei la o fiferenta
de 10 ani.
Actiunea romanuluki incepe cu venirea tanarului felix in casa unchiului. Costache Giurgiuveanu este
un rentier avar care locuieste cu Otilia ( fiica sa vitrega ) Expozitiunea este realizata in metoda realist-
balzaciana: stiuarea exacta in timp si spatiu, descrierea strazii in maniera realista, detaliile topografice,
notarea detaliului semnificativ.Caracteristicile arhitectonice ale stazii si casei sunt surptinse din
perspectiva naratorului.
Intriga se dezvolta pe doua planuri care se intrepatrund: mostenirea lui Giurgiuveani si destinul
tanarului felix.Competitia pentru mostenire este un prilej pentru observarea ecectelor ale obsesiei
bunului.
Alaturi de lacomie si parvenitism, fenomene sociale supuse observatiei si criticii in romanul realist,
sunt infatisate aspecte ale familiei burcheze: relatia dintre parinti, soti, casatoria, orfanul. Banul
prevesteste relatia dintre soti. Motivul paternitatii este infatisat diferentiat. Orfanii au doi protectori:
Costache si Pascalopol.Planul formarii lui Felix, urmareste expperientele traite de acesta in casa
unchiului sau, in special iubirea pentru Otilia.
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudite. O familie a lui Costache
Giurgiuveani si Otilia Marculescu. Aici patrunde Felix care vine la Bucuresti pentru a studia. Un alt
intrus este Leonida Pascolopol, prieten al batranului, care aduce in familia Giurgiuveanu afectiunea
pentru Otilia.
Istoria unei mosteniri include doua conflicte succesorale: primul iscat in jurul averii lui Costache. al
doilea destrama familia Tulea. Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului Felix si a maturului
Pascolopol pentru mana Otiliei.Pentru portretizarea personajelor, autorul alege tehnica balzaciana a
descrierii mediului. Portretul balzacian porneste de la caracterile clasice ( avarul, gelosul ). Romanul
realist devine o adevarata comedie plasan in context personaje tipice.O trasatura a formulei estetice
moderne este ambiguitatea personajelor.
In general caracterizarea personajelor se realizaza ca in romanul realist balzacian. Prin tehnica
focalizarii, caracterul personajelor se dervaluie progresiv. In mod direct, naratorul da lamuriri despre
gradele de rudenie, starea civila. Caracterele dezvaluite initial nu evolueaza, dar trasaturile se ingroasa
prin acumularii etaliilor in caracterizarea indirecta ( fapte, replici, vestimentatie ).Exceptie
face portretul otiliei, realizat prin tehnici moderne, comportamentul si reflectarea poliedrica. Otilia
este prezentata prin comportament ( fapte, gesturi, replici ).Desi adopta un ton obiectiv, nartorul se
ascunde in spatele mastilor sale, fapt dovedit de limbajul uniformizat. In limbajul personajelor se
utilizeaza aceleasi mijloace lingvistice, indiferent de situatia sociala.
Se utilizeaza fraza ampla. Se observa preferinta in descriere pentru epitetul neologic. Precizia notatiei
are uneori rolul didascaliilor si sustine caracterul scenic al secventelor.
Enigma Otiliei este un roman realist (balzacian) prin: prezentarea critica ale societatii bucurestene,
motivul paternitatii si al mostenirii, structura, detaliul semnificativ, naratiunea la persoana a III-a .


Enigma Otiliei
-caracterizarea personajului-
Enigma Otiliei depaseste prin modenitate formula estetica preferata de scriitor fiind apreciat ulterior
la balzacianism fara Balzac,in fapt,un roman polemic la adresa conventiilor balzaciene. In cadrul
romanului din perioada interbelica, personajul joaca un rol extrem de important, deopotriva fiindca
reprezinta viziunea autorului despre un model comportamental si din punctul de vedere al compozitiei
care tine cont de formula estetica si narativa.
El sustine conflictul pe toate nivelurile participand la actiune si activand in toate planurile narative. In
conformitate cu formula estetica adoptata, personajul oscileaza intre tipologie si tip (cateodata in
combinatie), intre exceptional si normalitate.Otilia este un personaj tipic realizat in puternice repere
realiste, fapt care contrazice aparent intentia de clasicizare a autorului. Tehnica fundamentala este cea
a pluriperspectivismului, a oglindirii prin intermediul celorlalte personaje. Intentia naratorului pare sa
fi fost aceea de a prinde imaginea inefabilului intr-un corp, de a da viata unui portret specios,
seducator (si pozitiv si negativ), imposibil de clasificat din perspectiva barbatului (perspectiva este a
lui Felix Sima).
Intre personajele feminine din literatura romana,Otilia ilustreaza in mod remarcabil dimensiunea
eternului feminin ,dar si phihologia adolescentei si statutul social al femeii la inceputul secolului
XX.Otilia este fascinata, este mereu imprevizibila, este dilematica. In opozitie cu aceste trasaturi care
apartin portretului moral, personajul se alcatuieste cu greu ca o fizionomie, nefiind un personaj de
creatie preponderent.Alte caracteristici o propun ca un personaj in continua devenire: Otilia este plina
de dinamism, mereu noua din perspectiva comportamentului, chiar daca evolutia ei este previzibila si
justificata de propriile cuvinte: noi nu traim decat 5-6 ani. De aceea aceasta evolutie sta sub semnul
ludicului, pentru ca Otiliei ii face placere sa-si schimbe identitatea in fata celorlalti si sa se amuze in
fata reactiei lor.
Otilia se construieste la inceput pe motivul orfanului intr-un cuplu firesc cu Felix, pe care-l ia sub aripa
sa protectoare chiar din prima scena, dovedind instincte materne, compensatorii fata de lipsa propriei
mame. Tot pentru Felix, Otilia reprezinta iubirea adolescentina, fiinta care il ajuta pe drumul
maturizarii, care ii apreciaza scanteia de genialitate si are puterea sa renunte la el, pentru a-i lasa cale
libera spre realizare.
Iubita de parintele sau adoptiv si de Felix, ocrotita de Pascalopol care oscileaza intre iubirea paterna si
cea virila, Otilia este totusi un om foarte singur. Slabiciunea aceasta este bine ascunsa de toti ceilalti,
printr-un joc al aparentelor care duce spre o fiinta puternica. Toate agresiunile la care este supusa de
clanul Tulea, pe motivul unei presupuse rivalitati la mostenirea lui mos Costache, o intaresc si ii
adauga un aer de eroina. Punctul culminant al portretului coincide cu tensiunea maxima din conflictul
romanului. Caderea lui mos Costache reprezinta momentul de criza al Otiliei , pusa in situatia pierderii
iminene a lui papa. Este momentul in care Otilia simte nevoia unei confesiuni si o face in fata lui
Felix. Desi cunoaste structura de avar a batranului, Otilia ii scuza comportamentul, punandu-l pe
seama agresiunii continue la care este supus.Dovada suprema de generozitate si altruism se produce
dupa moartea lui Giurgiuveanu, cand Otilia ii lasa Auricai pianul, singurul obiect mostenit de la mama
sa.
Spre final (cand Otilia paraseste casa fara niciun ban) se produce eterizarea personajului. In acest sens,
aparitia Otiliei doar ca imagine intr-o fotografie, in epilog, il constituie elementul de sprijin pentru
universalizarea eternului feminin, pentru fixarea celor doua coordonate ale portretului:
schimbatoare si misterioasa. Se propune o revenire la titlu, in cerc, dupa modelul clasic. In acelasi
timp se prezinta un personaj care ridica de la particular la general enigmaticul feminin.
Portretul Otiliei, realizat prin tehnici modern : comportamentismul si
reflectarea poliedrica, face exceptie de la tehnica de caracterizare balzaciana. Pana in capitolul al XVI-
lea, Otilia este prezentata exclusiv prin comportamentism (fapte, gesturi, replici), fara a-I cunoaste
gandurile din perspectiva unica a naratorului, cu exceptia celor marturisite chiar de personaj.
Aceasta tehnica este dublata, pe acelasi spatiu narativ, de reflectarea poliedrica a personalitatii Otiliei
in constiinta celorlalte personaje, ceea ce confera ambiguitatepersonajului, iar in plan simbolic
sugereaza enigma, misterul feminitatii.
Relativizarea imaginii prin reflectarea in mai multe oglinzi alcatuieste un portret complex si
contradictoriu: fe-fetita cuminte si iubitoare pentru mos Costache, fata exuberanta, admirabila,
superioara pentru Felix, femeia capricioasa cu un temperament de artista pentru Pascalopol, o
dezmatata, o stricata pentru Aglae, o fata desteapta, cu spirit practic pentru Stanica, o rivala in
casatorie pentru Aurica, cea mai eleganta conservatorista si mai mandra pentru colegii lui Felix care
invidiaza
familiaritatea tanarului cu Otilia.Aici se inscrie si legatura dintre camera aflata mereu in dezordine
creativa si comportamentul fetei, simpatic de neastamparat. Nici portretul fizic nu este uitat, care
justifica acest neastampar: e un copil neastamparat cu capul prelung si tanar, incarcat cu bucle
cazand pana pe umeri.
Accentele romantice sunt surprinse in antiteza angelic-demon, chiar in trasaturile fizice: par negru,
ochi albastri.
Prin Otilia, Calinescu a realizat un personaj complex, care se construieste din reveniri succesive.
Otilia reprezinta o lume inedita, sensibila prin excelenta, care isi pastreaza pana la sfarsit o parte de
mister. Pornind de la proiectia necesara a personajului din fresca sociala din care face parte, Otilia se
contureaza ca prototipul femeii de conditie superioara, educata, rafinata, inteligenta, sclipitoare.
Incadrarea ei intr-un trio erotic are sensul surprinderii devenirii reciproce. In acelasi timp, cadrul
meschin in care trebuie sa evolueze, isi pune amprenta asupra existentei sale.
Totusi, trasaturile generale raman pozitive: independenta si onestitatea degreveaza personajul de
particularitati eventuale negative si il proiecteaza in universal, indreptand eticheta de ideal feminin.
In opinia mea, Farmecul Otiliei rezida in amestecul de acte si trairi contradictorii, in dezinvoltura
baieteasca al carei rezultat neasteptat este seductia pe care o provoaca, aflata in tensiune cu feminitatea
cochetariilor sale adolescentine.Desigur ca inocenta acesteia este doar o aparenta ,caci Otilia este
pragmatic si lipsita de idealisme,reusind sa conduca dupa reguli rationale si nu affective relatia sa cu
Felix.Frivolitatea sa ,acuzata de Aglae si de Aurica ,este tot o aparenta,comportamentul dezinvolt
demonstrand mai curand desprinderea ei de tipologia clasica si inscrierea pe coordonatele
modernismului ,cand statutul psihologic si social al femeii sufera modificari importante.


Enigma Otiliei
-relatia dintre 2 personaje-
Publicat n 1938, romanul Enigma Otiliei apare spre sfritul perioadei interbelice, fiind al doilea
dintre cele patru romane scrise de George Clinescu. Scriitorul opteaz pentru romanul obiectiv i
metoda balzacian, dar depete programul estetic, realiznd un roman modern, ce mbin elemente
ale realismului, clasicismului i romantismului.
Incipitul realist al romanului fixeaz elementele temporale (ntr-o sear de la nceputul lui iulie
1909) i spaiale (n capital). G. Clinescu urmrete detalii pe care numai un narator specialist le-ar
putea observa, de exemplu n descrierea strzii Antim, a arhitecturii casei, a interiorului. Scena jocului
de cri, realizat tot n manier realist, are scopul de a prezenta eroii principali, oferind att date
despre fiecare n parte ct i despre tipul relaiilor pe care fiecare le dezvolt fa de ceilali. Din punct
de vedere al raportului incipit-final, scrierea este un romanul circular, replica lui Giurgiuveanu Aici
nu st nimeni! evideniind aceast caracteristic. Mutaiile care se produc ntre incipitul i finalul
romanului sunt majore: iniial cuvintele lui mo Costache reprezint o modalitate a btrnului avar de a
se apra n faa intruilor, aezate la finalul romanului ele reflect realitatea.
Tematica este dubl: realist, deoarece reprezint fresca burgheziei bucuretene de la nceputul
secolului al XX-lea, i romantic prin iubirea dintre Felix i Otilia. Viziunea despre lume a scriitorului
realist se reflect n abordarea tematicii, structura simetric, specificul secvenelor descriptive i
realizarea personajelor.
Eroii romanului respect trsturi tipice de caracter pentru personaje lucrate n manier clasic: avarul,
parvenitul, gelosul, prin care autorul creeaz spectaculosul. Acesta conduce la construcia unor
tipologii: mo Costache este avarul, Aglae este baba absolut, fr cusur n ru, Aurica este fata
btrn, Simion este dementul, Titi este retardatul, Stnic Raiu este parvenitul, Pascalopol este
aristocratul, iar Otilia i Felix sunt victimele.
Felix crescuse la internat, fiind orfan de mam, i este nevoit s vin n casa lui Costache
Giurgiuveanu, tutorele su legal, pentru a-i continua studiile de medicin. Pe fiica vitreg a lui mo
Costache, Otilia Mrculescu, Felix i-o amintea vag, din vremea copilriei. Aceasta l surprinde plcut,
la prima ei apariie iar prin ochii tnrului este realizat primul portretul fizic al acesteia: un cap
prelung i tnr de fat, ncrcat cu bucle, cznd pn pe umeri.
Otilia reprezint nenumratele fee ale ideii de feminitate, fiind, de asemenea, i cel mai modern
personaj al romanului, att prin tehnica de realizare, ct i prin problematica sa existenial. Spirit
artistic, student la Conservator, Otilia se va apropia de Felix nc din momentul sosirii acestuia n
cas. Pentru c nu i pregtise nicio camera, Otilia l duce pe Felix n camera sa, spaiul su intim,
prilej pentru el s descopere personalitatea fascinant i imprevizibil a fetei. Dezordinea
caracterizeaz temperamentul nehotrt i schimbtor al fetei.
Amndoi se dezvolt de-a lungul romanului, ns afeciunea stabilit nc de la nceput se pstreaz.
Fiind prima lui dragoste, Felix o transform pe Otilia ntr-un ideal feminin. Comportamentul derutant
al fetei, dar mai ales gesturile foarte familiare i tandre ale acesteia, l descumpnesc nsa. Otilia nsi
recunoate cu sinceritate faa de Felix c este o fiin dificil i se autocaracterizeaz astfel: Eu am un
temperament nefericit, m plictisesc repede, sufr cnd sunt contrariat.
Existena lor i preocuprile de ordin intelectual aproape c nici nu se intersecteaz cu cele ale
membrilor familiei.
Felix este n permanen gelos pe Pascalopol, pe care l acuz de sentimente nu tocmai paterne faa de
cea pe care el o iubete. n momentul n care Pascalopol vine s-o ia pe Otilia la teatru, Felix este
deranjat de satisfacia reinut a brbatului. Ciudat i se pare i nclinaia Otiliei, o prieten de
vrsta lui, pentru un brbat att de matur. Permanent aceast relaie dintre Otilia i Pascalopol l va
contraria pe tnr.
Sentimentele care se nfirip de la nceput ntre ei pornesc de la o apropiere fireasc ntre doi tineri, dar
i de la o grij reciproc ntre doi orfani, ce simt nevoia s se apere unul pe cellalt. Diferena dintre ei
i posibilitatea de a reprezenta o piedic n calea realizrii profesionale a lui Felix o fac pe Otilia s l
prseasc i s aleag o csnicie cu Pascalopol.
Eecul n dragoste l maturizeaz, dndu-i putere s nu renune la carier. Felix nelege c, ntr-o astfel
de societate, dragostea nu mai este un sentiment pur, iar csnicia devine o afacere, nu o mplinire a
iubirii. Chiar el se cstori ntr-un chip care se cheam strlucit i intr, prin soie, ntr-un cerc de
persoane influente.
n relaia Felix-Otilia, femeia este cea care dovedete c are puterea de a decide pentru amndoi i
fora de a face un sacrificiu din iubire, oferindu-i lui posibilitatea de a se mplini profesional. Nici ei nu
i s-ar fi potrivit viaa modest pe care ar fi fost obligat s o duc alturi de studentul Felix. Moartea
lui mo Costache i pierderea motenirii impune acest deznodmnt.
Otilia reprezint pentru Felix o imagine a idealului feminin, iar pentru Pascalopol o enigm. Misterul
personajului pare a se ascunde n replica de neneles de la nceputul romanului: Noi nu trim dect
patru-cinci ani.