Ion Creangă a fost un scriitor român .

Recunoscut datorită măiestriei basmelor , poveștilor și

povestirilor sale , Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române ,mai ales datorită
operei sale autobiografice ,,Amintiri din copilărie ‘’ . Basmul ,,Povestea lui Harap Alb ‘’ scris de Ion
Creangă a apărut în anul 1877 în revista ,,Convorbiri literare ’’ . Despre acest basm , criticul literar
Garabet Ibrăileanu afirmă că este ,,o adevărată epopee a poporului român ’’ , iar George Călinescu
menționează în lucrarea ,,Estetica basmului ’’ că această operă reprezintă ,,o oglindire a vieții în moduri
fabuloase ’’.

Basmul este o specie a epicului ,de două tipuri , cult sau popular , care prezintă întâmplări
fantastice la care iau parte personaje atât reale cât și înzestrate cu puteri supranaturale aflate în lupta
binelui contra răului ,din care binele iese mereu învingător .

,,Povestea lui Harap Alb “ face parte din categoria basmelor culte ,deoarece autorul este cunoscut ,
numărul de probe ,pe care protagonistul trebuie să le treacă ,este multiplu de trei , este caracterizat de
originalitatea artei narative ,iar ca moduri de expunere sunt prezente toate , dar dialogul ocupă un loc
foarte important , deoarece oferă un caracter scenic operei . În schimb ,basmul popular are un autor
anonim , fiind transmis prin viu-grai , numărul de probe nu este nici mai mult , nici mai puțin de trei ,
modul predominant de expunere este narațiunea și are un caracter didactic și moral . Însă ,cele două ,
atât basmul cult cât și cel popular ,au elemente , caracteristici comune cum ar fi tema basmului ,care
înfățișează confruntarea dintre bine și rău ,în care binele este mereu învingător , inițierea personajului ,
prezența cifrelor , obiectelor magice ,dar și personaje pozitive și negative care dau acțiunii culoare și sens .

Basmul se încadrează în categoria miraculosului . Miraculosul presupune , încă de la început ,

acceptarea supranaturalului care nu suscită nici o surpriză , iar efectul asupra cititorului este de
relaxare . Basmul este unul realist , având o perspectivă narativă obiectivă și urmărind umanizarea
fantasticului , deoarece personajele lui Creangă au comportamente , atutudini și limbaj tipice țăranului
humuleștean . Opera este menită să proiecteze cititorul într-un univers interesant , păstrând totuși o
serie de elemente realiste pentru a putea face încă distincția între real si fabulos.

Acest basm îmbină două teme specifice. Tema principală este confruntarea dintre bine și rău ,din
care binele iese mereu învingător , iar tema adiacentă este maturizarea personajului , un element esențial
în cursul acțiunii prezentate . Bineînțeles că ,basmul cuprinde mai multe motive ,precum motivul
împăratului fără urmași pe linie masculină , motivul mezinului , al labirintului , cel al stăpânului ,
motivul probelor , al podului , jurământul , motivul Sfintei Duminici , motivul apei , al morții și al învierii
,dar și motivul interdicției .

Titlul basmului face referire la personajul principal și se bazează pe un oximoron , figură de stil care
constă în alăturarea a doi termeni care se contrazic , deaorece ,,alb ’’ sugerează puritate , inocență ,
imaturitatea personajului , bunătatea , statutul social de fiu de crai , iar ,,Harap ’’ însemnă rob negru
,sugerând un grad de inferioritate .

Basmul debutează cu formula inițială specifică ,, Amu cică era odată într-o țară ’’ care introduce
cititorul în lumea ficțiunii literare . Acțiunea este plasată în atemporal , un timp mitic denumit ,,illo
tempore ’’. Nu este precizată locația clară , ceea ce sugerează dificultatea călătoriei eroului ,care este
nevoit să tranverseze lumea de la un capăt la altul și să treacă de la cunoscut la necunoscut . Finalul
basmului anunță ieșirea din ficțiune printr-o altă formulă tipică susținând originalitatea artei narative
,,și-a ținut veselia ani întregi și acum mai ține încă , cine se duce acolo bé și mănâncă , iar pe la noi cine
are bani bea și mănâncă , iar cine nu rabdă ’’.

Acțiunea basmului orbitează în jurul inițierii personajului principal , care presupune schimbarea
statutului marcând trecerea de la imaturitate la maturitate , de la profan la sacru . În cadrul expozițiunii
, acțiunea se petrece la curtea unui Crai care avea trei feciori . Acesta avea un frate mai mare , pe nume
Verde Împărat , ce avea trei fete . Verde Împărat îi scrie fratelui său o scrisoare cu rugămintea de a-i
trimite grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoți pentru a prelua tronul împărăției . Intriga ni-l prezintă pe
Crai care își cheamă feciorii și le aduce la cunoștință dorința unchiului lor . Fiecare se crede capabil
pentru a îndeplini acestă dorință ,dar Craiul le va testa dârzenia prin proba curajului de la pod . Aceasta
poartă simbolisitica ,,Marelui inițiat care va deveni inițiator ‘’ pentru fii lui supunându-i la o primă probă
. Desfășurarea acțiunii prezintă încercările fiilor de a ajunge la curtea împăratului Verde , toate fără folos
însă , deoarece au picat proba la care tatăl lor îi supune . Doar mezinul , care înainte să plece la drum a
vorbit cu Sfânta Duminică , va izbândi . Acesta este un personaj ajutător care apare la început deghizată
într-o bătrână cerșetoare ,iar cu ajutorul ei , fiul de crai trece de proba milei , milostivind-o cu un ban .
Ea îl sfătuiește pe fecior să caute hainele , calul și armele din tinerețea tatălui . Acestea simbolizează
patrimoniul strămoșesc și calitățile spirituale ereditare . Calul ales și de altfel cel care îl va ajuta pe
parcursul călătoriei , se metamorfozeză sub semnul focului care are o semnificație duală . Trecând proba
la care a fost supus , fiul de crai a primit binecuvântarea , blana de urs ,care va deveni un obiect cu
încărcătură magică , însemnele împărăției și un sfat de la tatăl său (,, să te ferești de omul Roș ,dar mai
ales de cel spân ‘’), completând astfel un prim nivel în maturizarea sa . Podul , primul obstacol din
drumul crăișorului , simbolizeză o trecere de la un spațiu cunoscut la unul necunoscut , tainic ,
misterios și anunță intrarea în pădurea labirint , în care va rătăcii peronajul aflat la începutul maturizării
. Această pădure devine un simbol al misteriosului , al lucrurilor ascunse și al făpturilor misterioase .
Este un spațiu amenințător în care se găsesc pericole pe care trebuie să le înfrunte tânărul neinițiat încă ,
iar tranversarea devinde o călătorie inițiatică . Tot aici , îl va întâlni și pe Spân ,care este antagonistul
basmului și care poartă simbolistica Diavolului , a răului ,ființa de dincolo asupra căreia i se atrage
atenția chiar de către tatăl său . Pentru a pune stăpânire pe feciorul Craiului în cadrul episodului
fântânii , un episod semnificativ în evoluția personajului , Spânul se folosește de toate caractersticile sale
sufletești , precum capacitatea de a se preschimba ( îi apare feciorului de trei ori în cale ,îmbrăcat în alte
haine , iar acesta nu îl va recunoaște ,fapt ce sugerează naivitatea protagonistului ) , ipocrizia ( ,, cât
despre inima mea , s-o dea Dumnezeu oricui ...Dar ce folos ‘’) , înșelătoria (îl păcălește să intre în fântână
și îi fură identitatea ) , mândria și răutatea . Rolul Spânului este unul esențial deaorece dezvoltarea
spirituală a protagonistului nu ar fi fost posibilă fără prezența acestui personaj care primește rolul unui
mistagog ( inițiator) .Fântâna reprezintă un moment simbolic în evoluția basmului marcând destinul
personajului devenit acum Harap Alb . Aceasta amintește de mitul catabasei, o coborâre în infern și o
reîntoarcere la origini , personajul trecând printr-o moarte simbolică și o resurecție cu o altă identitate ,
odată fiu de crai ,devine acum sluga Spânului . Pentru a fi sigur ca nu va fi trădat și desconspirat ,
Spânul îl pune pe Harap Alb să jure pe paloșul său că nu va spune nimic nimănui depre cele întâmplate
.Jurământul pe paloș simbolizează onoarea , respectarea cuvântului , amintind de vechii cavaleri care
depuneau jurămant în fața regelui . Harap Alb își păstrează cuvântul dovedindu-și calitățile morale
(integritate , onestitate și obediență ) . Cu rolurile schimbate , cei doi ajung la curtea Împăratului Verde
unde , după mai multe discuții și interese , Harap Alb este supus mai multor probe ,cum ar fi salățile din
grădina ursului sau pielea cerbului bătută cu pietre prețioase , în ambele fiind ajutat de Sfânta Duminică
. Ultima probă presupune o nouă călătorie către curtea Împăratului Roș , care este un personaj negativ și
reprezintă un simbol al răului ,deoarece și el la rândul lui , îl supune pe Harap Alb la niște probe pentru
a se arăta vrednic de fica lui . În drumul său , Harap Alb își arată calitățile morale ajutând furnicile și
albinele , personaje pozitive , donatoare ,deoarece ii vor oferii câte o aripă pe care Harap Alb o va folosi la
depășirea unor probe . Albina poartă un mesaj divin fiind un simbol al cunoșterii , iar furnica
simbolizează idealul de muncă și hărnicie . De asemenea , îi vor ieși în cale cinci ființe bizare ,personaje
fantasmagorice și anume Gerilă , Flămânzilă , Setilă ,Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă , Acestea sunt
personaje ajutătoare și simbolizează forțe cosmice ,precum Gerilă ( gerul și frigul ) sau Păsări-Lăți –
Lungilă care devine un simbol al săgetătorului . Celelalte personaje ilustrează necesități fizice umane ca
foamea , setea sau vederea foarte bună . Portretele acestora sunt prezentate caricatural ( Gerilă ,,o
dihanie de om ‘’ , Flămânzilă ,,o namilă de om ‘’ , Setilă ,, o arătanie de om ’’). La curtea Împăratului Roș
sunt supuși mai multor probe pe care ,cu ajutorul personajelor întâlnite în drumul lui , le va trece cu
bine . Punctul culminant ne înfățișează episodul morții reale a lui Harap Alb ,când Spânul ,furios că a
fost descoperit îi taie capul . Calul îl omoară pe Spân , iar astfel misiunea lui în cadrul basmului este
închieiată . Deznodământul ilustrează momentul resurecției în care fata Împăratului Roș îl reînvie pe
Harap Alb cu ajutorul smicelelor de măr dulce , al apei vii și al apei moarte , toate obținute la o probă
anterioară . Apa are o simbolistică duală ,atât moartea (dar o moarte simbolică , în episodul coborârii în
fântână ) ,cât și viața ,deaorece în finalul basmului , fata completează un ritual și îl readuce la viață pe
fiul de crai , acum împărat peste împărăția unchiului său .

Basmul cuprinde două secvențe semnificative . Prima este reprezentată de întâlnirea lui Harap Alb
cu Spânul și coborârea în fântână ,când se produce schimbarea identității protagonistului . Fiul de crai
ignoră sfatul tatălui dând dovadă de lipsă de experiență lăsându-se păcălit de Spân . Datorită acestora
este rezultată învierea simbolică într-un statut inferior . A doua secvență importantă este cea din finalul
basmului ,când Harap Alb revine la statutul de crai , apoi împărat ,procesul de maturizare fiind finalizat
.Răul este învins , Spânul fiind ucis de către calul lui Harap Alb ,deoarece traseul , scopul lui în cadrul
basmului a fost îndeplinit (maturizarea protagonistului ) . Dacă în episodul fântânii discutăm despre o
moarte simbolică a personajului principal , în final trece printr-o moarte propriu-zisă și o resurecție care
încheie procesul inițierii .

Spânul întruchipează forța răului în basm , care seamănă în lume teroare ,răutate și violență .
Omul Spân ,este în credința populară ,, omul însemnat ‘’ , la care răutatea , egoismul , viclenia sunt
însușiri evidențiate de înfățișarea acestuia . Harap alb este protagonistul basmului . Acesta ilustrează
tipul tânărului neinițiat și naiv ,care trebuie să parcurgă drumul spre maturizare . El este un bun
exemplu uman ,deoarece defectele sale nu sunt nici mici , nici puține ,dar calitățile sale sunt mai multe
decât suficiente pentru a face din el un bun împărat .

În conlcuzie , prin prezența formulelor specifice, prin tema și motivele literare, prin subiect și
viziunea despre lume, prin conflicte și personaje și prin îmbinarea armonioasă a realului cu
supranaturalul și umanizarea fantasticului , opera scrisă de Ion Creangă „Povestea lui Harap-Alb”
rămâne una dintre cele mai reprezentative scrieri românești ale unui basm cult .