Basmul cult- ,,Povestea lui Harap Alb”, Ion Creangă

1. Încadrarea operei în contextul literar ( definiție și trăsături specifice) șievidențierea epocii culturale

Perioada de după 1860 poarta denumirea de Epoca Marilor Clasici, denumire careia i se pot da doua
accepțiuni: cea dintâi se referă la faptul ca scriitori acestei etape devin adepții clasicismului, iar cea de-a
doua la faptul ca cele patru mari nume ale epocii ( Mihai Eminescu, Ion Creangă, I:L:Caragiale și Ioan
Slavici) devin niște modele ale literaturii. Din punct de vedere cultural, Epoca Marilor Clasici este una
dintre perioadele în care clasicul Ion Creangă reîmprospătează în opera sa credințele, datinile, obiceiurile,
tradițiile și graiul moldovenesc.Basmul este o specie a genului epic, in proza , de întindere medie, cu
numeroase personaje ridicate la rang de simbol, în care se prezinta confruntarea dintre bine și rău,
soluționată , de regula, printr-un final fericit.
Apărut în revista ,,Convorbiri literare”, la 1 august 1877, opera conține trăsături specifice :
elementele fabuloase, supranaturale se împletesc cu cele reale, verosimile, fiind acceptate ca aparținând
sferei firescului.
Formulele specifice basmului cult se diferențiază de formulele caracteristice basmului popular:
a) Formula inițială se deosebește fata de formula din basmul popular prin faptul ca pune pe seama
altcuiva povestea, prin adverbul ,,cica” : ,,Amu cica era odata…”
b) Formulele mediane au rolul de a inainta acțiunea : ,,Și merseră ei ce merseră…”
c) Formula finală marchează ieșirea din spațiul fabulos, dar se diferențiază de cea din basmele
populare prin faptul ca este formulată o concluzie de ordin social: ,,Și a ținut veselia ani întregi
și acum mai tine inca; cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine nu, se uita si
rabda.”

2. Semnificația titlului și ilustrarea temei basmului prin raportare la două secvențe semnificative

Titlul este alcătuit dintr-un oximoron care se referă la dubla identitate a eroului: pe de o parte, el este
sluga Spânului -,,harap” (sclav), pe de altă parte, ele este fiul Craiului, statut simbolizat prin
adjectivul ,,alb”- originea nobilă a eroului.
Tema basmului: lupta dintre bine și rău, încheiată cu triumful binelui, dar și formarea personalității
protagonistului.
Două episoade semnificative pentru construcția basmului sunt: supunerea prin vicleșug și conflictul
din casa de aramă înroșită.
Viclean, Spânul îi întinde eroului o capcană, cerându-i să intre în fântână. Mezinul, ,,boboc în felul
său la trebi de aieste”, cade repede în capcană și se produce astfel un transfer de identitate. Spânul
preia hainele și identitatea fiului de crai . Este momentul în care fiul de crai este numit Harap- Alb, o
sintagmă oximoronică, pentru că ,,harap” se referă la o persoană cu pielea închisă. Această substituție
de identitate a fost interpretată ca fiind cheia de boltă a semnificației mitico-alchimice a basmului.
Harap-Alb este, pe tot parcursul basmului, supus unor probe de inițiere și de separare a albului de
negru, pentru a putea accede la un nivel spiritual superior.
O altă secvență semnificativă pentru tema basmului, dar și pentru viziunea lui Ion Creangă asupra
lumii este cearta dintre adjuvanți în camera încinsă de la Împăratul Roș, pe care Gerilă o răcise prea
tare.Cu această ocazie, transpare importanța lui Gerilă, de care mezinul Craiului se îndoise. Discuția
dintre protagoniștii fabuloși este asemănătoare cu o discuție între flăcăii din Humulești. Creangă
conferă astfel caracter comic fabulosului, dovedind că singura posibilitate de a scăpa de rău este râsul.
Aceste făpturi sunt umanizate și individualizate prin comportamentul lor, prin felul de a vorbi, prin
psihologia lor, care nu diferă substanțial de cea a personajelor umane din text.

3. Motive literare și probele

Deși este un basm cult, ,,Povestea lui Harap Alb” preia din motivele specifice basmului de factură
populară: motivul împăratului fără urmaș la tron, motivul superiorității mezinului, motivul
călătoriei, motivul încălcării interdicției, motivul supunerii prin vicleșug, motivul probelor, motivul
demascării răufăcătorului (Spânul), motivul pedepsei, motivul căsătoriei, motivul cifrei magice 3.
Motivul călătoriei are o dublă semnificație: concretă, reprezentată de drumul parcurs de tânăr
de la casa părintească până la palatul unchiului său , precum și valoare spirituală, reprezentată de
formarea personalității acestuia pentru a fi capabil să conducă împărăția.
BILDUNGSROMAN- personajul parcurge un traseu al devenirii spirituale. Motivul pădurii labirint
este motivul cu care debutează călătoria inițiatică. Tânărul se rătăcește inițial și este nevoit să îl
tocmească pe Spân drept călăuză. Acest personaj este antagonistul și este cel care îl formează pe erou.

Probele

Protagonistul trece prin numeroase probe pentru a ajunge la statutul de împărat.

Tema basmului nu cuprinde numai confruntarea dintre forțele binelui și forțele răului, ci și
procesul de maturizare a omului în devenire. Printre primele probe la care este supus personajul se
remarcă discuția din grădina palatului cu Sfânta Duminică, faptul că dă dovadă de milostenie , bătrâna
îl învață cum să își aleagă calul, hainele și armele pe care tatăl său, Craiul, le-a purtat în tinerețe.
Înfruntarea Craiului deghizat în urs- probă a curajului care a fost depășită cu ajutorul
calului.
Spânul îi pregătește mezinului trei probe inițiatice: aducerea ,,salăților” din Grădina Ursului,
găsirea nestematelor de pe pielea cerbului și pețirea fetei Împăratului Roș.
Primele două probe sunt trecute cu ajutorul Sfintei Duminici, cea care-i dă sfaturi cu privire la
modul în care trebuie să procedeze, oferindu-i și obiectele miraculoase de care are nevoie. Din a treia
probă, care constă într-o nouă călătorie periculoasă, spre regatul Împăratului Roș, decurg alte probe
inițiatice.
În drumul său, mezinul evită să strivească o nuntă de furnici și este răsplătit de craiasa furnicilor
cu o aripă, construiește un stup pentru roiul de albine, primind o aripă de la crăiasa lor și se întâlnește cu
cele cinci personaje miraculoase: Gerilă, Setilă, Flămânzilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă.
Personajul ajunge la regatul lui Roș Împărat care îl va supune la noi probe complicate:
noaptea petrecută în casa de aramă, ospățul exagerat, alegerea macului de nisip, vegherea
camerei fetei, diferențierea de sora sa identică. Toate aceste probe sunt depășite cu ajutorul
personajelor adjuvante întâlnite în drumul lui.
Odată trecute aceste încercări, fata Împăratului Roș propune o nouă probă: calul lui Harap-Alb
trebuie să se ia la întrecere cu turturica și să aducă trei smicele de măr dulce, apă vie și apă
moartă.
Aflat la regatul lui Verde Împărat, unde Spânul îi taie capul, Harap Alb renaște sub o nouă
identitate: fata Împăratului Roș îl readuce la viață cu ajutorul obiectelor miraculoase ( apă vie, apă
moartă și cele trei smicele de măr dulce).
Echilibrul inițial va fi refăcut prin demascarea Spânului, care este ucis de către cal. Spânul
reprezintă falsul erou al acestui basm.

4. Perspectiva narativă:

Narațiunea este la persoana a III a și este realizată de un narator omniscient, însă nu și obiectiv,
deoarece intervine prin comentarii sau reflecții, unele fiind adresate unor interlocutori
imaginari: ,,Dar ia să nu ne depărtăm cu vorba și să încep a depăna firul poveștii.”

5. Acțiunea: implică existența fabulosului prin prezența elementelor supranaturale; construcția

subiectului este stereotipă și urmărește drumul eroului și maturizarea acestuia.
Se respectă modelul structural al basmului: o situație inițială de echilibru ( expozițiunea), o
parte pregătitoare reprezentată de un eveniment care dereglează echilibrul inițial ( intriga- scrisoarea
trimisă de Verde Împărat fratelui său, Craiului), apariția ajutoarelor și a donatorilor, trecerea probelor
- desfășurarea acțiunii, demascarea răufăcătorului punctul culminant și restabilirea echilibrului care
este încununată de răsplata eroului- deznodământ.
Coordonatele acțiunii sunt vagi, convenția atemporalității și aspațialității sunt elemente
specifice basmului : ,,Amu cică era odată într-o țară un Craiu, care avea trei feciori.”

6. Personajele

Personajele sunt de tip realist ( Craiul, cei trei fii ai săi, Spânul, Împăratul Verde și fiicele sale) și
fabulos ( calul, crăiasa albinelor și crăiasa furnicilor). La granița dintre real și fabulos sunt personaje
inspirate din realitate, cele cu puteri supranaturale ( bătrâna- Sf. Duminică, fata Împăratului Roș).
Harap-Alb este personajul principal și eponim ( dă titlul operei). Protagonistul întruchipează
binele și este un personaj construit în mod realist , ca o ființă complexă ce învață din greșeli
șicare evoluează.
Personajul este construit după schema narativă a inițierii, care presupune un traseu al
devenirii spirituale ce are care ca rezultat modificarea statutului acestuia. - caracterul de
BILDUNGSROMAN Semnificația numelui….
Eroul întruchipează bunele principii morale: bunătatea, generozitatea, curajul, demonstrându-
și ,totodată, solidaritatea față de ființele care l-au ajutat. Lipsit de experiență și naiv, fiul de Crai,
ajungând sluga Spânului , dovedește loialitate și credință față de acesta, în orice circumstanță.
Portretul moral al personajului reiese treptat din caracterizarea directă: ,,Fiul Craiului, boboc în
felul său la trebi de aieste”, dar, în special, din cea indirectă, care se conturează din limbaj, fapte și
acțiune.
Portretul fizic nu este prezent, naratorul precizează doar statutul de cel mai mic dintre fiii
Craiului.
Personajul nu are însușiri supranaturale , dar este ajutat de prietenii săi deosebiți față de care își
dovedește calitatea de bun prieten ( crăiasa furnicilor, crăiasa albinelor, Gerilă, Flămânzilă, Setilă,
Ochilă și Păsări Lăți-Lungilă).
În final, personajul ajunge împărat, reușind să se descopere pe sine, după o trecere simbolică prin
moarte și reînvierea prin iubire; în ultima încercare victorioasă la care este supus de Spân, acesta îi taie
capul, iar fata Împăratului Roș îl învie cu ajutorul obiectelor miraculoase: apă vie, apă moartă și cele trei
smicele de măr dulce : ,,Dormeai tu mult și bine, Harap-Alb de nu eram eu, zise fata Împăratului Roș,
sărutându-l cu drag..”.
Pe drumul cunoașterii de sine, personajul principal ajunge de la statul de fecior de Crai la cel de
slugă a Spânului, apoi la cel de împărat. Trecând prin eșecuri și suferințe, mezinul evoluează prin
intervenția decisivă a personajului negativ. Acest fapt evidențiază ideea conform căreia binele și răul
sunt aspecte complementare și necesare perfecționării personalității umane.
Pentru erou, aducerea fetei Împăratului Roș la Spân este cea mai dificilă încercare, pentru că pe
drum se îndrăgostește de ea, dar, fiind cinstit, își respectă jurământul și nu își dezvăluie
adevărata identitate.
În relația cu Spânul, mezinul constată că acesta îl obligă să-i devină supus, iar critica literară a
accentuat ideea că personajul ( Spânul) deține și rolul inițiatorului , așa cum observă calul
năzdrăvan înainte de a-l ucide: ,,unii ca aceștia sunt trebuitori pe lume câteodată, pentru că fac
oamenii să prindă la minte…”

Elemente de originalitate: arta povestirii, elemente ale oralității stilului, elemente ce au ca sursă
umorul.