Basm cult - Epoca marilor clasici

Povestea lui Harap-Alb

Ion Creangă

1. Ion Creangă (1837-1889)

-teolog, povestitor, învățător
-a dat naștere primului abecedar: “Metodă nouă de scriere și cetire pentru uzul clasei I
primară”
-s-a născut și a copilărit în Humulești, județul Neamț
-recunoscut pentru măiestria basmelor, poveștilor și povestirilor sale, în special pentru opera
biografică “Amintiri din copilărie”
-folosește în operele sale proverbe și zicători → dovadă de ERUDIȚIE PAREMIOLOGICĂ
-Eminescu a fost cel care l-a încurajat să scrie, l-a introdus la “Junimea”, iar ulterior a
devenit și cel mai bun prieten al său

2. Geneza
-publicată la data de 1 august 1877 în revista “Convorbiri literare” de la Iași

3. Basm cult
Basmul este o specie a genului epic, în proză, de întindere medie, cu numeroase personaje
ridicate la rang de simbol, în care se prezintă confruntarea dintre bine și rău, soluționată, de
regulă, printr-un final fericit. Etimologic, termenul basm provine din limba slavonă (basni),
unde are sensul de “născocire, scormonire”.
Trăsături: -tema luptei dintre forțele binelui și cele ale răului
-formule inițiale, mediane, finale (“Amu, cică era odată într-o țară…”)
-personaje ajutătoare (Sf. Duminică, cei 5 prieteni, calul, furnica, albina)
-personaje care întruchipează valori etice
-timpul și spațiul sunt vagi, nedeterminate
-folosirea de cifre și obiecte magice (3 probe, 3 frați)
-caracter moralizator-educativ; răul este pedepsit, iar binele învinge
-este cult pentru ca are autor

4. Tema
-lupta dintre forțele binelui și cele ale răului
-evoluția fiului de crai de la statutul de mezin neajutorat la cel de împărat luminat

5. Compoziție
Clișee compoziționale: -formule inițiale/mediane/finale
-cifre magice
-obiecte magice
-personaje ajutătoare, cu puteri supranaturale, donatori

6. Explicarea titlului
Titlul sugerează maturizarea mezinului craiului. Eroul parcurge o aventură imaginară, un
drum al maturizării, în care dobândește valori morale și etice. De asemenea, la nivel
morfologic, titlul este format din substantivul comun “povestea”, care face trimitere la
 caracterul fictiv, nerealist al întâmplărilor narate, și din substantivul propriu “Harap-Alb”, care
este numele pe care Spânul i l-a dat personajului principal.

7. Perspectiva narativă
Perspectiva narativă este auctorială, iar narațiunea se realizează la persoana a III-a de către
un narator omniscient și omniprezent, însă nu întotdeauna obiectiv, deoarece intervine prin
comentarii sau reflecții adresate unor interlocutori fictivi. Naratorul nu este credibil, dacă
luăm în considerare formula inițială (“Amu cică era odată”) și de afirmații precum
următoarea: “Poare or izbuti să ieie fata Împăratului Roș, poate nu, [...], cum le-o fi norocul.
Ce-mi pasă mie? Eu sunt dator să spun povestea și vă rog să ascultați”. De asemenea,
focalizarea este zero (nonfocalizare), iar viziunea este “dindărăt”.

8. Subiectul
EXPOZIȚIUNEA (situația inițială)
-o stare de echilibru: un crai avea 3 feciori, iar în alt capăt de lume, un frate mai mare al său,
Verde-Împărat, avea 3 fete
INTRIGA (tulburarea echilibrului)
-are drept cauză o lipsă relevată de scrisoarea lui Verde-Împărat: absența moștenitorului pe
linie masculină (motivul împăratului fără urmași)
-craiul este rugat de fratele său să i-l trimită pe “cel mai vrednic dintre nepoți” ca să-i urmeze
la tron
-vrednicia trebuie dovedită prin mai multe probe
DESFĂȘURAREA ACȚIUNII (acțiunea de recuperare a echilibrului)
-cuprinde mai multe episoade, în succesiunea motivelor narative ale basmului
-confruntarea cu ursul, la pod, probă pe care doar cel mic o trece (motivul superiorității
mezinului)
-mezinul este ajutat de Sf. Duminică ca recompensă pentru fapta bună făcută (etapa
pregătitoare)
-trecerea de proba de la pod semnifică trecerea într-o nouă etapă a vieții
-tatăl continuă inițierea mezinului și îl sfătuiește să se ferească de omul spân și de omul roșu
și îi dăruiește pielea de urs
-pe drum încalcă interdicția tatălui și ia drept slugă și călăuză un spân
-coborârea fiului de crai în fântână reprezintă o secvență importantă
-îi spune că va trebui să moară și să reînvie pentru a-și recăpăta identitatea (jurământul de
la fântână)
-Spânul îl supune la 3 probe dificile care au ca scop demonstrarea calităților morale
necesare unui viitor împărat: înțelepciune, curaj, bunătate
➢ Să aducă sălăți din Grădina Ursului
➢ Să aducă pielea cu pietre prețioase din Pădurea Cerbului
➢ Să aducă pe fata Împăratului Roș
○ cuprinde mai multe serii de probe, supralicitând triplarea
○ reprezintă o altă etapă a inițierii, mai complexă (necesită ajutoare)
○ crăiasa furnicilor și crăiasa albinelor îi dăruiesc câte o aripă
○ cei 5 tovarăși cu puteri supranaturale îl însoțesc
○ datorită acestor personaje “himerice”, protagonistul trece peste
probele solicitate de Împăratul Roș, cu scopul de dovedi calitățile
necesare pentru a lua mâna fiicei lui (casa înroșită în foc, ospățul,
alegerea macului de nisip) dar și peste probele ce o privesc direct
 pe fată (fuga nocturnă a fetei transformată în pasăre, ghicitul și
aducerea a “trei smicele de măr dulce și apă vie și apă moartă de
unde se bat munții în capete”)
PUNCTUL CULMINANT (lichidarea înșelătoriei și acțiunea reparatorie)
-se petrece la curtea lui Verde-împărat
-lichidarea violenței îi aparține calului năzdrăvan
-episodul care cuprinde scena tăierii capului personajului principal și a reînvierii lui
DEZNODĂMÂNTUL (refacerea echilibrului și răsplata eroului)
-el primește recompensa, pe fata Împăratului Roș și împărăția, ceea ce confirmă
maturizarea

9. Dezvoltarea a 2 secvențe din operă

● scena de la fântână: Fiul de crai, “boboc în felul său”, a avut încredere în Spân și s-a
coborât în fântână fără să se gândească că ceva rău s-ar putea întâmpla. Afișându-și
adevăratele intenții, acesta îl închide pe mezin în fântână și îl obligă să-i divulge cine este,
de unde vine și încotro se îndreaptă. Aflând statutul lui de fiu de crai, Spânul îl transformă în
rob și îi dă numele de Harap-Alb. Înșelătoria este factorul care declanșează conflictul operei.
● scena reînvierii mezinului: Spânul, văzând că “i s-a dat vicleșugul pe față”, îi taie capul
mezinului. Calul năzdrăvan îl înșfacă la rândul său pe Spân și îl aruncă în înaltul cerului.
Harap-Alb este reînviat de către fata Împăratului cu ajutorul obiectelor magice („Dormeai tu
mult și bine, Harap-Alb de nu eram eu, zise fata împăratului Roș, sărutându-l cu drag și
dându-i iar paloșul în stăpânire”). În urma acestei scene, care semnifică și moartea inițiatică
a fiului de crai, acesta se leapădă de statutul de rob, împlinind jurământul de la fântână.

10. Concluzie
În concluzie, putem afirma că basmul este “o oglindire… a vieții în moduri fabuloase” (G.
Călinescu). Prin urmare, “Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă este un basm cult ce are
ca particularități umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor prin limbaj, umor și
oralitate.

Personaje
-Harap-Alb (personaj principal)
-Spânul (personaj secundar)
-Sfânta Duminică (personaj ajutător)
-Împăratul Roș
-Craiul
-Fata împăratului Roș
-Împăratul-Verde
-Ochilă, Setilă, Gerilă, Flămânzilă, Păsări-Lăți-Lungilă (personaje ajutătoare)
-alte personaje episodice: frații fiului de crai, verișoarele
-alte personaje ajutor/donator: calul, furnica, albina
 HARAP-ALB

1. Introducere
-informații generale despre autor, temă, specie și anul apariției
-personajele (oameni, dar și „ființe himerice” cu comportament omenesc) îndeplinesc, prin raportare
la erou, o serie de funcții (antagonist, ajutătoare, donatori), ca în basmul popular, dar sunt
individualizate mai ales prin limbaj
-Harap-Alb este personaj principal și eponim al basmului (dă numele titlului)
-el întruchipează binele și este un personaj atipic acestui tip de scriere
-nu are însușiri supranaturale și este construit într-un mod realist, ca ființă complexă, care învață din
greșeli și care evoluează
2. Statut social, psihologic, moral
-personajul este construit după schema narativă a inițierii, care presupune un traseu al devenirii ce
are ca rezultat modificarea statutului acestuia
-Harap-Alb întruchipează bunele principii morale: hărnicie, bunătate, generozitate, curaj,
demonstrându-și, totodată, solidaritatea față de ființele care l-au ajutat
-statutul social este acela de fiu de crai, iar cel psihologic este cel de mezin, tânăr încă necopt la
minte care evoluează de-a lungul basmului
-lipsit de experiență și naiv, fiul de crai, ajungând sluga Spânului, dovedește loialitate și credință
față de acesta, în orice circumstanță
-portretul fizic nu este prezent, naratorul precizează doar statutul de cel mai mic dintre fii craiului,
mezinul
-deși nu are puteri supranaturale, este ajutat de prietenii săi deosebiți față de care își dovedește
calitatea de bun prieten (crăiasa furnicilor, crăiasa albinelor, Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă,
Păsări-Lăți-Lungilă)
-în final, eroul ajunge împărat, reușind să se descopere pe sine, după o trecere simbolică în moarte
și reînvierea prin iubire
-pe drumul cunoașterii de sine, personajul principal ajunge de la statutul de crai la cel de slugă a
Spânului, apoi la cel de împărat
-trecând prin eșecuri și suferințe, Harap-Alb evoluează prin intervenția decisivă a personajului
negativ; acest fapt evidențiază ideea conform căreia binele și răul sunt aspecte complementare și
necesare perfecționării personalității umane
-pentru erou, aducerea fetei împăratului Roș la Spân este cea mai dificilă încercare, pentru că pe
drum se îndrăgostește de ea; dar, fiind cinstit, își respectă jurământul și nu își dezvăluie adevărata
identitate
3. O trăsătură evidențiată prin două secvențe (evoluția personajului)
● scena de la fântână (starea inițială: naivitate)
● scena reînvierii mezinului (starea finală: maturizarea și răsplata eroului)
4. Titlu
-informații de sus
-Harap-Alb este personaj eponim
-numele este un oximoron, deoarece cuvântul „harap” denumește o persoană cu pielea închisă la
culoare, fiind elementul care atrage atenția asupra situației de anormalitate în care intră personajul
5. Caracterizare directă/indirectă
-portretul moral al personajului reiese atât din caracterizarea directă, cât și din cea indirectă
● caracterizarea directă
 -este făcută de narator: „Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste”, dar și de celelalte
personaje, care îi apreciază bunătatea: „Puterea milosteniei și inima ta cea bună te ajută”
● caracterizarea indirectă
-se conturează prin fapte, limbaj și acțiune
-nu judecă persoanele după aparențe, acceptându-i în cercul său pe cei 5
-faptele sale dovedesc că este „cel mai vrednic” dintre nepoți, așa cum ceruse Verde
Împărat în scrisoarea trimisă craiului
6. Acțiune
-se desfășoară ilo tempore
-acțiunea se desfășoară liniar, prin înlănțuirea secvențelor narative, respectă modelul structural al
basmului și implică prezența fabulosului
-motivele specifice sunt: superioritatea mezinului, călătoria, supunerea prin vicleșug, muncile,
demascarea răufăcătorului (Spânul), pedeapsa, căsătoria
7. Conflict
-conflictul, lupta dintre bine și rău, se încheie în basm prin victoria forțelor binelui
-eroul se confruntă cu doi antagoniști, după avertismentul tatălui: „să te ferești de omul roș, iar mai
ales de cel spân, cât îi putea”
-mai întâi spânul, om viclean, îi răpește identitatea flăcăului, iar motivele narative „supunerea prin
vicleșug” și „demascarea răufăcătorului” delimitează începutul și sfârșitul inițierii feciorului de crai
-el îl supune la trei încercări, iar la curtea Împăratului Roș, eroul va avea de trecut mai multe serii de
probe
-față de basmul popular, procedeul compozițional al triplicării este amplificat
8. Concluzie
În concluzie, deși este un personaj de basm, eroul nu prezintă doar tipul voinicului, ca Făt-Frumos
din basmele populare, ci este și un „om de soi bun” (G. Călinescu) care, traversând o serie de
probe, se maturizează și devine împărat.