Romanul modern subiectiv - Perioada interbelică

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Camil Petrescu

1. Camil Petrescu (1894-1957)

-romancier, dramaturg, doctor în filosofie, nuvelist și poet
-pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română, în special, ca inițiator al
romanului modern
-membru titular al Academiei Române din 1948
-introspecția psihologică se regăsește în majoritatea operelor sale, prin observarea vieții
interioare și prin analiza psihologică a conștiinței personajelor (exemplu: “Patul lui Procust” -
1933)

2. Geneza
-a apărut în anul 1930
-romanul s-a născut dintr-o nuvelă prea lungă datorită adăugărilor succesive
-titlu inițial: “Proces-verbal de dragoste și război”

3. Roman modern subiectiv

-este un roman analitic, modern, subiectiv, de tip proustian, de analiză psihologică
● roman modern
-tematica orientată spre interioritatea protagonistului (condiția intelectualului și
experiențelor sale de cunoaștere); accentul este pus pe trăirile interioare
-unicitatea perspectivei narative, timpul prezent și subiectiv, narațiunea la persoana I
-tehnici narative moderne: memoria involuntară (naratorul prezintă experiențele
sale așa cum i le dictează memoria), paranteza (element aflat în strânsă legătură cu
memoria involuntară), monologul interior
-roman de analiză psihologică:
-universul fictiv se concentrează asupra evenimentelor din planul conștiinței
- conflictul principal este interior
-trăirile, interpretările evenimentelor sunt mai importante decât întâmplările
concrete
-construcția subiectului nu mai respectă ordinea cronologică, preferă analiza
și confesiunea
-roman de tip proustian: folosește tehnici moderne narative utilizate de scriitorul
francez Marcel Proust (memoria involuntară, analiza, introspecția, narațiunea la
persoana I)
4. Tema
-surprinde drama intelectualului lucid, însetat de dragostea absolută, dominat de
incertitudini, care se salvează prin conștientizarea unei drame mai puternice, aceea a
războiului
-textul este structurat în două părți care indică temele romanului și, în același timp, cele
două experiențe fundamentale de cunoaștere trăite de protagonist: dragostea și războiul
5. Compoziție
-este împărțit în două părți numite “cărți” (“Ultima noapte de dragoste” și “Prima noapte de
război”)
 -romanul se deschide cu incipitul care este un artificiu de compoziție, fiind factorul
declanșator al retrăirii iubirii
-prima parte prezintă drama iubirii, fiind o scriere pur ficțională (în final se revine la acțiunea
de pe front)
-a doua parte prezintă drama războiului, care se bazează pe experiențele reale ale
scriitorului care a participat al Primul Război Mondial
6. Explicarea titlului
-indică cele două părți ale romanului și anunță compoziția sa biplană
-cele două nopți sugerează cele două etape din evoluția personajului principal
7. Perspectiva narativă
-narațiunea se realizează la persoana I, perspectiva este homodiegetică, viziunea
actorială
-naratorul este implicat (planul naratorului se identifică cu cel al personajului)
-plasarea naratorului în mijlocul evenimentelor conferă veridicitate
-prin procedeul memoriei involuntare, în timpul realității frontului, eroul retrăiește povestea
de iubire dintre el și soția sa; Ștefan își reamintește povestea lui de iubire, aducând-o în
prezent (începe prin capitolul al doilea, “Diagonalele unui testament”)
8. Subiectul
CARTEA ÎNTÂI
-în primul capitol, “La Piatra Craiului, în munte”, întâmplările relatate încep în primăvara lui
1916; Ștefan Gheorghidiu asistă la o discuție despre fidelitatea în dragoste, conversație ce îi
trezește amintiri dureroase legate de cei doi ani și jumătate ai căsniciei cu Ela (declanșarea
dramei interioare)
-cu o situație materială modestă, Ștefan (student la Filosofie) se căsătorește cu Ela, o
studentă la Litere pe care o vedea ca pe o ființă perfectă; împreună cu aceasta duce la
început o existență romantică, de tineri îndrăgostiți și săraci
-personajul-narator dezvăluie informațiile cu privire la modificarea comportamentului Elei;
căsătoria celor doi era modestă la început, însă este tulburată de moștenirea neașteptată de
la unchiul lui Stefan, Tache; acest moment generează criza matrimonială
-soția pe care Ștefan ar fi vrut-o “mereu feminină” se transformă într-o femeie emancipată,
care se integrează perfect în lumea modernă pe care o descoperă datorită noului statut
social
-afacerea pe care o începuse la fabrică eșuează, iar Gheorghidiu se întoarce la vechea
pasiune, filosofia, pe care Ela nu o înțelege
-sub influența verișoarei lui Ștefan, Anișoara, Ela prinde tot mai mult gustul luxului, al
mondenului și al distracțiilor, iar între ea și Ștefan se produce o distanțare
-în casa Anișoarei apare un personaj, domnul G., care-i provoacă lui Ștefan sentimente de
gelozie și îndoială asupra fidelității soției
-cuplul merge într-o excursie la Odobești
-la întoarcerea din Odobești Ștefan îi propune Elei să divorțeze
-Ela îl părăsește, iar Ștefan, dându-și seama de situația degradantă în care au ajuns, o
caută pentru a se împăca
-în ultimul capitol intitulat “Ultima noapte de dragoste”, bănuielile bărbatului că femeia îl
înșela se amplifică tot mai mult
CARTEA A DOUA
-prezintă în special drama războiului; prezența armatei române în Transilvania, anexată
atunci Imperiului Austro-Ungar, dar și retragerea dureroasă și plină de jertfe omenești
-în fața dramei războiului, conflictul său cu Ela i se pare acum ridicol
 -este curajos, înfruntă cele mai mari pericole și își asumă moartea fără nicio ezitare
-războiul este prezentat din punctul de vedere al soldatului, tragic, fără scene eroice și lipsit
de glorie
-se descrie un front dezorganizat
-groaza războiului atinge punctul culminant în capitolul “Ne-a acoperit pământul lui
Dumnezeu”, plin de amănunte care conferă autenticitate
-Ștefan este rănit și se întoarce la București, iar Ela îl primește grijulie
-o scrisoare anonimă îi întărește bănuielile referitoare la relația ei cu domnul G., dar
constată cu surprindere că acum totul îi este indiferent și îi propune să se despartă
-îi dăruiește Elei casele de la Constanța și tot ce este în casă, “adică tot trecutul”
9. Dezvoltarea a 2 secvențe din operă
● discuția de la unchiul Tache
-echilibrul tinerei familii este tulburat de o moștenire pe care Gheorghidiu o primește la
moartea unchiului său, Tache
-Ela se implică în discuțiile despre bani, lucru care lui Gheorghidiu îi displace profund: “Aș fi
vrut-o mereu feminină, deasupra acestor discuții vulgare”
-mai mult, spre deosebire de soțul său, se pare că Ela este atrasă de viața mondenă, la care
are acces datorită noului statut social al familiei, comparându-și soțul cu dansatorii din noul
cerc de prieteni
-din orgoliu, Ștefan refuză să intre în competiție cu ceilalți, fiindcă i se pare sub demnitatea
lui de intelectual să își schimbe garderoba și să adopte comportamentul superficial al
dansatorilor mondeni apreciați de Ela
● excursia de la Odobești
-o excursie la Odobești este ocazia pentru Ștefan de a-și observa atent soția “cu o uimire
dureroasă”; Ștefan remarcă atenția pe care Ela i-o acordă domnului G prin diferite gesturi
familiare (mănâncă din farfuria lui, stă lângă el la masă), iar atunci când G nu se așază
lângă ea, Gheorghidiu constată, cu durere în suflet că “ochii ei sunt gata să plângă pentru
altul, că suferă și ea”
10. Concluzia
“Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman psihologic modern,
reprezentativ pentru estetica autenticității și pentru o nouă viziune, demitizată, asupra
războiului. Prin Ștefan Gheorghidiu, personajul narator, scriitorul impune în literatura română
o nouă tipologie: intelectualul inadaptat, ce aspiră spre absolut.

Personaje
-Ștefan Gheorghidiu
-Ela
-Nae Gheorghidiu
-Tache Gheorghidiu
-Domnul Grigoriade
-Vasile Lumânăraru
 ȘTEFAN GHEORGHIDIU

1. Introducere
-informații generale despre autor, temă, specie și anul apariției
2. Statut social, psihologic, moral
-din punct de vedere social, personajul principal Ștefan Gheorghidiu reprezintă tipul intelectualului
lucid, inadaptatul superior, care nu-și găsește locul într-o societate dominată de mediocritate și de
lipsă de moralitate
-este student la Filosofie, un intelectual care trăiește în lumea ideilor, a cărților și care are impresia
că s-a izolat de realitatea materială imediată
-moral, el este un pasionat al adevărului, al cunoașterii absolute, care dorește să aibă certitudini
-foarte sensibil, personajul ilustrează, prin drama iubirii sale, perspectivele pe care le are orice
intelectual complex, în relație cu istoria și cu lumea obiectivă: dorește o dragoste trăită la modul
absolut, este indiferent față de partea materială a vieții
-nu acceptă minciuna, compromisul sau falsitatea
-este o victimă a propriului ideal
-din punct de vedere psihologic, el este analitic și hipersensibil, analizând cu luciditate gesturile de
afecțiune pe care Ela i le arată domnului G.
-conștiință lucidă și problematizantă, Gheorghidiu aspiră la iubirea absolută, dar este dezamăgit de
realitate
-trăirea iubirii și a războiului are ca scop cunoașterea de sine: „căutam o verificare și o identificare a
eului meu”
3. O trăsătură evidențiată prin două secvențe (orgoliul -trăsătură definitorie a personajului)
● discuția de la unchiul Tache (ilustrează orgoliul personajului și dezinteresul acestuia față de
lumea materială)
● pe front
-din dorința de a trăi o experiență existențială pe care o consideră definitorie pentru formarea lui ca
om, dar și din orgoliu, Ștefan se înrolează voluntar, deși ar fi putut să evite participarea la război,
folosindu-se de averea sa
-războiul constituie o altă secvență semnificativă pentru orgoliul protagonistului, care constată că
realitatea frontului nu corespunde imaginii despre eroism pe care și-o formase înaintea înrolării
(„Orgoliului meu i se pune acum, de altfel, și o altă problemă”)
4. Titlu
-informații de mai sus
5. Caracterizarea directă/indirectă
● caracterizare directă
-dintre modalitățile de caracterizare directă a personajului, în acest roman subiectiv, de
analiză, scris la persoana I, este folosită adesea autocaracterizarea, pentru portretul fizic,
moral sau psihologic („Eram alb ca un om fără globule roșii”, „Eram înalt și elegant”)
-pentru observarea propriilor trăiri, scriitorul utilizează tehnici moderne ale analizei
psihologice precum: introspecția, autoanaliza lucidă („Evident, mă întreb uneori dacă nu-mi
fac singur această suferință”), monologul interior, cu notarea stărilor fiziologice și a
senzațiilor organice („Mi-era pielea uscată, capul dur și gol să poți lovi cu ciocanul în el”),
fluxul cunoștinței
-caracterizarea directă de către alte personaje este realizată rar, prin intermediul replicilor
scurte, precum aceea a lui Nae Cheorghidiu („N-ai spirit practic...”) ori aceea pe care i-o
 adresează Ela lui Ștefan când soțul îi reproșează comportamentul ei din timpul excursiei la
Odobești: „Ești de o sensibilitate imposibilă”.
● caracterizare indirectă
-dintre modalitățile de caracterizare indirectă a personajului, portretul lui Gheorghidiu se
desprinde din fapte, gânduri, limbaj, gesturi, atitudini și din relațiile cu celelalte personaje
-ilustrative pentru idealismul său, pentru credința în absolut și unicitatea iubirii, sunt replicile
ocazionate de discuția de la popotă, din primul capitol: „Orice iubire e ca un monoideism,
voluntar la început, patologic pe urmă”
-dezamăgirea provocată de prăbușirea relației de cuplu, ca urmare a posibilului adulter al
Elei, este depășită dificil
-în raport cu celelalte personaje, Ștefan își dovedește superioritatea morală, respingând
orgolios „valorile” unei societăți meschine
6. Acțiune
-informații de mai sus
7. Perspectiva narativă
-informații de mai sus
8. Conflict
-spre deosebire de romanele tradiționale, în care conflictul este exterior, în romanul lui Camil
Petrescu apare conflictul interior, care se desfășoară în conștiința personajului narator, Ștefan
Gheorghidiu
-el trăiește sentimente contradictorii față de soția sa, Ela
-conflictul interior este generat de raporturile pe care protagonistul le are cu realitatea
înconjurătoare
-principalul motiv al rupturii dintre Ștefan și soția sa este implicarea Elei în lumea modernă pe care
eroul o disprețuiește
-conflictul exterior scoate în evidență relația personajului cu societatea, protagonistul fiind plasat în
categoria inadaptaților social
9. Concluzie
„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman modern, psihologic, de tip
subiectiv, reprezentativ pentru o nouă viziune autentică și demitizată asupra războiului. Prin Ștefan
Gheorghidiu, personajul-narator, scriitorul impune în literatura română o nouă tipologie: intelectualul
inadaptat, ce aspiră spre absolut.